Fascismul Italian

Fascismul a apărut în Italia, în 1919 la Milano, ca o mişcare politică revoluţionară,
animată de o ideologie opusă atât bolşevismului de tip sovietic, cât şi îndreptată împotriva
sistemului capitalist burghez.

Leader-ul mişcării a fost Musolini, fostul leader al Partidului Socialist Italian, care a
profitat de slăbiciunea politică a sistemului italian şi a reuşit, prin presiuni, să-l determine pe
regele Victor Emanuel să-l numească prim-ministru în 1922.

Mişcarea fascistă italiană a fost prima mişcare de extremă drepata, care a ajuns la putere
în Europa Occidentală, iar aceasta va avea în urmatorii 20 de ani, o serie întreagă de mişcări care
o vor imita.

Cel mai important dintre imitatori şi care va construi un model autoritar diferit, a fost
Adolf Hitler, leaderul Partidului National Socialist al Muncitorilor Germani, cel care va ajunge la
conducerea Germaniei în 1933.

Exista 3 elemente centrale care definesc fascismul:

1.Toate regimurile fasciste, trecute, prezente şi poate viitoare, sunt caracterizate de
ultranaţionalism.
Fascismul a fost definit ca fiind o formă revolutionară de ultranaţionalism, care a încercat
şi a căutat să mobilizeze toate energiile sociale şi politice sănătoase ale naţiunii, în scopul de a
rezista agresiunilor reale sau imaginare, interne şi externe, şi în scopul de a evita decadenţa
naţiunilor respective printr-o renaştere şi o regenerare a naţiunii, definită ca fiind o comunitate
etnică. Acest proces de regenerare a implicat atât regenerarea culturii politice, regenerarea la
nivel siocial şi etic, cât şi, în unele cazuri, cum ar fi german, regenerarea rasială.
Ultranaţionalismul este diferit de naţionalismul modern, deoarece, spre deosebire de
acesta din urmă, care pune accentul pe civism şi pe cetăţenie, ultranaţionalismul este bazat pe o
concepţie etnică, organică şi integrală asupra a ceea ce înseamnă naţiunea şi naţionalitatea.

acest sistem fiind cunoscut sub numele de corporatism. apartenenţei la o cultură şi la o civilizaţie. care s-a ocupat până la începutul anilor 30 de reorganizarea economiei italiene în cadrul a 22 de corporaţii sectoriale. Toate regimurile fasciste încearcă să stimuleze o renaştere a naţiunilor respective. Ideea renaşterii. Ideologia fascistă a subliniat importanţa identităţii. scopul principal al economiei fiind de a susţine obiectivele politice. Rocco şi Federmpzo. împreună cu reprezentanţii statului. lucrează împreună în cadrul unor corporaţii sectoriale pentru a promova relaţii armonioase de muncă şi pentru a maximiza producţia în scopul atingerii obiectivelor naţionale. În 1924. muncitorii. corporatismul este un sistem de organizare a economiei în aşa fel încât. o purificare şi o curăţare a lor de elementele indezirabile. poate muri. fasciştii punând accentul pe legăturile care exista între generaţii. Rădăcinile intelectuale ale ideologiei şi mişcarilor fasciste se regăsesc la sfârşitul secolului XIX. reprezentanţii capitalurilor şi ai muncii. în special la problemele generate de conflcitele de muncă şi au încercat să creeze o serie de instituţii prin intermediul cărora să fie mobilizate energiile şi forţele productive. poate fi regenerat şi care poate fi considerat o entitate suprapersonală. un nou tip de organizaţie economică. menită să creeze o noua societate. Dupa anul 1925. care poate prospera. Toate regimurile fasciste au considerat ca ceea ce realizează ele este o revoluţie pe toate planurile şi au subliniat de-a lungul existenţei acestor regimuri caracterul revoluţiei. Originile corporatismului pot fi găsite în lucrările lui Grradini. începe să fie pus în practică noul proiect de societate şi de economie de tip fascist. 2. care vor fi . În ideologia fascistă. această nouă ideolgie de secol XX având şi o puternică componentă socialistă. 3. a fost înfiinţat un minister al corporaţiilor. economia este subordonată politicului. În teorie. Caracterul revoluţionar al regimului. Ei au încercat să găsească o soluţie la problemele cu care se confruntă industria italiană. Ideologia fascistă a considerat că naţiunea este un organism viu.

În 1926. În 1925. de exemplu. . în calitate de Ministru al Justiţiei. la nivelul din 1922. reflectate de creşterea indicelui producţiei industriale de la 100 în 1922. consumul de grâu. Politica regimului fascist a avut ca rezultat dezvoltarea dezechilibrată a economiei italiene care în 1939 era axată artificial pe pregătirile de război. zahăr stagnând. prin noua cartă a muncii au fost stabilite drepturile muncitorilor şi au fost introduse tribunalele muncii. Rocco. carne. În 1927. care va fi contopit cu camera inferioară a Parlamentului. a introdus o nouă lege a muncii şi o lege îimpotriva grevelor. Rezultatele pozitive. prin care o serie întreagă de tipuri de greve au fost scoase în afara legii. prin semnarea unui pact de către reprezentanţii marii industrii italiene şi cei ai sindicatelor. nu au reuşit să mascheze punctele slabe: în primul rând insuficienta dezvoltare a pieţei interne. la 185 în 1930 şi la 209 în 1938.grupate în Consiliul Naţional al Corporaţiilor. se pun bazele statului corporatist italian.