Nicolae DARDAC Teodora Cristina BARBU INSTITUTII DE CREDITtutii de credit 16 in realitate, bilantul unei banci este mult mai complex decat aceasta sumara prezentare, intrucat fiecare element bilantier din cele enuntate cuprinde mai multe componente. in opinia noastra, 0 prezentare didactic& a operatiunilor efectuate de bancile comerciale, necesita gruparea acestora in operatiuni bilantiere (de atragere si constituire a resurselor, respectiv de utilizarea a acestora) $i operatiuni extrabilantiere. 2.1.1 Operatiunile bilantiere ale bancilor comerciale 1. Atragerea si constituirea resurselor (operatiuni de pasiv) reprezinta activitatile prin care bancile: © atrag depozite, cu diferite maturitati, de la clientela (persoane fizice, juridice, institutii financiare); ¢ obtin imprumuturi de la bancile din sistem, de la Banca Centrala si de la clientii nebancari; © constituie capitalul social si formeaza fonduri proprii. a. Principala resursé a oricérei banci 0 constituie depozitele. in situatiile de lichidare a bancii si de vanzare a activelor, obligatiile fata de deponeneti trebuie onorate cu prioritate, celorlalti creditori si actionarilor repartizindu-li-se ceea ce ramane. Cea mai mare parte a depozitelor provine de la clienti individuali si companii sau clienti corporate. Uneori, chiar si administratia publicd poate detine importante depozite publice la banci. in medie, depozitele reprezinta intre 70% si 80% din resursele unei banci. b. O pozitie insemnata o detin si resursele nondepozit, in cadrul carora includem: ¢ imprumuturile de la bancile din sistemul bancar; © imprumuturile de la institutii financiare din strainatate; © titlurile emise pe termen lung (in special, obligatiuni). Motivele pentru care bancile comerciale s-au orientat, in ultima perioadi, cAtre resursele nondepozit sunt urmatoarele: - aceste resurse nu necesité constituirea de rezerve minime obligatorii (RMO), comparativ cu depozitele care intra in baza de calcul a acestora; - costul acestor resurse este mai redus; - pot fi obtinute intr-un timp mai scurt prin imprumuturile pe piata monetara si virarea sumelor mai rapid.Operatiunile bancilor si ale altor institutii financiare _ _ 7 Resursele nondepozit trebuie privite, deci, ca operatiuni de obtinere a jmprumuturilor de la banci si de la Banca Central. in literatura de specialitate’, analiza resurselor atrase de bincile comerciale se realizeaza prin gruparea acestora in dou’ categorii importante, utilizind urmatoarele concepte: e depozite ,,core” sau resurse stabile’; e depozite ,,.managed” sau ,,hot money”. Depozitele ,,core” sunt resurse atrase de pe pietele monetare locale, prezinta un nivel mai redus al costului, comparatiy cu cel al altor resurse atrase de pe pietele nationale si internationale. fn structura depozitelor ,core” se includ: diferite tipuri de depozite ale clientilor (inclusiv cele aferente cardurilor); certificate de depozit; conturi de economii si depozite de mica valoare etc. Ca pondere in total active, aceste depozite detin, dupa cum indica statisticd internationala, intre 18% pentru bancile mari si 60% pentru bancile de mica dimensiune. Depozitele ,managed” sau fondurile cumparate reprezinta hot money sau bani fierbini si, spre deosebire de depozitele ,,core” sunt mai volatile si cu un nivel sporit al senzitivitatii. fn structura lor sunt incluse: - depozite ale sucursalelor straine; - depozite la termen de mare valoare; - sume atrase de la Banca Centrala (refinantari); - soldul titlurilor detinute pentru a fi folosit drept colateral in relatia cu banca centrala si titluri subordonate. Pietele de pe care sunt atrase aceste resurse sunt mai competitive, motiv pentru care costul este mai ridicat. Preferinta pentru astfel de »resurse” se manifesti in randul bancilor de mare dimensiune si al celor internationale, la nivelul carora a fost pusa in evidenta corelatia directa intre dimensiunea si valoarea depozitelor din sucursalele, bransele si subsidiarele lor din strainatate. c. Constituirea capitalului social yi formarea fondurilor proprii Capitalul social joacd un rol important in activitatea bancara, asigurand viabilitatea bancii pe termen lung, cel putin din urmatoarele motive: Y capitalul constituie un ,,tampon” impotriva riscului de faliment, prin absorbtia pierderilor financiare si operationale; Y capitalul asigura sursele necesare infiintarii si organizarii bancii, inainte de atragerea depozitelor si a altor resurse; * Joseph F, Sinkez, Commercial Bank Financial Management, 2002 Peter S. Rose, Sylvia Conway Hudgins, Bank management and financial services, Ed. McGraw- Hill, 2005,18 - Institutii de credit Y un rol important il detine capitalul si in ceea ce priveste asigurarea increderii publicului si a creditorilor cu privire la stabilitatea i puterea bancii. Din acest motiv, capitalul trebuie sa se situeze la un nivel, astfel incat sa-i asigure pe clienti cd banca va putea sa le satisfacd nevoile, chiar si atunci cand economia este in declin; Y capitalul furnizeazi si fonduri pentru organizarea cresterii si dezvoltarii de noi servicii, programe si facilitati. Atunci cand 0 banca doreste sA-si ,,sporeasca activitatea” este nevoie de capital aditional pentru a sustine cresterea si pentru acceptarea riscurilor aferente noilor servicii. Astfel, infuzia de capital va permite bancii si se extinda prin constructia de noi sucursale; ¥ de asemenea, capitalul joacd un rol important si in operatiunile de fuziuni si achizitii, anumite studii evidentiind ci numeroase banci au fost achizitionate datoritd capitalului insuficient adecvat la expunerea la risc. Datoriti importantei capitalului bancar existé mai multe modalitati de masurare a nivelului acestuia, si anume: 1. valoarea contabila a capitalului bancar = valoarea contabild a activelor — valoarea contabild a resurselor; 2. capitalul reglementat = acfiuni comune si rezerve + actiuni preferentiale + provizioane pentru pierderi + datorii subordonate + alte elemente; 3. valoarea de piat a capitalului = valoarea de piaja a activelor — valoarea de piatd a resurselor sau numar acfiuni emise x prepul curent al acestora. Constituirea fondurilor proprii la nivelul institutiilor de credit este reglementata prin legislatia nationala si international. Banca Reglementelor Internationale (BIS), precum si bancile centrale nationale reglementeaza fonduri proprii de nivel (1) $i fondurile proprii de nivel (2). Fondurile proprii de nivel I cuprind® : © capitalul social subscris si vrsat, cu exceptia actiunilor preferentiale cumulative; ¢ primele de capital, integral incasate, aferente capitalului social; e rezervele legale, statutare si alte rezerve, precum si rezultatul pozitiv al exercitiului financiar anterior, ramas dupa distribuirea profitului; > Potrivit Regulamentului nr. 18/2006 al BNR si CNVM privind fondurile proprii ale institutiilor de credit si firmelor de investiti, publicat in Monitorul Oficial 311/201 1.Operatiunile bancilor si ale altor institutii financiare 79 © profitul net al ultimului exercitiu financiar, raportat pana la repartizare, conform destinatiilor stabilite de AGA (Adunarea Generala a Actionarilor). in Roménia, capitalul initial al institutiilor de credit, respectiv capitalul social si rezervele, potrivit reglementarilor BNR, este diferentiat dup& cum urmeaza: © bancile persoane juridice =37 milioane lei; © bancile de credit ipotecar = 25 milioane lei; ebancile de economisire gsi creditare in domeniul locativ = = 25 milioane lei; institutiile emitente de moneda electronica = 12 milioane lei; sucursalele din Roménia ale institutiilor de credit din statele terte trebuie si detind un nivel minim al capitalului cel putin egal cu cerintele aplicate institutiilor autohtone; © cooperativele de credit trebuie si detina fonduri proprii intr-o limit& minima de 300 mii lei, iar casa centrala din cooperatia de credit trebuie sa detina echivalentul a 5 milioane de euro. Fondurile proprii de nivel 2 sc compun din: fonduri proprii de baza si fonduri proprii suplimentare. Fondurile de nivel 2 de baza sunt formate din: e rezerve din reevaluari corporale, ajustate cu obligatiile fiscale aferente; © titluri pe durati nedeterminata si alte instrumente de aceeasi natura (denumite si datorii subordonate). Fondurile de nivel 2 suplimentare se compun din actiuni preferentiale cumulative pe durati nedeterminaté si imprumuturi subordonate. Specific pentru datoria subordonati la termen sau cu durata nedeterminati este ca, in caz de lichidare, rambursarea nu este posibila decat dupa plata celorlalte creante. 2. Utilizarea resurselor (operatiuni de activ) Putem identifica urmatoarele activitati principale ale bancilor pe care le incadrim in operatiunile de activ: a) gestionarea numerarului si a activelor cu grad sporit de lichiditate; b) operatiunile de plasament si participatii; c) operatiunile de creditare.80 __Institutii de credit a. In activul bilantier prima pozitie este detinuta de numerarul (cash) pastrat in casierie si depozite la alte banci (conturi de corespondent) sau la Banca Centrali. Aceste active pot fi privite ca ,,prima linie” de apirare impotriva riscului de retragere a depozitelor si prima sursa de fonduri pentru satisfacerea revendicarilor clientilor deponenti. Bancile sunt preocupate de a mentine marimea numerarului si a activelor lichide la un nivel cat se poate de redus, intrucat acestea nu genereazi venituri sub forma de dobanzi. in practica marilor banci pe plan international, aceasta pozitie bilantiera detine sub 8% din totalul activelor. in cazul bancilor din Romania, potrivit notelor explicative la bilant, numerarul si disponibilitatile la banci includ si numerarul in ATM-uri, soldul conturilor curente la BNR si la alte banci, precum si alte elemente asimilate numerarului (care includ solduri cu o scadenta initialé sub 90 de zile, respectiv efecte publice si valori asimilate). b. Operatiunile de plasament si participatiile includ investitiile realizate de binci in instrumente financiare (obligatiuni, actiuni, efecte publice, derivative etc.). Aceste elemente de activ sunt denumite ,,rezerve secundare” intrucat pot furniza lichiditati atunci cand existi solicitari, In cadrul acestora distingem obligatiunile si alte titluri cu venit fix (obligatiuni emise de banci, obligatiuni municipale si cele corporate) care nu sunt acceptate pentru refinantarea de catre banca centrala. jn portofoliul de titluri al unei institutii de credit sunt incluse: actiunile si alte titluri cu venit variabil (cum ar fi: plasamentele in unitati de fond listate la bursa). Acestea sunt detinute de bancd pentru tranzactionare si reprezinti o surs de venituri, ca urmare a diferentelor de pret la titlurile tranzactionate. in structura plasamentelor sunt incluse si efectele publice si alte titluri acceptate pentru refinantare la Banca Centrala: certificate de trezorerie, titluri de creant& asupra organismelor publice etc. Trebuie mentionat c& in bilantul bancilor comerciale se regasesc si o serie de instrumente specifice, dintre care, cele mai importante sunt derivativele, care pot fi clasificate ca active sau pasive financiare detinute pentru tranzactionare (contracte forward pe curs de schimb, swap pe curs de schimb etc., incheiate de banca cu clientii sai sau cu alte banci). in practica bancilor internationale, portofoliile de titluri includ: titlurile de trezorerie; titlurile emise de agentiile guvernamentale; obligatiunile corporative; titlurile _ securitizate si cele emise de administratiile centrale si locale. Cele mai lichide sunt considerate titlurile emise de trezorerie care pot fi utilizate pentru a genera fonduri, prin vanzarea si rascumpérarea lor in cadrul operatiunilor repo si reverse repo. Ponderea portofoliului de titluri inOperatiunile bancilor si ale altor institutii financiare : 81 totalul activelor este diferita in functie de marimea bancii (18% din total la nivelul bancilor de mare dimensiune si 26% la nivelul bancilor mici). Tendinta care s-a manifestat pe plan mondial, in ultimii 10 ani, a fost cea de crestere a ponderii titlurilor ca urmare a reducerii cererii de credite, a ratei de dobénda mai atractive si a cerintelor minime de capital care limiteaza volumul creditelor riscante gi solicité mentinerea acestora la o calitate corespunzatoare. Portofoliul de titluri constituit de o banca indeplineste o serie de roluri importante si anume: © stabilizeazi veniturile bancii, in sensul cA atunci cand cererea de credite scade, veniturile generate de titluri pot creste; © elimina riscul de credit aferent imprumututilor; © permite o buna diversificare geografica, intrucat titlurile pot apartine unor emitenti din zone geografice diferite; © furnizeazi importante lichiditati sau poate fi folosit ca garantie pentru obtinerea de imprumuturi; ¢ reduce expunerea bincii la fiscalitate; © permite realizarea de operatiuni de hedging pentru acoperirea pierderilor generate de modificarile de rati a dobanzii; © prezinta o flexibilitate sporita astfel incat prin vanzarea titlurilor sa se poati produce restructurarea activelor; © confera o anumita stabilitate a bilantului ca urmare a calitatii sporite a titlurilor detinute. Titlurile detinute de banci in portofoliu se situeaza intre Numerar si Active lichide, pe de 0 parte, si Credite acordate si Depozite, pe de alta parte. Atunci cand numerarul este insuficient pentru a asigura o lichiditate corespunzatoare, titlurile pot fi vandute pentru a spori cash-ul. Dacia nivelul cash-ului este prea ridicat atunci excedentul se poate investi in titluri. Daca cererea de credite este redusa, atunci investitiile in titluri pot creste pentru a furniza bancii venituri suplimentare din dobanzi. Invers, daca cererea de credit este puternica, atunci anumite investitii in titluri pot fi transformate in lichiditati astfel inc4t sa fie onoratd cererea de credite. ‘ Atunci cand depozitele, care sunt principala resursi pentru majoritatea bancilor, nu inregistreazi o dimensiune suficienta, anumite titluri pot fi folosite drept garantie pentru atragerea de resurse nondepozit pe calea imprumuturilor,82 Institutii de credit Rezulta, astfel, ci niciun alt element bilantier nu ocupa o pozitie atat de ,,cruciala”, precum portofoliul de titluri care indeplineste o multime de roluri. Schematic, pozitionarea portofoliului de titluri in raport cu numerarul, creditele si depozitele se prezinta dupa cum urmeaza: Active Resurse Numerar Vanzare de titluri cand Investigii numerarul tn titluri este cand ici n | — . insuficient tumerarul atunci cind depozitele sunt reduse, [> estein titlurile se utilizeaz4 drept colateral,| PePozte ercedent pentru atragerea de resurse, prin imprumuturi Portofoliu detitluri | |4————— Peet ise Investiti in titluri, atunci cand nondepozit depozitele sunt de valoare mare vanzare de titluri titluri cand cand cererea de cererea credite este de credite| redusa este sporits Credite acordate Schema 2.1 Pozitia portofoliului de titluri in cadrul activelor bilantiere_Operatiunile bancilor gi ale altor institutii financiare 83 c. Operatiuni de creditare Cea mai insemnata pondere in activul bilantier este detinuti de credite, care reprezinta intre 50% si 70% din valoarea totald a acestuia. Exist{ 0 mare varietate de credite oferite de hancile comerciale: credite comerciale si industriale; credite de consum; credite acordate institutiilor financiare; credite externe (acordate autoritatilor din alte tari, unor agentii sau institutii straine); credite pentru agricultura; leasing pentru achizitionarea de echipament; credite ipotecare si imobiliare etc. Statistica internationala indicd o reducere a ponderii creditelor comerciale si industriale, in ultimii 20 de ani, de la 22% pana la 17%, 0 crestere a ponderii creditelor de consum (12%) gi o evolutie considerabila a creditelor ipotecare si imobiliare (de la 25% in anii 95, pana la 60% in 2007). Portofoliul de credite al unei banci, sau mixul de credite pe care il practica o banca, este determinat de o serie de factori, dupa cum urmeazi: © caracteristicile piefei influenteaza oferta de credite in sensul cd fiecare banca trebuie s raspunda solicitarilor clientilor care provin din piata locala. Bancile care servese zone suburbane, cu un numar redus de familii, cu sedii de mica dimensiune, dezvolta credite pentru autoturisme si credite imobiliare etc. in schimb, bincile situate in zonele centrale, cu sedii impozante, isi construiesc portofoliul de credite pe baza imprumuturilor destinate afacerilor si achizitionarii_ de echipamente. Totusi, bancile nu sunt total dependente de pietele locale, intrucat ele pot achizitiona credite sau fractiuni de credit de la alte banci, sau pot utiliza derivativele pentru eliminarea volatilitatii; ¢ dimensiunea bdncii si, in special, mdrimea capitalului social. Marile banci ,,wholesale” sunt dedicate, in special corporatiilor si firmelor de afaceri de mare dimensiune. in schimb, bincile mici isi ofera serviciile de retail banking, clientilor individuali si firmelor de afaceri de mica dimensiune; © expertiza si experienta managementului bancii influenteazi mixul de credite al bancii, prin politica oficiala de credite. in selectarea tipurilor de credite practicate, un rol important il detine rentabilitatea asteptata de banca pentru fiecare tip de credit care se compar cu costul acestora. De exemplu, pentru bancile din SUA, Sistemul Federal de Rezerve a creat un program, Functional Cost Analysis (FCA), care colecteaza date despre activele bancare, veniturile, cheltuielile, volumul serviciilor si estimeaza rentabilitatea si costul imprumuturilor si al altor servicii oferite de banci. Rapoartele FCA indicau pentru anii 2000 ci randamentul brut (raportul venit total/volum credite) este exceptional pentru creditele de card84 Institutii de credit si cele ipotecare, iar in termeni de randament net (dupi deducerea cheltuielilor cu pierderile din credite neperformante) cel mai bine se situau creditele comerciale si cele ipotecare. Rezulté cA portofoliul de credite al unei banci se situeaza la intersectia factorilor interni si externi cu influent asupra activitatii bancare. d. Pentru completarea activului bilantier, este necesara si prezentarea activelor fixe (cladiri, echipamente, investitii in sucursale si alte elemente de activ de importanta redusa). Ponderea activelor fixe, in total active, in majoritatea bancilor este de pana la 1-2%, fiind considerate negeneratoare de dobanzi. 2.1.2 Operatiunile extrabilantiere ale bancilor comerciale Multitudinea riscurilor cu care se confrunta bancile a determinat dezvoltarea de c&tre acestea a unei varietiti de instrumente prin care s& asigure un management corespunzitor al acestora. Dintre acestea, se remarcd si cele care sunt analizate ca operatiuni in afara bilantului, respectiv: a) securitizarea creantelor; b) cedarea sau vanzarea creditelor; c) emiterea scrisorilor de garantie bancara; d) instrumente financiare derivate; e) acreditive; f) contingente si angajamente. a) Securitizarea creantelor reprezintd o operatiune financiara de valorificare a creantelor, de cdtre un vehicul investitional, care le achizitioneaza, le grupeaza gi le afecteaz garantarea unei emisiuni de valori mobiliare. Esenta securitizarii consta in faptul ca bancile isi pot utiliza creantele drept colateral pentru emisiunca de titluri, in vederea obtinerii de fonduri. Pot face obiect al securitizirii, creantele izvorate din: © contracte de credit (inclusiv credit ipotecar); © contracte de leasing; © contracte de vanzare ~ cumparare, cu plata pretului la termen sau in rate; © orice titlu de creanti cu conditia ca drepturile pe care le confera sa poata face obiectul unei cesiuni.Operatiunile bancilor si ale altor institutii financiare ee 85 Securitizarea creditelor si a altor tipuri de active reprezinta o modalitate de limitare a expunerii la rise a bancilor, aceasta dezvoltandu-se in anii 80 in SUA, cu aplicare imediata pe piata ipotecara. Schematic, securitizarea are la baz urmatorul mecanism*: Aceste imprumuturi sunt reunite (puse impreuna) }--——>}_ pentru a constitui colateralul pentru emisiunea de titluri. Scopul colateralului este protejarea cumpératorilor de titluri Un grup de credite cu aceeasi dobanda si maturitate, sau din aceeasi arie geografica sunt asamblate sau reunite. emise, denumite asset- back-securities (ABS). Pentru garantiile si serviciile aferente imprumuturilor sunt Cash flow-urile sunt ————+| generate de platile periodice efectuate de cumparatorii de asset-back ~securities (ABs). Lp ite comisioane. Securitizarea are impact asupra managementului bancii in diferite © creste nivelul competitiei pentru o mai bund calitate a creditelor; © sporeste nivelul competitiei pentru atragerea de depozite, intrucat deponentii ar putea considera mai atractiva cumpiirarea de asset- back-securities, comparativ cu constituirea de depozite; © bancile pot beneficia indirect, de securitizarea realizati pentru clientii corporate carora le emit, in schimbul’ unui comision, scrisori de credit si de garantie pentru obtinerea ratingului necesar companiilor care vand titlurile lor pe piata. : - ‘www. investopedia.com86 Institutii de credit b) Cedarea sau vanzarea creditelor reprezinta 0 operatiune care consta in vanzarea creditelor, in totalitate sau partial, cdtre noi detinatori. in general, se vand acele credite negarantate (credite pentru nevoi personale) sau cele care au inregistrat restante de peste 90 de zile. in categoria cumparatorilor se includ bancile straine, agentiile de colectare si recuperare a creditelor, companiile de asigurari, fondurile de pensii si fondurile mutuale. Acest tip de operatiune extrabilantiera a inceput si se dezvolte dupa anii ’80 in SUA, iar in Romania vanzarea creditelor restante a devenit 0 practica a bancilor in conditiile actualei crize financiare. Vanzarea creditelor, dupa cum o dovedeste practica bancilor, pe plan international, se realizeaza in mai multe forme: © participatia; ¢ distributia; e fragmentarea. In varianta participatiei, cumpiratorul este un outsider in contractul dintre banca vanzatoare si debitor. Cumparatorul unei participatii isi asuma riscuri, intrucat banca vanzatoare sau debitorul pot da faliment. Ca urmare a acestor limite, o forma mai frecvent utilizata este distributia. Prin aceasta metoda, proprietatea asupra imprumutului este transferata cumparatorului care va detine drepturi asupra debitorului. Cea de-a treia metoda este cea a imprumutului fragmentat, Fragmentarea se realizeaza in functie de perioade, de la cateva zile sau saptiam4ni, pana la termene mai indelungate. Cumparatorul unei fractiuni de credit va fi indreptatit si primeasc’ o fractiune din venitul generat de imprumut. Motivele pentru care se procedeaza la vanzarea imprumuturilor sunt multe si diverse: Y pentm banca reprezinti o oportunitate de a vinde active cu randamente scazute si de a le inlocui cu active mai negociabile si lichide, precum titlurile de stat; Y vanzarea imprumuturilor incetineste ritmul de cregtere al activelor bancare, ceea ce permite managementului bancii sa mentina un echilibru intre nivelul capitalului bancar si expunerea la rise; Y vanzarea creditelor este ceruti de citre investitorii pietei de capital, ca modalitate de reducere a riscului, prin diminuarea costului capitalului si diversificarea portofoliului de active. Dezvoltarea acestui tip de operatiuni — vanzarea creditelor ~ poate avea implicatii asupra viitorului bancilor. Cresterea acestei piete inseamna ca bancile pot face imprumuturi far constituire de depozite. Dac aceastaOperatiunile bancilor si ale altor institutii financiare 87 tehnica va creste in viitor, bancile vor avea nevoie, intr-o masura mai mica, de asigurarea depozitelor. intrucét vanzarea creditelor este similara. cu emisiunea de titluri, rezulta ca finantarea bancilor prin aceasta metoda face dificil distinctia dintre banci si alte institutii financiare. Principala problema pe care o ridicd vanzarea creditelor, ca modalitate de obtinere a fondurilor este legati de calitatea creditelor. Bancile trebuie, de asemenea, si recunoasca faptul ca sporirea fondurilor prin vanzarea creditelor este influentata de factorii ciclici. in anumite perioade, cand economia este in expansiune, existi o abundenta de credite care se pot vinde, in timp ce, in anii de recesiune, volumul acestor operatiuni este in declin, ca urmare a cererii reduse de credite. c) Scrisoarea de garantie bancara. O alta operatiune extrabilantiera, este acordarea de garantii financiare, al caror principal scop este sprijinirea creditorului impotriva riscului de fuliment al debitorului. Una din cele mai utilizate garantii financiare este, deci, scrisoarea de garantie bancarda. Aceasta reprezinté un angajament scris asumat de o banca, in favoarea unei persoane (beneficiar), prin care se obliga sa-i plateascd o suma de bani, in cazul in care o alta persoana (in contul cdreia se emite garantia) nu a executat o anumita obligatie asumata printr-un contract, sau a executat- © necorespunzitor. Banca emitenta a garantiei se numeste garant, iar beneficiarul nu are nicio obligatie fata de aceasta. O alta definitie atribuité scrisorii de garantie este cea de: document prin care banca platitorului confirma, la cererea acestuia, ca pentru anumite cazuri, bine precizate, va asigura pe o perioada de timp si in limita unei sume determinate, efectuarea platilor prevazute in scrisoare, daca la data solicitarii plafii, acesta nu are alte disponibi Emiterea unei scrisori de garantie antreneazi riscuri pentru emitent si pentru beneficiar. Institutia emitenta a scrisorii de garantie se poate afla in situatia si nu isi onoreze obligatiile, in caz de faliment. De asemenea, intrucat, scrisorile de garantii nu sunt asigurate, este posibil ci beneficiarul scrisorii si nu primeasca nicio sum, in caz de faliment al emitentului. O banca nu poate fi fortaté si plateasci angajamentele din scrisoarea de garantie, daca suma respectiva depaseste limite legale de expunere. Pentru reducerea expunerii la riscuri, antrenata de emiterea scrisorilor de garantie, bancile utilizeaza diferite tehnici, precum: Y renegocierea termenilor gsi ajustarea acestora in functie de circumstante;