INTRU SLAVA SFINTEI SI CELE! DE O FIINTA, DE VIATA FACATOARE! S$! NEDESPARTITE! TREIMI LITYRGOHIGR CUPRINZAND VECERNIA, UTRENIA, DUMNEZEIESTILE LITURGHII ALE SFINTILOR: IOAN GURA DE AUR, VASILE CEL MARE, GRIGORIE DIALOGUL (A DARURILOR MAI INAINTE SFINTITE), RANDUIALA SFINTE! IMPARTASIRI SI ALTE RUGACIUN! DE TREBUINTA TIPARIT CU APROBAREA SFANTULU! SINOD $1 CU BINECUVANTAREA PREAFERICITULUI PARINTE DANIEL PATRIARHUL BISERICI! ORTODOXE ROMANE: An NG as EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC $I DE MISIUNE ORTODOXA BUCURESTI - 2012Cuvant inainte Sfanta Liturghie — izvor de viata sfanta si lumind vesnica rima carte tiparita pe teritoriul Romaniei a fost un Liturghier, in anul 1508, realizata prin stradania leromonahului Macaric. O ‘simpli intamplare ? Nu, ci 0 necesitate misionara, pentru cA nu se poate savarsi Liturghia fara Liturghier si fara Evanghelie. Preotul trebuie si aibi Liturghierul in fata cand sivarseste Liturghia, chiar daca ar cunoaste pe de rost slujba Sfintei Liturghii, intruc4t accasta nu este o lucrare individuala, ci este o lucrare a intregii Biserici, a poporu- lui dreptcredincios in fata lui Dumnezeu si lucrarea lui Dumnezeu pentra popor. Cu doar 17 ani inaintea aparitiei Liturghierului de la Targoviste, a fost tiparita pentru prima dati in lume o carte de cult ortodoxa, si anume un Octoih, in 1491, la Cracovia, dupa care urmeaza inc’ doua carti: un Ceaslov, in 1493, la Venetia, si un Octoih, in 1494, la Cetinye (Macedonia). in ceea ce priveste tipirirea Liturghierului, putem considera ca 0 binecuvintare faptul ci Liturghierul tipdrit la Targoviste de leromonahul6 CUVANT INAINTE Macarie este primul Liturghier ortodox tiparit din lume. Dupa acesta urmeazi si alte editiit sirbo-bulgari (Venetia, 1519), greac’i (Venetia, 1526), ruteano-weraineand (Vilna, 1583) si rus’ (Moscova, 1602 — editie care apare Cu aproape un secol mai tarziu fata de editia de pe teritoriul Roméaniei), 1, Sfinta Liturghie - izvor de sfintire 4 poporului drepteredincios Cuvintul Litghie in limba greaci inseamna lucrare publica si provine din alte doud cuvinte, ,laos” si ,ergon”. ,,Laos” inseamna popor, jar ergon” Tnseamna ,lucrare”. Deci Liturghia este lucrarea poporului drepteredincios pentru a preamari pe Dumnezeu, dar si lucrarea lui Dumnezeu pentru a sfinti poporul dreptcredincios. Inainte de inceperea Stintei Liturghii, diaconul zice: "Vremea este sd facem Domnului”, dar acelagi verset (Ps. 118, 126) se poate traduce ,,vremea este ca Domnul sa lucreze”, ca Domnul sa lucreze pentru noi. Este deci posibila o dubla tra- ducere, ceea ce inseamnd un dublu continut duhovnicesc al Sfintei Liturghii, ca luerare publica, si anume, lucrarea poporului pentru prea- mirirea lui Dumnezeu si lucrarea lui Dumnezeu pentru sfintirea poporu- lui. In acest inteles, la sfarsitul Sfintei Liturghiei se arata ci Dumnezeu este Sfintitorul poporului: ,, 7u esti sfintirea noastraé”, iar rostul Liturghiei este sfintirea poporului dreptcredincios de catre Dumnezeu, Care este prezent si lucreazd in timpul Sfintei Liturghii. Asadar, intelegem ca siivirsitorul principal al Sfintei Liturghii este Insusi Domnul nostru lisus Hristos: ,, Tu esti Cel ce aduci si Te aduci, Cel ce primesti si Cel ce Te imparti (ddruiesti)"- dup cum se spune in rugiciunea aducerii darurilor la Sflintul Altar, De aceea, continutul duhovnicese al Liturghiei poate fi rezumat astfel: ,,Hristos in mijlocul nostru”. Dar nu numai dupa prefa- cerea Darurilor in Trupul si Sangele Domnului, ci in intreaga Sfanta Liturghie, de la inceput pana la sfarsit, este Hristos prezent in mijlocul nostru, dupa cum a figdduit Bl insusi: ,, Unde sunt doi sau trei adunagi in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor” (Matei 18, 20), DeciCUVANT INAINTE 7 Hristos este prezent in mijlocul poporului dreptcredincios adunat in numele Lui. El este prezent intre noi, in mod tainic, nevazut. lar aceasta prezenja harici a lui Hristos, nevazuta, dar reali, in timpul Sfintei Liturghii, este marturisita iconic, vizual, prin icoane gi prin acte sau ges- turi liturgice ale arhiereului sau ale preotului; si este proclamata verbal prin citirea Evangheliei, prin cuvinte de cerere si binecuvantare rostite de arhiereul care prezideaza Sfanta Liturghie, de preoti si de diaconi, sluji- tori ai lui Hristos in si pentru Biserica Sa, potrivit cuvintelor Sale: »Precum M-a trimis pe Mine Tatal, vd trimit si Eu pe voi" (loan 20, 21; 13, 20; Matei 10, 40) si ,.Cel ce vd ascultd pe voi pe Mine Md asculta” (Luca 10, 16). Aceastd prezenta harica a lui Hristos — Arhiereul vesnic in Sfanta Liturghie a Bisericii se intensificd in daruirea Lui catre Biserica si culmineaza in sfintirea Darurilor si impartasirea clerului si credinciosilor cu Trupul si Sangele Siu. Astfel, Euharistia este cea mai solemna si cea mai intensi comuniune a Bisericii cu Hristos, El fiind Capul si Mirele Bisericii, iar Biserica fiind Trupul Sau tainic. Prin impartasirea euharis- ticd Hristos nu mai este prezent doar in mijlocul nostru sau intre noi, ci inlauntrul nostru, in noi. El devine Viata vietii noastre (cf. loan 6, 56-57). Sffnta Liturghie este, asadar, cea mai necesari, mai pretioasi, mai benefica si mai sfanté lucrare a Bisericii, ca lucrare a poporului pentru Dumnezeu si lucrare a lui Dumnezeu pentru popor, dar si pentru intreg universul creat de Dumnezeu. 2. Sfanta Liturghie - izvor de viati vesnica Prin Sfanta Liturghie se realizeazi cea mai vie legaturi duhov- niceasca a lui Hristos cu Biserica Sa, cea mai bogat’ comunicare si cea mai intensi comuniune dintre Hristos — Capul Bisericii si Biserica Sa, care este Trupul Sau tainic, templu al Sfantului Duh, casi si popor al lui Dumnezeu — Tatil, prin care se daruieste Bisericii Sale vial vesnici, dupa cum ne araté Mantuitorul lisus Hristos, in Evanghelia dupa Sfantul Evanghelist loan: ,,Cel ce mdndncd Trupul Meu si bea Sdngele Meu, are viata vesnicd si Eu il voi invia in ziua cea de apoi"(loan 6, 54).8 CUVANT INAINTI Cand in timpul Sfintel gi Dumnezciestii Liturghii ne impartasim cu ‘Trupul vi Sfingele Domnulul, ni se spune de céitre preot cd ne impartasim lor 9 viafa de veci”, iar strana canta in timpul lor: ,, Trupul lui Hristos primiti, si din izvorul cel gustat’”, Unirea duhovniceasca a lui Hristos cu Biserica Sale cu Hristos are ca scop iertarea pacatelor si sfintirea pentru a dobindi mantuirea si viata vesnicd. De aceea, suntem chemati fh Uimpul Sfintei si Dumnezeiestii Liturghii ca "toatd viata noas- wi, lul Hristos Dumnezeu sa 0 dim”. Deci, Sfinta Liturghie nu e un simplu ritual, o simpli traditie for- mali, ci ca este insdsi viata Bisericii in legatura ei vie cu Hristos Domnul, Care a spus: ,,/atd, Eu Sunt cu voi in toate zilele pand la sfarsitul veacu- ui"(Matei 28, 20). Sfanta Liturghie confirma deci prezenta iubitoare, sfintitoare si mAntuitoare a Lui Hristos in viata Bisericii. Hristos Domnul este prin harul Sau prezent in toata lumea, dar in modul cel mai intens, mai intim si mai activ este El prezent acolo unde e chemat mai des gi iubit mai mult, adicd in Biserica Sa, si mai ales in Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie a Bisericii Sale, ,,pe care a cdstigat-o cu insusi Sdngele Sdu” (Bapte 20, 28). in Sfanta Liturghie se multumeste lui Dumnezeu ,,pentru bineface- rile pe care le stim si pe care nu le stim, pentru binefacerile Tale cele ard- tate si cele neardtate ce ni s-au facut noua”. Folosul Sfintei Liturghii si al Sfintei Impéartasanii pentru viata crestinilor este mare, fiind exprimat chiar in rugdciunile Sfintei Liturghii: »trezirea (sau trezvia) sufletului, iertarea pdcatelor, impdrtdsirea cu Sfantul Duh, primirea Imparatiei cerurilor, indrdznirea catre Dumnezeu” (Rugaciune dupa sfintirea Darurilor), ,,sfinfirea sufletelor si trupurilor, tdmdduirea sufletului si a trupului, izgonirea a tot potrivnicului, Juminarea ochilor inimii, impdcarea sufletestilor puteri, ajutor spre cre- dintd neinfruntatd, dragoste nefatarnicd, desdvarsirea infelepciunii, paza poruncilor dumnezeiesti, addugirea dumnezeiescului har, dobdndirea Imparatiei lui Dumnezeu" (Rugiiciunea inti de multumire, dup Dum- nezeiasca Impirtisanie, a Sfaintului Vasile cel Mare), spre bucurie, spreCUVANT INAINTE 9 sdndtate si spre veselie” (Rugaciunea a patra de multumire a Sfantului Chiril al Alexandriei). Sfanta Liturghie cuprinde in rugaciunile sale viii si mortii, pe cei prezenti si pe cei ce nu pot participa la ea din motive intemeiate, ea cuprinde Biserica intreaga de la o margine la alta a pamantului si intreg universul. Ea se sdvarseste pentru sanatatea si mantuirea oamenilor, pen- tru imbelsugarea roadelor pamAntului si pentru yremuri pasnice, fiinde’ prin ea se arata iubirea atotmilostiva si atotcuprinzatoare a lui Dumnezeu pentru ,,/umea pe care a facut-o dreapta Sa”. 3. Sfanta Liturghie - izvor de cultura crestina Primele carti tiparite la romani s-au scris gi tiparit in tinda Bisericii. Artele si toata cultura poporului roman au izvorat din cult, incat se poate spune ca sufletul culturii romanesti este cultul ortodox. Cultul inseamna cultivarea relatiei oamenilor cu Dumnezeu Creatorul, iar cultura inseam- na cultivarea relatiei oamenilor cu lumea, cu creatia lui Dumnezeu, Cand noi multumim Creatorului pentru creatie, o facem pentru ca suntem fiinte inteligente si liturgice sau euharistice, adic recunoscatoare sau mulwumi- toare. Cuyantul grecese euharistie inseamni recunostinté sau multumire, C4nd artim recunostinta fata de Dumnezeu, pentru ca ne-a adus de la nefiinta la fiinta, adica la existen{a, pentru ci folosim aerul Lui, apa Lui si soarele Lui, create nu de noi, ci create de El pentru noi, atunci cregtem in iubire, cultivam relatia noastra cu Dumnezeu Creatorul si creatia Lui, continuand lucrarea Lui impreuna cu El. De aceea se spune in popor ca ,,omul sfinfeste locul”. Da, sfinjeste locul daca se sfinteste mai intdi pe sine in relatia sa cu Cel Unul Sfant, cu Dumnezeu, cu Preasfanta Treime si cu Sfintii lui Dumnezeu prezenti si lucriitori in Sfanta Biserica si in lume. Liturghia a fost izvorul culturii romAnesti, pentru ci mai intai ,, sufle- tul culturii este cultura sufletului”. Din iubirea si recunostinta oamenilor credinciosi fata de Hristos s-a dezvoltat si cultura dirniciei fayi de Biserica lui Hristos, Cel ce prin lucrarea Bisericii Sale ne iarti picatele (cf. loan 20, 22-23), ne boteazd copiii, ne binecuvinteaz’i nunta, ne10 CUVANT INAINTE binecuvanteaza casele, ne sfinteste toatl viata, Din multumirea adusa lui Dumnezeu si din darurile oferite Biyericti sa niscut arta religioasa sau sacra, si anume muzica, poezia 9i literatura religioasa, miniatura, caligrafia, tiparul bisericese, arhiteetura 91 sculptura bisericeasca, icono- grafia, broderia si altele, Toate acestew au inspirat si luminat apoi cultura poporului romiin: scoala, limba, literatura, arta, folclorul, onomastica, toponimia, sdrbitorile legale, cultul eroilor, stema {arii, imnul national, dar mai ales jertfelnicia si ribdarea romanilor cu speranta biruintei asupra riului, ca Uirie a legiturii dintre Crucea si Invierea lui Hristos aratata in viata poporului credincios, 4. Sflinta Liturghie - izvor de darnicie sau filantropie crestina Dup& ce crestinii ortodocsi romani si-au infrumusetat sufletele ascultind Evanghelia iubirii milostive a lui Hristos, privind icoanele sfintilor iubitori de Dumnezeu si de oameni, vazind vesmintele lumi- noase ca semne ale luminii din Impardtia Cerurilor, plini de pace sufle- tease si de iubire sfanti revarsata din iubirea jertfelnicd a Lui Hristos pe care au primit-o in Sfanta Liturghie, ei ajuta pe cei saraci, flamanzi, goi, orfani, bolnavi, straini, pe cei necajiti si intristati, singuri si uitati de oameni, pentru ca filantropia Bisericii se naste din Liturghia Bisericii, adic lucrarea socialA a Bisericii izvoraste din viata spirituala a ei si se exprima in milostenie personal sau in institutii filantropice: cimine pen- tru copii, case pentru batrani, unitati medicale, cantine pentru saraci s.a.. Astfel Taina Sfantului Altar se uneste cu Taina Fratelui care are nevoie de iubirea milostiva a celui darnic (cf. Matei 25, 31-40). 5. Sfanta Liturghie - izvor de continuitate si unitate roméneasca Pe teritoriul (iri noastre, de la crestinarea stramogilor prin predica Stintului Apostol Andrei pina azi, niciodati nu s-a intrerupt savarsirea Sfintet Liturghii, Chiar daci Sfanta Liturghie a fost sdvargiti sau cele-CUVANT INAINTE il brata in pestera, in munti, in vai adAnci, in locuri ascunse, cand navaleau popoarele migratoare, totusi ea nu a incetat niciodata. Oricat ar fi fost romanii ortodocsi de prigoniti si asupriti de stapanitori de alta credinta sau de promotori de ideologii straine si atee, Sfanta Jertfa Euharistica a Sfintei Liturghii a continuat sa fie celebrata in popor, pentru ca prin ea se primeste puterea jertfelnica de a fi credinciosi lui Hristos si de a ramane uniti cu El in istorie si in eternitate. Pomenirea eroilor si a mortilor din neam in neam, din generatie in generatie, a inspirat si sustinut 0 culturd a continuitdtii romdnesti crestine, iar circulatia cartilor de cult in limba romana in toate provinci- ile romanesti a contribuit la dezvoltarea constiinfei unitdtii nationale, incdt putem spune ca Liturghia a format $i salvat Romania crestina. 6. Sfanta Liturghie - izvor de comuniune ortodoxa universala in orice loc si in orice neam sau popor s-ar sivarsi Sfanta Liturghie nu este niciodata doar o lucrare locala, etnici sau nationala, ci totdeauna ea este si universala, intrucat in Sfanta Liturghie se manifesta credinta si unitatea Bisericii Ortodoxe sobornicesti, plenare si universale, din toate timpurile si din toate locurile, ,credinja data o datd pentru totdeauna sfintilor” (luda 1, 3). De aceea, incepand cu Proscomidia, unde sunt po- menite cele 9 cete de sfinti, clerul si conducatorii mireni, viii si mortii, si pana la sfarsitul Liturghiei, totul este deodata local si universal, paimén- tesc si ceresc, temporal si vesnic. In mod deosebit comuniunea Bisericilor Ortodoxe Autocefale la nivel universal se vede in pomenirea intdistitdto- rilor acestor Biserici in timpul Sfintei Liturghii prezidaté de unul dintre acestia. 7. Liturghierul prezent: o editie imbunatatita Editia de fata a Liturghierului este una mai precisi si mai bogata in nuantarea sensurilor teologice ale textului liturgic, {indnd seama de prac- tica liturgicé de la catedralele chiriarhale, ministiri, parohii si scoli teo-12 CUVANT INAINTE logive, dav gi de noile editii grecesti ale Patriarhiei Ecumenice si ale Hinericlt Greciei. (A se vedea Lamuririle de la sfarsitul acestei carti - pp. 597-611), S-au evitat atat arhaismele greu de inteles azi, cat si neologis- mele greu de asimilat in cult. Multumim Preasfintitului Parinte Ciprian CAmpineanul, Episcop vicar patriarhal, si PCuv. Protos. Chiril Lovin, precum gi tuturor celor ce au contribuit la pregatirea acestei editii a Liturghierului. intrucat Sfanta Liturghie este inima vietii spirituale a Bisericii, tre- buie ca textul ei sa fie cit mai corect din punct de vedere dogmatic si liturgic. Pe de alta parte, indreptirile ficute trebuie asimilate treptat, nu bruse, deoarece slujitorii Sfintelor Altare si credinciosii s-au obisnuit cu unele formulari devenite traditionale. Din acest motiv, indreptirile pro- puse in aceasta editie a Liturghierului sunt mentionate in parantezi sau in note de subsol. Totusi, cel mai folositor pentru noi toti este si participim lu viata liturgica a Bisericii, cu multé smerenie, evlavie si dragoste de Dumnezeu, spre a dobandi pacea, bucuria si mantuirea sufletului in lumi- na sfintitoare a Preasfintei Treimi, Izvorul vietii si al fericirii vesnice. *+DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe RomaneRAND Vlaba PRIVEGHERII Noaptea ridicati mdinile voastre spre cele sfinte si binecuvantafi pe Domnul (Psalm 133.2)PRIVEGHEREA DE TOATA NOAPTEA cum se face in ajunul sarbatorilor mari, dupa tipicul urmat in sfintele manastiri RANDUIALA CEASULUI AL NOUALEA Sambata, inainte de apusul soarelui, merge paracliserul la cel mai mare gi face metanie, insemnand cu venirea sa vremea toacei. $i, luand binecuvantare, iese si toac’ in toaca cea mica. Apoi, adunan- du-se fratii in pronaosul bisericii, preotul face inceput: Binecuvantat este Dumnezeul nostru..., iar citeful cel randuit zice: Amin. Slavai Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie; apoi: imparate cerese..., Sfinte Dumnezeule..., Preasfinta Treime..., Tatal nostru... si, dupa aceea, preotul zice ecfonisul: Ci a Ta este impiratia... lar citeful citeste Ceasul al noudlea, dupa obicei, Apoi, dupa sfarsitul acestuia gi, dupa otpust, intri in naos gi sti la locul sau.RANDUIALA VECERNIEI MICI Dac: citeste Ceasul al noualea in naos, atunci la sfarsitul lui nu se face otpust, ci preotul incepe indata, zicdnd: Binecuvantat este Dumnezeul nostru... si citetul zice: Amin. Venifi s4 ne inchinam..., (de trei ori) si psalmul Vecerniei, lin si cu glas bland. Dupa psalm: Slava..., Si acum..., Aliluia (de trei ori). Preotul nu zice ectenie, ci citejul zice: Doamne, miluieste, (de trei ori). Slava..., Si acum... si indati: Doamne, strigat-am... si se pun 4 stihiri. Se canta 3 stihi Si acum... a Nascatoarei de Dumnezeu, apoi: Lumina lina . Prochi- menul: Domnul a imparatit..., cu stihurile cuvenite. Apoi: Invred- niceste-ne, Doamne... Si indata se canta Stihoavna: o stihira a invierii gi alte stihiri podobnice ale Nascatoarei de Dumnezeu, cu stihurile lor. Slava... Si acum..., a Nascitoarei de Dumnezeu. Apoi: Acum slobozeste..., Sfinte Dumnezeule..., Preasfantaé Treime... Dupa TatAl nostru..., troparul invierii. Slava..., $i acum..., al Nascdtoarei de Dumnezeu. Dupa aceasta, preotul zice ectenia: Miluieste-ne pe noi, Dumnezeule... Strana: Doamne, miluieste (de trei ori): Incd ne rugim pentru Preafericitul Parintele nostru (N), Patriarhul Bise- ricii Ortodoxe Romane, [pentru (Inalt-) Preasfintitul (Arhi-) Epis- copul (si Mitropolitul nostru) (N)].... strana: Doamne, miluieste (de trei ori); Inca ne rugim pentru... (aici se vor face pomeniri dupa indrumarile Sfantului Sinod), strana: Doamne, miluieste (de trei ori). incé ne rugim pentru toti fratii nostri... Strana: Doamne, miluieste... (de trei ori). Ecfonis. Apoi: Slava Tie, Hristoase Dum- nezeule... $i otpustul cel mic. $i, intrand in trapeza, se zice: MAnca-vor saracii..., Slava..., $i acum..., Doamne, miluieste (de trei ori). Binecuvinteaza. $i, binecu- vantind preotul masa, mancim putin, ca si nu ne ingreunam la Priveghere. lar dupa mancare: Facutu-s-a pantecele tau masa sfan- ti.... Darurilor Tale fi-ne pe noi vrednici... Apoi: Cuvine-se cu ade- viirat... si Veselitu-ne-ai pe noi, Doamne... Si, dupa sfargitul acesto- ra; Slava... Si acum.... Doamne, miluieste (de trei ori). Preotul binecuvinteazi: Cu noi este Dumnezeu... $i mergem la chilii, astep- tind vremea toaceiRANDUIALA PRIVEGHERII 17 RANDUIALA VECERNIE! La putinad vreme dupa apusul MARI CU LITIA airelui, merge paracliserul si face metanie la cel mai mare: rar in clopotul cel mare (sau in toaca cea mare), zicdnd cu glas lin: Fericiti cei fird prihana... (psalmul 118) sau psalmul $0, Si, dupA aceea, intra gi aprinde can- delele si pregiteste cidelnita, Apoi, iarigi iese, toacd de trei ori gi trage toate clopotele, dupa care, intoredndusse in bisericd, aprinde o Mclic in sfesnic gi-l pune in fata Usilor Inypiriteyti, Dupa ce fratii s-au adu- nat in biserica, preotul care este de rind gi diaconul merg 84 ia bineeus vantare de la cel mai mare, daci este acolo, iar dach nu va fi acolo, fae metanie inaintea stranci lui si merg gi se Inching inainten jeoaned lai Hris- tos de trei ori si o sfruti, Asemenea fae gi la icoana Maieli Domnului, apoi se inchina inaintea timplei celei mari o dati yi fie elite o pleed- ciune spre strane gi spre tofi fragii prezenti, $i, intedind in Sfintal Attar, preotul imbraca epitrahilul gi felonul (in maAndstiri, dour mantia gt epi- trahilul), sirutnd Sfinta Cruce ce este deasupra lui, gi, ludnd efdelni- fa si stind inaintea Sfintei Mese, pune timiie, zicdnd rugdeiunes te mii, in taind; si aga cideste Sfinta Masa imprejur, in chipul erucii, gi tot Altarul si deschide Usile imparatesti. Diaconul imbracd gi el sti- harul si orarul, iese din Sfantul Altar si, luand stegnicul ce sti in tata Usilor imparatesti si tinndu-! in maini, cu ficlia aprinsi, merge in mijlocul bisericii gi, stand cu fata spre risirit, zice cu glas mare: Seu- lati-va! (Daca nu este diacon, atunci zice paracliserul aceste cuvinte gi merge inaintea preotului cu sfegnicul). $i tofi se scoala, Si, legind preotul printre Usile Imparatesti, face cruce cu cidelni{a inaintea Usi- lor imparatesti, cddind drept si de-a curmezigul; apoi merge gi cldeste, dupa randuiala, sfintele icoane cele din dreapta gi cele din stinga; dupa aceasta, pe cel mai mare si amandoua strancle, dupa randuiala, iar diaconul (in lipsa lui paracliserul) merge cu sfesnicul (luménarea aprinsi) inaintea lui, Si, cfnd preotul face cruce cu ciidelni{a, se inclina putin si, odata cu dansul, gi diaconul (paracliserul). $i ies in pronaosul bisericii si preotul cideste, dupa rinduiala, fiind acolo gi frafi, gi iarigi intorcdindu-se in biseric’ gi stind in mijloc, sub polican- dru, insemneazi cu cidelnita in chipul crucii, chutind spre Rasirit, gi18 LITURGHIER zice cu glas mare: Doamne, binecuvinteaza! $i indata cadeste icoana Mantuitorului Hristos, icoana Nascatoarei de Dumnezeu gi pe cel mai mare, apoi, intrand impreund cu diaconul in Sfantul Altar si stand inaintea Sfintei Mese, insemneaza cu cddelnifa crucis (de trei ori), zicind cu glas mare: Slava Sfintei si Celei de o fiinfa si de viata fa- cAtoarei si nedespartitei Treimi, totdeauna, acum gsi pururea si in vecii vecilor, iar diaconul inchide Usile Imparatesti. Preotul dezbraca felonul si ramane impreuna cu diaconul in Sfantul Altar (ori dezbraca amandoi vesmintele si ies la stranele din naos, pentru a cinta impre- und cu ceilalti). Si cel mai mare sau ecleziarhul zice: Amin. Veniti si ne inchinim imparatului nostru Dumnezeu..., incet, cu glas lin. Apoi, a doua oara, putin mai sus: Venif{i sa ne inchinam gi si cidem la Hristos, imparatul nostru Dumnezeu; iar a treia oara, cu glas gi mai inalt, asa: Veniti s4 ne inchindm si si cadem la insusi Hristos, Impiratul si Dumnezeul nostru. Si indatd incepe cel mai mare sau ecleziarhul psalmul 103 (Binecuvinteaza, suflete al meu, pe Dom- nul...), rar si cu glas dulce si citeste primele 28 de versete, pani la Des- chizind Tu mana Ta... lar de aici canta, adaugand dupa fiecare verset stihul: Binecuvantat esti, Doamne... si celelalte, precum se arata in cirtile de cfntari (/diomelar sau Catavasier - Octoih mic), pani la sfirgitul psalmului. lar cand incepe a se canta: Toate cu intelepciune le-ai facut... si Slava Tie, Doamne, Cel ce ai facut toate..., atunci preotul iese inaintea Usilor imparatesti cu epitrahilul si, stand cu capul descoperit, citeste rugiciunile Vecerniei. lar dupa sfarsitul psalmului, daca este gi diacon, preotul intra in Altar pe usa dinspre miazazi, iar diaconul iese pe usa dinspre miazdnoapte, imbracat in vesminte, si vine in mijlocul bisericii, unde, facdnd o inchinaciune, zice ectenia mare: Cu pace Domnului s4 ne rugim... Dupi ectenie, preotul zice ecfonisul: Ca Tie se cuvine... Apoi, se canta din Psaltire, pe glasul al optulea, Catisma intai: Fericit barbatul..., antifonul intai, iar al doilea si al treilea antifon se cinta pe glasul zilei. $i, dupa sfarsitul fiecdrui antifon, ectenia mica gi ecfonis. Dupa intéiul antifon, ecfonis: CA a Ta este stipanirea..., dupa al doilea: Ci bun gi iubitor de oameni... si, cAntindu-se si al treilea antifon, diaconul zice ectenia, iar preotulRANDUIALA PRIVEGHERII 19 ecfonisul: Ca Tu esti Dumnezeul nostru...!. Si, dupa sfarsitul catis- mei, canonarhul face metanie si spune glasul Octoihului sau al Mi- neiului. Apoi se cinta: Doamne, strigat-am..., pe glasul de rand al Octoihului. lar preotul sta la locul siu cel obignuit si, cand incepe a se canta: SA se indrepteze..., ca timéia..., atunci diaconul, sau in lipsa lui preotul, caideste, dupa obicei, si, intorcdndu-se, pune cadelnita la locul ei, inclinandu-se catre cel mai mare. Se canta stihirile pe 10, incepand cu stihul: Scoate din temnita sufletul meu... si anume: trei stihiri ale invierii, de la glasul de rand; patru ale lui Anatolie si trei ale sfantului din Minei. Slava..., a sfantului, $i acum..., a Nascatoarei de Dumnezeu, dupa glasul aratat in cartile de slujba. lar, cAnd se zice sti- hul: Ci la Domnul este mila..., preotul vine la cel mai mare, face me- tanie si, intrand in Sfantul Altar, imbraca felonul, iar strana cénti: Slava... $i indata fac vohod, deschizand Usile imparitesti, mergandu-le inainte paracliserii cu doua sfesnice, avand lumanarile aprinse, iar dia- conul {inand cadelnita si dupa dansul preotul. $i sta preotul in mijlocul bisericii, in dreptul Usilor Imparatesti, iar diaconul de-a dreapta preo- tului, putin mai deoparte, si, plecdndu-se, tinand orarul cu trei degete ale mainii drepte, zice incet, numai cat si auda preotul: Domnului si ne rugam. lar preotul zice in taina cu capul plecat rugaciunea: Seara si dimineata gsi la amiazi...; apoi, ridicandu-se, diaconul arati citre risarit cu orarul, tindndu-l cu trei degete ale mainii drepte, si zice catre preot: Binecuvinteaza, parinte, sfanta intrare. lar preotul binecu- vinteazi spre rasarit, zicind: Binecuvantata este intrarea sfintilor Tai... Apoi diaconul merge gi cddeste sfintele icoane, pe cel mai mare si stranele, dupa obicei. $i, sfarsindu-se stihira, diaconul merge in faja Usilor Imparatesti si, cidind crucis, zice cu glas tare: intelepciune, drepti! Si se canta: Lumina lina..., iar paracliserul, luand sfesnicele, merge la Usile imparatesti si diaconul trece in dreptul icoanei Mantui- torului si ajuta la cantare, Cand se ajunge la cuvintele: ...udim pe ‘Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh..., diaconul cadeste de trei ori spre 1, in bisericite de enorie, dupa ectenia mare se cinti numai stihurile din Catioma Jntdi, insemnate in vechile editii ale Psaitirii cu cruce (sau cele scrise in Catavasierul mai now ta rinduiala Vecernici), dupa care diaconul zice ectenia micd gi apot se cloth Doamne,20 LITURGHIER Merit, iar preotul se inchina de trei ori spre rasarit si se pleaca la dreapta si la stanga, mergand spre Sfantul Altar. Diaconul, de la locul lui, il cadeste. Preotul, intrand in Sfantul Altar, vine in fata Sfintei Mese, se inchina gsi trece apoi in spatele Sfintei Mese, plecdndu-se spre Tronul cel de sus. Intra apoi si diaconul, cadind Sfanta Masa, pros- comidiarul si pe paracliser, caruia ii da si cadelnita. Dupa ce se sfar- geste Lumina lina..., zice diaconul: Sa lum aminte. Preotul: Pace tu- turor. Si iarisi diaconul: intelepeiune, si luim aminte. lar cano- narhul, facdnd metanie la cel mai mare, zice prochimenul zilei, Sam- biti seara, pe glasul al saselea: Domnul a imparatit, intru podoaba S-a imbricat. Stih: imbracatu-S-a Domnul intru putere si S-a incins. Stih: Pentru c& a intirit lumea, care nu se va clinti. Stih: Casei Tale se cuvine sfintenie, Doamne intru lungime de zile. $i iarigi: Domnul a imparatit... lar, in celelalte zile, prochimenul zilei care este, precum se arata la randuiala Vecerniei, din Ceas/ov si din Catavasier. lar canonarhul, avand mainile sale stranse la piept, st4 in mijlocul bisericii, asteptand sfargitul prochimenului. Apoi, facand in- chindciune, se duce la locul sau, Sfargindu-se cantarea prochimenului, la sirbatorile praznicelor si ale sfintilor, se citesc paremiile randuite. DacA nu sunt paremii (simbatd seara), Usile imparatesti se inchid cind se canta prochimenul ultima oar, iar daca sunt paremii, Usile Imparatesti se inchid in timpul citirii paremiei a treia. Dup’ aceasta, iese diaconul si, stand la locul obignuit, in mijlocul bisericii, zice ecte- nia: SA zicem toti din tot sufletul... Si preotul, ecfonisul: CA milostiv si iubitor de oameni... si, dupa ecfonis, zice cel mai mare sau citetul cel rinduit: Invredniceste-ne, Doamne... $i iarasi diaconul: SA plinim rugiciunea noastra,.., iar preotul rosteste ecfonisul: Ca bun gi iubi- tor de oameni..., apoi: Pace tuturor. Si diaconul: Capetele noastre Domnului sa le plecdm. $i preotul zice in taina rugaciunea plecarii capetelor. Apoi ecfonisul: Fie stépanirea imparatiei Tale... Dupa aceasta, preotul si diaconul ies pe usa dinspre miazdnoapte, mergand inaintea lor paracliserii cu dou’ sfesnice; diaconul tine cddelnita, iar ciintiretii merg in urma lor si canta stihirile Litiei; si ies in pronaosul bisericii, Acolo, diaconul cddeste sfintele icoane, pe cel mai mare gi stranele, dupa rinduiala gi sta fiecare la locul sau; si, dupa sfarsitul sti-RANDUIALA PRIVEGHERIL 21 hirilor, Slava..., $i acum..., a Nascatoarei de Dumnezeu, diaconul zice, in auzul tuturor, ectenia: Mantuieste, Dumnezeule, poporul Tau..., pana la sfarsit. Strana: Doamne, miluieste (de 12 ori). Diaconul: inca ne rugdm pentru Preafericitul Parintele nostru (N), Patriarhul Bise- ricii Ortodoxe Romane, [pentru (inalt-) Preasfintitul (Arhi-) Epis- copul (si Mitropolitul nostru) (N)J..., strana: Doamne, miluieste (de trei ori). ined ne rugim pentru... (aici se vor face pomeniri dupa indru- marile Sfantului Sinod), strana: Doamne, miluieste (de trei ori). lar la miinastiri se adauga si aceasta cerere: Inc ne rugim pentru Preacu- viosul parintele nostru staret (N), dimpreuna cu toti parintii si frafii acestei sfinte maAnastiri..., strana: Doamne, miluieste (de trei ori), Dia- conul: ined ne rugdm, ca s& se pazeasca acest sfant locas..., strana; Doamne, miluieste (de 40 de ori) Diaconul: IncA ne rugam, ca si auda Domnul Dumnezeu glasul..., strana: Doamne, miluieste (de trei ori), Dupa aceasta, preotul zice: Auzi-ne pe noi, Dumnezeule..., strana: Amin, Preotul: Pace tuturor. Diaconul: Capetele noastre Domnului si le plecém. $i, plecdndu-gi toti capetele, preotul zice cu glas tare; Stipfne, Mult-milostive... si, dupa plinirea rugaciunii, strana zice: Amin; pana se savarsesc acestea in pronaos, paracliserul, sau alt frate, pune o masa in mijlocul bisericii si pe ca 5 paini (artose), un vas cu gradu, spre strana dreapta un vas cu untdelemn, iar spre strana sting’ un vas cu vin. $i, intrand in naos, se canta stihirile Stihoavnei, care sunt la rand, cu stihirile lor, lar citetii merg cu sfegnicele si le pun pe amandoua in partea de risarit a mesei, care este pusd in mijlocul bisericii Si, dupa sfargitul Stihoavnei, zice cel mai mare: Acum slobozeste... si citetul: Sfinte Dumnezeu! Preasfanta Treime..., Tatal nostru..., CA a Ta este imparafia... si se canta troparul pe glasul al cinicilea: Nasedtoare de Dumnezeu, Fecioara... (de trei ori). Atunci preotul, ludnd cidelnija, cdeste imprejur, de trei ori, masa, pe care stau cele 5 paini. Dupi a treia inconjurare gi cadire a mesei, preotul cideste, in continuare, icoanele imparatesti, iconostasul, tronul arhieresc, apoi clerul gi pe credincil incheind in fata mesei cu artosele. $i, ridicind o piine, insemneaza cu ea peste celelalte paini si zice cu glas tare rugdciunea; Doamne, lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru..., iar cind zice:22 LITURGHIER Insuti binecuvinteaza painile acestea..., arata cu dreapta spre paini; asemenea spre grau, spre vin si spre untdelemn, cand zice: graul, vinul si untdelemnul... si le binecuvinteaza pe fiecare. Sfarsindu-se rugdciunea aceasta, se canta: Fie numele Domnului... de trei ori (prima data se canta de catre sobor, iar a doua gi a treia oara de cele doua strane), pe glasul al optulea; apoi strana dreapta canta: Slava..., iar strana stanga: $i acum..., si citetul randuit citeste psalmul 33: Bine voi cuvanta pe Domnul..., pina la Bogatii au sAricit... Acest stih se canta pe glasul al saptelea, de trei ori (o data de catre sobor gi de doua ori de ctre strane). In timpul cantarii stihului a treia oara, preotul gi diaconul merg si stau inaintea Usilor Imparatesti, cdutand spre apus. Si dupa sfarsitul psalmului, diaconul zice: Domnului s4 ne rugam. Strana: Doamne, miluieste. lar preotul: Binecuvantarea Domnului si fie peste voi... si citetul: Amin, si se face citire sau se incepe citirea celor gase psalmi ai Utreniei, continuandu-se astfel slujba Privegherii. Daca nu se continua Privegherea, acum se face otpustul: Slava Tie, Hristoase..., gi se rosteste: Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri Se cuvine a sti cd, din Duminica Sfintelor Pasti pana la Dumini- ca Tuturor Sfintilor, dupa binecuvantarea painilor, se citesc Faptele Sfintilor Apostoli; iar in celelalte duminici, peste tot anul, se citesc cele gapte Epistole sobornicesti ale Sfintilor Apostoli, cele paisprezece Epistole ale Sfantului Apostol Pavel si Apocalipsa Sfantului Apostol si Evanghelist loan2. lar seara, dupa luarea painii si dupa gustarea vinului ce s-a binecuvantat la Litie, cu rugdciunea preotului, din acel ceas nicicum sd nu indrazneasca cineva a gusta ceva, pentru a se putea impartasi cu Sfintele gi Preacuratele lui Hristos Taine. lar o impartire ca aceasta a painii si gustare de vin o facem din ziua intdi a lunii septembrie, pana in ziua de 25 a lunii martie. lar la Privegherile cele de vara, painile cele binecuvantate le impartim la trapezd si le mancdm mai inainte de gustare. 2. In bisericite de enorie i chiar la mindstiri, in timpul mai nou, nu se mal fac citi- rile din Faptele si din Epistolele Sfintilor Apostoli, ci indata dupa ce preotul zice, ta sfiryi- tul Litiel: Binecuvéntarea Domnului sé fie peste voi, \a strank: Amin, Slava intru cei de sus (ui Dumnexen... si celelalte,RANDUIALA PRIVEGHERII 23 RANDUIALA UTRENIEI Dupa terminarea Litiei, iese paracliserul, toacd si trage toate clopotele. Si, sculandu-se toti fratii, cel mai mare zice: Amin. Slava intru cei de sus lui Dumnezeu... (de trei ori). Doamne, buzele mele vei deschide... (de doua ori). Si se citesc cei sase psalmi, cu glas blind gi lin, in timp ce preotul citeste, in Altar, primele sase rugaciuni ale diminetii din Liturghier. Dupa primii trei psalmi: Slava..., $i acum..., Aliluia (de trei ori), Doamne, miluieste (de trei ori), Slava..., $i acum..., se citesc, in continuare, ceilalti trei psalmi. Acum, preotul, avand epitrahilul pe grumaz, iese pe usa de miazinoapte si citeste celelalte sase rugaciuni ale Utreniei, stand inaintea Usilor Imparatesti, cu capul descoperit, lar dupa sfargitul celor sase psalmi: Slava..., $i acum..., Aliluia (de trei ori). $i, daca este diacon, preotul intra in Altar; iar diaconul, iesind din Altar, vine in mijlocul bisericii, la locul obisnuit, gi zice ectenia mare: Cu pace, Domnului si ne rugiim. $i, dupa ecfonis, merge si intra in Sfantul Altar. lar canonarhul de rind, care a rostit si prochimenul de seara, facdnd metanie la cel mai mare, incepe sa cinte Dumnezeu este Domnul... cu stihurile lui, pe glasul de rand, $i se canta troparul invierii (de doua ori). Slava..., al sfiiv lui, $i acum..., al Nascatoarei de Dumnezeu (al Invierii), dupa glasul troparului sfantului, daca are, iar daca nu: Slavi..., $i acum..., al Nis- cMtoarei de Dumnezeu, dupa glasul de rand. $i indaté strana zice: Doamne, miluieste (de trei ori), Slava Tatalui si Fiului si Sfantutul Duh, iar citetul: $i acum..., apoi citeste prima Catisma rinduita (Du- minica - Catisma a doua: Marturisi-ma-voi Tie, Doamne...), $i, dup sflirgitul fiecirei catisme, diaconul iese inaintea Usilor Imparitesti gi vice ectenia mica, iar preotul ecfonisul. $i se cAnti sedelnele invierii, stihira cea dintéi fara stih; Slava... a doua stihira, Si acum..., a Nased- toarei de Dumnezeu. $i, dupa aceasta, se citeste tilcuirea Evanghelici. Apoi catisma a doua gi, dupa ectenie, sedealna a doua, zicind stihira intdi Miri stih; apoi Slavé..., a doua stihird, $i acum..., a Nascitoarei de Dumnezeu gi citirea, Apoi duminica se cinta: Fericiti cei Mira pri- hand..., pe glasul al 5-lea, la care preotul, purtind epitrahil gi felon, chdegte, insofit de diacon, Si, dupa: Fericiti cei fara prihana.,,, nu se