You are on page 1of 4

Clasificarea lui Costa

– grupează formale clinice ale edentaţiei totale în raport cu aspectul de ansamblu al câmpului
protetic în:
câmp protetic favorabil;
câmp protetic mediu;
câmp protetic nefavorabil.
Se mai utilizează o clasificare a câmpurilor protetice în funcţie de calitatea mucoasei de
acoperire. Astfel, câmpurile protetice pot fi:
moi, cu rezilienţă crescută a mucoasei ;
dure, la care mucoasa acoperitoare este fermă, aderentă de substratul osos, cu o rezilienţă foarte
mică ;
medii, ce reprezintă condiţii medii favorabile de rezilienţă.
CLASIFICAREA LUI ATWOOD (DUPĂ HUTU E. ŞI COLAB., 1998)
• Clasa I: dintre implantat în alveolă;
• Clasa a II-a: plagă post extracţională recentă;
• Clasa a III-a: creastă înaltă, regulată, rotunjită;
• Clasa a IV-a: creastă înalta subţire, în „lamă de cuţit”;
• Clasa a V-a: creastă joasă, rotunjită;
• Clasa a VI-a: creastă absentă, uneori cu rezorbţie bazală.
Clasificarea lui SCHRODER pentru maxilar:
• Clasa I: încadrează formele clinice de edentaţie totală maxilară reprezentate de creste
înalte, egale ca înălţime pe toată întinderea lor, bolta palatină adâncă, tuberozităţi
proeminente, distanţa dintre sinusul maxilar şi creasta edentată este mare, cu peretele
sinusal gros la polul inferior;
• Clasa a II-a: câmp protetic edentat total maxilar, cu creste alveolare late, turtite, cu
înălţime medie, cu boltă palatină medie spre plată, tuberozităţi maxilare mai puţin
evidente, peretele sinusal redus, apropiat de muchia crestei;
• Clasa a III-a: include situaţiile clinice cu atrofie şi rezorbţie marcante, cu creste alveolare
desfiinţate, cu tuberozităţi maxilare dispărute, boltă palatină plată, sinus foarte aproape de
muchia crestei, despărţit de aceasta printr-o folie subţire de ţesut osos.

Pentru mandibulă, KÖLLER şi RUSSOV au descris pentru formele clinice ale atrofiei
şi rezorbţiei la edentatul total:
• Clasa I: cuprinde situaţiile clinice favorabile, reprezentate de creste
alveolare înalte, uniform rotunjite, tuberculi piriformi proeminenţi; situaţia este foarte rar
întâlnită în practică şi presupune extracţia în bloc a dinţilor inferiori ;
• Clasa a II-a: cuprinde formele clinice extrem de nefavorabile, în care rezorbţia şi atrofia
osoasa severă au desfiinţat aproape complet creasta alveolară reziduală, care s-a
transformat într-o depresiune, afectând şi corpul mandibulei;

1

• Clasa a IV-a: cuprinde formele clinice reprezentate prin atrofie şi rezorbţie marcată a crestei edentate în zona anterioară. • Clasa a IV-a: este caracteristică situaţiilor clinice ce prezintă creste alveolare negative. tuberozităţi maxilare cu valoare negativă. fără torus mandibular sau alte exostoze. ce oferă un sprijin bun aparatului gnato-protetic. puţin rezorbite. bolta palatină extinsă. cu tuberozităţi retentive favorabile. Lejoyeux (1968. Creasta alveolară este înaltă.• Clasa a III-a: cuprinde situaţiile clinice care prezintă o creastă alveolară proeminentă în zona anterioară şi cu atrofie accentuată în zona laterală. • Formele clinice ale edentaţiei totale la maxilar: • Clasa I-a: este reprezentată de câmp protetic favorabil protezării cu un suport osos în care atrofia şi rezorbţia nu s-au instalat încă sau sunt în fază incipientă. regulată. atrofie medie centripetă. rotunjită. limitate de versanţi înarţi. concave în plan sagital. astfel: La maxilar • Clasa I-a: creste edentate cu valoare protetică foarte bună înalte. dar care pot realiza încă menţinerea şi stabilitatea piesei protetice. convexe. practic dispărute parţial sau total. care sunt sub nivelul planşeului bucal. • Clasa a II-a: creste edentate cu valoare protetică medie. cu concavităţi în plan frontal şi sagital. • Clasa a III-a: încadrează crestele edentate cu valoare scăzută. retentive. cu sutura mediană insensibilă. cu o rezorbţie accentuată. La mandibulă: • Clasa I-a: este reprezentată de creste alveolare cu valoare protetică optimă sau chiar ideală. bolta palatină de valoare medie. încă utilizabile în condiţii optime pentru protezare. bolta 2 . fără exostoze. încă suficient de extinsă cu sutura intermaxilară mediană sensibilă la presiune. La originea acestei situaţii este boala paradontală. Clasificarea lui SANGIUOLO – cuprinde trei forme clinice de edentaţie totală maxilară şi tot atâtea de edentaţie totală mandibulară. dar încă apte să asigure menţinerea şi stabilitatea protezelor. cu. peste 6 mm. tuberozităţi maxilare de valoare medie şi relief perceptibil. transversal şi frontal. tipică vechilor purtători de proteze neechilibrate sau edentaţilor vechi neprotezate. • Clasa a IV-a: include formele clinice cu creste alveolare cu valoare protetică negativă. cu zone Schröder puţin depresibile. caracterizate prin dispariţia reliefului favorabil protezării. tuberozităţile maxilare sunt proeminente. cu versante vestibulare şi orale extinse şi nedureroase. fără torus. în funcţie de caracteristicile suportului osos. sensibile la presiune. 1992) grupează câmpurile protetice edentate total. Atrofia severă excentrică a determinat o pseudoprognaţie patognomonică. • Clasa a II-a: cuprinde creste edentate cu valoare protetică medie. • Clasa a III-a: este tipică crestelor cu rezorbţie accentuată şi cu o valoare protetică redusă. lateral crestele edentate fiind de înălţime medie. cu tuberculi piriformi bine reprezentaţi.

rotunjită. cu torus palatin prezent în regiunea anterioară şi/sau medie. tuberculi piriformi cu direcţie oblică. linia oblică internă şi externă mai apropiată de muchia crestei. tubercul piriform proeminent cu suport osos orizontal. tuberozităţile maxilare sunt atrofiate. • Clasa a III-a. Inserţia vălului palatin este oblică. Trecerea de la palatul dur la palatul moale se face după o linie verticală . cu afectare parţială a suportului osos prin atrofie şi rezorbţie. Inserţia elementelor periferice este aproape de muchia crestei. • Clasa a III-a: este dominată de procese severe de atrofie şi rezorbţie. mucoasa acoperitoare are rezilienţă normală iar inserţia elementelor periferice este la distanţă de muchia crestei alveolare. Tuberozităţile maxilare sunt medii. iar când proemină aparent se constată mobilitatea lor. palatină este adâncă. de forma unei linii. a spinei nazale anterioare şi a crestei zigomato-alveolare. dehiscenţa canalului mandibular. bolta palatină de adâncime medie. rezilienţa mucoasei fixe uşor crescută. câmpul protetic este redus. cu aspect balant sau în „creastă de cocoş”. Mucoasa fixă are rezilienţă crescută. Limba are poziţie posterioară. iar rezilienţa mucoasei fixe este în limite normale. torusul palatin absent. prezentând mobilitate orizontală şi verticală. la fel ca şi liniile oblice internă şi externă. torusul palatin prezent până în zona posterioară. peste 6 mm. 3 . câmpul protetic se caracterizează printr-un suport osos corespunzător. se însoţeşte de atrofie şi rezorbţie marcată cu dispariţia procesului alveolar. Inserţia periferiei mobile este într-o poziţie medie în raport cu muchia crestei . Limba are o poziţie medie. Linia oblică internă este rotunjită. favorabilă. Formele clinice ale edentaţiei totale la mandibulă: • Clasa I-a. apofizele genii la distanţă de muchia crestei. permiţând prelungirea marginilor linguale ale aparatului gnato-protetic. Inserţia elementelor periferice se găseşte la distanţa de muchia crestei. Inserţia elementelor periferice se face pe muchia crestei. Bolta palatină este plată. creasta edentată este neregulată cu înălţime cuprinsă între 4-6 mm. cu înălţime redusă a crestelor (sub 4 mm) cu apropiere de muchia crestei. este caracterizată de un câmp protetic mediu. Limba are o poziţie anterioară . • Clasa a II-a. când între linia oblică internă şi externă apare un şanţ. • Clasa a II-a: încadrează situaţii clinice reprezentate de creasta edentată cu înălţime medie (4-6 mm). cu creastă alveolară înaltă. Mucoasa fixă are rezilienţă uşor crescută la nivelul tuberculului piriform fiind mobilizată uşor la tracţiunea pe ligamentul pterigo mandibular. rezilienţa mucoasei fixe este mult crescută. atrofia aproape completă a tuberculului piriform.

4 .