Professional Documents
Culture Documents
Putem considera agresivitatea ca fiind o insusire a acelor tipuri de comportament care sunt
orientate in sens distructiv, comportamente ce provoaca daune materiale, morale, psihologice.
Prin urmare comportamentul agresiv poate viza obiecte (casa, masina etc.), poate viza fiinta
umana (individul, grupul, etnia etc.) sau ambele.
La polul opus se regaseste ceea ce se numeste "comportament prosocial" care implica
concepte ca toleranta, cooperare, ajutor, echilibru.
Din formele de manifestare a agresivitatii fac parte: razboaiele, crimele, jafurile, violurile,
talhariile, incendierile, distrugerile, anumite forme de vatamare corporala etc.
In incercarea de a defini agresivitatea exista o mare diversitate de puncte de vedere. Unii
autori pun problema daca in definirea agresivitatii ar trebui sa punem accent mai degraba pe
actul agresiv sau pe intentie. Poate un parinte sa manifeste agresivitate fata de copilul sau
pentru a-l educa? Se pare ca unii autori inclina catre accentuarea intentiei, si atunci
agresivitatea devine: "orice act ce are ca intentie producerea unui prejudiciu tintei vizate".
Atunci, daca intentia este cel mai important lucru, cum determinam sau apreciem intentia?
Dar "buna educatie"? In ce mod bataia de acum, pe care o incaseaza un copil, determina buna
comportare a adultului 20-30 de ani mai tarziu? Si cine face aprecierea ca aceasta comportare
a adultului este "una buna" sau "a unei peroane educate".
Din aceasta perspectiva, a intentiei, exista atat scopul provocarii "unui rau" celuilalt insa exista
si cazul in care scopul este demonstrarea "puterii" agresorului.
Se impun niste delimitari conceptuale. Agresivitatea nu se confunda cu comportamentul
antisocial, nici cu delincventa, nici cu devianta si nici cu infractionalitatea.
In concluzie agresivitatea este "o forma de conduita orientata cu intentie catre obiecte,
persoane sau catre sine (autoagresivitate), in vederea producerii unor prejudicii, a unor raniri,
distrugeri si daune".
Tine oare agresivitatea umana de factorul ereditar, de cel legat de mediu sau de cel educativ?
"Agresivitatea este innascuta" sustine Sigmund Freud dar si Konrad Lorenz. Oamenii se
nasc cu predispozitia sau impulsul de a fi violenti si de a agresa. Cum nu se poate inlatura,
trebuie, prin educare, gasite modalitati nedistructive de canalizare a energiei negative. Totusi
se face o departajare intre cei doi teoreticieni asupra acestui lucru: la Freud agresivitatea
apare ca fiind predominant distructiva pe cand la Konrad Lorenz agresivitatea are o valoare
adaptativa si este chiar esentiala pentru supravituire.
Daca agresivitatea umana ar fi numai de natura instinctuala ar fi de asteptat sa intalnim foarte
multe asemanari intre oameni, legate de modul de adoptare a comportamentului agresiv. Cu
toate astea realitatea demonstreaza permanent ca exista mari diferente atat la nivel individual
cat si la nivel de comunitati. Sunt indivizi, grupuri si chiar popoare care se manifesta extrem
de agresiv, pe cand altii sunt foarte pasnici.
Respingerea cvasi-generalizata a naturii instinctuale a agresivitatii nu inseamna, insa, si
ignorarea unor influente biologice asupra ei, cum ar fi:
o influente neuronale - exista anumite zone ale cortexului care, in urma
stimularii electrice, faciliteaza adoptarea de catre individ a comportamentului
agresiv;
o influente hormonale - masculii sunt mult mai agresivi decat femelele datorita
diferentelor de natura hormonala;
o influente biochimice - cresterea alcoolului in sange, scaderea glicemiei pot
intensifica agresivitatea.
"Agresivitatea este un raspuns la frustrare" sustin cei de la Yale University din SUA.
Atunci cand atingerea unui scop este blocata ia nastere frustrarea. Aceasta frustrare devine
apoi o sursa de manifestare a agresivitatii. Se intampla insa deseori ca agresivitatea aceasta
sa nu poata fi orientata catre sursa starii de frustrare ci ea este reorientata catre ceea ce se
numeste o "tinta sigura". De exemplu o persoana nu isi poate sanctiona seful si in schimb se
poate certa acasa cu partenerul de viata; un copil nu isi poate pedepsi parintele in schimb insa
loveste un alt copil.
Mai apoi, supusa unor revizii, aceasta teorie sufera modificari. Se considera ca intr-adevar
frustrarea produce suparare (stare de pregatire emotionala pentru a deveni agresiv) insa o
persoana poate da curs furiei sau nu.
A cincea cauza demna de mentionat este cea legat de stima de sine. Multi cercetatori au
stabilit o legatura evidenta intre nivelul stimei de sine si tendintele agresive, in sensul ca cu
cat stima de sine, increderea in fortele si capacitatile proprii, este mai scazuta cu atat
componenta agresiva este mai pregnanta.
Conceptul de stima de sine este corelat cu sentimentul de competenta si constientizare a
propriei valori. Indivizii cu un grad scazut de stima de sine se concentreaza de obicei sa-i
impresioneze pe altii, au o incredere scazuta in propria persoana, au dubii asupra valorii si
acceptarii lor sociale, nu-si asuma riscuri si incearca sa evite eecul. Caut confirmarea
propriei valori, a propriilor decizii la altii si sunt usor influentabili.
Poate ai auzit de multe ori expresia "comportament pasiv-agresiv", dar nu ai avut habar la ce se refera.
Violenta verbala s-ar putea sa fie prima caracteristica ce iti trece prin minte in astfel de cazuri. Daca e vorba
de un comportament "pasiv", dar si "agresiv" in acelasi timp, probabil ca la mijloc nu exista episoade de
violenta fizica, nu? O astfel de logica e acceptabila, dar nu la asta se refera un astfel de comportament. In
realitate, cei care au un comportament pasiv-agresiv sunt de regula resonsabili de multe dezechilibre care
se petrec in viata celor apropiati lor. Ei manifesta o ostilitate constienta fata de figurile autoritare, dar fara a-
si lega comportamentul pasiv de aceasta ostilitate sau de resentimente.
Aceste persoane nu au de regula incredere in cei din jurul lor, sunt ineficienti si nu sunt pozitivi. Incearca sa
se razbune pe altii, "agitandu-se", opunandu-se si refuzand sa isi imbunatateasca performantele, atat la
locul de munca, dar si in cadrul personal. Aceste manifestari incep de regula din copilarie si pot fi identificate
in diferite contexte. Cei ce sufera de aceasta tulburare nu suporta responsabilitatea in sferele locului de
munca si in cele sociale; se exprima prinr-o serie de comportamente particulare, si nu isi manifesta furia in
mod expres. Tergiversarile si ineficienta, tendinta de a "uita" indeplinirea obligatiilor, toate acestea sunt
"arme" folosite de cei pasiv-agresivi. Manipularea si aruncarea vinei in carca celor din jur sunt de asemenea
caracteristici ale acestor indivizi.
Daca descoperi ca tu sau cineva apropiat tie sufera de cel putin 5 dintre urmatoarele semne si simptome, e
posibil sa identifici un comportament pasiv-agresiv:
AMANARILE. Amanarile lungi si dese, cheia marilor succese? Mai degraba, semne destul de clare ca nu
exista bunavointa ca tu sau cineva apropiat tie sa-ti indeplineasca indatoririle. Cauzele pot fi multiple, dar
daca vorbim doar de rea-vointa, acesta poate fi considerat un indiciu destul de clar ca vorbim de agresivitate
pasiva.
INEFICIENTA LA LOCUL DE MUNCA. Refuzul de a indeplini anumite sarcini de lucru sau tendinta de a lucr
incet, cu greutate si de a face ceva gresit in mod deliberat sunt alte elemente care vin sa compuna un tablou
si mai complet al unui astfel de individ.
"MA DESCURC MULT MAI BINE DECAT ALTII". Cei care considera ca fac o treaba mai buna la locul de
munca in comparatie cu restul angajatilor sufera de regula de un soi de "cult al personalitatii" si traiesc intr-o
iluzie perpetua. Sigur ca de multe ori se poate sa aiba dreptate, dar daca respectivul gand vine zilnic, de mai
multe ori pe zi, chiar si este insotit de restul "simptomelor" mentionate anterior, e posibil ca persoana cu
pricina sa sufere de un comportament pasiv-agresiv.
REFUZUL DE A ACCEPTA SUGESTII. Cand cei din jur ii spun unei astfel de persoane ce sa faca pentru a-
si imbunatati productivitatea, de exemplu, s-ar putea ca acestia sa nu reactioneze de o maniera pozitiva sau
constructiva. In plus, indivizii care sufera de astfel de tulburari pot de asemenea sa obstructioneze munca si
eforturile celor din jurul lor, in special cand e vorba de munca in echipa. Cu alte cuvinte, isi "sapa" colegii,
fara un motiv intemeiat.
CRITICA ADUSA SUPERIORILOR. Acesta este un alt indicator al unui comportament pasiv-agresiv.
Acestea sunt cateva dintre semnele clare ca o persoana este pasiv-agresiva. Tratamentul nu este cautat
intodeauma, in special din cauza faptului ca astfel de manifestari nu afecteaza indivizii in sine, ci mai
degraba pe cei din jurul lor. Potrivit unor psihologi, astfel de comportamente isi gasesc originea in copilaria
subiectilor. Figurile materne sau paterne care nu au aratat sufiecienta caldura parinteasca pot conduce la
incapacitatea celor mici de a-si exprima furia fata de parinti la momentul oportun. Astfel, ei acumuleaza
aecste frustrari si, ca si adulti, vor tinde sa dezvolte astfel de comportamente pasiv-agresive. Depresia este
bineinteles des intalnita in astfel de cazuri, si este nevoie ca acesti oameni sa invete cum sa iti controleze
furia si anxietatea, dar si sa exprime aceste sentimente in mod normal. Ei trebuie sa inteleaga faptul ca cei
din jurul lor (in special cei apropiati) sunt profund afectati de maniera lor de a se comporta. Schimbarea
trebuie sa vina din interior, treptat, iar membrii familiei pot sa joace rolul unor terapeuti buni, daca nu se
doreste apelarea la ajutor de specialitate.
Prin violen se nelege utilizarea puterii ori agresiunii fizice sau psihice sau psihice,
fie ameninarea cu acestea a unei alte persoane, grup sau comuniti (A.Rosan).
Violena are drept rezultat diverse grade de lezare a celuilalt, moartea, trauma psihologic,
marginalizarea sau excluderea dintr-un grup social.
n mediul colar violena se exprim prin agresiune verbal, excludere intenionat, intimidare,
btaie, hruire/abuz sexual i port arme. Acest tip de violen poate fi orientat mpotriva
elevilor, a personalului didactic, a reprezentanilor unei instituii i comuniti.
Violena colar afecteaz starea de sntate mentala, cauznd fric, anxietate, percepia
nesiguranei.
Violena are efecte negative asupra sntii fizice i mentale, precum i asupra dezvoltrii
sociale a elevilor. Att victimele, ct si agresorii pot suferi diverse traume fizice sau chiar
moartea. Violena are legtur cu o serie de probleme psihice: traume, distres, afectarea
ataamentului, diminuarea stimei de sine, etc. Tinerii supui violenei prezint un
comportament de risc ridicat asociat cu anxietate i neputin dobndit. Aceste
comportamente de risc includ: abuzul de substane, absenteismul colar sau exmatricularea ,
relaii sexuale precoce, iar n unele cazuri sentimente de autoblamare i autoculpabilizare care
pot genera un comportament suicidar.(A.Rosan)
Violena poate deveni un cerc vicios: elevii care au fost agresai au tendina de a avea puini
prieteni cu care s poat comunica uor i adesea au sentimentul izolrii i al singurtii.
Asemenea tineri simt incapacitatea lor de a se angaja n situaii sociale, se simt neajutorai i
incapabili s controleze propriul mediu. Acest fapt determin diverse grade de marginalizare,
punndu-l pe copil ntr-o ipostaz de confruntare personal cu ceilali, ceea ce mpiedic
formarea unor deprinderi sociale non-violente. Aceti elevi, la randul lor, au tendina de a-i
agresa pe ceilali.
Violena influenez n mod negativ educaia eficient. Elevii care sunt victime ale actelor
violente absenteaz de la coal, prezint probleme de concentrare, ntreaga lor dezvoltare
cognitiv fiind afectat. Elevii expui violenei colare fie refuz s frecventeze coala din
cauza ameninrilor, fie poart la ei diverse arme pentru a se apra. n multe cazuri elevii sunt
exmatriculai din coal datorit numeroaselor acte de violen pe care le comit. La nivelul
corpului profesoral apare sindromul bourn out, stare de epuizare psihica ce apare ca rezultat
al confruntrii ndelungate cu probleme de disciplin, acte de violen, precum i cu
ameninri de natur agresiva din partea elevilor.
Pe lng aceste caracteristici definitorii, aceti elevi prezint si o lips a controlului asupra
dispoziiilor (strilor) lor ceea ce i aduce n conflict cu ali elevi i cu adulii. n situaii
de conflict ei nu sunt pregtii s fac compromisuri i rspund necorespunztor reaciilor
egalilor lor. Lipsa lor de cooperare n clas se transform n imposibilitatea de a urma
instruciunile i inabilitatea de a respecta cererile profesorilor. Aceti elevi au dificulti n
realizarea corect a temelor i continuitatea muncii n timp. Pe parcursul liceului abilitile de
cooperare ale acestor elevi scad, ei particip tot mai puin la munca de la coal, depun din ce
n ce mai puin efort pentru activitile colare. Elevii cu acest tip de comportament i pierd
interesul pentru coal, iar actele minore de agresivitate cresc odat cu vrsta (Loeber i
Strouthemer-Loeber, 1998). Dac iniial tinerii se angajeaz la agresiuni minore, n timp,
acestea se transform n violen psihic i fizic.
Aproape orice copil are si accese de furie, chiar atunci cand te astepti mai putin.
Acestea fac parte din comportamentul lor in perioada in care isi doresc sa devina
independenti si sa iti arate ca ei sunt seful cand vine vorba de joaca, mancare,
mers la gradinita sau in parc. In afara de aceasta, mai exista un tip de
agresivitate, cea prin care vrea sa iti atraga atentia asupra lui, mai ales cand in
casa sunt mai multi frati/surori.
1. Interventie imediata
Daca micutul l-a caftit pe prietenul cu care imparte jucariile, pe fratele sau sora
sa, nu lasa incidentul sa treaca fara sa ii atragi atentia chiar in acel moment.
Numai asa ii poti arata ca greseste. Daca lasi conflictul sa treaca si ii atragi atentia
abia acasa sau inainte de culcare, nu va face o legatura intre agresivitatea sa si un
lucru rau. Daca atacul continua, ia-l pe cel mic de langa copilul pe care il bate si
lasa-i un moment sa se linisteasca inainte sa ii explici de ce comportamentul lui e
gresit.
2. Nu raspunde cu agresivitate
Tu esti cel mai bun exemplu pentru copilul tau. Daca atunci cand el e agresiv,
devii la randul tau un parinte agresiv si ii aplici acelasi tip de corectie, cel mic nu
va invata decat noi moduri de a-si exprima nemultumirile. Renunta la tipete, la
palma peste fund si la apostrofari. Cu cat esti mai caLm si mai linistit cand ii
explici de ce a gresit, cu atat va invata mai repede sa se controleze.
Daca vrei ca piciul sa se schimbe, ia-i din preajma orice sursa care sa-i inspire un
comportament agresiv. Fara desene animate cu roboti care se impusca, fare filme
cu Bruce Lee, fara Testoasele Ninja si fara programe sportive cu meciuri de
box. Atunci cand va uitati impreuna la televizor incerca sa ii explici situatiile care
se ivesc si sa il ajuti sa faca diferenta intre actiunile bune si actiunile rele ale
eroilor lui.
Conform unor studii exist n prezent de trei ori mai muli copii cu probleme
emoionale i comportamentale dect n urm cu 20 de ani. Creterea se
datoreaz mai multor factori: a crescut numrul de cazuri de copii care prezint
tulburri de comportament asociate cu impulsivitatea ADHD, tulburarea de
conduit; expunerea copiilor la violen este mult mai ridicat dect n trecut
(jocurile video, filmele, desenele animate prezint mult mai multe scene de
violen dect n trecut); a crescut numrul de copii care cresc n familii
monoparentale, cu nivel socioeconomic sczut (copiii din familii cu venituri mici
sunt de 2 ori mai predispui la a avea probleme comportamentale).
Diferenele ntre sexe sunt semnificative, n unele studii (APA, 2000) se arat c
bieii sunt de 7 -8 ori mai responsabili de acte antisociale dect fetele, iar
violena, n special cea fizic, este mult mai frecvent la biei. n acelai timp,
fetele prezint mai frecvent agresivitate verbal i i depesc pe biei n ceea
ce privete violena relaional (excluderea unei anumite persoane din cercul de
prieteni, brfa).
Q: Expunerea la desene sau jocuri video agresive l poate nva pe copil
s devin agresiv?
A: De la primul click pe telecomand, copiii sunt expui la cele mai variate forme
de violen: desene animate, tiri, violen politic, jocuri video, filme, toate
prezint, uneori chiar sub un unghi atrgtor sau pozitiv manifestri sociale care
par s se generalizeze i s fie chiar acceptate n unele contexte culturale.
Copiii pot deveni, astfel, victimele curentului de informaie prost neleas, pot
prelua gesturi i modele de atitudine care pot lua forma agresivitii i violenei,
de la vrste din ce n ce mai fragede, contribuind la dezvoltarea problemelor de
comportament.
Este important s reinem c ei nu vor s fie ri. Astfel de copii nu sunt fericii,
ei ncearc, dei fr succes, s se descurce cu problemele vieii, nu sunt
agresivi, ci au doar, la un moment dat, un comportament agresiv. Ei trebuie
ajutai s-i nsueasc un mod adecvat, acceptat social, de a tri n aceast
lume care nseamn, de fapt, a nva auto-disciplina, responsabilitatea,
inteligena social i emoional.
Q: Exist diferene ntre manifestrile de agresivitate din familie vs. cele din
colectivitate?
A: Pot exista copii care devin agresivi odat cu intrarea n colectivitate i cel mai
frecvent, n clasele primare, posibil ca adaptare la un context de violen
cultural: de ex., btaia ntre biei n recreaie este considerat un lucru firesc
n unele coli sau, un copil cuminte poate riposta agresiv la umilina i batjocura
colegilor sau chiar a profesorilor.
Traim intr-o lume in care agresivitatea are un caracter tot mai pronuntat. Comportamentul
agresiv este tot mai vizibil in jurul nostru, in mijloacele de transport in comun, in trafic, in
mediul scolar, in familie, la serviciu. El a devenit, aproape, o obisnuinta in relatiile dintre
oameni sau, chiar, un ingredient necesar reusitei in cariera sau in afaceri.
La copii, comportamentul agresiv poate avea mai multe cauze si, de aceea, este
importanta identificarea corecta a acestora:
- o schimbare importanta in familie: nasterea unui alt copil, divortul parintilor, un deces
- un mediu familial tensionat, caracterizat prin conflicte, neglijare sau abuz
- expunerea la filme, videoclipuri si jocuri cu continut violent
- un program aglomerat care suprasolicita copilul si il oboseste
- grupul de prieteni (anturajul).
Comportamentul agresiv apare frecvent in copilaria timpurie (intre 1 si 3 ani) si este rezultatul
incercarilor copilului de a cunoaste si de a lua in stapanire mediul inconjurator, chiar daca asta
se soldeaza cu stricaciuni si mici dezastre: mazgalirea peretilor, dezasamblarea jucariilor,
scoaterea hainelor din sifonier sau a cartilor din biblioteca. Mai pot aparea reactii negative in
legatura cu somnul, hrana sau igiena corporala. Toate acestea sunt rezultatul incercarilor
copilului de a-si afirma personalitatea si propriul punct de vedere, dar si o testare a limitelor
impuse de adulti (cu alte cuvinte, cat de departe poate merge fara sa i se intample nimic).
Agresivitatea poate fi o modalitate prin care copiii atrag atentia sau isi castiga o identitate
proprie. Atunci cand li s-a dat o importanta prea mare de la o varsta frageda, cel mai usor si
mai sigur mod de a obtine aceasta atentie nelimitata este agresivitatea sau comportamentul
necooperant.
Programele tv care contin scene de agresivitate, jocurile violente cresc frecventa gandurilor si
a sentimentelor agresive, ducand la cresterea nivelului de activare fiziologica. Se reduce
frecventa comportamentelor prosociale (de intrajutorare, solidaritate, altruism).
Uneori, agresivitatea este motivata de frica si se amplifica in situatii neprevazute sau
neasteptate. Acesti copii nu se simt in siguranta, nu au incredere in cei din jurul lor, se simt
amenintati si incearca sa depaseasca aceste sentimente infricosatoare pentru ei prin
comportamente impulsive, de agresivitate sau chiar furie.
Metodele educative bazate pe pedepse fizice si corporale intaresc agresivitatea copilului.
Acelasi efect il au, insa, si amenintarile vagi si inconsecventa. Conflictele conjugale determina
o crestere semnificativa a nivelului de stres in familie si pot conduce la aparitia la copii a unor
accese de furie, agresivitate sau ostilitate. De cele mai multe ori, copiii agresivi traiesc in
medii caracterizate printr-un status social si economic scazut, in care agresivitatea reprezinta
un mod de viata.
Copiii cu un comportament agresiv sunt, in general, respinsi de cei de aceeasi varsta cu ei, se
integreaza cu dificultate in grupuri si au rezultate scolare scazute. De cele mai multe ori, ei isi
gasesc sustinerea printre copii cu manifestari asemanatoare sau in grupuri in care agresivitatea
este acceptata si valorizata, intrand, astfel, intr-un cerc vicios din care cu greu mai pot iesi.
Comportamentul agresiv are in timp efecte negative si duce la deficiente in modalitatile de
rezolvare a unor situatii conflictuale. Copilul agresiv devine un adolescent si apoi un adult
agresiv, incapabil sa construiasca relatii durabile si sa se integreze in societate.
Comportamentul agresiv al viitorului adult poate fi ameliorat sau anihilat daca parintii
urmaresc cu atentie, de foarte devreme, comportamentul copiilor lor si le ofera alternative
eficiente atat pentru consumarea energiei specifice, cat si pentru rezolvarea situatiilor
frustrante. Agresivitatea nu trebuie inabusita, ci transformata in echilibru interior:
Sa laudam si sa incurajam jocurile de cooperare cu alti copii si toate situatiile in care copilul
se comporta calm, politicos si generos.
Sa evitam etichetarile, de genul copil rau, copil neascultator, copil nepoliticos. Este o
greseala foarte mare sa punem semnul egal intre personalitatea unui copil (adica, ceea ce este
el) si comportamentul sau (cea ce face copilul).
Furia necontrolabila la un copil mic, care capata conotatii agresive sau chiar violente, a
devenit tot mai frecventa.
Tot mai multi parinti ajung sa se intrebe: "Ce am omis in educatia copilului? Suntem noi un
exemplu negativ pentru el?"
Dar probabil ca mai dificil decat sentimentul de vina este acela ca nu poti face nimic pentru
micutul tau. Primul pas in rezolvarea problemei este sa intelegi de unde vine aceasta furie.
Furia extrema este de obicei un simptom al frustrarii din viata copilului si poate avea multe
surse. Presiunea de la scoala, persecutia, deficientele de vedere sau de auz si
neintelegerea materiilor predate la scoala, toate acestea il pot face pe copilul tau sa fie
speriat.
Pe de alta parte, situatiile conflictuale din familie, divorturile sau decesul unui membru al
familiei sunt situatii in fata carora un copil poate ceda. De obicei, cei mici reactioneaza la
astfel de probleme cu furie si violenta. Semnele care trebuie sa iti dea de gandit ca puiul tau
sufera de furie sunt scenele de isterie la aproximativ 15 minute, lovirea si spargerea
jucariilor, agresivitate din motive aparent banale sau necunoscute, refuzul de a-i asculta pe
adulti. Un copil care nu poate tolera jocul linistit poate deveni violent la scoala.
Sau, daca se infurie brusc atunci cand mama il roaga sa-si stranga jucariile, inseamna ca nu
va tine cont nici de sfaturile invatatoarei/profesoarei. Daca ai remarcat la copilul tau una sau
mai multe dintre simptomele enumerate mai sus, este timpul sa iei masuri, inainte ca aceste
comportamente sa devina foarte greu de corectat. De exemplu, iti poti invata copilul sa
rezolve problemele cu care se confrunta intr-un mod constructiv.
Tehnici de comportament
Sus
Iata cateva tehnici de comportament pe care le poti incerca impreuna cu micutul tau,
pentru ca acesta sa scape de furie:
1. Recunoaste ca furia copilului tau este rezultatul unei probleme care este importanta
pentru el. Sa nu poti face un puzzle ti se poate parea lipsit de semnificatie, dar pentru copilul
tau este important. Esecul, chiar daca este vorba doar de un joc, iti poate induce
sentimentul de greseala.
2. Vorbeste cu micutul tau atunci cand observi ca devine furios. Intreaba-l ce il supara si
ajuta-l sa rezolve problema.
3. Nu-l lasa sa se uite prea mult timp la emisiuni sau desene animate care contin scene de
violenta. Vazand mereu violenta, copilul tau poate intelege ca aceasta este normala in viata
si este un mod de a rezolva anumite probleme. Spune-i ca violenta din mass-media nu este
autentica si ca cea reala raneste oamenii. Ajuta-l sa identifice si sa puna in aplicare solutii
non-agresive de rezolvare a problemelor, cum ar fi sa vorbeasca despre furia lui, sa ceara
ajutorul atunci cand nu se poate descurca singur
4. Nu uita sa iti feliciti si recompensezi copilul atunci cand reuseste sa rezolve cu bine o
criza de furie.
5. Arata-i cum trebuie sa procedeze. Copiii invata foarte multe de la parinti. Daca tu si sotul
tau va vorbiti frumos, respectati oamenii, sunt sanse mari ca si copilul tau sa faca la fel.