biblioteca rao

Andr Malraux

CUCERITORII
CALEA REGAL|
Traducere din limba francez\
MIOARA IZVERNA
MIRON RADU PARASCHIVESCU
Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a Romniei
MALRAUX, ANDR
Cuceritorii; Calea regal\ / Andr Malraux;
trad.: Mioara Izverna, Miron Radu Paraschivescu
Bucure[ti: RAO International Publishing Company, 2004
ISBN 973-576-550-0
I. Izverna, Mioara (trad.)
II. Paraschivescu, Miron Radu (trad.)

821.133.1-31=135.1
CUCERITORII

RAO International Publishing Company

Grupul Editorial RAO
Str. Turda nr. 117-119, Bucure[ti, ROMNIA

ANDR MALRAUX
Les Conqurants
Copyright ditions Bernard Grasset, 1928
La Voie Royale
Copyright ditions Bernard Grasset, 1930
Tous droits rservs

Fotografia copertei
JOHN THOMSON
Physic Street, Canton

RAO International Publishing Company, 2002

pentru versiunea `n limba romn\

Tiparul executat de
R.A. Monitorul Oficial
Bucure[ti, Romnia

2005

ISBN 973-576-550-0
~n amintirea prietenului meu Ren Latouche
PARTEA ~NT~I
~NCEPUTURILE
 25 iunie

La Canton este decretat\ greva general\.

~nc\ de ieri, [tirea este afi[at\, subliniat\ cu ro[u. P`n\ la ori-
zont, Oceanul Indian, nemi[cat, `nghe]at, l\cuit f\r\ nici o `ncre-
]itur\. Cerul `nnorat ne strive[te [i ne `nv\luie cu o atmosfer\
saturat\, asemenea celei dintr-o baie public\. Iar pasagerii merg `n
sus [i `n jos pe punte, ferindu-se s\ se `ndep\rteze prea mult de
cadrul alb `n care vor fi fixate telegramele primite `n noaptea asta.
Cu fiecare zi ce trece, [tirile vorbesc tot mai precis despre drama
care `ncepe s\ prind\ form\; ca o amenin]are direct\, `i obsedeaz\
pe to]i oamenii de pe pachebot. P`n\ acum, ostilitatea guvernului
din Canton se manifestase prin cuvinte, dar iat\ c\, dintr-o dat\,
telegramele exprim\ fapte. Fiecare este impresionat nu at`t de r\z-
meri]e, de greve [i de luptele de strad\, c`t de voin]a nea[teptat\ [i
care pare tenace, a[a cum numai voin]a unui englez [tie s\ fie, de a
nu se mai mul]umi cu simple cuvinte, de a lovi Anglia `n ceea ce
are mai scump: `n bog\]ia [i `n prestigiul ei. Interdic]ia de a vinde
`n provinciile supuse guvernului din Canton orice marf\ de origine
englez\, chiar dac\ este comercializat\ de un chinez; metoda prin
care s`nt acum controlate pie]ele, una c`te una; sabotarea ma[inilor
de c\tre muncitorii din Hong Kong; `n sf`r[it, greva general\, care,
dintr-o dat\, love[te `ntregul comer] din insula englez\, `n timp ce
coresponden]ii ziarelor semnaleaz\ activitatea excep]ional\ a [co-
lilor militare din Canton toate acestea `i pun pe pasageri `n fa]a
unui r\zboi cu totul deosebit, un r\zboi pornit de puterea anarhic\ a
Chinei de Sud, ajutat\ de colaboratori despre care ei nu [tiu aproa-
12 ANDR MALRAUX
pe nimic, `mpotriva `nsu[i simbolului domina]iei britanice `n Asia,
a st`ncii militarizate de unde imperiul fortificat `[i supravegheaz\
turmele: Hong Kong.
Hong Kong. Insula este trasat\ aici, pe hart\, neagr\ [i cu con-
tururi ferme, `nchiz`nd ca un z\vor R`ul Perlelor, de-a lungul c\ruia
se `ntinde masa cenu[ie a ora[ului Canton, cu liniile sale punctate
indic`nd vagi periferii, la doar c`teva ore de tunurile engleze[ti. ~n
fiecare zi pasagerii privesc mica pat\ neagr\, de parc\ ar a[tepta ca
ea s\ le provoace o revela]ie, la `nceput nelini[ti]i, acum `nfrico[a]i,
`nsp\im`nta]i, pe m\sur\ ce ghicesc `n ce va consta ap\rarea acestui
loc de care depinde via]a lor cea mai bogat\ st`nc\ din lume.
Dac\ este lovit\, redus\ mai devreme sau mai t`rziu la statu-
tul de port m\runt, dac\, lucru `nc\ [i mai simplu, puterea ei sl\-
be[te `nseamn\ c\ o ]ar\ precum China poate g\si cadrele care i-au
lipsit p`n\ acum, c\ poate lupta `mpotriva albilor [i c\ domina]ia
european\ se va pr\bu[i. Negustorii de bumbac sau de p\r pentru
peruci cu care c\l\toresc simt toate aceste lucruri `n mod acut, [i
nimic nu-i mai ciudat dec`t s\ cite[ti pe fe]ele lor `nsp\im`ntate (ce
se va `nt`mpla cu firma lor?) urm\rile formidabilei lupte `ncepute de
`ns\[i `mp\r\]ia dezordinii, dintr-o dat\ organizat\, `mpotriva
poporului care `ntruchipeaz\, mai mult dec`t oricare altul din lume,
voin]a, tenacitatea, for]a.
Mare agita]ie pe punte. Pasagerii se `nghesuie, se `mping unii `n
al]ii, se `mbr`ncesc au sosit noi telegrame.
Elve]ia, Germania, Cehoslovacia, Austria... mai departe; Rusia:
stai s\ vedem. Nu, nu-i nimic interesant. China, ah!
Mukden: Tchang Tso-Lin...
Nimic interesant...
Canton.
Vr`nd s\ se apropie, pasagerii cei mai `ndep\rta]i ne `mping
`n perete.
Cade]ii [colii militare din Whampoa, comanda]i de ofi]eri ru[i
[i alc\tuind ariergarda unei imense coloane formate din studen]i [i
din muncitori, au deschis focul asupra cartierului Shameen. Mate-
CUCERITORII 13
lo]ii europeni `ns\rcina]i cu ap\rarea pun]ilor au ripostat tr\g`nd cu
mitraliera. Cade]ii, `ndemna]i de ofi]erii ru[i, au `ncercat de mai
multe ori s\ ia cu asalt pun]ile. Au fost respin[i, dar cu pre]ul unor
importante pierderi de vie]i omene[ti.
Femeile [i copiii europenilor din Shameen vor fi probabil evacua]i `n
Hong Kong, cu ajutorul unor vase americane. Plecarea trupelor engleze e
iminent\.
Dintr-o dat\, se las\ o t\cere ad`nc\.
Pasagerii se `ndep\rteaz\ unii de al]ii, consterna]i. ~n partea
dreapt\, doi francezi `[i vorbesc totu[i:
M\ `ntreb, domnule, c`nd se vor hot\r` guvernele s\ ia ati-
tudinea energic\ prin care... [i se `ndreapt\ c\tre bar, `n timp ce
sf`r[itul frazei se pierde, `n\bu[it de huruitul sacadat al ma[inilor.
Vom fi la Hong Kong abia peste zece zile.
Ora cinci
Shameen: Electricitatea nu mai func]ioneaz\. Pun]ile au fost
fortificate `n grab\ [i prev\zute cu garduri de s;rm\ ghimpat\. S`nt
luminate de proiectoarele canonierelor.
29 iunie, Saigon
Ora[ trist, pustiu, provincial, cu str\zi lungi [i bulevarde
drepte, n\p\dite de iarba care cre[te pe sub uria[ii arbori tropi-
cali... Omul care trage ric[a e leoarc\ de sudoare: cursa e lung\.
Sosim `n sf`r[it `ntr-un cartier chinezesc plin de firme aurii cu
litere negre, foarte frumoase, de mici b\nci [i de agen]ii de tot
felul. ~n fa]a mea, `n mijlocul unui drum lat acoperit cu iarb\,
[erpuiesc zglobiu [inele unui trenule]. 37, 35, 33... stop! Ne
oprim `n fa]a unei case care seam\n\ cu toate celelalte din acest
cartier: un compartiment. Un fel de agen]ie. ~n jurul por]ii s`nt
fixate pl\ci pe care se afl\ scris numele unor obscure companii
de comer] cantoneze. ~n\untru, `nd\r\tul unor ghi[ee pr\fuite [i
care stau s\ se pr\bu[easc\, mo]\ie doi func]ionari tineri: unul
14 ANDR MALRAUX
cadaveric, `mbr\cat `n alb, cel\lalt obez, de culoarea lutului ars,
dezbr\cat p`n\ la br`u. Pe zid, cromolitografii din Shanghai: fete
cu bretonul lipit cuminte de frunte, mon[tri, peisaje. ~n fa]a
mea, trei biciclete `ngr\m\dite una `ntr-alta. M\ aflu la pre-
[edintele Gomindanului din Cochinchina. ~ntreb `n cantonez\:
Patronul este aici?
Nu s-a `ntors `nc\, domnule. Dar v\ rog s\ urca]i [i s\ lua]i loc...
Urc la primul etaj, pe un fel de scar\. Nici ]ipenie de om. M\ a[ez
pe un scaun [i privesc distrat `n jurul meu: un dulap european, o mas\
Louis-Philippe cu t\blia de marmur\, o canapea din lemn negru [i
ni[te superbe fotolii americane, prev\zute cu nenum\rate [uruburi [i
manete. ~n oglind\, deasupra mea, un mare portret al lui Sun Iat-Sen
[i o fotografie mai mic\, a st\p`nului casei. Prin fereastr\ p\trunde, o
dat\ cu sf`r`itul [i clinchetul crati]elor unui v`nz\tor de sup\, mirosul
puternic de gr\sime ce fierbe dup\ re]ete chineze[ti...
Un zgomot de galen]i.
Intr\ proprietarul, al]i doi chinezi [i un francez, Grard, pentru
care m\ aflu aici. Prezent\ri. Mi se serve[te ceai verde [i s`nt rugat
s\ asigur Comitetul Central c\ sec]iunile din `ntreaga Indochin\
francez\ s`nt fidele institu]iilor democratice care...
~n sf`r[it ie[im, Grard [i cu mine. Trimisul special al Gomin-
danului `n Indochina se afl\ aici doar de c`teva zile. E un b\rbat
mic de statur\, cu musta]a [i barba c\runte. Privirea-i tulbure,
[ov\itoare [i aparenta-i bun\voin]\ `l fac s\ semene cu ]arul Nico-
lae al II-lea. Aduce cu un profesor miop [i cu un medic de pro-
vincie; merge al\turi de mine cu pa[i `nce]i, precedat parc\ de o
]igar\ `nfipt\ `ntr-un ]igaret lung [i sub]ire.
La col]ul str\zii ne a[teapt\ automobilul lui. Urc\m [i pornim,
cu vitez\ mic\, printre c`mpuri. Aerul `n mi[care ne `nvioreaz\;
mu[chii, obosi]i [i totodat\ `ncorda]i, ni se destind...
Ave]i nout\]i?
Nimic altceva dec`t ce-a]i citit `n ziare. Se pare c\ declan[area
grevelor din dispozi]ia diferitelor comitete muncitore[ti a fost per-
fect\... Iar englezii n-au g\sit `nc\ nimic eficient ca s\ se apere:
organiza]ia de voluntari e o glum\, bun\ poate `mpotriva unei
CUCERITORII 15
r\zmeri]e, dar nu [i `mpotriva grevei. Interzicerea exportului de
orez asigur\ Hong Kong-ului hran\ pentru c`tva timp, dar noi nu
ne-am g`ndit niciodat\ s\ `nfomet\m ora[ul; de ce-am face-o?
Chinezii boga]i care sus]in organiza]iile contrarevolu]ionare resimt
aceast\ interdic]ie ca pe o lovitur\ de m\ciuc\...
{i `ncep`nd de ieri?
Nimic.
Crede]i c\ guvernul Cochinchinei a suprimat telegramele?
Nu. Func]ionarii de la po[t\ s`nt aproape to]i membri ai orga-
niza]iei Tineretul anamit; am fi fost preveni]i. Hong Kong-ul nu le
mai transmite.
Pauz\.
{i sursele chineze[ti?
Sursele chineze[ti s`nt controlate de propagand\, [i asta
spune totul! Camerele de comer] au cerut pre[edintelui lor s\-i
declare Angliei r\zboi, solda]ii englezi din Shameen au fost f\cu]i
prizonieri de locuitorii din Canton, se preg\tesc manifest\ri de o
importan]\ excep]ional\... Pove[ti de adormit copiii! Sigur este
doar c\ pentru prima oar\ englezii din Hong Kong v\d cum le
scap\ bog\]ia printre degete. Boicotul era un lucru bun. Dar greva
e un lucru chiar [i mai bun. Ce-i va urma? P\cat c\ nu [tim
nimic... Trebuie s\ primesc informa]ii noi dintr-o clip\ `n alta. De
dou\ zile, nici un vas n-a mai pornit pe mare spre Hong Kong.
S`nt toate ancorate pe fluviu...
{i pe aici ce se mai `nt`mpl\?
Lucrurile merg destul de bine, dup\ cum [ti]i; ve]i putea lua
cel pu]in [ase mii de dolari. Mai a[tept `nc\ [ase sute, dar nu s`nt
sigur de ei. M\ aflu aici doar de patru zile.
S-au ambalat, nu glum\, dac\ e s\ m\ iau dup\ rezultate.
Adev\rat! Chinezii se entuziasmeaz\ rar; dar, de data asta,
trebuie s\ recunoa[tem, entuziasmul lor e mare. {i g`ndi]i-v\ c\
acei [ase mii de dolari pe care o s\ vi-i `nm`nez au fost aproape
to]i dona]i de oameni s\raci: de culi, de muncitori din port [i de
me[te[ugari...
16 ANDR MALRAUX
Au motive temeinice s\ n\d\jduiasc\... Ceea ce se `nt`mpl\ la
Hong Kong, `n Shameen...
Desigur, r\zboiul acesta latent `mpotriva unei Anglii imobile
[i incapabile de a ac]iona a Angliei! `i `mbat\ de-a binelea. Dar
e un fel de a fi at`t de pu]in chinezesc...
S`nte]i sigur?
Tace, ghemuit `n ma[in\, cu ochii pe jum\tate `nchi[i, fie pen-
tru c\ se g`nde[te, fie pentru c\ se las\ p\truns de aerul proasp\t,
care ne `nvioreaz\ ca o baie. ~n albastrul sp\l\cit al serii, orez\riile
trec pe l`ng\ noi ca tot at`tea mari oglinzi cenu[ii pictate ici-colo,
`n laviu estompat, cu tufi[uri [i pagode, [i dominate `ntruna de
st`lpii `nal]i de telegraf. Str`ng`ndu-[i buzele [i mu[c`ndu-[i
musta]a, r\spunde:
S`nte]i la curent cu complotul Monadei, pe care englezii
l-au descoperit nu de mult la Hong Kong?
C`tu[i de pu]in; abia am sosit.
Asculta]i. O societate secret\, Monada, observ\ c\ leg\tura
dintre Hong Kong [i Canton nu mai este asigurat\ dec`t de un vapo-
ra[, Honan. C`nd se afl\ `n port, la Hong Kong, acest vapora[ e
p\zit de un ofi]er englez [i c`]iva matelo]i. Delega]ii Monadei
observ\ cu mult bun-sim] c`t e de important s\ `mpiedice vapo-
ra[ul s\ porneasc\ spre Canton, c`nd acesta e `nc\rcat cu arme pe
care englezii le trimit contrarevolu]ionarilor.
Pe vapora[ nu se afl\ nici unul dintre ai no[tri?
Nu. Iar armele s`nt aruncate `n b\rci, undeva, `ntr-un loc
pustiu de pe malul r`ului Perlelor. ~ntocmai ca `n cazul contraban-
dei cu ha[i[ din Canalul Suez.
Dar s\ ne `ntoarcem la complot. {ase delega]i perfect con[tien]i
c\-[i risc\ via]a `i ucid pe ofi]eri [i pe matelo]i, devin st\p`nii vapo-
ra[ului, trudesc pe el timp de patru ore [i s`nt prin[i de o patrul\ de
voluntari englezi `n nord, chiar `n clipa c`nd plecau, lu`nd cu ei
ghice[te! unul dintre cei doi bu[teni lungi de [ase metri, afla]i `n
partea din fa]\ a cor\biei chineze[ti, pe care s`nt picta]i doi ochi.
Nu `n]eleg foarte bine...
CUCERITORII 17
Ochii ace[tia `ng\duie cor\biei s\ se orienteze. F\r\ unul din-
tre ei, s-ar r\t\ci.
O!...
V\ mir\ toate acestea? {i pe mine. Dar `n fond...
S\ nu uita]i niciodat\ c\ asocia]ia cea mai serioas\, cea `n care
ave]i cea mai mare `ncredere, poate fi `n stare s\ lase totul balt\ [i
s\ porneasc\ `n c\utarea unui ochi pictat pe o bucat\ de lemn.
{i v\z`ndu-mi sur`sul:
Crede]i c\ generalizez, c\ exagerez. O s\ vede]i, o s\ vede]i...
Borodin [i Garin v\ vor povesti o sut\ de `nt`mpl\ri de acest fel...
~l cunoa[te]i bine pe Garin?
Desigur, am lucrat `mpreun\... Ce vre]i s\ v\ spun?... ~i cu-
noa[te]i activitatea `n calitate de director al Propagandei?
Foarte vag.
Oh! este... Nu! E greu s\ explic asta. {ti]i c\, de exemplu,
China nu cuno[tea ideile care urmeaz\ s\ se pun\ `n practic\; [i ele
prind acum, a[a cum ideea de egalitate prindea `n Fran]a la oamenii
din 1789 ca o prad\. Poate c\ a[a se `nt`mpl\ `n toat\ Asia gal-
ben\; `n Japonia, c`nd conferen]iarii germani au `nceput s\-l
predice pe Nietzsche, studen]ii fanatici s-au aruncat `n pr\pastie din
`naltul st`ncilor. La Canton lucrurile s`nt mai obscure [i poate chiar
mai teribile. Individualismul cel mai simplu nu exista nici m\car
sub forma unei vagi b\nuieli. S\rmanii culi s`nt pe cale s\
descopere c\ ei exist\, pur [i simplu... Exist\ o ideologie popular\,
precum [i o art\ popular\, care nu-i o vulgarizare, ci altceva... Pro-
paganda lui Borodin le-a spus muncitorilor [i ]\ranilor S`nte]i
ni[te tipi nemaipomeni]i, pentru c\ s`nte]i muncitori, pentru c\
s`nte]i ]\rani [i pentru c\ apar]ine]i celor dou\ mari for]e ale statu-
lui. Ceea ce n-a prins deloc. C\ci [i-au zis c\ pe marile for]e ale
statului nu le recuno[ti `n cei ce primesc lovituri cu nemiluita [i
mor de foame. Erau prea obi[nui]i s\ fie dispre]ui]i ca muncitori [i
ca ]\rani. Se temeau c\ vor vedea cum Revolu]ia ia sf`r[it [i cum
asupra lor cade din nou dispre]ul de care n\d\jduiau s\ se
izb\veasc\. Propaganda na]ionalist\, cea f\cut\ de Garin, nu le-a
spus nimic de felul \sta; dar a ac]ionat asupra lor `n chip tulbure,
18 ANDR MALRAUX
profund [i neprev\zut , cu o extraordinar\ violen]\, d`ndu-le
posibilitatea s\ cread\ `n propria demnitate, `n propria importan]\,
dac\ prefera]i. Ca s\ `n]elege]i c`t de c`t ce am ob]inut, trebuie s\
vede]i vreo zece astfel de culi, cu mutrele lor de pisici viclene, cu
zdren]ele [i p\l\riile lor de paie, m`nuind armele ca voluntari,
`nconjura]i de mul]imea ce-i prive[te plin\ de respect. Revolu]ia
Francez\, Revolu]ia Rus\ au fost puternice pentru c\ au dat
fiec\ruia p\m`nt; aceast\ revolu]ie este pe cale de a da fiec\ruia
via]a. ~mpotriva ei nici o putere occidental\ nu poate ac]iona...
Vrem s\ explic\m totul prin ur\! Ar fi mult prea simplu! Voluntarii
no[tri s`nt fanatici din multe motive, dar `n primul r`nd pentru c\ `[i
doresc acum o asemenea via]\ `nc`t... `nc`t nu mai pot dec`t s\
scuipe pe cea pe care o duceau. Poate c\ Borodin n-a priceput `nc\
bine asta...
Cei doi mah\ri se `n]eleg bine `ntre ei?
Borodin [i Garin?
~n prima clip\, am impresia c\ nu vrea s\-mi r\spund\; dar nu
se g`nde[te. Chipul lui cap\t\ o expresie de mare fine]e.
Se las\ seara. Dincolo de zgomotul motorului nu se mai aude
dec`t ]`r`itul ritmat al greierilor. Orez\riile alearg\ `ntruna pe cele
dou\ laturi ale drumului; la orizont, un palmier fream\t\ `ncet.
Nu cred, spune el, c\ se `n]eleg bine. Se `n]eleg, [i cu asta
basta. Se completeaz\. Borodin este un om de ac]iune, Garin...
Garin?
E un om capabil de ac]iune. C`nd se ive[te prilejul. Asculta]i! Ve]i
g\si la Canton dou\ feluri de oameni. Cei care au venit pe vremea lui
Sun, `n 1921, `n 1922, ca s\-[i `ncerce norocul sau s\-[i joace via]a, [i
pe care trebuie s\-i numim aventurieri; pentru ei, China este un specta-
col de care s`nt mai mult sau mai pu]in lega]i. S`nt oameni pentru care
sentimentele revolu]ionare `nseamn\ ceea ce reprezint\ patima pentru
via]a militar\ la cei din Legiunea Str\in\, oameni care n-au putut nicio-
dat\ accepta via]a social\, care au cerut mult de la existen]\, care ar fi
vrut s\ dea un sens vie]ii lor, [i care, acum, renun]`nd la toate acestea,
slujesc. {i cei care au venit o dat\ cu Borodin, revolu]ionarii de profe-
sie, pentru care China este o materie prim\. Pe cei din prima categorie `i
CUCERITORII 19
ve]i g\si la Propagand\, iar pe aproape to]i ceilal]i, milit`nd printre
muncitori [i `n armat\. Garin `i reprezint\ [i-i conduce pe cei din
prima categorie, care nu s`nt foarte puternici, dar mult mai inteligen]i...
Era]i la Canton `nc\ `nainte de sosirea lui Borodin?
Da, continu\ el, sur`z`nd. Dar, v\ rog s\ m\ crede]i, vorbesc
cu mult\ obiectivitate...
Iar `nainte de Canton?
Tace. ~mi va r\spunde c\ asta nu m\ prive[te? N-ar gre[i...
Nu. Sur`de din nou [i, pun`ndu-[i cu delicate]e m`na pe genun-
chiul meu:
Eram profesor la liceul din Hanoi.
Sur`de tot mai ironic [i `[i apas\ m`na pe genunchiul meu.
Dar am preferat s\ fac altceva, `nchipui]i-v\...
Continu\ pe dat\, ca [i cum ar vrea s\ m\ `mpiedice s\-i pun o
nou\ `ntrebare:
Borodin este un important om de afaceri. Extrem de muncitor,
curajos, uneori chiar `ndr\zne], foarte simplu, obsedat de ceea ce
`nf\ptuie[te...
Un important om de afaceri?
Un om care are nevoie s\ analizeze fiecare lucru `n parte: Pot
oare s\-l utilizez, [i cum? Acesta e Borodin. To]i bol[evicii din ge-
nera]ia sa au fost marca]i de lupta `mpotriva anarhi[tilor; to]i cred c\
un om trebuie s\ fie mai `nt`i preocupat de realitate, de dificult\]ile
exercit\rii puterii. {i apoi, exist\ `n el amintirea adolescen]ei unui
evreu care-l citea pe Marx `ntr-un or\[el leton, `nconjurat de dis-
pre]ul tuturor [i av`nd ca unic\ perspectiv\ Siberia...
Greierii, greierii.
C`nd crede]i c\ ve]i ob]ine informa]iile la care f\cea]i aluzie?
Peste c`teva minute! Vom cina la pre[edintele sec]iei din
Cholon, care este proprietarul unui restaurant unde se fumeaz\ opiu
ca acesta.
20 ANDR MALRAUX
Trecem `ntr-adev\r prin fa]a unor restaurante `mpodobite cu
litere [i cu oglinzi, `ntr-o ambian]\ `n care via]a nu mai este dec`t
lumin\ [i zgomot; puzderie de reflectoare, oglinzi, globuri [i
becuri, zgomot de mah-jong, fonografe, voci stridente de c`nt\re]e,
sunete ascu]ite de flaute, ]imbale, gonguri...
Luminile se `ndesesc. {oferul schimb\ viteza [i se enerveaz\,
claxon`nd `ntruna pentru a-[i croi drum printr-o mul]ime `mbr\cat\
`n haine albe, mai numeroas\ dec`t cea de pe bulevardele noastre;
muncitori, chinezi s\raci, de toate profesiile, se plimb\, m`nc`nd
dulciuri [i fructe, d`ndu-se alene la o parte pentru a l\sa s\ treac\
automobilele, care, hodorogite, sc`r]`ie din toate `ncheieturile, `n
timp ce [oferii anami]i `njur\. Aici nu mai este nimic francez.
Automobilul se opre[te `n fa]a unui restaurant, care nu mai are
balcoane cu grilajuri grosolane de fier, ca acelea pe care le-am v\zut
p`n\ acum, ci e mai pu]in colonial, sem\n`nd cu un mic palat. Dup\
obiceiul locului, intrarea, deasupra c\reia se afl\ dou\ litere negre pe
fond auriu, e toat\ din oglinzi, la dreapta, la st`nga, `n fund [i chiar
pe partea vertical\ a treptelor. La cas\, un chinez obez c\ruia nu i se
vede dec`t pieptul gol, face socoteli la abac, masc`nd pe jum\tate o
`nc\pere lung\ unde se agit\ `n umbr\ trupuri portocalii [i m`ini
agile, `n jurul unui imens platou cu languste sidefii [i cu o piramid\
de carapace dezgolite, stacojii, u[oare.
La etajul `nt`i, un chinez de vreo patruzeci de ani, cu cap ca de
c`ine, ne prime[te (prezent\ri) [i ne introduce pe dat\ `ntr-un cabi-
net particular unde ne a[teapt\ trei compatrio]i de-ai s\i. Costume
albe, impecabile; gulere militare. Pe canapeaua de lemn negru, c\[ti
coloniale. Prezent\ri. (Fire[te, nu po]i `n]elege nici m\car un singur
nume.) M\su]\ neacoperit\, pe care s`nt puse direct farfurii cu
m`ncare, ce[cu]e cu sosuri; fotolii de r\chit\. Lumina becurilor elec-
trice ce at`rn\ din plafon `n num\r mare, ciuruie[te noaptea. Zgomo-
tul vocilor, acoperit `ntruna de salvele de petarde, de ]\c\nitul
pieselor de domino, de loviturile de gong [i, din c`nd `n c`nd, de mie-
unatul viorii monocorde, pune st\p`nire pe `nc\pere, o dat\ cu valu-
rile de aer cald pe care ventilatoarele se str\duiesc s\-l expulzeze.
CUCERITORII 21
Proprietarul [i interpretul cu cap de c`ine `mi spune, aproape `n
[oapt\, cu un puternic accent str\in:
Domnul director al Spitalului francez a cinat aici `n cursul
acestei s\pt\m`ni...
Pare foarte m`ndru; dar e `ntrerupt de prietenul cel mai v`rstnic:
Spune-le c\...
Grard `i anun]\ c\ eu `n]eleg cantoneza; simpatia lor devine
[i mai vizibil\, [i conversa]ia se porne[te: tr\nc\neal\ democra-
tic\, drepturile poporului etc... Am puternica impresie c\ sin-
gura for]\ a acestor oameni este un sentiment tulbure, c\ singurul
lucru de care s`nt cu adev\rat con[tien]i const\ `n relele `ndurate.
M\ g`ndesc la societ\]ile din provincie pe timpul Conven]iei (dar
ace[ti chinezi s`nt de o mare curtoazie, care contrasteaz\ ciudat
cu obiceiul lor de a-[i `nghi]i mucii). C`t de mult cred cu to]ii `n
cuv`nt! {i c`t de slabi s`nt probabil `n fa]a ac]iunii lucide [i
tenace a comitetelor tehnice, c\rora le trimit dolarii lor!...
Iat\ ce-au aflat ast\zi, de-a valma:
Englezii din toate ora[ele se refugiaz\ `n grab\ c\tre concesiu-
nile interna]ionale.
Marile federa]ii de culi au hot\r;t c\ fiecare dintre membrii lor
va v\rsa de acum `nainte cinci cen]i pe zi pentru a le veni `n ajutor
grevi[tilor din Hong Kong.
La Shanghai [i la Beijing se preg\te[te o manifesta]ie extraordi-
nar\ pentru comemorarea violen]elor exercitate pe nedrept de c\tre
imperiali[tii str\ini, pentru afirmarea libert\]ii chineze.
~n provinciile din sud se fac nenum\rate `nrol\ri voluntare.
Armata din Canton a primit din partea Rusiei o uria[\ cantitate
de material de r\zboi.
{i apoi, `n litere mari [i cumin]i:
LA HONG KONG SE VA `NTRERUPE CUR`ND ELECTRICITATEA.
TOT AICI AU AVUT LOC IERI CINCI ATENTATE TERORISTE. {EFUL POLI}IEI ESTE
GRAV R|NIT.
S-AR P|REA C| ORA{UL VA FI ~N CUR~ND LIPSIT DE AP|.
{i, `n sf`r[it, [tiri privitoare la politica intern\, aproape toate
referindu-se la un anume Tcheng Dai.
22 ANDR MALRAUX CUCERITORII 23

Dup\ cin\, cobor`m, Grard [i cu mine, `ntr-o `nvolburare de Rela]iile noastre erau oarecum `ncordate. Acum se pare c\
m`neci albe [i de plec\ciuni; ne hot\r`m s\ mergem pu]in pe jos; vrea s\ ne acuze, `n fa]a Comitetului celor {apte [i `n fa]a
aerul este proasp\t; sirenele vapoarelor, ce se aud aproape, pe flu- opiniei publice...
viu, domin\ din c`nd `n c`nd, cu un ]ip\t `ndelung purtat de aerul De ce?
umed, g\l\gia restaurantelor chineze[ti. Parc\ eu [tiu?! A]i v\zut c`teva telegrame minunate [i crede]i c\
Grard merge la dreapta mea, nelini[tit. A b\ut mult `n seara asta... totul merge strun\! Cum e `n\untru, a[a e [i `n afar\, crede]i-m\... Nu
numai la Hong Kong, ci chiar [i la Canton trebuie s\ lupt\m `mpotri-
V\ e r\u?
va acestor comploturi militare pe care le urzesc `ntruna englezii [i `n
Nu.
care `[i pun mult\ speran]\... Singura [tire cu adev\rat bun\ pe care
P\re]i nelini[tit...
am aflat-o ast\zi este c\ [eful Siguran]ei engleze a fost r\nit. Hong are
Chiar s`nt!
mai multe talente dec`t credeam. Hong este [eful terori[tilor, cel
De `ndat\ ce-mi r\spunde, `[i d\ seama de tonul brutal [i adaug\:
despre care afl\m din c`nd `n c`nd ve[ti prin telegrame: La Hong
Am [i de ce... Kong au fost comise ieri dou\ atentate... Trei atentate... Cinci aten-
Dar to]i p\reau `nc`nta]i. tate... {i a[a mai departe. Garin avea mare `ncredere `n el... A lucrat
Oh! ei... cu noi, i-a fost secretar. De altfel, ce mai idee: s\-l iei pe pu[tiul \sta
Iar [tirile s`nt bune... pe post de secretar! Hong are de partea lui ardoarea tinere]ii. O s\-i
Care [tiri? treac\. Trebuie s\ recunosc totu[i c\-i nostim. L-am v\zut prima oar\
Cele pe care ni le-au comunicat, bine`n]eles! ~ntreruperea anul trecut, la Hong Kong. Aflu c\ a hot\r`t s\-l ucid\ pe guvernator
electricit\]ii, lipsa de... cu un browning, el care nu era capabil s\ nimereasc\ `ntr-o u[\ aflat\
N-a]i auzit ce spunea vecinul meu? la zece pa[i `n fa]\. Sose[te la mine la hotel, b\l\b\nindu-[i m`inile
Al meu `mi vorbea despre revolu]ie [i despre tat\l s\u, [i tre- prea mari ca pe ni[te stropitori. Un pu[ti, de-a dreptul un pu[ti!
buia s\-l ascult... S`nte]i la curent cu proiectul meu?
Spunea c\ Tcheng Dai ni se va opune `n mod deschis. Are un accent foarte puternic, de parc\ ar t\ia cuvintele `n si-
labe cu maxilarele. ~i explic c\ proiectul lui cum `l nume[te
{i ce `nseamn\ asta?
nu-i grozav, nu-i grozav deloc; m\ ascult\, foarte nemul]umit, un
Cum adic\? Nu `n]elege]i?
sfert de or\. Apoi: Da. Numai c\ asta nu `nseamn\ nimic, de
A[ `n]elege poate dac\...
vreme ce-am jurat.
Este omul cel mai influent din Canton.
Nu-i mai r\m`nea, bine`n]eles, dec`t s\ distrug\ totul! Jurase,
~n ce privin]\?
crest`ndu-[i degetul p`n\ la s`nge, `n nu-[tiu-ce pagod\ perfec]i-
Nu pot s\ v\ explic. De altfel, ve]i auzi vorbindu-se de el, fi]i onat\... L-am sup\rat foarte tare, foarte. Eu m\ uitam totu[i cu
lini[tit; este [eful spiritual al aripii de dreapta a partidului. Prietenii simpatie la el; nu `nt`lne[ti chinezi de felul lui la tot pasul. C`nd s\
`l numesc un Gandhi chinez. Dar se `n[al\. plece, d\ din umeri, scutur`ndu-i de parc\ ar fi avut purici, [i `mi
Mai exact, ce vrea? str`nge m`na, spun`ndu-mi, f\r\ grab\:
Mai exact! Se vede c\ s`nte]i t`n\r... Nu [tiu. {i nici el, poate. Dup\ ce m\ vor fi condamnat la pedeapsa capital\, va trebui
Dar ce nu v\ convine la el? s\ le spune]i tinerilor s\ m\ imite.
24 ANDR MALRAUX
De mul]i ani nu mai auzisem pe cineva spun`nd pedeapsa ca-
pital\ `n loc de moarte.
A citit multe c\r]i...
A spus-o f\r\ urm\ de patim\, ca [i cum ar fi spus: c`nd voi fi
mort, va trebui s\ m\ incinera]i.
{i ce s-a `nt`mplat cu guvernatorul?
Trebuia s\-l ucid\ `n timpul nu-[tiu-c\rei ceremonii, a treia
zi dup\ discu]ia noastr\. M\ v\d `nc\ a[ezat pe pat, `n pielea
goal\ [i cu p\rul ciufulit, pe o c\ldur\ `ndr\cit\ [i totu[i nu era
dec`t ora zece diminea]a , ascult`nd un adev\rat vacarm de
claxoane, trompete [i strig\te [i `ntreb`ndu-m\ dac\ toate astea
ar\tau c\ se sf`r[ise ceremonia sau c\ se sf`r[ise cu guvernatorul...
Ca suspect, Hong fusese `ns\ expulzat chiar `n aceea[i diminea]\. ~i
vedeam maxilarul proiectat pe toat\ acea h\rm\laie de automo-
bile [i de oameni care alearg\ [i strig\ t\ind cuvintele `n silabe,
dar mai ales `i auzeam vocea spun`ndu-mi: Du-p\ ce m\ vor fi
con-dam-nat la pedeapsa ca-pi-ta-l\...
~l aud chiar [i acum... {i nu glumea, v\ asigur. Credea cu ade-
v\rat, exprim`ndu-[i g`ndul prin uimitorul s\u vocabular, c\ va fi
condamnat la moarte. O s\ se `nt`mple [i asta... Un pu[ti...
De unde vine?
Din mizeria cea mai crunt\. Nu cred s\-[i fi cunoscut vreo-
dat\ p\rin]ii. ~i `nlocuise `n mod avantajos cu un tip care vinde
acum la Saigon curiozit\]i de tot felul, suveniruri, fleacuri de felul
\sta... Nu vre]i s\ be]i un pernaud, unul adev\rat?
Ba da.
A[a ceva nu se refuz\. Vom merge m`ine la el... ~l ve]i vedea
pe unul dintre b\rba]ii care i-au format pe terori[ti. S`nt din ce `n
ce mai rari... Vre]i s\ v\ duce]i la culcare?
Nu prea...
Cheam\ [oferul, care se apropie.
Du-ne la Thi-Sao.
Pornim. Cartier m\rgina[ luminat ici-colo de felinare, cr`mpeie
de ziduri `nnegrite, canale `n care tremur\ stele mari, aproape
[terse, noapte inform\ g\urit\ pe alocuri de pete p\trate: dughenile
CUCERITORII 25
anamite `n care vegheaz\ negustori ce stau nemi[ca]i `ntre vrafuri
de castrona[e albastre... Oare Grard a fost cu adev\rat profesor?
Caracterul, vocabularul s\u se modific\ pe m\sur\ ce-l cuprinde
oboseala... A[ vrea mult s\ [tiu...
Mergem foarte repede, [i acum mi-e aproape frig. Bine cuib\rit
`n col]ul meu, cu bra]ele `ncruci[ate ca pentru a m\ ap\ra, `nc\ `mi
mai sun\ `n urechi vorb\ria democratic\ de la cin\, acele formule,
derizorii `n Europa, adunate aici a[a cum s`nt adunate vechile va-
poare ruginite, mai v\d `nc\ entuziasmul grav pe care-l suscit\ pe
fa]a tuturor acestor oameni, ajun[i `n pragul b\tr`ne]ii... Iar comite-
tul cantonez care conduce totul se `nal]\ `ncet dind\r\tul acestor
telegrame pe care Hong Kong-ul nu le poate ascunde [i care se
ivesc, una c`te una, ca tot at`tea r\ni.
1 iulie
HONG KONG: Infirmierii din spitale s`nt cu to]ii `n grev\. Vasele
Companiei de Naviga]ie din Indochina s`nt imobilizate `n port.
Ieri au avut loc noi atentate.
Nici o veste de la concesiunea Shameen.
Triste]e, plictiseal\, enervarea de a nu [ti ce s\ fac `n acest ora[
unde s`nt silit s\ a[tept plecarea vaporului, eu care vreau at`t de
mult s\ fiu deja la Canton. Grard m\ caut\ la hotel. Lu\m masa
devreme, aproape singuri `n tot restaurantul; `mi istorise[te, mai
deslu[it dec`t ieri, povestea acestui Hong, care acum `i execut\
unul c`te unul pe [efii serviciilor engleze, precum [i pe cea a omu-
lui care, datorit\ unei `nt`mpl\ri, spune Grard, l-a format pe
Hong. Se nume[te Rebecci. E genovez [i a trecut prin Revolu]ia
Chinez\ cu lini[tea unui somnambul. C`nd a ajuns `n China, cu
mul]i ani `n urm\, a deschis un magazin `n Shameen; dar europenii bo-
ga]i `i inspirau o asemenea antipatie, `nc`t a renun]at la comer] [i s-a
stabilit chiar `n Canton, unde Grard [i Garin l-au cunoscut `n 1920.
Le vindea chinezilor m\rfuri proaste aduse din bazarurile Europei [i, mai
ales, poseda tot felul de mici automate: p\s\ri c`nt\toare, balerine,
motani `nc\l]a]i, care puteau fi puse `n mi[care cu un b\nu]. Din asta [i
tr\ia. Vorbea curent cantoneza [i se c\s\torise cu o indigen\ destul de
26 ANDR MALRAUX
frumoas\, dar care cu timpul se `ngr\[ase peste m\sur\. Pe la 1895 fu-
sese anarhist militant; nu-i pl\cea s\ vorbeasc\ despre ace[ti ani ai vie]ii
sale, de care `[i amintea cu m`ndrie, dar [i cu triste]e, [i pe care `i regreta
cu at`t mai mult cu c`t [tia c`t devenise de nevolnic:
Ce vre]i, toate astea s`nt de domeniul trecutului...
Grard [i Garin `l vizitau uneori, cam pe la [apte seara; firma sa
mare [i luminoas\ `ncepea s\ str\luceasc\; ni[te pu[ti cu p\rul v`l-
voi, a[eza]i roat\ pe jos, o priveau cu ochii holba]i. Fr`nturi de zi se
mai ag\]au de flutura[ii de aur [i de m\t\surile p\pu[ilor; din
buc\t\rie se auzea zgomot de crati]e. Rebecci, `ntins pe un [ezlong
de r\chit\ `n mijlocul dughenei, visa s\ str\bat\ provincia `n sus [i
`n jos, cu automate noi [i numeroase. Chinezii ar sta la coad\ `n
fa]a cortului s\u; s-ar `ntoarce bogat: ar putea s\-[i cumpere o sal\
uria[\, `n care publicul ar g\si mingi de antrenament pentru boxeri,
pu[ti electrice, bascule, tot felul de aparate ce se pun `n mi[care cu
monede [i, poate, o pist\ de bowling... C`nd sosea Garin, ie[ea din
aceast\ reverie ca dintr-o baie, scutur`ndu-se, `i `ntindea m`na [i `i
vorbea de magie. Era ideea lui fix\. ~l b`ntuia din curiozitate, nu
din supersti]ie. Nereu[ind s\ dovedeasc\ prezen]a demonilor pe
p\m`nt, [i mai ales la Canton, dar nici absen]a lor, era bine s\-i
invoci. {i el invoca mul]i demoni, respect`nd riturile, de la cei al
c\ror nume `i g\sea `ntr-un Mare Albert incomplet, p`n\ la cei bine
cunoscu]i de cer[etori [i de slujnice. La drept vorbind, nu prea
g\sea mul]i demoni, dar g\sea multe sfaturi, cu care `[i uimea
clien]ii sau, la nevoie, `i vindeca de boli u[oare. Abia dac\ se putea
spune c\ fumeaz\ opiu; deseori, la ceasul siestei, `i puteai vedea
silueta alb\ plimb`ndu-se: casc\ turtit\, piept `ngust, pantaloni largi
prin[i `n clame de ciclist [i transforma]i astfel `n pantaloni de zuav,
picioare cu t\lpi `ndep\rtate ca ale lui Charlot; c\ci `i pl\cea s\
t`rasc\ dup\ el o biciclet\, pe care arareori urca, o biciclet\ verde,
dar totdeauna uns\ cu grij\.
Tr\ia `nconjurat de feti]ele pe care le primise `n casa lui,
slujnicu]e a c\ror principal\ `ndatorire era s\ asculte pove[ti; le
supraveghea `ndeaproape chinezoaica, so]ia lui, care [tia c\
b\rbatul ei ar fi vrut, din curiozitate, s\ `ncerce cu ele anumite
CUCERITORII 27
experien]e. Obsedat de un erotism de colonial, nu se desp\r]ea de
Claviculele lui Solomon dec`t pentru a citi sau a reciti Domnia
biciului, Sclava sau vreo alt\ carte fran]uzeasc\ de acela[i gen.
Apoi se l\sa `n voia unor nesf`r[ite reverii, din care se trezea tem\-
tor [i plin de pofte, cu sur`sul unui copil `nsp\im`ntat. Domnule
Garin, crede]i c\ `n dragoste s`nt [i lucruri murdare? Nu, dragul
meu, de ce m\ `ntrebi? Pentru c\, pentru c\... m\ intereseaz\...
Biblioteca era completat\ de o edi]ie din Mizerabilii [i de c`teva
bro[uri de Jean Grave, pe care le p\stra, dar nu le mai admira.
~n 1918, `l simpatizase pe Hong, pe care `l remarcase printre
tinerii chinezi ce veneau s\-l asculte.
Renun]ase cur`nd la pove[tile cu fantome [i `l `nv\]ase franceza
(nu mai poseda nici un text italian [i [tia foarte pu]in engleza). Dup\
ce Hong [tiu s\ vorbeasc\ franceza, `nv\]\ s\ o citeasc\; apoi `nv\]\
aproape singur engleza, pe care nu o cuno[tea deloc, [i citi tot ceea
ce putu g\si adic\ foarte pu]in. ~nv\]area din c\r]i fu `nlocuit\ de
experien]a tr\it\ al\turi de Rebecci. ~i lega o prietenie ad`nc\, dar
care nu se manifesta niciodat\ [i pe care cu greu ai fi ghicit-o,
v\z`nd modul brusc `n care `l trata Hong [i ironia timid\ [i
ne`ndem`natic\ a genovezului. Obi[nuit cu mizeria, Hong `n]elesese
repede valoarea caracterului b\tr`nului s\u prieten, care nu d\dea de
poman\, dar care lua cu el cer[etori s\ bea `mpreun\ un p\h\rel
(p`n\ `n ziua c`nd, furios c\-[i vede dugheana str\lucitoare invadat\
de un grup de ar\t\ri famelice, tocmai c`nd el `n[u[i nu avea un ban,
`i d\du pe to]i afar\ cu lovituri de picior); c`nd fratele s\u fusese
trimis la Biribi, l\sase totul balt\ [i se instalase l`ng\ ocn\, `n
c\utare de combina]ii ce i-ar fi putut u[ura existen]a [i pentru ca,
din c`nd `n c`nd, s\-l poat\ vizita [i, s\rut`ndu-l pe gur\, s\-i stre-
coare astfel un ludovic de aur. ~n ceea ce-l prive[te pe Rebecci, el
fusese profund impresionat de acest adolescent ce r`dea cu lacrimi la
pove[tile lui, dar `n care sim]ea un rar curaj, o fermitate neobi[nuit\
`n fa]a mor]ii [i, mai ales, un fanatism ce-l intriga. Dac\ nu te ucid
acum, c`nd e[ti `nc\ prea t`n\r, o s\ faci lucruri mari...
Hong `l citi pe Jean Grave; apoi `l `ntreb\ pe Rebecci ce credea
despre cele scrise `n acele bro[uri.
28 ANDR MALRAUX
~nainte de a vorbi, Rebecci cuget\ ad`nc ceea ce i se `nt`mpla
arareori , apoi spuse:
Trebuie se me g`ndesc, pentru che, me `n]elegi, dragul meu,
pentru mine, Jean Grave nu-i un autor oarecare, ci reprezint\
`ntreaga mea tinere]e... Pe vremea aceea visam tot felul de lucruri,
acum pun `n mi[care p\s\ri mecanice... Era o vreme mult mai bun\
dechit aceasta; totu[i, nu aveam dreptate. Te mir\ che-]i spun asta,
nu-i a[a? Nu, nu aveam dreptate pentru che... ascult\-me cu aten]ie:
c`nd ai doar o via]\, nu `ncerci se schimbi starea social\... Cel mai
greu este s\ [tii ce vrei. Iat\: dache-i pui o bomb\ magistratului, m\
`n]elegi? crap\, [i e bine. Dar dache faci un ziar ca se r\sp`nde[ti
doctrina, nim\nui nu-i pas\ de asta...
~[i ratase via]a. Nu [tia prea bine de ce, dar [i-o ratase. Nu se
putea `ntoarce `n Europa: era incapabil s\ mai fac\ o munc\ manu-
al\ [i nu voia s\ accepte alt fel de munc\. Iar la Canton se plic-
tisea, de[i, de fapt... Se plictisea sau `[i repro[a c\ a acceptat o
via]\ prea pu]in demn\ de speran]ele sale din tinere]e? Dar a-[i
face asemenea repro[ nu era o imbecilitate? I se propusese direc]ia
unui serviciu al poli]iei din Sun Iat-Sen; sentimentele sale de
anarhist erau `nc\ prea puternice [i se [tia incapabil s\-i pun\ pe
al]ii s\ denun]e sau s\ supravegheze oameni. Mai t`rziu, Garin `i
propusese s\ lucreze cu ei:
Nu, nu, domnule Garin, s`nte]i foarte amabil, dar cred c\
acum e prea t`rziu...
Poate gre[ise?... De fapt era, dac\ nu mul]umit, cel pu]in lini[it
`ntre demonii s\i, c\r]ile sale despre magnetism, chinezoaica sa,
Hong [i aparatele automate...
Hong reflect\ la modul confuz `n care Rebecci `[i judeca via]a.
Singurul lucru pe care Occidentul i-l ar\tase cu o asemenea for]\
`nc`t `i era cu neputin]\ s\-l mai uite era caracterul unic al vie]ii. Nu
avem dec`t o singur\ via]\, o singur\ via]\... Asemenea idee nu
st`rnise `n el teama de moarte (nu ajunsese niciodat\ s\ `n]eleag\ cu
adev\rat ce `nseamn\ moartea; chiar [i ast\zi, a muri nu `nseamn\ a
CUCERITORII 29
muri, ci a suferi nespus de o ran\ foarte grav\), ci teama profund\
[i constant\ de a-[i rata aceast\ via]\ unic\ a sa, din care nu va
putea niciodat\ [terge nimic.
Se afla `n aceast\ stare de incertitudine c`nd deveni unul din-
tre secretarii lui Garin. Acesta `l alesese pentru influen]a pe care
i-o d\dea `nc\ de pe acum curajul s\u asupra unui grup des-
tul de numeros de tineri chinezi ce constituiau extrema st`ng\ a
partidului. Hong era sedus de Garin, dar, seara, `i comunica lui
Rebecci, nu f\r\ oarecare ne`ncredere, cuvintele [i ordinele [efu-
lui s\u. B\tr`nul genovez, lungit pe [ezlong [i pun`nd `n mi[care
o moar\ de v`nt din h`rtie sau contempl`nd una din acele bule
chineze[ti pline cu ap\ `n care se v\d gr\dini fantastice, punea
jos obiectul, `[i `ncruci[a m`inile pe p`ntecul slab, `n\l]a perplex
din spr`ncene [i, `n cele din urm\, `i r\spundea: Cine [tie, poate
c\ Garin al nostru are dreptate, poate ca are dreptate...
Tulbur\rile devenind tot mai frecvente, iar Rebecci tot mai s\-
rac, acceptase un post la serviciul Informa]iilor Generale, dup\ ce
specificase c\ nu are de g`nd s\ spioneze pe nimeni! {i Garin `l
trimisese la Saigon, unde era util.
Ne-am ridicat de la mas\ [i acum mergem al\turi pe strad\, cu
spinarea `ncovoiat\ sub ar[i]\. Grard tace. Este ora c`nd `l putem
g\si pe Rebecci.
Intr\m `ntr-un mic bazar: c\r]i po[tale, statuete ale lui Buddha,
]ig\ri, vase de aram\ din Anam, desene din Cambodgia, stampe,
perne de m\tase brodate cu dragoni; ag\]ate pe perete p`n\ la tavan,
la ad\post de lumina soarelui, c`teva obiecte nedeslu[ite de fier. La
cas\, o chinezoaic\ gras\ mo]\ie.
Patronul e aici?
Nu, domle.
Dar unde-i?
Nu [tiu.
O fi la vreo c`rcium\?
Poate c\-i la c`rciuma Nam-Long.
30 ANDR MALRAUX
Travers\m strada. C`rciuma Nam-Long este chiar `n fa]\. ~nc\pere
lini[tit\; pe plafon `[i fac siesta mici [op`rle g\lbui. Doi servitori,
purt`nd pipe [i cuburi de por]elan pe care fum\torii `[i sprijin\ capul,
se `ncruci[eaz\ pe scar\; `n fa]a noastr\ al]i tineri servitori dorm, goi
p`n\ la br`u, cu pletele str`nse `n bra]ul `ndoit. ~ntins pe banca de lemn
negru, un om prive[te `nainte, leg\n`ndu-[i `nceti[or capul. C`nd `l
vede pe Grard, se ridic\. S`nt un pic mirat: m\ a[teptam s\ `nt`lnesc
un personaj garibaldian; dar nu-i dec`t un omule] usc\]iv, cu degete
noduroase, cu p\rul `nc\run]it, t\iat rotund `n jurul capului;
seam\n\ cu o marionet\...
Iat\ un b\rbat care n-a mai b\ut pernaud de ani [i ani de zile,
spune Grard, ar\t`ndu-m\ cu degetul.
Bun, spuse Rebecci, o s\-l bea acum.
Iese. ~l urm\m.
Garin `l poreclise Gnafron, `mi [opte[te Grard la ureche `n
timp ce travers\m strada.
Intr\m `n magazin [i urc\m la primul etaj. Chinezoaica a ridicat
capul, ne-a privit cum trecem prin fa]a ei [i a adormit din nou. Ca-
mera e spa]ioas\. ~n centru, un pat cu perdele `mpotriva ]`n]arilor; de-
a lungul zidurilor, multe obiecte, sub o p`nz\ `nflorat\. Rebecci ne
las\ singuri. Auzim sc`r]`itul unei chei `n broasc\, zgomotul unui
cuf\r repede `nchis, cel al apei care ]`[ne[te dintr-un robinet [i curge
`ntr-un pahar.
Cobor o clip\, zice Grard. Trebuie s\ vorbesc pu]in cu chine-
zoaica lui, dac\ nu doarme prea ad`nc; o s\-i fac\ pl\cere.
Clipele s`nt lungi. Rebecci se `ntoarce cel dint`i, purt`nd pe o ta-
v\ o sticl\, zah\r, ap\ [i trei pahare. Continu\ s\ tac\. Se a[az\ [i
preg\te[te el `nsu[i cele trei pahare cu pernaud, f\r\ s\ scoat\ vreun
cuv`nt. Dup\ o vreme:
Am ie[it la pensie, dup\ cum vede]i...
Rebecci, strig\ Grard, care `n sf`r[it urc\ scara, netezindu-[i
barba, tovar\[ul a[teapt\ de la tine pove[ti privitoare la fiul t\u spi-
ritual! Am r\mas cam mult\ vreme jos; mi s-a p\rut c\ eram urm\-
ri]i. Dar m-am `n[elat.
CUCERITORII 31
Nu vede c`t de mult s-a schimbat la fa]\ Rebecci c`nd i-a vorbit
de Hong.
Dac\ nu te-a[ cunoa[te, te-a[ fi pocnit pe loc. Nu glumi cu
asemenea lucruri!
Ce te-a apucat?
Crezi c\ a venit ziua?
Ce zi?
Rebecci d\ din umeri, exasperat:
Nu te-ai dus la pre[edinte, `n diminea]a asta, pentru banchet?
Nu.
Dar ce dracu faci?
Avem `nt`lnire la ora cinci.
Asta-i deci... Ar trebui s\-i ceri ve[ti despre Hong. }i-ar
spune c\ Hong le-a c\zut `n gheare...
E vorba de englezi? De albi? {i de c`nd?
De ieri sear\, dup\ c`te spune el, la dou\ ore dup\ emiterea
telegramelor, poate...
Love[te u[urel `n pahar cu lingura, apoi `l bea dintr-o sorbitur\:
~n alt\ zi n-o s\ spun nu... Iar vinul \sta `l am aici pentru prieteni...
2 iulie
Cobor`rea Fluviului.
S-ar fi p\rut c\ spaima avea s\ creasc\ pe m\sur\ ce ne apropiam
de ]inta c\l\toriei noastre. C`tu[i de pu]in: pachebotul e cuprins de
toropeal\. Or\ dup\ or\, `n timp ce, cu m`inile pline de broboane de
sudoare, `naintam prin cea]a deas\, de-a lungul malurilor netede ale
fluviului. Hong Kong-ul devine mai real, `nceteaz\ a mai fi un nume,
un loc situat undeva pe mare, un decor de piatr\; fiecare `l simte tot
mai viu. Spaima s-a risipit, a mai r\mas doar o stare tulbure, alc\tuit\
din enervanta regularitate a `naint\rii vasului [i din sentimentul
fiec\ruia dintre noi c\-[i gust\ ultimele momente de libertate; trupurile
nu ni s-au angajat `nc\ `n ac]iune, obiectul nelini[tii noastre este `nc\
abstract. Clipe bizare, `n timpul c\rora str\vechile puteri animalice iau
`n st\p`nire `ntregul vapor. Stare de n\ucire aproape fericit\, nep\sare
molatic\. S\ nu vezi `nc\, s\ auzi doar [tirile, s\ nu fi `nc\ invadat...
32 ANDR MALRAUX
5 iulie
Ora cinci
La Hong Kong este declarat\ greva general\.
Ora cinci [i jum\tate
Guvernul decreteaz\ starea de asediu.
Ora nou\
~n rada portului Hong Kong.
Am trecut de far. Nimeni nu mai `ncearc\ s\ doarm\; b\rba]ii [i
femeile s`nt pe punte. Limonad\, whisky cu sifon. La nivelul apei,
[iruri de becuri electrice deseneaz\ cu punctule]e luminoase conturul
restaurantelor chineze[ti. Deasupra, vestita st`nc\, puternic\, la baz\
de un negru compact ce p\le[te pe m\sur\ ce urc\ spre cer, rotunjin-
du-[i printre stele dubla cocoa[\ asiatic\ sc\ldat\ `ntr-o cea]\ u[oar\.
Nu-i doar o siluet\, o suprafa]\ de h`rtie decupat\, ci un lucru solid [i
profund ca o materie adev\rat\, ca un p\m`nt negru. Un [ir de
globuri (un drum?) `nconjoar\ cocoa[a cea mai `nalt\, V`rful, ca un
colier. Casele par a fi ni[te r\saduri de lumin\, incredibil de `nghesuite,
aproape amestecate deasupra profilului tremur\tor al restaurantelor
chineze[ti, care se dezagreg\, ca negrul st`ncii, pe m\sur\ ce se `nal]\,
pierz`ndu-se tot mai sus, printre stelele str\lucitoare [i grele. ~n golf,
dorm numeroasele [i uria[ele pacheboturi, luminate puternic, cu
hublourile etajate; reflexele lor `n zigzag se amestec\, `n apa cald\
`nc\, cu cele ale ora[ului. Toate aceste lumini din marea [i din cerul
Chinei nu te duc cu g`ndul la for]a albilor care le-au creat, ci la un
spectacol polinezian, la una din acele serb\ri `n timpul c\rora credin-
cio[ii `[i cinstesc zeii picta]i arunc`nd o puzderie de licurici, ce cad ca
tot at`tea semin]e prin noaptea care `nv\luie insulele...
Vertical, un ecran nedeslu[it trece prin fa]a noastr\ ascunz`nd
totul, f\r\ alt sunet dec`t cel al unei chitare monocorde: p`nza unei
jonci. Aerul e c\ldu] [i at`t de lini[tit!...
CUCERITORII 33
Dintr-o dat\, peisajul pres\rat cu puncte luminoase nu mai
`nainteaz\ c\tre noi. Ne oprim. Ancorele se cufund\ cu zgomot
asurzitor de fiare vechi. M`ine diminea]\, la ora [apte, va veni la
bord poli]ia. P`n\ atunci, ne este interzis s\ cobor`m pe mal.
Diminea]a
Matelo]ii de pe pachebot ne car\ bagajele `n [alupa Companiei.
Nici un culi n-a venit s\-[i ofere serviciile. ~naint\m pe mare, scutu-
ra]i u[or de apa groas\ a lagunei. Dintr-o dat\, `n clipa c`nd trecem
pe l`ng\ un mic promontoriu plin de hornuri [i de semnale de tot
felul, ne apare `n fa]a ochilor cartierul afacerilor: `nalte edificii din
profil, de-a lungul cheiului, un dig din Hamburg sau din Londra
strivit de un con de vegeta]ie intens\ [i un cer `n care aerul transpa-
rent tremur\ ca [i cum ar ie[i dintr-un cuptor. {alupa acosteaz\ la
debarcaderul g\rii, de unde pleca odinioar\ trenul spre Canton.
Tot nu se vede nici un culi. Compania a rugat marile hoteluri
europene s\-[i trimit\ oamenii, ni se spune... dar nu vine nimeni.
Pasagerii `[i ridic\ geamantanele cu greu, ajuta]i de matelo]i.
Iat\ strada principal\. La limita pietrei [i a apei, ora[ul, con-
struit pe st`nc\ [i ag\]at de mare, este ca o semilun\ `n care aceast\
strad\, t\iat\ perpendicular de toate rampele care unesc cheiul cu
V`rful, deseneaz\ o mare ramur\ de palmier. De obicei, toat\ acti-
vitatea insulei se concentreaz\ aici. Ast\zi este pustie [i t\cut\.
Din loc `n loc, solidari [i ne`ncrez\tori, c`te doi voluntari englezi,
`n uniform\ de cerceta[i, se duc la pia]\ s\ distribuie legume sau
carne. ~n dep\rtare se aude zgomot de galen]i. Nici o femeie alb\.
Nici un automobil.
Iat\ magazinele chineze[ti: bijuterii, obiecte din jad, articole de
lux; `nt`lnesc mai pu]ine magazine engleze[ti; [i, dintr-o dat\, nu
mai v\d nimic, strada cotind brusc. Este o dubl\ cotitur\, iar strada
pare `nchis\ ca o curte. Pretutindeni, la toate etajele, at`rn\ litere
chineze[ti negre, ro[ii, aurii, pictate pe tablete verticale sau prinse
deasupra por]ilor, enorme sau minuscule, fixate la nivelul privirii
sau at`rnate sus de tot, pe dreptunghiul cerului, `mpresur`ndu-m\ ca
un val de insecte. Din ad`ncul hrubelor `ntunecoase m\rginite de
34 ANDR MALRAUX
trei ziduri, negustorii, `n bluze lungi [i a[eza]i pe tejghea, privesc
strada. De `ndat\ ce `mi fac apari]ia, ochii lor mici se `ntorc c\tre
obiectele ce at`rn\ de tavan din timpuri imemoriale: sepii uscate,
calmari, pe[ti, c`rna]i negri, ra]e l\cuite de culoarea jambonului sau
c\tre sacii cu semin]e de pe du[umea [i l\zile cu ou\ b\gate `n
p\m`nt negru. Raze de soare dense, sub]iri, pline de un praf ro[cat
cad peste ei. {i, dup\ ce i-am dep\[it, `mi `ntorc capul [i le `nt`lnesc
privirea, care m\ urm\re[te, grea, plin\ de ur\.
~n fa]a b\ncilor chineze[ti cu firme aurii [i `nchise cu grilaje de
fier, ca ni[te `nchisori sau m\cel\rii, stau de paz\ solda]i englezi;
aud uneori zgomotul carabinelor ce se lovesc de asfalt. E un simbol
inutil: tenacitatea englezilor, care au [tiut s\ cucereasc\ acest ora[,
`nfrunt`nd st`nca [i `nfrunt`nd China, cas\ cu cas\, nu are nici o pu-
tere `n fa]a pasivit\]ii ostile a acestor `nvin[i. Arme zadarnice...
Angliei `i scap\ nu numai bog\]ia, ci [i lupta.
*
Ora patru. Siest\ greoaie din cauza ventilatorului care abia se
`nv`rte[te, c\ci uzina electric\ nu func]ioneaz\ dec`t `n parte. Este
`nc\ extrem de cald, [i pe str\zi, o dat\ cu praful, din asfaltul
str\lucitor `n care se r\sfr`nge cerul albastru urc\ o c\ldur\ mai pu-
ternic\ dec`t cea din aer. Subdelegatul Gomindanului trebuie s\-mi
dea ni[te documente. Delegatul principal, un cet\]ean din }\rile
Baltice, a fost expulzat. Poate c\-l voi vedea pe organizatorul euro-
pean al grevei, pe germanul Klein.
Despre subdelegat [tiu doar c\ se nume[te Meunier, c\ a fost
odinioar\ mecanic la Paris [i c\, `n timpul r\zboiului, a fost ser-
gent-mitralior. M\ surprinde `nf\]i[area lui, c`nd `l v\d `n pragul
casei sale coloniale foarte simple, la poalele V`rfului; `l credeam
mai `n v`rst\, dar nu pare s\ aib\ mai mult de treizeci [i cinci de
ani. E un b\iat `nalt, cu obrazul bine ras, solid, cu un cap de iepure
[i e mereu pus pe [otii; are buza de sus foarte apropiat\ de nasul
fin, ochii mici [i vioi [i p\r ciufulit; cordial, flecar, fericit c\ vor-
CUCERITORII 35
be[te fran]uze[te, bine instalat `n fotoliul s\u din ramuri de palmier,
`n fa]a a dou\ pahare `nalte cu rachiu de ment\ de la ghea]\. Dup\
zece minute, `[i arat\ entuziasmul:
B\tr`ne, ce spectacol! Buldogul din casa Old England, singu-
rul adev\rat, Hong Kong-ul `nsu[i, putreze[te de viu, e m`ncat de
viermi! Ai v\zut str\zile, dac\ ai ajuns azi-diminea]\! Nu-s ur`te
deloc! Ba chiar s`nt frumoase! Dar asta nu-i nimic, b\tr`ne, cu
adev\rat nimic, ]i-o spun eu! Trebuie s\ vezi totul, ca s\ ajungi la
adev\rata frumuse]e!
{i ce se vede `n\untru?
Multe. Pre]urile, de exemplu. Casele, care valorau cinci mii
de dolari anul trecut, acum se v`nd doar cu o mie cinci sute.
Siguran]a pune `n circula]ie tot felul de pove[ti n\stru[nice. Ca
atunci c`nd au r\sp`ndit zvonul c\ l-au r\pit pe Hong. Oho-oho!
{i nu era adev\rat?
Nici pomeneal\!
Dar la Saigon toat\ lumea credea c\...
Nu de minciuni grosolane ducem lips\. Hong se afl\ viu [i
nev\t\mat la Canton.
~l cuno[ti pe Borodin?
A[a mi-l `nchipui pe Clemenceau, c`nd avea patruzeci sau
patruzeci [i cinci de ani. Un b\rbat cu mult\ experien]\. Singurul
lucru ce i se poate repro[a este c\-i iube[te cam mult pe ru[i.
{i Garin?
~n ultima vreme a f\cut ceva nemaipomenit: i-a transformat
pe grevi[tii din Canton (care tr\iesc din aloca]iile pe care Borodin
[i cu el au izbutit s\ le ob]in\ de la guvern) `n propagandi[ti activi.
S`nt o armat\!... Dar `ncepe s\ arate ca un cadavru Garin al nostru!
E bolnav de paludism, de dizenterie, de mai [tiu eu ce!
Mai vrei ni[te rachiu de ment\? Ne sim]im bine `n fotoli-
ile noastre, la ora asta, nu-i a[a? Ia h`rtiile chiar acum! A[a e[ti
sigur c\ nu le ui]i. Englezii au avut o idee bun\ c`nd au `ncre-
din]at leg\tura dintre Hong Kong [i Canton unui echipaj apar-
]in`nd flotei de r\zboi. Klein o s\ apar\ cur`nd; pleca]i
`mpreun\. Nu trebuia s\ plece dec`t peste c`teva zile, dar a fost
36 ANDR MALRAUX
reperat [i trebuie s-o [tearg\ c`t mai repede, dac\ e s\ cred `n
ceea ce se aude pe la Siguran]\. Eu `nsumi cred c\ va trebui s-o
iau din loc foarte cur`nd.
E[ti sigur c\ nu m\ vor perchezi]iona `n seara asta, la plecare?
N-au nici un motiv s-o fac\: e[ti `n tranzit, [i ei [tiu c\ ai acte
`n regul\. {tiu [i c\ perchezi]ia nu duce la mare lucru. Totu[i, fii
precaut, bine`n]eles... Ca s\ fie eficien]i, ar trebui s\ te bage la `n-
chisoare, dar din punctul \sta de vedere nu-i `nc\ nici o primejdie.
Cel mult po]i fi expulzat.
Ciudat...
Nu, lucrul e c`t se poate de simplu, ei prefer\ Intelligence
Service [i, la nevoie, interven]iile discrete. {i au dreptate. C\ci
situa]ia lor este special\, nefiind `n r\zboi cu ora[ul Canton `n
mod legal. Ar putea `ncerca acum s\ g\seasc\ ceva, dar nu ]in
prea mult s\ v\ p\streze pe Klein [i pe tine; mai cur`nd v\
g\sesc incomozi...
Spune-mi, `l cuno[ti pe Klein? Evident c\ nu, abia ai sosit...
Tonul pe care `mi spune asta m\ face s\-l `ntreb:
Ce-i repro[ezi?
E cam bizar... dar este un profesionist adev\rat. Tocmai l-am
v\zut cum lucreaz\ [i, pe cinstea mea, [tie ce `nseamn\ s\
declan[ezi un val de greve!
Apropo de treab\ bine f\cut\, voiam s\-]i spun c\ unul dintre
momentele c`nd Garin s-a ar\tat cu adev\rat la `n\l]ime a fost c`nd
a organizat [coala cade]ilor. Nu-i nimic de r`s `n asta. ~l admir cu
adev\rat. Niciodat\ n-a fost u[or s\ faci dintr-un chinez [i mai
ales dintr-un chinez bogat un bun soldat. A izbutit s\ recruteze
vreo mie de oameni, care ar putea alc\tui cadrele unei mici
armate. Peste un an, vor fi de zece ori mai mul]i, [i nu v\d ce
armat\ chinezeasc\ i-ar putea `nfrunta atunci... Poate doar cea a
lui Thang Tso-Lin... Dar nu s`nt foarte sigur. Iar dac\ englezii vor
s\ se joace de-a corpul expedi]ionar (presupun`nd c\ tovar\[ii de
acolo vor fi at`t de pro[ti `nc`t s\-i lase s\ plece), [tiu c-o s\ ne
distr\m... Nu numai c\ i-a adunat laolalt\ pe cade]i, dar le-a dat [i
titluri, insigne, a [tiut s\ se impun\... {i toate astea `nc\ se mai
CUCERITORII 37
puteau face. Dar le-a inoculat un viciu mai pu]in cunoscut `n
China, care se nume[te curaj. M\ `nchin `n fa]a lui; eu n-a[ fi iz-
butit niciodat\. {tiu c\ a fost foarte mult ajutat de Gallen [i mai
ales de comandantul [colii, de Tchai Kai-Chek. El, Chang, a re-
crutat `mpreun\ cu Garin primele cadre serioase. A f\cut asta a[a
cum englezii au f\cut acest ora[: de la om la om, de la curaj la
curaj, solicit`nd, cer`nd `n mod imperios, oblig`ndu-l pe cel\lalt s\
ac]ioneze. Cred c\ n-a fost bucuros deloc... S\ reu[e[ti s\ le smulgi
]`ncii unor b\tr`ni chinezi ce-[i poart\ `nc\ unghia de la degetul
cel mic lung\ de c`]iva centimetri... Parc\ v\d cum s-au petrecut
lucrurile!... L-a ajutat mai ales faptul c\ fostul vicerege [i-a trimis
pe unul dintre fii la Whampoa. {i apoi, presupun, propria-i fa-
milie... E foarte bine. {i e foarte bine, de asemenea, s\ le bagi `n
cap oamenilor c\ ace[ti cade]i nu s`nt solda]i, ci slujitorii Re-
volu]iei. Rezultatele s-au v\zut pe 25 la Shameen.
N-au fost prea str\lucite...
Fiindc\ n-au cucerit cartierul Shameen? Crezi c\ voiau s\-l
cucereasc\?
Ai informa]ii serioase `n privin]a asta?
O s\ le cau]i acolo. Cred c\ atacul `l viza mai ales pe Tcheng
Dai. Cred c\ e din ce `n ce mai necesar s\ fie pus `n fa]a unui fapt
`mplinit. R\m`ne totu[i de v\zut. Sigur este c\ atunci c`nd mitra-
liorii au `nceput s\ trag\ asupra oamenilor no[tri, mul]imea a luat-o
la fug\, ca de obicei, dar vreo cincizeci de tipi i-au `nfruntat; to]i
erau cade]i. Au fost g\si]i apoi la treizeci de metri mai `ncolo se-
cera]i de gloan]e, bine`n]eles. Cred c\ nu m\ `n[el c`nd spun c\ s-a
schimbat ceva `n China `n acea zi.
De ce crezi c\ atacul asupra cartierului Shameen a fost, de
fapt, `ndreptat `mpotriva lui Tcheng Dai?
Am spus poate. Am impresia c\ rela]iile noastre nu mai s`nt
foarte bune [i mi-am pierdut `ncrederea `n prietenul s\u, guverna-
torul Wu-Hon-Min.
Grard era nelini[tit... A r\mas la fel de popular?
S-ar p\rea c\ popularitatea i-a sc\zut foarte mult `n ultima
vreme...
38 ANDR MALRAUX
Dar ce func]ie are?
Nu are nici o func]ie `n stat. Dar este [eful numeroaselor soci-
et\]i secrete care alc\tuiesc cea mai mare parte a aripei de dreapta
din Gomindan... Dragul meu, c`nd Ghandi, care nu avea nici o
func]ie, a ordonat Hartalul, c`nd le-a spus hindu[ilor s\ fac\ grev\
prima oar\! , ei [i-au p\r\sit cu to]ii munca, de[i sosea prin]ul de
Walles, [i prin]ul a trecut prin Calcutta ca printr-o [coal\ de surdo-
mu]i. Dup\ aceea, mul]i au murit de foame. {i totu[i... Aici, valo-
rile morale s`nt tot at`t de adev\rate, tot at`t de sigure ca aceast\
mas\ sau ca acest fotoliu...
Dar Ghandi e un sf`nt.
Se poate, dar ei nu [tiau asta. Gandhi este un mit, iat\
adev\rul. Ca [i Tcheng Dai. Asemenea oameni nu trebuie c\uta]i `n
Europa...
{i guvernul?
De la Canton?
Da.
E un fel de balansoar care oscileaz\, str\duindu-se s\ nu
cad\, `ntre Garin [i Borodin, pe de o parte, ce controleaz\
poli]ia [i sindicatele, [i Tcheng Dai, pe de alt\ parte, care nu
controleaz\ nimic, dar exist\ totu[i... Dragul meu, e anarhie
atunci c`nd guvernul este slab, nu c`nd nu exist\ guvern. {i, de
altfel, totdeauna exist\ un guvern; atunci c`nd nu func]ioneaz\
cum trebuie, apar mai multe, asta-i tot. Garin vrea s\ oblige
acest guvern s\ mearg\ p`n\ la cap\t, silindu-l s\ promulge
decretul \la afurisit. Hong Kong-ul f\r\ vase care s\ fac\ escal\
aici, Hong Kong-ul interzis vaselor ce se duc `n China nu-i dec`t
un port falimentar, care nu mai face nici c`t o ceap\ degerat\!
G`nde[te-te: c`nd a fost vorba de a[a ceva, au cerut pe dat\ cu
to]ii ca armata s\ intervin\ aici. Dac\ izbute[te, Garin poate fi
felicitat. Dar e greu... E foarte greu...
De ce?
Greu de spus. ~n]elegi, guvernul ar vrea s\ existe al\turi de
noi, chiar peste noi, dac\ s-ar putea; se teme c\ va fi `nghi]it
dac\ ne urmeaz\ prea mult fie de englezi, fie chiar de noi.
CUCERITORII 39
Dac\ b\t\lia nu s-ar duce dec`t `mpotriva ora[ului Hong Kong!
Dar mai s`nt [i toate ]inuturile din interior! Ei sper\ s\ ne
`nfr`ng\ prin ceea ce se `nt`mpl\ acolo... Toate astea trebuie
v\zute mai cu de-am\nuntul.
Bem rachiul de ment\ din paharele `nalte. T\cerea tropical\, at`t
de pre]ioas\, nu e tulburat\ nici m\car de zgomotul unui ventilator.
E o t\cere pe care n-o mai `ntrerup strig\tele melodioase ale negus-
torilor ambulan]i, petardele chineze[ti, ciripitul p\s\rilor, ]`r`itul
greierilor. O adiere u[oar\ venit\ dinspre golf mi[c\ molatic rogo-
jinile sp`nzurate la ferestre, descoper\ un triunghi de zid alb
n\p\dit de [op`rle adormite [i aduce mireasma de gudron `ncins a
drumului; uneori, singuratic, sunetul unei sirene `ndep\rtate urc\,
`n\bu[it, dinspre mare...
Aproape de ora cinci, vizibil obosit, sose[te Klein, care se
tr`nte[te pe dat\, pun`ndu-[i m`inile pe genunchi, `ntr-un fotoliu
din ramuri de palmier ce sc`r]`ie sub greutatea lui. E `nalt, lat `n
umeri, [i chipul lui, foarte neobi[nuit, m\ surprinde: uneori
`nt`lne[ti acest tip de fizionomie `n Anglia, dar foarte rar `n Ger-
mania. Are ceva de boxer, de buldog [i de m\celar: ochii de
culoare deschis\, sub spr`ncene stufoase, nasul turtit [i buza de
jos r\sfr`nt\ amenin]\tor [i prelungindu-se `n riduri groase care,
pornind de la nas, ajung la b\rbie, obraji la]i [i te[i]i, g`t puternic.
Pe c`nd tr\ia `n Europa, avea pielea foarte ro[ie, cu siguran]\, c\ci
obrajii poart\ mici semne de cuperoz\; acum este brun\, ca aceea a
tuturor europenilor. Vorbe[te mai `nt`i `n francez\, cu accentul pu-
ternic al unui german din nord, accent care `i confer\ vocii sale
r\gu[ite un ton melodios, aproape belgian; foarte obosit, se
exprim\ cu greutate [i cur`nd se hot\r\[te s\ vorbeasc\ nem]e[te.
Din c`nd `n c`nd, Meunier rezum\ conversa]ia `n francez\:
Greva general\ din Canton, menit\ s\ `nt\reasc\ puterea
[efilor cu orientare de st`nga, s\ sl\beasc\ puterea modera]ilor
[i, totodat\, s\ loveasc\, chiar la Canton, `n boga]ii negustori
ce se opun Gomindanului [i care fac comer] cu englezii [i, prin
ei, `n principala surs\ de bog\]ie din Hong Kong, dureaz\ de
40 ANDR MALRAUX
cincisprezece zile; Borodin [i Garin s`nt obliga]i s\ dea de m`ncare
la aproape cincizeci de mii de oameni din fondurile de grev\,
adic\ din impozitele `ncasate la Canton, [i din fondurile trimise de
nenum\ra]ii chinezi revolu]ionari din colonii. Ordinul de grev\
general\ din Hong Kong duc`nd la `ncetarea lucrului a mai bine
de o sut\ de mii de muncitori oblig\ guvernul din Canton s\ aloce
un salariu de grev\ unui num\r at`t de mare de muncitori, `nc`t
fondurile destinate acestor salarii vor fi epuizate `n c`teva zile; de
altfel, `nc\ de pe acum, salahorii nu mai primesc aloca]ii. Or, `n
acest ora[ `n care poli]ia secret\ englez\ n-a putut distruge p`n\
acum organiza]iile cantoneze, poli]ia de strad\, alc\tuit\ din vol-
untari `narma]i cu mitraliere, este prea puternic\ pentru ca
r\zmeri]a s\ poat\ triumfa. Violen]ele ce s-au produs `n ultimele
zile n-au fost de fapt dec`t mici `nc\ier\ri. Muncitorii vor fi deci
obliga]i s\ reia lucrul [i tocmai asta a[teapt\ englezii.
Garin, care acum este r\spunz\tor de conducerea general\ a
propagandei, `[i d\ seama, ca [i Borodin, de altfel, c`t de critic este
momentul, c`t de u[or se poate pr\bu[i aceast\ grev\ colosal\, `n
ciuda puterii ei, care-i umple de stupefac]ie pe to]i albii din
Extremul Orient. Am`ndoi pot ac]iona doar `n calitate de consilieri
[i se afl\ `n fa]a opozi]iei formale a comitetului suveran, care re-
fuz\ s\ decreteze m\surile pe care ei contau. Tcheng Dai se folo-
se[te, spune Klein, de `ntreaga lui influen]\ pentru a-i `mpiedica s\
ac]ioneze. Pe de alt\ parte, mi[carea anarhist\ se dezvolt\ `n modul
cel mai primejdios ceea ce era u[or de prev\zut [i o serie de
atentate teroriste au `nceput chiar la Canton. ~n sf`r[it, vechiul
du[man al Gomindanului, generalul Tcheng Tiung-Ming (datorit\
subven]iilor oferite de englezi?) preg\te[te o nou\ armat\ ce se
`ndreapt\ spre ora[.
*
Vaporul nostru a pornit la drum.
Nu mai v\d acum din insul\ dec`t o vag\ pat\ str\puns\ de
nenum\rate lumini]e, care se mic[oreaz\ treptat, devenind tot mai
neagr\ sub cerul vl\guit. Imensele panouri publicitare domin\ case-
CUCERITORII 41
le. Reclam\ f\cut\ de marile societ\]i engleze care, `nc\ de acum o
lun\, st\p`neau ora[ul prin toate acele globuri aprinse. Devenind
mult prea costisitoare, lumina electric\ nu le mai `nsufle]e[te, iar
culorile `n care s`nt pictate dispar `n cenu[iul serii. O cotitur\ brusc\
le `nlocuie[te dintr-o dat\ prin pov`rni[ul gola[ al malului chinezesc,
argilos [i n\p\dit de o iarb\ scurt\, ce dispare `n noaptea str\b\tut\
de ]`n]ari, ca [i acum trei mii de ani. {i `ntunericul `nlocuie[te
aceast\ insul\ minat\ de inteligente [i minuscule molu[te ce las\
neatins\ `nf\]i[area imperial\, dar nu-i mai `ng\duie s\ `nal]e pe cer
dec`t mari semne negre, simboluri apuse ale bog\]iilor sale.
*
T\cere. T\cere absolut\ [i stele. Pu]in mai jos, trec jonci purtate
de curentul pe care urc\m: f\r\ sunet, f\r\ chip. Nu mai e nimic
p\m`ntean `n mun]ii nedeslu[i]i care ne `nconjoar\, `n apa care nu
vuie[te [i nici nu clipoce[te, `n fluviul mort care se afund\ `n
noapte precum un orb; nu mai e nimic omenesc `n b\rcile `nt`lnite
de noi, poate doar lanternele, care lucesc at`t de slab `n spate, `nc`t
abia dac\ se mai reflect\ `n ap\...
... Mirosul nu-i acela[i...
E noapte de-a binelea. Klein se afl\ al\turi de mine. Vorbe[te `n
francez\, aproape `n [oapt\:
Nu-i acela[i... Ai c\l\torit vreodat\ noaptea pe r`uri? ~n
Europa, bine`n]eles.
Da...
C`t de diferit e totul, nu-i a[a? T\cerea nop]ii, la noi, este
pacea... Aici parc\ a[tep]i s\ se trag\ cu mitraliera, nu-i a[a?
E adev\rat. E o noapte de armisti]iu; sim]i c\ t\cerea e plin\
de arme. Klein `mi arat\ ni[te lumini tremur\toare, aproape
imperceptibile:
S`nt ai no[tri...
Vorbe[te tot `n [oapt\, pe un ton confiden]ial.
Nu se z\re[te nimic pe aici; totul e stins... Ia te uit\! Pe banc\.
La vedere.
42 ANDR MALRAUX
~nd\r\tul nostru, pe punte, vreo zece tineri, ale c\ror companii
au sucursale la Shameen [i care se duc s\-i ajute pe voluntari,
a[eza]i roat\ `n jurul a dou\ tinere femei trimise, se zice, de un ziar
(sau de Siguran]\?...), se `ntrec `n a spune anecdote: ... A cerut de
la Moscova un sicriu de cristal care s\ semene cu cel al lui Lenin,
dar ru[ii i-au trimis unul de sticl\... (e vorba, f\r\ `ndoial\, de Sun
Iat-Sen). Alt\dat\...
Klein ridic\ din umeri:
|[tia s`nt doar idio]i...
~[i pune m`na pe bra]ul meu [i m\ prive[te:
~n timpul Comunei din Paris, este arestat un bog\ta[. Acesta
strig\: Domnilor, dar eu n-am f\cut niciodat\ politic\! P\i toc-
mai asta-i! `i r\spunde un tip cu bun-sim]. {i-i sparge capul.
Adic\?
Nu trebuie s\ sufere `ntotdeauna aceia[i oameni. ~mi amin-
tesc de o s\rb\toare de alt\dat\, c`nd m\ uitam la ni[te... fiin]e care
sem\nau cu acestea. Ah! nu-i nevoie dec`t de c`teva gloan]e de
revolver ca s\ nimice[ti acest... nu [tiu cum s\ spun, acest... sur`s,
da, da! Toate aceste mutre ale unor indivizi care au avut `ntotdeau-
na ce s\ m\n`nce! Da, s\-i faci pe oamenii \[tia s\ [tie c\ exist\
ceva care se nume[te via]a unui om! E rar, Ein Mensch... un om,
un om adev\rat!
Nu-i r\spund. ~mi vorbe[te din simpatie sau doar pentru c\
simte nevoia s-o fac\? Vocea lui e r\gu[it\ [i spart\, iar b`z`itul
]`n]arilor `i accentueaz\ asprimea. M`inile `i tremur\; nu a dormit
de trei zile. E pe jum\tate buimac din cauza oboselii.
~n partea din spate, desp\r]i]i de noi printr-un grilaj p\zit de cei
doi solda]i hindu[i cu turbane [i cu carabinele sub bra], pasagerii
chinezi joac\ diverse jocuri de noroc [i fumeaz\ `n t\cere. Klein
`ntoarce capul [i prive[te barele groase ale grilajului.
{tii cum suport\ ocna[ii `ncerc\rile cele mai... oribile? Sau
pe cele mai umilitoare? Eu m\ g`ndeam `ntruna c\ voi otr\vi `ntre-
gul ora[. Puteam s\ fac asta; a[ fi putut ajunge la rezervoare, dup\
ce-a[ fi fost pus `n libertate; [tiam c\ a[ fi putut s\-mi procur mari
cantit\]i de cianur\... printr-un prieten... un electrician... C`nd
CUCERITORII 43
sufeream prea mult, m\ g`ndeam cum o s\ procedez. ~mi `nchipu-
iam totul cu de-am\nuntul... [i m\ sim]eam mai bine. Condamna-
tul, epilepticul, sifiliticul, mutilatul... s`nt altfel dec`t ceilal]i. Ei nu
pot s\ accepte...
Un scripete cade pe punte, [i zgomotul lui `l face s\ tresar\.
Respir\ ad`nc [i continu\, pe un ton amar:
~n noaptea asta s`nt prea agitat... S`nt mort de oboseal\!
R\m`ne amintirea acestor lucruri. ~n ad`ncul celei mai mari
mizerii exist\ deseori un om... Ar trebui p\strat [i dup\ ce mizeria a
fost `nvins\... Dar e greu...
Revolu]ia, pentru ei, pentru toat\ lumea, ce reprezint\ oare?
Acea Stimmung1 a Revolu]iei at`t de important\! ce reprezint\
oare? O s\-]i r\spund: nimeni nu [tie. Mai `nt`i, pentru c\ e prea mult\
mizerie, nu-i vorba numai de lipsa de bani, ci... de faptul c\ exist\ to]i
ace[ti oameni boga]i care tr\iesc [i to]i ceilal]i, care nu tr\iesc...
Vocea lui denot\ hot\r`re; se sprijin\ cu am`ndou\ coatele de
parapetul cald `nc\ [i accentueaz\ sf`r[itul frazei printr-o mi[care a
umerilor lui la]i, care zv`cnesc precum un pumn care ar lovi:
Aici totul e altfel! C`nd voluntarii negustori au vrut s\ impun\
din nou vechea stare, cartierul lor a ars timp de trei zile. Femeile
alergau ca ni[te pinguini, cu picioarele lor...
Se opre[te pentru o clip\, cu privirea pierdut\. Apoi spune:
{i toate astea s`nt la fel de idioate... Mor]ii, cei de la Mnchen,
cei de la Odessa... Mul]i al]ii... La fel de idioate...
Pronun]\ idioate cu dezgust.
S`nt aici, ca ni[te zmei sau ca `n poze. Nu-i tragic, nu... E
idiot... Mai ales c`nd au must\]i. Trebuie s\-]i spui de mai multe ori
c\ s`nt oameni `n carne [i oase, uci[i de-adev\ratelea... {i tot nu-]i
vine s\ crezi...
Tace din nou, cu `ntregul trup pr\bu[it parc\ peste parapet.
}`n]arii [i celelalte insecte se `nmul]esc `n jurul luminilor `nce]o[ate
de pe punte. Nu vedem, dar ghicim malurile [i fluviul din umbr\ pe
1 Stimmung (f.) (`n germ.) atmosfer\. (n.red.)
44 ANDR MALRAUX
care nu sc`nteiaz\ dec`t reflexele becurilor electrice, lipite de vapor.
Ici-colo, forme `nalte pun pete nedeslu[ite pe cerul nocturn s`nt
poate n\voadele pescarilor...
Klein?
Was? Ce?
De ce nu te culci?
S`nt prea obosit. Jos e prea cald...
Caut un [ezlong [i-l `ntind l`ng\ el. Se lunge[te `ncet, f\r\ s\
spun\ vreun cuv`nt, `[i las\ capul pe um\r [i `ncremene[te a[a,
cuprins de somn, abrutizat. Toat\ lumea s-a culcat, `n afar\ de ofi-
]erul de cart, de santinelele hinduse [i de mine; chinezii, de cealalt\
parte a grilajului, pe cuferele lor, albii pe [ezlonguri sau `n cabine.
Atunci nu mai auzi, c`nd `nceteaz\ vacarmul ma[inilor, dec`t sfo-
r\ituri [i tusea nesf`r[it\ a unui b\tr`n chinez ce nu suport\ mirosul
bastona[elor de t\m`ie pe care servitorii le-au aprins peste tot pen-
tru a alunga ]`n]arii.
*
M\ refugiez `n cabina mea. Dar m\ urm\re[te insomnia: migren\,
oboseal\, frisoane... M\ sp\l pe fa]\ cu mult\ ap\ (nu f\r\ greutate
robinetele s`nt minuscule), dau drumul ventilatorului, deschid hubloul.
A[ezat pe marginea cu[etei, descump\nit, scot din buzunare una
c`te una tot felul de h`rtii. Reclame la medicamente tropicale, vechi
scrisori, foi albe de h`rtie `mpodobite cu micul drapel tricolor al
Mesageriilor Maritime... Rup totul `n buc\]ele, cu meticulozitatea
unui om beat, [i le arunc `n ap\, prin hublou. ~n alt buzunar: vechi
scrisori de la cel pe care ei `l numesc Garin. N-am vrut s\ le las `n
valiz\ din pruden]\... {i asta ce-i? E lista h`rtiilor pe care mi le-a
`ncredin]at Meunier. S\ vedem. S`nt multe lucruri aici... Dar iat\
dou\ pe care Meunier le-a notat separat chiar pe list\. Primul este
copia unei note alc\tuite de Intelligence Service cu privire la Tcheng
Dai, cu adnot\rile agen]ilor no[tri. Cea de-a doua este o copie dup\
o fi[\ a Siguran]ei din Hong Kong, care se refer\ la Garin.
CUCERITORII 45
Dup\ ce `nchid u[a cu cheia [i trag z\vorul, scot din buzuna-
rul c\m\[ii plicul cel mare pe care mi l-a dat Meunier. H`rtia pe
care o caut e ultima.
E un text lung [i cifrat. ~n partea de sus, pe prima pagin\:
urgent. De altfel, cifrul se afl\ tot aici.
~mpins de curiozitate [i chiar de un fel de nelini[te, `ncep s\ tra-
duc. Ce a devenit ast\zi acest om cu care am fost prieten ani [i ani
de zile? Nu l-am mai v\zut de cinci ani. Pe parcursul acestei c\l\-
torii am fost silit s\ mi-l amintesc `n fiecare zi, fie c\ mi se vorbea
de el, fie c\ ac]iunile sale erau pomenite `n telegramele pe care le
primeam... Mi-l `nchipui, a[a cum l-am v\zut la Marsilia cu prilejul
ultimei noastre `ntrevederi, dar cu un chip alc\tuit din `mbinarea
chipurilor sale succesive: ochi mari, cenu[ii, severi, aproape f\r\
gene, nas sub]ire [i u[or arcuit (mama sa era evreic\) [i, mai ales,
s\pate `n obraji, acele dou\ riduri fine [i nete de la col]urile c\zute
ale buzelor sub]iri, amintind de busturile romane. Nu aceste tr\s\-
turi, ascu]ite [i totodat\ bine marcate, `nsufle]esc acest chip, ci
buzele rigide, buzele str`nse, controlate de mi[c\rile maxilarului
puternic: gura energic\, nervoas\...
~n starea de oboseal\ `n care m\ aflu, frazele pe care le traduc
cu `ncetineal\ `mi ordoneaz\ amintirile, care se regrupeaz\ treptat.
Vocea domin\ totul. ~n noaptea asta s`nt asemenea unui be]iv ce-[i
urm\re[te visul...
Pierre Garin, zis Garin sau Harin. N\scut la Geneva, la 5 no-
iembrie 1892, din Maurice Garin, cet\]ean elve]ian, [i din Sophia
Alexandrovna Mirsky, rusoaic\, so]ia lui.
S-a n\scut de fapt `n 1894... Oare a `mb\tr`nit?...
Anarhist militant. Condamnat pentru complicitate `ntr-un pro-
ces anarhist, la Paris, `n 1914.
Nu. N-a fost niciodat\ un anarhist militant. ~n 1914, la dou\-
zeci de ani `nc\ sub influen]a studiilor literare pe care tocmai le
terminase [i din care nu-i mai r\m`nea dec`t revela]ia unor mari
existen]e opuse (Ce alte c\r]i merit\ s\ fie scrise `n afar\ de
Memorii?) , era indiferent fa]\ de orice sistem [i hot\r`t s\-l
aleag\ pe cel pe care i-l vor impune `mprejur\rile. C\uta printre
46 ANDR MALRAUX
anarhi[tii [i sociali[tii extremi[ti, `n ciuda agen]ilor de poli]ie pe
care [tia c\-i `nt`lne[te, infiltra]i printre primii, speran]a unor vre-
muri tulburi. L-am auzit de mai multe ori, c`nd se `ntorcea de la
vreo [edin]\ (unde cu c`t\ ingenuitate! se ducea purt`nd pe cap
o [apc\ Barclay), vorbind cu o ironie dispre]uitoare despre oamenii
pe care-i v\zuse [i care pretindeau c\ ac]ioneaz\ pentru fericirea
umanit\]ii. Cretinii \[tia vor s\ aib\ dreptate. ~n cazul de fa]\,
orice mod de a avea dreptate nu-i dec`t o parodie, `n afar\ de uti-
lizarea cea mai eficace a for]ei de care dispui. Ideea plutea pe
atunci `n aer [i se potrivea de minune cu jocul imagina]iei sale
obsedate de Saint-Just.
Toat\ lumea `l credea ambi]ios. Real\ este doar ambi]ia de care
cel posedat ia cuno[tin]\ sub forma unor fapte ce trebuie `ndepli-
nite; nu era `nc\ `n stare s\ doreasc\ succesive cuceriri, s\ le
preg\teasc\, s\-[i confunde via]a cu ele; nici caracterul [i nici
inteligen]a nu-i erau capabile de combina]iile necesare. Dar sim]ea
`n el, tenace, constant\, nevoia de putere.
Nu at`t sufletul te face [ef, c`t cucerirea, `mi spusese `ntr-o
bun\ zi. {i ad\ugase, cu ironie: Din nefericire!
Iar c`teva zile mai t`rziu (citea pe atunci Memorialul):
{i mai ales cucerirea men]ine sufletul [efului. Napoleon, pe
insula Sf`nta Elena, ajunge s\ spun\: Ce roman a fost via]a
mea!... P`n\ [i geniul se degradeaz\...
{tia c\ voca]ia ce-l m`n\ nu-i cea care str\luce[te o clip\, prin-
tre multe altele, `n mintea adolescentului, de vreme ce el renun]a
din start la via]a lui, accept`nd toate riscurile implicate de ea. De
la putere nu dorea nici bani, nici considera]ie, nici respect; nu o
voia dec`t pe ea. C`nd, st\p`nit din nou de o nevoie copil\reasc\
de reverie, visa la ea, o f\cea aproape fizic, f\r\ s\ se lase leg\nat
de pove[ti, cu un fel de crispare, de for]\ `ncordat\, de a[tep-
tare. Imaginea ridicol\ a unui animal ghemuit, gata s\ ]`[neasc\, `l
obseda. {i ajungea s\ vad\ `n exercitarea puterii o u[urare, o
izb\vire parc\.
CUCERITORII 47
Voia s\ se joace pe sine. Curajos, [tia c\ orice pierdere este li-
mitat\ prin moarte, de care, at`t de t`n\r fiind, `i p\sa prea pu]in; c`t
prive[te c`[tigul posibil, nu [i-l imagina `nc\ sub o form\ precis\.
Treptat, speran]elor nedeslu[ite ale adolescen]ei li se substituia o vo-
in]\ lucid\, care nu domina `nc\ acest caracter, al c\rui semn r\m`nea
violen]a, acea violen]\ care, la dou\zeci de ani, se `ntemeia doar pe
cunoa[terea abstract\.
Dar cur`nd avea s\ intre `n contact cu via]a. ~n mod brutal.
~ntr-o diminea]\, la Lausanne, primii o scrisoare prin care unul
dintre camarazii no[tri m\ informa c\ Pierre fusese acuzat de
pruncucidere `ntr-un proces de avort; [i, dou\ zile mai t`rziu, o
scrisoare de la el, `n care am g\sit c`teva am\nunte.
De[i propaganda `n favoarea malthusianismului era activ\ `n
societ\]ile anarhiste, moa[ele care voiau s\ provoace avorturi din
proprie convingere erau rare, [i atunci intervenea un compromis;
ele provocau avortul `n numele cauzei, dar cereau s\ fie pl\tite.
De mai multe ori Pierre donase, pe jum\tate din convingere, pe
jum\tate din vanitate, sumele pe care nu le-ar fi putut pl\ti tinerele
femei s\race. El dispunea de averea pe care o mo[tenise de la
maic\-sa, ceea ce nu-i declarat `n raportul poli]iei; se [tia c\ era de
ajuns s\ i te adresezi, [i era deseori solicitat. ~n urma unui denun],
au fost arestate mai multe moa[e, iar el a fost pus sub urm\rire
pentru complicitate.
Primul sentiment a fost de uimire. Nu ignora caracterul ilegal al
faptelor sale, dar `l descump\ni grotescul unei judec\]i `n fa]a Cur]ii
cu juri, aplicat unor asemenea fapte. De altfel, nu izbutea s\-[i dea
seama cam `n ce consta acea judecat\. ~l vedeam pe atunci deseori,
c\ci `n timpul procesului fusese l\sat `n libertate. Confrunt\rile erau
pentru el lipsite de orice interes: nu nega nimic. Instruc]ia, condus\
cu grab\ de un judec\tor indiferent [i mai ales preocupat s\ reduc\
faptele la un fel de alegorie juridic\, i se p\rea o lupt\ de o dialec-
tic\ mediocr\ `mpotriva unui automat.
~ntr-o zi, `i spuse acestui judec\tor, r\spunz`ndu-i la o `ntrebare:
Ce importan]\ are asta?
48 ANDR MALRAUX
O! `i r\spunse judec\torul, are importan]\, `n vederea aplic\rii
pedepsei...
Aceste vorbe `l tulburar\; ideea unei condamn\ri reale i se im-
punea pentru prima oar\. {i, de[i era curajos [i-i dispre]uia pe cei
care trebuiau s\-l judece, se str\dui s\ apeleze la cei care puteau
interveni `n favoaea lui nu suporta g`ndul c\-[i joac\ via]a pe
aceast\ carte murdar\ [i ridicol\, pe care nu el o alesese.
Fiind re]inut la Lausanne, n-am putut asista la dezbateri.
* Numai atunci c`nd se afla singur `n celula sa (unde fusese `ncar-
Pe toat\ durata procesului, avu impresia c\ asist\ la un specta-
col ireal; nu era un vis, ci o comedie stranie, oarecum josnic\ [i cu
totul n\stru[nic\. Doar teatrul poate crea o asemenea impresie de
conven]ional. Textul jur\m`ntului cerut de jura]i, citit de pre[edinte
cu o voce de institutor obosit, `l surprinse prin efectul pe care `l avu
asupra celor doisprezece negustori placizi, dintr-o dat\ vizibil emo-
]iona]i [i dornici s\ fie drep]i, s\ nu se `n[ele [i preg\tindu-se s\ ju-
dece c`t mai corect. Nu-i tulbura nici o clip\ g`ndul c\ s-ar fi putut
ca ei s\ nu `n]eleag\ nimic din faptele pe care urmau s\ le judece.
Siguran]a cu care anumi]i martori `[i sus]ineau depozi]ia, ezitarea
celorlal]i, atitudinea pre[edintelui c`nd punea `ntreb\ri (asem\n\-
toare cu cea a unui tehnician ce se afl\ `ntr-o adunare de ignoran]i),
ostilitatea cu care le vorbea unora dintre martorii ap\r\rii, totul `i
ar\ta lui Pierre c`t de ne`nsemnat era raportul dintre faptele `n cauz\
[i aceast\ ceremonie. La `nceput fu c`t se poate de interesat `l
pasiona jocul ap\r\rii. Dar obosi repede [i, `n timp ce erau audia]i
ultimii martori, se g`ndea, sur`z`nd: Este evident c\ a judeca
`nseamn\ a nu `n]elege, c\ci dac\ `n]elegi, nu mai po]i judeca. Iar
str\daniile pre[edintelui [i ale procurorului de a `ncadra eveni-
mentele `n no]iunea comun\ [i familiar\ jura]ilor, de crim\, `i
p\rur\ at`t de caraghioase, `nc`t la un moment dat `ncepu s\ r`d\.
Dar justi]ia, `n aceast\ sal\, era at`t de puternic\, magistra]ii, jan-
darmii, mul]imea erau at`t de uni]i `ntr-unul [i acela[i sentiment,
CUCERITORII 49
`nc`t indignarea nu-[i avea locul aici. Uit`nd s\ mai r`d\, Pierre
sim]i acea neputin]\ dureroas\, acel dispre] [i acel dezgust pe care
le ai `n fa]a unei mul]imi fanatice, `n fa]a tuturor marilor mani-
fest\ri ale absurdit\]ii omene[ti.
~l irita rolul s\u de personaj ne`nsemnat. Avea impresia c\ deve-
nise un simplu figurant, `mpins, din cine [tie ce necesitate, `ntr-o
dram\ cu o psihologie cu des\v`r[ire fals\, acceptat\ de un public
stupid; `ngre]o[at, exasperat, pierz`ndu-[i p`n\ [i dorin]a de a spune
acestor oameni c\ se `n[elau, a[tepta cu resemnat\ ner\bdare sf`r-
[itul piesei, ce avea s\-l izb\veasc\ de corvoad\.
cerat cu dou\ zile `nainte de proces), `ncepea s\ `n]eleag\ caracte-
ristica acelor dezbateri. Doar acolo `n]elegea c\ e vorba de o
judecat\, c\ `n joc era libertatea lui; c\ toat\ acea comedie zadar-
nic\ se putea termina cu teribila condamnare, pentru un timp nede-
terminat, la o via]\ umilitoare [i larvar\. ~nchisoarea `l speria mai
pu]in de c`nd o cuno[tea; dar perspectiva de a petrece aici ani
mul]i, chiar dac\ uneori spera c\ soarta `i va fi `ntruc`tva `ndulcit\
de vreo favoare, trezea `n el o nelini[te cu at`t mai cr`ncen\, cu c`t
se sim]ea mai dezarmat.
Condamnat la [ase luni de `nchisoare.
Dar s\ nu exager\m. Am aflat cur`nd, dintr-o telegram\ trimis\
de Pierre, c\ i se acordase suspendarea pedepsei.
Iat\ scrisoarea pe care mi-a expediat-o:
Nu cred c\ societatea este rea, adic\ susceptibil\ de a fi `mbu-
n\t\]it\; cred mai cur`nd c\ este absurd\. Ceea ce-i cu totul altceva,
[i, dac\ am f\cut tot ce mi-a stat `n putin]\ pentru a fi achitat de
aceste fiin]e abrutizate sau, cel pu]in, pentru a r\m`ne liber, `n-
seamn\ c\ destinul meu nu poate accepta `nchisoarea pentru acest
motiv grotesc.
Absurd\. Nu vreau nicidecum s\ spun ira]ional\. Nu vreau s\
transform aceast\ societate. M\ simt atins nu de absen]a justi]iei, ci
de ceva mult mai profund: de imposibilitatea de a adera la o form\
social\, oricare ar fi ea. S`nt asocial a[a cum s`nt ateu [i `n acela[i
50 ANDR MALRAUX
mod. Toate acestea n-ar avea nici o importan]\ dac\ a[ fi un b\rbat
studios; dar [tiu c\ de-a lungul `ntregii mele existen]e voi reg\si
al\turi de mine ordinea social\ [i c\ nu voi putea niciodat\ s-o
accept f\r\ s\ renun] la tot ceea ce s`nt eu.
{i, la pu]in timp dup\ aceea:
Exist\ o pasiune mai profund\ dec`t celelalte, o pasiune pen-
tru care obiectele ce trebuie cucerite nu mai reprezint\ nimic. O pa-
siune cu totul dezn\d\jduit\ un sprijin dintre cele mai puternice
`n slujba for]ei.
Trimis `n Legiunea Str\in\ a armatei franceze `n august 1914, de-
zerteaz\ la sf`r[itul anului 1915.
E fals. Nu a fost trimis `n Legiunea Str\in\, ci s-a `nrolat el `n-
su[i. I se p\ruse de neconceput s\ asiste la r\zboi doar ca spectator.
Originea conflictului, `ndep\rtat\, `i era indiferent\. Intrarea trupelor
germane `n Belgia i se p\ru c\ demonstra un sens ra]ional al r\zboiu-
lui; [i alese Legiunea Str\in\ doar pentru c\ `n ea se putea intra cu
u[urin]\. Se a[teptase ca r\zboiul s\ `nsemne lupt\; d\du `ns\ peste
imobilitatea a milioane de oameni ce r\m`neau pasivi `n marele
vacarm. Avu mult\ vreme inten]ia de a p\r\si armata; ea deveni
hot\r`re `n ziua c`nd li se `mp\r]ir\ noi arme, pentru cur\]area tran[e-
elor. P`n\ atunci, legionarii primiser\, `n ocazii asem\n\toare, pum-
nale scurte, care `nc\ mai sem\nau cu ni[te arme de r\zboi; dar `n
acea zi li se d\dur\ cu]ite: noi, cu m`ner de lemn maro, cu lama lat\,
ele sem\nau, sc`rbos [i teribil, cu obi[nuitele cu]ite de buc\t\rie... Nu
[tiu cum izbuti s\ plece [i s\ ajung\ `n Elve]ia; dar de data asta
ac]ion\ cu mare pruden]\, c\ci fu dat disp\rut. (Iat\ de ce m\ mir\ c\
nota englez\ vorbe[te de dezertare. Este adev\rat c\ ast\zi el nu mai
are nici un motiv s-o ]in\ secret\...)
~[i pierde vremea `n diferite specula]ii financiare.
Totdeauna a fost un juc\tor.
CUCERITORII 51
Conduce la Zrich, profit`nd de faptul c\ [tie mai multe limbi
str\ine, o editur\ care public\ texte pacifiste. Se afl\ `n leg\tur\ cu
revolu]ionari ru[i.
Fiu al unui elve]ian [i al unei rusoaice, vorbea curent germana,
franceza, rusa, precum [i engleza, pe care o `nv\]ase la colegiu. Nu
a condus nici o editur\, ci serviciul de traduceri al unei societ\]i
care nu edita numai texte pacifiste.
Avu prilejul, dup\ cum spune [i raportul poli]iei, s\ frecventeze
c`]iva tineri din grupul bol[evic. ~n]elese repede c\ de data asta avea
de-a face nu cu predicatori, ci cu tehnicieni. Grupul nu era foarte
primitor doar amintirea procesului s\u, care nu fusese `nc\ uitat `n
acest mediu, `i `ng\duise s\ p\trund\; dar, nefiind legat de ac]iunea
acelui grup (nu voise s\ devin\ membru de partid, [tiind c\ nu va
putea suporta disciplina ce-i va fi impus\ [i necrez`nd `ntr-o re-
volu]ie apropiat\), nu avu cu membrii s\i dec`t rela]ii de cama-
raderie. Tinerii `l interesau mai mult dec`t conduc\torii, pe care nu-i
cuno[tea dec`t din discursuri rostite pe un ton de conversa]ie, `n
mici cafenele cu pere]ii afuma]i, `n fa]a a vreo dou\zeci de tovar\[i
pr\bu[i]i peste mese [i ale c\ror chipuri exprimau cea mai mare
aten]ie. Nu-l v\zu niciodat\ pe Lenin. De[i tehnica [i gustul insurec-
]iei `l seduceau, vocabularul doctrinar [i, mai ales, dogmatismul aces-
tor bol[evici `l exasperau. Adev\rul este c\ el era dintre cei pentru
care spiritul revolu]ionar nu se poate na[te dec`t din revolu]ia care
`ncepe [i pentru care revolu]ia este, `nainte de orice, o stare de lucruri.
C`nd avu loc Revolu]ia Rus\, fu cuprins de cea mai profund\
uimire. Unul c`te unul, camarazii s\i p\r\sir\ ora[ul Zrich, f\g\-
duindu-i c\-l vor ajuta s\ vin\ `n Rusia. I se p\rea c\ e nu numai
necesar, dar [i just s\ se duc\ acolo; [i, de fiecare dat\ c`nd unul
dintre membrii grupului pleca, `l `ntov\r\[ea la gar\, f\r\ invidie,
dar cu sentimentul obscur c\ este spoliat.
~nc\ din zilele Revolu]iei din Octombrie, `[i dori cu patim\ s\
c\l\toreasc\ `n Rusia; trimise scrisori, dar [efii partidului aveau
ceva mai bun de f\cut dec`t s\ r\spund\ unor epistole sosite din
Elve]ia [i s\ cheme diletan]i. Asta `l f\cea s\ sufere, cufund`ndu-l
`ntr-o m`nie trist\; `mi scria:
52 ANDR MALRAUX
Am v\zut oameni p\tima[i, oameni poseda]i de o idee, oameni
lega]i de copiii lor, de banii lor, de amantele lor, chiar de speran]a
lor, tot a[a cum s`nt lega]i de propriul trup; intoxica]i, obseda]i,
uit`nd totul, ap\r`ndu-[i obiectul pasiunii sau alerg`nd dup\ el!...
Dac\ a[ afirma c\ vreau un milion, s-ar crede c\ s`nt un om
invidios; dac\ a[ spune c\ vreau o sut\ de milioane, s-ar spune c\
alerg dup\ o himer\, dar c\ s`nt, poate, foarte puternic; iar dac\
spun c\-mi socotesc tinere]ea o carte pe care joc, to]i par a m\ lua
drept un nefericit vizionar. {i eu joc acest joc, crede-m\, a[a cum un
biet individ poate juca, la Monte Carlo, partida dup\ care, dac\ va
pierde, se va sinucide. Dac\ a[ putea, a[ tri[a. S\ ai o inim\, o inim\
de b\rbat, [i s\ nu-]i dai seama c\-i explici asta unei femei c\reia
pu]in `i pas\, e lucru foarte normal: `n privin]a aceasta te po]i
oric`nd `n[ela. Dar n-ai voie s\ te `n[eli c`nd joci jocul vie]ii; s-ar
p\rea c\ e simplu [i c\ a-]i fixa cu hot\r`re g`ndul asupra propriului
destin e mai pu]in `n]elept dec`t a ]i-l fixa pe grijile zilnice, pe spe-
ran]ele sau visele tale... Voi [ti s\-mi conduc c\utarea; totul e s\
reg\sesc pre]ul primei treceri, pe care l-am irosit ca un imbecil!...
Este trimis la Canton, la sf`r[itul anului 1918, de Interna]io-
nala comunist\.
Ce idio]enie! ~l cunoscuse `n liceu pe unul dintre colegii mei,
Lambert, mult mai v`rstnic dec`t noi, ai c\rui p\rin]i, func]ionari
francezi, fuseser\ prietenii p\rin]ilor mei, pe c`nd erau comer-
cian]i la Hai Phong. Ca aproape to]i copiii europeni din acest
ora[, Lambert fusese crescut de o doic\ originar\ din Canton [i, la
fel ca mine, vorbea acest dialect. Plecase din nou la Tonkin la
`nceputul anului 1914. Sc`rbit de via]a colonial\, se dusese `n
China, unde devenise unul dintre colaboratorii lui Sun Iat-Sen, [i
nu se prezentase la regimentul s\u c`nd izbucnise r\zboiul.
R\m\sese `n coresponden]\ sus]inut\ cu Pierre; `i promitea de
mult\ vreme c\-l va ajuta s\ vin\ la Canton. Iar Pierre, de[i nu
credea foarte mult `n aceast\ promisiune, studia literele chi-
neze[ti, oarecum descurajat. ~ntr-o bun\ zi, `n iunie 1918, primi o
scrisoare de la Lambert:
CUCERITORII 53
Dac\ e[ti hot\r`t s\ p\r\se[ti Europa, spune-mi. Pot s\ te aduc
aici; cu opt sute de dolari pe lun\.
~i r\spunse imediat. {i, la sf`r[itul lui noiembrie, dup\ ce ar-
misti]iul fusese semnat, primi o nou\ scrisoare care con]inea un
cec pentru o banc\ din Marsilia, valor`nd ceva mai mult dec`t
pre]ul c\l\toriei.
Dispuneam atunci de ceva bani. L-am `ntov\r\[it la Marsilia.
Am vagabondat toat\ ziua prin ora[: atmosfer\ mediteraneean\
`n care orice munc\ pare o pl\cere, str\zi luminate de un soare
palid de iarn\ [i parc\ p\tate de mantalele albastre ale solda]ilor,
care n-au fost `nc\ demobiliza]i... Chipul i-a r\mas aproape acela[i:
urmele r\zboiului i se v\d mai ales pe obraji, acum tra[i, crispa]i,
br\zda]i de mici riduri verticale care accentueaz\ str\lucirea
nemiloas\ a ochilor cenu[ii, curba buzelor sub]iri [i ad`ncimea
celor dou\ zb`rcituri care le prelungesc.
Mergem, de mult\ vreme, vorbind. ~l st\p`ne[te un singur senti-
ment: ner\bdarea. De[i o ascunde, ea i se strecoar\ `n toate ges-
turile, exprim`ndu-se involuntar [i `n ritmul sacadat al cuvintelor pe
care le roste[te.
~n]elegi tu cu adev\rat ce `nseamn\ remu[carea? m\ `ntreab\
el dintr-o dat\.
M\ opresc, buimac.
Adev\rata remu[care, nu un sentiment livresc sau teatral: un
sentiment `mpotriva propriului eu un eu din alt\ perioad\. Un
sentiment care nu poate lua na[tere dec`t dintr-o fapt\ grav\, iar
faptele grave nu se s\v`r[esc din `nt`mplare...
Depinde.
Nu. Pentru un b\rbat care a terminat cu experien]ele de ado-
lescent, a suferi din pricina unei remu[c\ri nu poate s\ `nsemne
dec`t a nu [ti s\ profite de o `nv\]\tur\...
{i, constat`ndu-mi dintr-o dat\ surpriza:
~]i spun asta `n leg\tur\ cu ru[ii.
C\ci tocmai am trecut prin fa]a unei libr\rii plin\ cu romane
ruse[ti.
54 ANDR MALRAUX
~n tot ce scriu ace[ti romancieri ru[i exist\ un fel de imperfec-
]iune, iar aceast\ imperfec]iune e ceva care aduce cu remu[carea.
Scriitorii \[tia au to]i defectul de a nu fi ucis pe nimeni. Personajele
lor sufer\ dup\ ce au ucis, fiindc\ pentru ele lumea aproape c\ nu
s-a schimbat. Spun aproape. ~n realitate `ns\ cred c\ ar vedea lu-
mea transform`ndu-se cu totul, schimb`ndu-[i perspectivele, deve-
nind nu lumea unui om care a s\v`r[it o crim\, ci lumea unui om
care a ucis. Aceast\ lume care nu se transform\ s\ spunem nu `n-
deajuns, dac\ preferi nu-i pentru mine un adev\r `n care s\ cred.
Pentru un asasin nu exist\ crime, ci doar omucideri dac\ e lucid,
bine`n]eles.
Ideea asta ne poate duce departe...
Dup\ o clip\ de t\cere, continu\:
Oric`t de sc`rbit po]i fi de tine `nsu]i, nu e[ti niciodat\ at`t pe
c`t spui. S\ te consacri unei mari ac]iuni, oricare ar fi ea, s\ nu o
mai p\r\se[ti, s\ fii obsedat, intoxicat de ea, `nseamn\ poate...
D\ din umeri [i `[i `ntrerupe fraza:
P\cat c\ nu crezi `n Dumnezeu, ai fi fost un misionar admi...
Ba nu! Mai `nt`i pentru c\ lucrurile pe care le numesc josnice
nu m\ umilesc. Ele fac parte din om. Le accept a[a cum accept s\-
mi fie frig iarna. Nu vreau s\ le supun unei legi. {i n-a[ fi fost un
bun misionar [i dintr-un alt motiv: nu iubesc oamenii. Nu-i iubesc
nici chiar pe oamenii s\raci, pe oamenii din popor, pe cei pentru
care voi lupta de fapt...
~i preferi celorlal]i, ceea ce `nseamn\ acela[i lucru.
Nicidecum!
Cum adic\ nicidecum? Nu-i preferi celorlal]i sau asta nu `n-
seamn\ acela[i lucru?...
~i prefer, dar numai pentru c\ s`nt ni[te `nvin[i. Da, `n general
s`nt mai inimo[i, mai omeno[i dec`t ceilal]i: virtu]ile unor `nvin[i...
Un lucru e foarte sigur: pentru burghezia din care m\ trag nu simt
dec`t un dezgust plin de ur\. Dar [tiu c\ [i ceilal]i vor deveni
abjec]i de `ndat\ ce vom fi triumfat `mpreun\... Dar acum avem `n
comun lupta noastr\, [i asta-mi ajunge...
Atunci de ce pleci?
CUCERITORII 55
De data asta el fu acela care se opri.
E[ti idiot?
M-ar mira; ]i-ai fi dat seama mai demult.
Plec pentru c\ n-am chef s\ fac iar pe imbecilul `n fa]a unui
tribunal, [i de data asta pentru un motiv serios. Nu m\ intereseaz\
via]a mea. Ideea asta mi-e limpede. Vreau m\ `n]elegi? o anu-
mit\ form\ de putere; sau o ob]in, sau cu at`t mai r\u pentru mine.
Cu at`t mai r\u dac\ ratezi?
Dac\ ratez iau totul de la cap\t, acolo sau aiurea. Iar dac\ s`nt
ucis, problema e rezolvat\.
Bagajele `i fuseser\ duse la bord. Ne-am str`ns m`na cu putere,
iar el s-a dus la bar, unde a `nceput s\ citeasc\, singur, c\ci nu era
`nc\ ora mesei. Pe chei, c`teva tinere cer[etoare italience c`ntau, iar
c`ntecele lor m\ `ntov\r\[ir\, pe c`nd m\ `ndep\rtam, dimpreun\ cu
mirosul de lac al pachebotului vopsit de cur`nd.
Angajat de Sun Iat-Sen cu titlul de consilier juridic [i cu o leaf\
de opt sute de dolari pe lun\; dup\ refuzul nostru de a furniza tehni-
cieni guvernului din Canton, `ns\rcinat cu reorganizarea [i condu-
cerea Serviciului de Propagand\ (post pe care-l ocup\ [i acum).
C`nd sosise la Canton, aflase, `ntr-adev\r, cu mare pl\cere, c\
urma s\ `ncaseze `n fiecare lun\ opt sute de dolari mexicani. Dar,
dup\ trei luni, mai `n]elesese [i c\ plata soldei militarilor [i civililor
ata[a]i guvernului lui Sun Iat-Sen era cu totul nesigur\: fiecare tr\ia
din delapid\ri sau din felurite combina]ii. Eliber`nd legitima]ii de
agen]i secre]i ai Propagandei unor importatori de opiu pe care-i
punea astfel la ad\post de diferite poli]ii c`[tig\, `n [apte luni, cam
o sut\ de mii de franci de aur. Ceea ce-i `ng\dui s\ nu se mai team\
c\ va trebui s\ `nfrunte pe nea[teptate cine [tie ce noi dificult\]i.
Trei luni mai t`rziu, Lambert plec\ din Canton, l\s`ndu-i lui direc]ia
Propagandei, care nu era pe atunci dec`t o caricatur\ de organiza]ie.
Pozi]ia lui devenind, din precar\, solid\, Pierre vru s\ trans-
forme Propaganda [i s\ fac\ dintr-un birou de operet\ o arm\. Insti-
tui un control sever asupra fondurilor care-i erau `ncredin]ate [i
pretinse subordona]ilor s\-i fie loiali: fu silit s\-i `nlocuiasc\
aproape pe to]i. Dar noii func]ionari, `n ciuda promisiunilor lui Sun
56 ANDR MALRAUX
Iat-Sen, care-i urm\rea cu mult\ curiozitate eforturile, nu-[i primir\
salariile [i, luni de zile, Pierre c\ut\ zilnic un mijloc de a-[i pl\ti
agen]ii. Anexase Propagandei poli]ia politic\; mai ob]inu [i con-
trolul poli]iei urbane [i al celei secrete. {i, manifest`ndu-[i cea mai
mare indiferen]\ fa]\ de decretele `n vigoare, asigur\ existen]a Pro-
pagandei prin taxele clandestine pe care le `ncas\ de la importatorii
de opiu [i de la patronii caselor de joc [i de prostitu]ie. Iat\ de ce
raportul de poli]ie specific\:
Individ energic, dar lipsit de moralitate.
(Cuv`ntul moralitate m\ umple de `nc`ntare.)
A [tiut s\-[i aleag\ colaboratori abili, afla]i cu to]ii `n serviciul
Interna]ionalei.
Adev\rul este mai complicat. {tiind c\ `ntre m`inile sale se crea
instrumentul la care visase at`ta vreme, f\cu cele mai mari eforturi
pentru a `mpiedica distrugerea lui. {tia foarte bine c\, la o adic\, [i
`n ciuda amabilit\]ii pe care i-o ar\ta, Sun nu va ezita s\-l aban-
doneze; ac]ion\ pe c`t era posibil f\r\ s\ recurg\ la violen]\, dar cu
tenacitate. Se `nconjur\ de tineri din Gomindan, st`ngaci, dar fana-
tici, reu[ind s\-i instruiasc\ cu ajutorul unui num\r tot mai mare de
agen]i ru[i, pe care foametea `i izgonise din Siberia [i din China de
Nord. ~nainte ca Sun Iat-Sen [i Borodin s\ se `nt`lneasc\ la Shang-
hai, Interna]ionala de la Moscova `l sondase pe Pierre, amintindu-i
de convorbirile de la Zrich. Constatase c\ este decis s\ o slujeasc\;
doar ea p\rea a dispune de mijloacele necesare pentru a crea `n
provincia Canton organiza]ia revolu]ionar\ dorit\ de el, `nlocuind
astfel printr-o voin]\ perseverent\ veleit\]ile chineze[ti. De aceea se
folosi de pu]ina influen]\ pe care o avea asupra lui Sun Iat-Sen pen-
tru a-l apropia de Rusia [i se pomeni, `n chipul cel mai firesc, cola-
borator [i aliat al lui Borodin, c`nd acesta veni la Canton.
~n decursul primelor luni dup\ sosirea lui Borodin, am `n]eles,
din tonul scrisorilor lui Pierre, c\ `n sf`r[it se preg\tea o ac]iune
important\; apoi scrisorile se r\rir\ [i am aflat cu surpriz\ c\ deri-
zoriul guvern de la Canton intra `n conflict cu Anglia [i visa s\
refac\ unitatea Chinei.
CUCERITORII 57
Atunci c`nd, dup\ ce-am r\mas f\r\ nici un ban, Pierre `mi d\du
posibilitatea s\ vin la Canton, la fel cum Lambert i-o d\duse lui
`nsu[i `n urm\ cu [ase ani, tot ce [tiam despre lupta dintre Hong
Kong [i Canton aflasem datorit\ telegramelor venite din Extremul
Orient. Primele instruc]iuni mi-au fost date la Ceylon, de c\tre un
delegat al Gomindanului din Colombo, `n timpul escalei. Ploua a[a
cum plou\ doar la tropice; `n timp ce-l ascultam pe b\tr`nul can-
tonez, automobilul `n care ne aflam alerga pe sub norii jo[i, iar par-
brizul murdar izbea ramurile de palmier [iroind de ap\. Trebuia s\
fac un mare efort pentru a m\ convinge c\ toate acele cuvinte pe
care le auzeam exprimau realit\]i, lupte, mor]i, o imens\ spaim\...
~ntors la bord, la bar, `nc\ uimit de spusele chinezului, am avut
curiozitatea s\ recitesc ultimele scrisori ale lui Pierre, al c\rui rol de
lider `ncepea s\ devin\ pentru mine o realitate. Iar aceste scrisori,
care s`nt aici, pe patul meu, introduc acum `n aceast\ cabin\ alb\,
al\turi de imaginea tulbure a prietenului meu, de at`tea amintiri
limpezi sau disparate, un ocean izbit de ploaie [i m\rginit de lunga
linie cenu[ie a `naltelor podi[uri din Ceylon, peste care at`rn\ nori
`ncremeni]i [i aproape negri...
{tii c`t de mult doresc s\ vii. Dar s\ nu crezi c\ vei g\si aici
via]a care s\ satisfac\ speran]a pe care o aveam c`nd te-am p\r\sit.
For]a la care am visat [i de care dispun ast\zi nu se ob]ine dec`t prin
trud\, printr-o energie perseverent\, prin voin]a constant\ de a
ad\uga la ceea ce posed\m omul sau elementul care ne lipse[te.
Poate vei fi mirat c\-]i scriu asemenea lucruri. Perseveren]a care-mi
lipsea am g\sit-o aici, la colaboratorii mei, [i cred c\ am dob`ndit-o
[i eu `nsumi. For]a mea vine din faptul c\ am pus `n serviciul unei
alte cauze dec`t interesul meu imediat o total\ lips\ de scrupule...
Am v\zut zilnic, c`nd m\ apropiam de Canton, afi[`ndu-se tele-
gramele prin care a [tiut at`t de bine s\-[i `nlocuiasc\ scrisorile...
Aceast\ `nsemnare a poli]iei este ciudat de incomplet\. V\d `n
josul paginii dou\ mari semne de exclamare f\cute cu un creion
albastru. Poate c\ e o not\ foarte veche? Preciz\rile con]inute `n
cea de-a doua foaie s`nt de cu totul alt ordin:
58 ANDR MALRAUX

Asigur\ ast\zi existen]a Propagandei prin prelev\ri asupra m\r-

furilor trimise de coloni[tii chinezi [i asupra cotiza]iilor sindicatelor.
Pare a fi jucat un rol `nsemnat `n impunerea ideii primit\ aici cu
mare entuziasm unui r\zboi `mpotriva trupelor c\rora le-am acor-
dat sprijinul nostru. A izbutit, prin `ndoctrinarea ne`ntrerupt\ practi-
cat\ de agen]ii s\i, s\ impun\ sindicatele obligatorii asupra
importan]ei c\rora cred c\ nu mai e nevoie s\ insist c`nd Borodin a
cerut crearea lor, `nainte de a dispune de pichetele de grev\. A f\cut
din cele [apte servicii ale poli]iei, public\ [i secret\, tot at`tea servicii
PARTEA A DOUA
de propagand\. A creat un grup de instruc]ie politic\ ce este o
adev\rat\ [coal\ de oratori [i de propagandi[ti. A anexat Biroului
Politic [i, `n felul acesta, Interna]ionalei, Comisariatul Justi]iei (nu-i, PUTERILE
de asemenea cazul, cred, s\ insist asupra importan]ei acestei ac]iuni)
[i pe cel al Finan]elor. ~n sf`r[it, [i insist asupra acestui punct, `n
momentul de fa]\ face eforturi s\ ob]in\ promulgarea decretului al
c\rui proiect ne-a silit s\ cerem interven]ia militar\ a Regatului Unit:
cel ce interzice intrarea `n portul Canton a oric\rui vapor care a f\cut
escal\ `n Hong Kong [i despre care s-a spus at`t de bine c\ va dis-
truge Hong Kong-ul tot at`t de sigur ca un cancer. Aceast\ fraz\ este
afi[at\ `n mai multe birouri ale Serviciului Propagandei.
Dedesubt, trei r`nduri s`nt subliniate de dou\ ori cu creionul ro[u.
~mi permit s\ v\ atrag `n mod special aten]ia asupra urm\torului
lucru: acest om este grav bolnav. Va fi cur`nd silit s\ p\r\seasc\
tropicele.
M\ `ndoiesc.
 Iulie

Strig\te, chem\ri, proteste, ordine poli]iene[ti: vacarmul de ieri

sear\ re`ncepe. De data asta debarc\m. Abia dac\ privim spre
Shameen, spre c\su]ele `nconjurate de copaci. To]i se uit\ la podul
`nvecinat protejat de tran[ee [i de s`rm\ ghimpat\ [i, mai ales, de
canonierele engleze [i franceze, foarte apropiate, ale c\ror tunuri
s`nt `ndreptate spre Canton. Pe Klein [i pe mine ne a[teapt\ o barc\
cu motor.
Iat\ b\tr`na Chin\, o Chin\ f\r\ europeni. Pe apa g\lbuie,
`nc\rcat\ de lut, barca `nainteaz\ ca printr-un canal, printre dou\
r`nduri str`nse de sampane ce seam\n\ cu ni[te grosolane gondole
acoperite de r\chit\. ~n partea din fa]\, femei aproape toate b\-
tr`ne g\tesc pe pirostrii; miroase puternic a gr\sime ars\; `nd\r\t
se v\d pe r`nd o pisic\, o colivie sau o maimu]\ legat\ cu un lan].
Copiii, goi [i galbeni, alearg\ de colo-colo, s\lt`ndu-[i bretonul,
mai u[ori [i mai vioi dec`t pisicile, de[i bur]ile lor umflate arat\ c\
se hr\nesc numai cu orez. Sugarii dorm, `nf\[a]i `ntr-o p`nz\ neagr\
[i ag\]a]i `n spatele mamelor. Lumina razant\ a soarelui se joac\ pe
muchiile sampanelor, proiect`nd puternic pe fondul brun bluzele [i
pantalonii alba[tri ai femeilor; c\]\ra]i pe acoperi[urile de r\chit\,
copiii reprezint\ tot at`tea pete galbene. Pe chei, profilul dantelat al
caselor americane [i al caselor chineze[ti. Deasupra, cerul at`t de
luminos `nc`t [i-a pierdut orice culoare; iar pretutindeni, u[oar\ ca o
spum\, pe case, pe ap\, aceast\ lumin\ `n care p\trundem ca `ntr-o
cea]\ incandescent\.
62 ANDR MALRAUX
Acost\m. Un automobil care ne a[tepta porne[te cu noi pe dat\,
`n mare vitez\. {oferul, `mbr\cat `n uniforma armatei, claxoneaz\
`ntruna puternic, iar mul]imea se retrage `n grab\, `mpins\ parc\ de
un plug care `nl\tur\ z\pada. Abia am timp s\ z\resc, perpendicular\
pe direc]ia noastr\, o mul]ime `n albastru [i alb mul]i b\rba]i poart\
ve[minte largi `ncadrat\ de buc\]i de p`nz\ `mpodobite cu gigantice
litere negre ce se v\d `n fundal. Ici-colo, negustori ambulan]i [i sala-
hori `nainteaz\ `n pas vioi, cu trupul str`mb, cu umerii `ncovoia]i sub
o tij\ de bambus la capetele c\reia at`rn\ uria[e greut\]i. Timp de o
clip\ se ivesc str\du]e cu lespezi cr\pate ce se termin\ `ntr-o paji[te, `n
fa]a vreunui bastion sau a vreunei pagode n\p\dite de mucegai. {i,
`ntr-o str\fulgerare, `ncruci[`ndu-ne cu el, deslu[im automobilul unui
`nalt func]ionar al Republicii: doi solda]i, `n picioare, `narma]i cu pis-
toale automate, de o parte [i de alta, pe scar\.
P\r\sind zona comercial\ a ora[ului, automobilul apuc\ pe un
bulevard cu arbori tropicali, m\rginit de case cu gr\dini, pustiu la
acea or\. Sclipirea albicioas\ [i mat\ a [oselei fierbin]i nu-i `ntrerupt\
dec`t de silueta [ov\itoare a unui negustor de sup\, ce dispare cur`nd
pe o str\du]\ l\turalnic\. Klein, care se duce la Borodin, m\
p\r\se[te `n fa]a unei case `n stil colonial cu un acoperi[ ce
dep\[e[te cu mult zidurile [i c`teva verande , `nconjurat\ de un gri-
laj ce seam\n\ cu cele care `mpodobesc vilele din `mprejurimile
Parisului; aici locuie[te Garin. Poarta de fier este `ntredeschis\.
Str\bat o gr\dini]\ [i ajung la a doua poart\ p\zit\ de doi solda]i can-
tonezi `n uniform\ de p`nz\ cenu[ie. Unul `mi ia legitima]ia [i dis-
pare. A[tept, privindu-l pe cel\lalt: cu [apca lui plat\ [i cu
pu[ca-mitralier\ la centur\, `mi aminte[te de ofi]erii ]arului; `[i poart\
[apca dat\ pe ceaf\ [i e `nc\l]at cu espadrile. Soldatul plecat se
`ntoarce. Pot s\ urc.
O scar\ duce p`n\ la primul etaj, apoi o `nc\pere foarte vast\
comunic\ printr-o u[\ cu alt\ `nc\pere, unde c`]iva b\rba]i `[i
vorbesc cu voce destul de puternic\. ~n aceast\ parte a ora[ului
domne[te o lini[te deplin\; abia dac\ se aude, din c`nd `n c`nd,
`nd\r\tul palmierilor ale c\ror ramuri umplu cele dou\ ferestre,
CUCERITORII 63
claxonatul `ndep\rtat al automobilelor; `n locul u[ii se afl\ o rogo-
jin\ [i deslu[esc cuvintele rostite `n englez\ `n cealalt\ camer\. Sol-
datul `mi arat\ rogojina [i iese.
... C\ armata lui Tcheng Tiung-Ming se organizeaz\...
De cealalt\ parte a rogojinii, un b\rbat continu\ s\ vorbeasc\,
dar `i prind cu greu cuvintele...
Spun asta de mai bine de o lun\! Boro, de altfel, e tot at`t de
hot\r`t ca [i mine. Doar decretul, m\ `n]elegi (Este vocea lui Garin.
Un pumn izbe[te `n mas\, ritm`nd cuvintele), doar decretul ne va
`ng\dui s\ distrugem Hong Kong-ul! Afurisitul \sta de guvern tre-
buie s\ se hot\rasc\ odat\...
...
Chiar dac\ nu-i dec`t un guvern de paie, important este s\
func]ioneze, de vreme ce avem nevoie de el!
...
Ce vor face ei? Vor reflecta! {tiu la fel de bine ca [i mine c\
acest decret le va nimici portul...
Se aud pa[i. Intr\ [i ies oameni.
Ce propun Comitetele?
Fo[net de foi de h`rtie.
Nu mare lucru... (Vorbe[te o nou\ voce.) Cele mai multe nu
propun chiar nimic. Dou\ dintre ele cer sporirea ajutorului de grev\
[i men]inerea aloca]iei pentru salahori. Mai este unul care propune
executarea muncitorilor ce-au reluat primii lucrul...
Nu. Nu `nc\.
De ce nu? (voci `n chinez\, ton ostil)
Moartea nu trebuie m`nuit\ ca o m\tur\!
Dac\ ar ie[i cineva acum din camer\, ar crede c\-i spionez. {i
totu[i nu pot s\-mi suflu nasul sau s\ `ncep s\ fluier! Mai bine s\
dau la o parte rogojina [i s\ intru.
~n jurul unui birou se afl\ Garin, `n uniform\ kaki de ofi]er, [i
trei tineri chinezi purt`nd vestoane albe. ~n timpul prezent\rilor, un
chinez [opte[te:
Unora le e team\ c\ se vor murd\ri dac\ vor pune m`na pe
m\tur\...
64 ANDR MALRAUX
Mul]i g\seau c\ Lenin nu-i `ndeajuns de revolu]ionar, `i r\s-
punde Garin, `ntorc`ndu-se pe nea[teptate c\tre el, `n timp ce-i simt
`nc\ m`na pe um\r. Apoi, adres`ndu-mi-se:
(N-a[ spune c-ai `ntinerit...) Vii de la Hong Kong?
{i, f\r\ s\-mi a[tepte r\spunsul:
L-ai v\zut pe Meunier, desigur. Ai la tine h`rtiile?
Le am `n buzunar. I le dau. ~n aceea[i clip\ intr\ un mesager,
aduc`nd un plic gros; Garin i-l d\ unuia dintre chinezi, care ne
comunic\:
E raportul sec]iei din Kuala-Lumpur. Ne atrage aten]ia asupra
dificult\]ilor pe care le `nt`mpin\ `n prezent `n str`ngerea fondurilor.
Ce se `nt`mpl\ `n Indochina francez\? m\ `ntreab\ Garin.
V\ aduc [ase mii de dolari, str`n[i de Grard. El spune c\
lucrurile merg foarte bine.
Bun. Vino.
M\ apuc\ de bra], `[i ia [apca [i ie[im.
Mergem la Borodin; st\ aproape.
Str\batem bulevardul t\cut, pustiu, cu trotuarele n\p\dite de ier-
buri ro[cate. Soarele proiecteaz\ pe praful alb o lumin\ crud\, care
ne oblig\ parc\ s\ `nchidem ochii. Garin m\ `ntreab\ cum am
c\l\torit, dar `n grab\, apoi cite[te din mers raportul lui Meunier,
`nclin`nd foile, pentru a contracara efectul orbitor al luminii. Nu a
`mb\tr`nit, dar, sub verdele [epcii, fiecare tr\s\tur\ poart\ pecetea
bolii: ochii s`nt `ncerc\na]i p`n\ la jum\tatea obrajilor, nasul i s-a
mai sub]iat, cele dou\ riduri care unesc n\rile cu col]urile gurii nu
mai s`nt profunde, nete, ca odinioar\, ci ca flasce, aproape ni[te `n-
cre]ituri, iar to]i mu[chii au `n ei ceva febril, mole[it. Totu[i, este at`t
de obosit `nc`t, c`nd se `nsufle]e[te sau se `ncrunt\, expresia fe]ei i se
schimb\ cu totul. ~nainteaz\, cu ochii pironi]i pe h`rtie. Aerul, ca
`ntotdeauna la aceast\ or\, tremur\ `n fa]a frunzi[ului dens din care
se ivesc ramuri de palmier pr\fuite. A[ vrea s\-i vorbesc despre
s\n\tatea lui; dar a terminat de citit [i spune, `n timp ce-[i ap\s\ pe
b\rbie raportul f\cut sul:
{i acolo lucrurile `ncep s\ mearg\ destul de r\u. Starea de
spirit a simpatizan]ilor no[tri e mai pu]in bun\, servitorii se `ntorc
poc\i]i la st\p`ni. Iar aici trebuie s\ ne sprijinim pe ni[te tineri
CUCERITORII 65
cretini care confund\ o ac]iune revolu]ionar\ cu actul al treilea
dintr-o pies\ chinezeasc\ proast\... Nu putem atribui fonduri mai
mari pentru ajutorul de grev\! De altfel, asta n-ar schimba nimic.
Grevele bolnave se vindec\ cu ajutorul victoriilor.
Meunier nu propune nimic?
El spune c\ starea de spirit nu-i `nc\ foarte rea; cei slabi ce-
deaz\ pentru c\ Anglia `i amenin]\ prin mijlocirea Poli]iei Secrete.
Pe de alt\ parte, ne transmite:
Comitetele noastre chineze[ti de acolo ne propun s\ r\pim f\r\
`nt`rziere dou\-trei sute de copii ai celor vinova]i sau suspec]i. I-am
aduce aici, i-am trata bine, dar nu i-am reda dec`t p\rin]ilor care ar
veni s\-i ia. Evident, ace[tia nu s-ar `ntoarce prea cur`nd la Hong
Kong... E tocmai momentul c`nd lumea pleac\ `n vilegiatur\,
adaug\ el. Asta i-ar face pe ceilal]i s\ reflecteze.
Dar nu cu astfel de procedee vom `nvinge...
Am ajuns. Casa seam\n\ cu cea a lui Garin, dar e galben\.
Exact atunci c`nd vrem s\ intr\m, Garin se opre[te [i `l salut\
milit\re[te pe un b\tr`nel chinez care tocmai iese. Acesta `ntinde
m`na spre noi; ne apropiem de el.
Domnule Garin, spune el `n francez\, vorbind rar [i cu o voce
slab\, m\ aflu aici pentru c\ voiam s\ v\ `nt`lnesc. Cred c\ ar fi
bine s\ st\m de vorb\. C`nd v\ pot g\si?
C`nd ve]i vrea, domnule Tcheng Dai. Voi trece s\ v\ v\d chiar...
Nu, nu, r\spunde el, de parc\ a[a ar fi vrut s\-l calmeze pe
Garin, o s\ trec eu, o s\ trec eu. Ora cinci v\ convine?
De acord; v\ a[tept.
Auzindu-i numele, l-am privit atent. Chipul s\u, asemenea
multor chipuri de b\tr`ni litera]i, te ducea cu g`ndul la un cap de
mort; din pricina pome]ilor proeminen]i, care nu las\ s\ i se vad\
dec`t cele dou\ pete ad`nci [i `ntunecate ale orbitelor, un nas
imperceptibil [i din]ii mai ales c`nd `l vezi de la distan]\. C`nd
te apropii, ochii alungi]i se `nsufle]esc, sur`sul se `mbin\ cu
extrema curtoazie a cuvintelor, cu distinc]ia vocii; toate acestea `i
atenueaz\ ur`ciunea. ~[i afund\ m`inile `n m`necile largi, a[a cum
fac preo]ii, [i `[i `ntov\r\[e[te cuvintele cu mici mi[c\ri ale ume-
rilor. M-am g`ndit, timp de o clip\, la Klein, care, [i el, se exprim\
66 ANDR MALRAUX
cu tot trupul; iar acest Tcheng Dai mi-a p\rut a fi `nc\ [i mai fin,
mai b\tr`n, mai subtil. Poart\ pantaloni [i bluz\ militar\ cu guler
scrobit, de p`nz\ alb\, ca aproape to]i [efii Gomindanului. Omul
care trage ric[a are un astfel de servitor, un negru `l a[teapt\.
Se `ndreapt\ spre el cu pa[i mici; servitorul porne[te, cu pas m\-
surat, nu prea gr\bit; st\p`nul, bine a[ezat `n scaun, d\ din cap cu
gravitate [i pare a c`nt\ri ni[te argumente ce-i trec prin minte...
Dup\ ce l-am urm\rit o clip\ cu privirea, trecem, f\r\ s\ ne a-
nun]\m, prin fa]a santinelelor, travers\m un hol gol [i `nt`lnim o alt\
santinel\, `n uniform\ kaki cu suita[ portocaliu. (E un semn distinc-
tiv?) ~n fa]a noastr\ nu mai avem o rogojin\, ci o u[\ `nchis\.
E singur? i se adreseaz\ Garin santinelei, care d\ din cap afirmativ.
Cioc\nim [i intr\m. Ne afl\m `ntr-un cabinet de lucru. Un por-
tret `n picioare al lui Sun Iat-Sen, de doi metri, taie `n dou\ zidul
spoit cu var alb\strui. ~nd\r\tul unui birou plin cu h`rtii de tot felul,
puse `n ordine [i separate cu grij\, Borodin ne prive[te din umbr\,
cam uimit (de prezen]a mea, f\r\ `ndoial\) [i clipind des. Se ridic\
[i vine spre noi, cu m`na `ntins\, cu spinarea `ncovoiat\. Deslu[esc
acum ceva din chipul lui, sub p\rul ondulat, des, piept\nat pe spate
(singurul detaliu pe care `l v\zusem `n prima clip\, c`nd intrasem).
Musta]\ r\sucit\, pome]i proeminen]i, ochi oblici; seam\n\ cu un
animal s\lbatic [i inteligent. Are spre patruzeci de ani.
~n timp ce st\ de vorb\ cu Garin, aproape c\ are `nf\]i[area unui
militar. Garin m\ prezint\, rezum\ `n ruse[te raportul lui Meunier,
pe care l-a l\sat pe birou; Borodin ia h`rtia [i o claseaz\, intro-
duc`nd-o `ntr-un vraf de rapoarte ce se afl\ sub un alt portret, gra-
vat, al lui Sun Iat-Sen. Pare interesat mai ales de un am\nunt pe
care [i-l noteaz\, `n timp ce roste[te c`teva cuvinte. Apoi discut\
am`ndoi, tot `n ruse[te discu]ie `nsufle]it\, dar lini[tit\. {i pornim
pentru a dejuna spre casa lui Garin, care merge cu privirea plecat\,
cople[it de grij\.
Lucrurile stau prost?
Oh! S`nt obi[nuit...
CUCERITORII 67
Odat\ ajun[i, o santinel\ care `l a[tepta `i `nm`neaz\ un raport.
~l cite[te `n timp ce urc\ treptele, `l semneaz\ pe masa de r\chit\
din verand\ [i i-l d\ `napoi. Santinela pleac\ `n goan\. Garin e tot
mai preocupat. ~l `ntreb din nou, cu glas [ov\itor:
A[adar?
A[adar... asta este.
Tonul lui spune totul.
Lucrurile merg r\u?
Destul de r\u. Grevele ne pot ajuta, dar ele nu s`nt de ajuns.
Acum ne trebuie altceva. ALTCEVA! Trebuie s\ se aplice decretul
care le interzice s\ intre `n Hong Kong at`t navelor chineze[ti, c`t [i
tuturor vaselor str\ine ce vor s\ ancoreze `n Canton. A trecut mai
bine de o lun\ de c`nd decretul a fost semnat, dar el nu-i `nc\ pro-
mulgat. Englezii [tiu c\ greva nu poate dura la infinit [i se `ntreab\
ce vom face `n continuare. Oare a[teapt\ mult de la expedi]ia lui
Tcheng Tiung-Ming? ~i dau arme, instructori, bani... C`nd decretul
a fost semnat, cei din Hong Kong au fost cuprin[i de o asemenea
team\, `nc`t au telegrafiat la Londra, `n numele tuturor corpurilor
constituite, pentru a cere o interven]ie militar\. Decretul a r\mas pe
fundul unui sertar. {tiu bine c\ aplicarea lui ar justifica izbucnirea
unui r\zboi. Ei [i? Nu-[i pot permite s\-l `nceap\! Iar Hong Kong-ul
ar fi `n sf`r[it...
Face cu m`na gestul de a str`nge un [urub.
Lipsind Hong Kong-ul de clientela companiilor cantoneze,
diminu\m cu dou\ treimi `ncas\rile portului. Pentru ei asta `nseam-
n\ ruina.
{i atunci?
Cum adic\, [i atunci?
Da, ce mai a[tepta]i?
~l a[tept\m pe Tcheng Dai. Nu s`ntem `nc\ guvernul. O ac]i-
une de felul \sta va e[ua dac\ ramolitul \sta `[i pune `n minte s\ o
contracareze.
Se g`nde[te.
Chiar c`nd e[ti foarte bine informat, de fapt nu e[ti informat
dec`t pe jum\tate. A[ vrea s\ [tiu s\ [tiu cu adev\rat dac\ nu-i
amestecat [i el `n uneltirile lui Tang [i ale porcilor de m`na a doua...
68 ANDR MALRAUX
Cine-i Tang?
Un general, ca mul]i al]ii. Tang e nesemnificativ. Preg\te[te
o lovitur\ de stat; vrea s\ ne pun\ cu spatele la zid. ~l prive[te. ~n
cazul de fa]\, nu el conteaz\, nu-i dec`t un hazard necesar care se
va reproduce. Conteaz\ ceea ce vom g\si `n spatele lui. Mai `nt`i
Anglia, bine`n]eles. Acum pungile engleze se deschid larg pentru
to]i cei care-[i propun s\ ne doboare; fiecare om din regimentele lui
este cu siguran]\ pl\tit gras. ({i din nefericire Hong Kong-ul
nu-i departe, ceea ce `i `ng\duie lui Tang [i celorlal]i s\ o [tearg\
din loc dac\ s`nt `nvin[i.) {i mai este [i Tcheng Dai, preacinstitul
Tcheng Dai, pe care tocmai l-ai v\zut. S`nt sigur c\ dac\ ar
`nvinge dar nu va `nvinge , Tang i-ar oferi puterea, guvern`nd
sub numele lui. Numai Tcheng Dai poate fi pus `n locul Comitetu-
lui celor {apte. Societ\]ile publice [i secrete l-ar accepta, asta-i
sigur. {i el ar `nlocui ac]iunea noastr\ prin frumoase apeluri adresate
tuturor popoarelor lumii, ca acela pe care tocmai l-a lansat [i c\ruia
i-au r\spuns Gandhi [i Russel. E frumoas\ aceast\ v`rst\ a h`rtiei!
Parc\ [i v\d: complimente cu duiumul, minciuni, m\rfuri engleze[ti,
englezi cu ]igara de foi `n col]ul gurii plimb`ndu-se pe chei, distru-
gerea a tot ce-am f\cut noi. Toate aceste ora[e chineze[ti s`nt moi ca
ni[te meduze. Aici noi s`ntem scheletul. Dar pentru c`t timp?
Tocmai c`nd s\ ne a[ez\m la mas\, sose[te o nou\ santinel\,
care aduce un plic. Garin `l deschide cu un cu]it, se a[az\ `n fa]a
farfuriei [i cite[te.
Bun.
Santinela pleac\.
Num\rul de tic\lo[i ce pot fi `nt`lni]i `n jurul lui Tcheng Dai
e nea[teptat de mare. Alalt\ieri, tipii care pretind c\-i s`nt adep]i
participau la o `ntrunire. ~ntr-un fel de pia]\, nu departe de fluviu.
Venise [i el. Demn [i obosit, cum l-ai v\zut adineauri; nu ca s\
vorbeasc\, bine`n]eles. {i era nostim s\-i vezi pe oratori vocife-
r`nd, urca]i pe mese, deasupra unei mul]imi de capete nu foarte
entuziaste, av`nd ca fundal acoperi[urile de tabl\, de pagode, de
buc\]i de metal r\sucit. ~n jurul lui, la o oarecare distan]\, nu prea
mare, c`]iva b\rba]i care-l privesc cu respect. Ni[te derbedei `l
atac\. C`]iva zdrahoni, ale[i pe spr`ncean\, `l ap\r\. {eful poli]iei
CUCERITORII 69
`i bag\ la r\coare [i pe agresori, [i pe ap\r\tori. Iar ast\zi, princi-
palul ap\r\tor am sub ochi chiar interogatoriul lui cere un
post, chiar `n poli]ie, comisarului care-l interogheaz\. Asta zic [i
eu fidelitate! C`t prive[te cealalt\ h`rtie, iat-o...
Mi-o `ntinde. Este o copie dup\ o list\ `ntocmit\ de generalul
Tang: Garin, Borodin, Nicolaiev, Hong, alte nume chineze[ti. Primii
care trebuie `mpu[ca]i.
~n timpul mesei, vorbim despre Tcheng Dai; Garin nu [i-l poate
scoate din minte. E adversarul.
Sun Iat-Sen a spus, `nainte de a muri: Cuvintele lui Borodin
s`nt cuvintele mele. Dar [i cuvintele lui Tcheng Dai s`nt cuvintele
lui [i n-ar fi fost necesar s\ o spun\.
{i-a `nceput via]a public\ `n Indochina. Ce c\utase la Cholon?
Marele ora[ al orezului nu-l putea seduce cu nimic pe acest literat...
A fost acolo unul dintre organizatorii Gomindanului, ba chiar mai
mult dec`t un organizator: un animator. De fiecare dat\ c`nd guver-
nul Cochinchinei, fie la instigarea ghildei bogate, fie din proprie
ini]iativ\, intervenea `mpotriva unuia dintre membrii partidului,
Tcheng Dai `[i f\cea apari]ia. Le oferea locuri de munc\ sau bani
celor pe care guvernul sau poli]ia se str\duiau s\-i `nfometeze, le
`ng\duia celor expulza]i s\ se `ntoarc\ `n China cu familia lor,
oferindu-le sumele necesare. C`nd membrii de partid n-au mai fost
primi]i `n spitale, el a reu[it s\ creeze un spital pentru ei.
Era pe atunci pre[edintele sec]iei din Cholon. Aflat `n imposi-
bilitatea de a str`nge cu ajutorul cotiza]iilor fondurile necesare, f\cu
apel la b\ncile chineze[ti, care `i refuzar\ `ns\ orice `mprumut. Le
oferi atunci ca garan]ie propriet\]ile sale din Hong Kong dou\
treimi din averea lui. B\ncile acceptar\ [i demar\ construirea spi-
talului. Trei luni mai t`rziu, `n urma unei manevre electorale, i se
lu\ pre[edin]ia partidului; `n acela[i timp, antreprenorii `i comu-
nicar\ c\, devizul fiind supus unor modific\ri, se vedeau sili]i s\
m\reasc\ pre]urile prev\zute. B\ncile refuzar\ orice nou avans;
mai mult, amenin]ate de guvernul Cochinchinei, care putea, `n
dou\zeci [i patru de ore, s\ le expulzeze directorii, `ncepur\ s\
invoce tot felul de pretexte pentru a nu mai v\rsa fondurile pro-
mise. Tcheng Dai `[i v`ndu propriet\]ile pe care le d\duse `n gaj [i
70 ANDR MALRAUX
continu\ s\ construiasc\ spitalul; `ns\ trebuia s\-l [i termine. ~n
s`nul Gomindanului `ncepea o campanie surd\ `mpotriva lui; de[i
suferea din pricina asta, nu se opri; [i, `n timp ce `n restaurantele
chineze[ti, dup\ siest\, agen]ii electorali `n tricouri albe vorbeau
confiden]ial despre atitudinea lui ciudat\, adres`ndu-se unor
me[te[ugari adormi]i [i abrutiza]i de c\ldur\, el `[i vindea [i casa
p\rinteasc\ din Canton. Spitalul fiind terminat, mai trebuiau date
diferite bac[i[uri grase; `l chem\ pe Grosjean, anticarul din Bei-
jing, [i `i v`ndu rulourile pictate [i celebra sa colec]ie de jaduri
Sung. ~i mai r\m\seser\ [i alte bunuri? Doar at`t c`t s\ tr\iasc\
foarte modest. Dintre to]i membrii influen]i ai partidului, numai el
nu are automobil. De aceea l-am v\zut trec`nd `n ric[\, destul de
mul]umit, poate, c\ ofer\ spectacolul unei s\r\cii ce aminte[te per-
manent de generozitatea lui.
C\ci, de[i real\, noble]ea lui nu-i lipsit\ de iscusin]\. Ca Lo-Yit,
ca generalul Hsu, este poet; dar el e cel care a f\cut din boicot mij-
loc de ap\rare al c`torva negustori pricepu]i `mpotriva japonezilor
arma precis\ pe care o cunoa[tem ast\zi. Tocmai el a folosit-o `m-
potriva englezilor, el care, cunosc`nd comer]ul occidental (elev al
unor preo]i misionari, cite[te, vorbe[te [i scrie curent franceza [i
engleza), a orientat destul de abil propaganda lui Sun Iat-Sen, c`[ti-
g`nd astfel `ncrederea englezilor; el este cel care a subordonat ser-
viciului de informa]ii interdic]iile de cump\rare a unor m\rfuri,
l\s`ndu-le totodat\ englezilor din Hong Kong at`ta speran]\ c`t s\ acu-
muleze m\rfuri pe care, la momentul potrivit, chinezii nu le mai vor.
Dar, `nainte de orice, autoritatea lui e una de ordin moral. Nu
gre[esc cei ce-l compar\ cu Ghandi, spune Garin. Influen]a lui, de[i
mai limitat\, este de aceea[i natur\ cu cea a lui Mahatma. Este dea-
supra politicii, e de ordin sufletesc. Am`ndou\ ac]ioneaz\ prin
crearea unei legende ce-i tulbur\ profund pe oamenii din neamul
lor. Dar, de[i cele dou\ influen]e s`nt paralele, cei doi oameni s`nt
foarte diferi]i. ~n centrul operei lui Gandhi st\ dorin]a dureroas\,
pasionat\, de a-i `nv\]a pe oameni s\ tr\iasc\; nimic de felul \sta `n
cazul lui Tcheng Dai. El nu vrea s\ fie nici exemplu, nici [ef, ci
sfetnic. La moartea lui Sun Iat-Sen, al\turi de care a stat `n ceasurile
cele mai triste ale vie]ii acestuia, dar aproape f\r\ s\ se amestece `n
CUCERITORII 71
luptele pur politice, a fost `ntrebat dac\ ar accepta s\-i urmeze dicta-
torului, `n calitate de pre[edinte al partidului. A refuzat. Nu se temea
de responsabilit\]i, dar rolul de arbitru `i pare mai nobil dec`t oricare
altul [i mai potrivit caracterului s\u. Mai mult, nu voia s\ accepte o
func]ie care l-ar fi putut acapara `n `ntregime, f\c`nd din el altceva
dec`t protectorul revolu]iei. ~ntreaga lui via]\ este un protest moral,
iar speran]a lui de a `nvinge cu ajutorul drept\]ii nu exprim\ altceva
dec`t cea mai mare for]\ cu care se poate `mpodobi sl\biciunea pro-
fund\, iremediabil\, a rasei sale.
{i poate c\ numai aceast\ sl\biciune ne face s\ `n]elegem ati-
tudinea lui din prezent. Dore[te el oare cu adev\rat, cu pasiune, de
mul]i ani, s\ elibereze China de Sud de sub domina]ia economic\ a
Angliei? Da. Dar tot ap\r`nd [i conduc`nd un popor de oprima]i a
c\rui cauz\ este desigur dreapt\, el s-a deprins pe nesim]ite cu rolul
s\u, pomenindu-se, `ntr-o bun\ zi, c\-l prefer\ triumfului celor pe
care-i ap\r\. Incon[tient, ne`ndoielnic, dar din r\sputeri. Este mai
mult legat de protestul s\u dec`t de hot\r`rea de a `nvinge; `i place
s\ fie sufletul unui popor oprimat.
Nu are copii. Nici m\car o fat\. Odinioar\ a fost c\s\torit. Ne-
vasta i-a murit. S-a `nsurat din nou. C`]iva ani mai t`rziu, cea de-a
doua nevast\ a murit [i ea. Dup\ moartea lui, nu va mai fi nimeni
care s\ celebreze riturile anuale. La g`ndul acesta e cuprins de o du-
rere calm\, tenace, de care nu izbute[te s\ se elibereze. Este ateu
sau crede c\ este; dar aceast\ singur\tate `n via]\ [i `n moarte `l
obsedeaz\. Va l\sa mo[tenire Chinei ren\scute gloria sa. Vai!... El,
care a fost bogat, va muri aproape s\rac, iar m\re]ia acestei mor]i
se va rev\rsa asupra a milioane de oameni. Singur\tatea din urm\...
Fiecare [tie asta, [i fiecare [tie c\ aceast\ singur\tate `l leag\ zi de
zi, tot mai str`ns, de soarta partidului.
Nobil\ figur\ de victim\ ce-[i construie[te cu grij\ biografia,
spune Garin. Dac\ ar `ncerca el `nsu[i s\-[i satisfac\ dorin]ele, i s-ar
p\rea c\ tr\deaz\. Dominat de temperamentul s\u, de o `ndelung\
experien]\ [i de v`rst\, a uitat p`n\ [i de posibilitatea de a trage con-
secin]ele logice ale atitudinii sale. A[a cum unui catolic fervent nu-i
trece prin minte s\ devin\ pap\, tot astfel nici el nu se g`nde[te s\ de-
clan[eze [i s\ conduc\ o lupt\ decisiv\. Odat\, Garin a `ncheiat o
72 ANDR MALRAUX
discu]ie despre Interna]ionala a III-a cu urm\toarele cuvinte: Dar Inter-
na]ionala a III-a a `nf\ptuit Revolu]ia. Tcheng Dai n-a r\spuns dec`t
printr-un gest evaziv [i restrictiv, ridic`ndu-[i m`inile la piept, iar Garin
spune c\ niciodat\ n-a `n]eles mai bine c`t de mare este distan]a dintre ei.
Toat\ lumea `l crede capabil de ac]iune; dar el nu-i capabil dec`t de
un fel de ac]iune special\, de cea care presupune victoria omului asupra
lui `nsu[i. A izbutit s\ construiasc\ un spital, pentru c\ obstacolele pe
care trebuia s\ le dep\[easc\, de[i importante, le-a dep\[it totdeauna
printr-o atitudine dezinteresat\. A trebuit s\ se lepede de toat\ bog\]ia
lui; a f\cut-o, poate chiar f\r\ prea mare greutate, m`ndru la g`ndul c\
pu]ini oameni ar fi putut-o face. Pentru el, ca [i pentru cre[tini, ac]iunea
este `n acord cu caritatea; dar caritatea, care e pentru cre[tini compasi-
une, pentru el este un sentiment al solidarit\]ii; `n spitalul lui nu s`nt
primi]i dec`t chinezii cu statut de membri de partid. M\re]ia vie]ii lui
vine dintr-un dispre] al temporalului care confer\ actelor sale publice
un caracter vrednic de toat\ admira]ia; dar, de[i sincer, acest dispre] are
[i un sens utilitar, c\ci Tcheng Dai dezinteresatul are grij\ ca toat\
lumea s\ fie la curent cu acest dezinteres at`t de rar `n China. El pare a
fi fost la `nceput doar un simplu sentiment omenesc, dar a devenit cu
timpul, printr-o subtil\ comedie, `ns\[i ra]iunea lui de a fi; caut\ `n el
dovada superiorit\]ii sale asupra celorlal]i oameni. Abnega]ia sa este
expresia unui orgoliu lucid [i lipsit de violen]\, a unui orgoliu compati-
bil cu bl`nde]ea caracterului s\u [i cultura sa literar\.
Ca to]i cei care ac]ioneaz\ puternic asupra maselor, acest b\tr`n
amabil, cu gesturi m\runte [i m\surate, este un obsedat. Obsedat de
o dreptate pe care se crede `ns\rcinat s\ o p\streze [i pe care nu o
desparte dec`t pe jum\tate de propria-i g`ndire, obsedat de pro-
blemele pe care i le impune ap\rarea ei, obsedat a[a cum al]ii s`nt
de senzualitate sau de ambi]ie. Nu se g`nde[te dec`t la dreptate;
lumea nu exist\ dec`t `n func]ie de aceasta; este cea mai nobil\
nevoie a omului [i totodat\ divinitatea ce trebuie `n primul r`nd sa-
tisf\cut\. Se `ncrede `n ea a[a cum un copil se `ncrede `n statuia
dintr-o pagod\. Nevoia de a face dreptate, pe care o avea odinioar\,
era profund\, omeneasc\, simpl\; ast\zi `l domin\ ca un feti[. Poate
c\ este `nc\ prima nevoie a inimii lui, dar e [i o divinitate protec-
toare, f\r\ de care nimic nu poate fi `ncercat, pe care n-ar putea-o
CUCERITORII 73
uita f\r\ s\ se team\ de un fel de r\zbunare misterioas\... M\re]ia
ideii a `mb\tr`nit o dat\ cu el [i nu i se mai vede dec`t trupul livid.
Posedat de un zeu diform, bine ascuns sub bl`nde]ea lui, sub sur`sul
[i gra]iile lui de mandarin, tr\ie[te `n afara acestei lumi revolu]io-
nare cotidiene de care noi s`ntem, spune Garin, at`t de lega]i, `ntr-un
vis de monoman prin care mai trec `nc\ epavele noble]ei sale. Senti-
mentul drept\]ii a fost dintotdeauna foarte puternic `n China, `ns\
p\tima[ [i confuz; via]a lui Tcheng Dai, care cap\t\ `nc\ de pe acum
aura unei legende, [i v`rsta lui `l transform\ `ntr-un simbol. Chinezii
]in ca el s\ fie respectat, a[a cum ]in s\ fie recunoscute calit\]ile
rasei lor. P`n\ una-alta, el este intangibil. Iar entuziasmul, creat de
serviciul Propagandei [i `ndreptat `mpotriva Angliei, nu-[i poate
schimba direc]ia f\r\ s\-[i piard\ puterea. Va trebui s\ t`rasc\ totul
dup\ sine, dar este `nc\ prea devreme...
~n timpul mesei, rapoartele se succed. Garin, din ce `n ce mai
nelini[tit, ia cuno[tin]\ de ele de `ndat\ ce sosesc [i le pune jos l`n-
g\ piciorul scaunului, unele peste altele.
Lumea b\tr`nilor mandarini contrabandi[ti de opiu sau fo-
tografi , a litera]ilor deveni]i negustori de biciclete, a avoca]ilor cu
studiile f\cute la Paris, a intelectualilor de tot felul, avizi de consi-
dera]ie, care graviteaz\ `n jurul lui Tcheng Dai [tie c\ Delega]ia
Interna]ionalei [i Propaganda men]in singure starea actual\, sus]in
ele `nsele acest imens atac care ]ine `n [ah Anglia, se opun cu pu-
tere la restabilirea st\rii de lucruri pe care ei n-au [tiut s-o p\streze,
a acelei republici de func]ionari ce se sprijinea pe doi st`lpi ve-
chiul mandarin [i cel nou: medic, avocat, inginer. Scheletul s`ntem
noi, spunea Garin adineauri. {i se pare, dac\ e s\ ne lu\m dup\
rapoarte, c\ to]i poate f\r\ [tirea lui Tcheng Dai, care ar condamna
o lovitur\ de stat militar\ s-au grupat `n jurul acelui general Tang
despre care nu s-a vorbit la Canton p`n\ acum [i care le e superior
prin curaj. Tang a primit `n ultimele zile sume considerabile. ~n antu-
rajul lui Tcheng Dai mi[un\ agen]ii englezi... C`nd m\ ar\t mirat c\ o
asemenea mi[care se poate preg\ti f\r\ [tirea b\tr`nului, Garin `mi
r\spunde, lovind u[or `n mas\ cu degetul: Nu vrea s\ [tie. Nu vrea
s\-[i asume responsabilitatea moral\. Dar cred c\ b\nuie[te...
74 ANDR MALRAUX
Ora dou\
La Propagand\, `mpreun\ cu Garin, `n biroul care-mi este desti-
nat. Pe perete, un portret al lui Sun Iat-Sen, un portret al lui Lenin
[i dou\ postere colorate: unul reprezint\ un chinez mic ce `nfinge
baioneta `n fundul gras al lui John Bull c\zut pe spate, `n timp ce
un rus cu c\ciul\ de blan\ se `nal]\ la orizont, `nconjurat de raze, ca
un soare; cel\lalt poster reprezint\ un soldat european, `narmat cu o
mitralier\ [i tr\g`nd asupra unei mul]imi de chinezoaice [i de copii
cu bra]ele ridicate. Pe primul, cu cifre europene: 1925 [i litera chi-
nezeasc\; pe cel de-al doilea, 1900 [i litera. O fereastr\ mare, peste
care este tras un stor galben, `mbibat de soare. Pe jos, un teanc de
ziare chineze[ti; o santinel\ vine [i le ia. Secretarii afilia]i acestui
serviciu decupeaz\ din ele toate caricaturile politice [i le claseaz\
`mpreun\ cu rezumatele principalelor articole. Pe biroul `n stil
Ludovic al XV-lea, rechizi]ionat, o caricatur\ uitat\, un dublet, f\r\
`ndoial\ o m`n\ pe ale c\rei degete s`nt tip\rite, unul c`te unul,
aceste cuvinte: Ru[i, Studen]i, Femei, Solda]i, }\rani; [i, pe palm\:
Gomindan. Garin (s\ fi devenit [i el ordonat?) o mototole[te [i o
arunc\ la co[. Pe perete, un raft pentru dosare, al\turi de o u[\ prin
care aceast\ `nc\pere comunic\ cu cea unde se afl\ Garin, plin\ [i
ea de aceea[i lumin\ potolit\, galben\ [i dens\ care se cerne prin
storuri. Dar pe perete nu se afl\ nici un afi[, iar `n loc de clasor se
g\se[te o cas\ de bani. ~n fa]a u[ii, o santinel\.
Nicolaiev, comisarul din cadrul Poli]iei Generale, e a[ezat `ntr-un
fotoliu: p`ntece bombat, picioare cr\c\nate. E un b\rbat foarte gras, cu
acea expresie binevoitoare pe care o au to]i obezii blonzi [i cu nasul
c`rn. ~l ascult\ pe Garin, cu ochii `nchi[i, cu m`inile `ncruci[ate pe burt\.
Ai citit toate rapoartele care ]i-au fost trimise? `ntreb\ Garin.
P`n\ `n clipa asta chiar...
Bun. ~n opinia ta, Tang va lupta `mpotriva noastr\?
Nu `ncape nici o `ndoial\! Iat\ lista chinezilor pe care vrea s\-i
aresteze. Ca s\ nu mai vorbim de tine.
Crezi c\ Tcheng Dai e la curent?
Vor s\ se slujeasc\ de el, asta-i...
CUCERITORII 75
B\rbatul cel gras se exprim\ `n francez\ cu un foarte u[or
accent. Tonul vocii ai zice c\, `n ciuda r\spunsurilor clare, `i vor-
be[te unei femei sau c\ va ad\uga dragul meu ,expresia calm\
a fe]ei, atitudinea onctuoas\ te duc cu g`ndul la un fost preot.
Dispui de mul]i agen]i `n Poli]ia Secret\?
Da, aproape de to]i...
Bun! Jum\tate dintre ei s\ `mp`nzeasc\ ora[ul [i s\ r\sp`n-
deasc\ vestea c\ Tang, pl\tit de englezi, preg\te[te o lovitur\
de stat care trebuie s\ fac\ din Canton o colonie englez\. S\
se introduc\, bine`n]eles, `n mediile populare. Un sfert s\
p\trund\ `n comitetele permanente ale sindicatelor; s\ fie dintre
cei mai buni. Asta-i foarte important. Restul, printre cei ce nu
lucreaz\, cu numere din Gazeta din Canton, ca s\ le arate c\
prietenii lui Tang au cerut suprimarea indemniza]iei de grev\
pe care le-o aloc\m.
S`nt `nscri[i, stai s\ vedem...
Las\ dosarul \la `n pace: s`nt dou\zeci [i [ase de mii.
Bun, o s\ avem destui oameni.
Plus c`]iva agen]i ale[i pe spr`ncean\ [i pe care s\-i trimi]i
chiar `n seara asta la `ntrunirile partidului, ca s\ insinueze c\ Tang
va fi eliminat, c\ el [tie asta [i c\ `[i pune acum speran]a `n oamenii
din afara partidului. Asta trebuie doar sugerat.
Am `n]eles.
E[ti absolut sigur, nu-i a[a, c\ Tang nu poate fi arestat?
Din nefericire, nu poate fi.
P\cat. Dar o s\-i vin\ [i lui r`ndul.
B\rbatul cel gras plec\ lu`nd dosarul la subsuoar\. Garin sun\.
Santinela aduce un pachet de c\r]i de vizit\ pe care `l pune pe ma-
s\, lu`nd totodat\ o ]igar\ din cutia lui Garin, l\sat\ larg deschis\.
Introdu-i pe delega]ii sindicatelor!
{ase chinezi intr\, unul dup\ altul hain\ cu gulerul `ncheiat [i
pantaloni de p`nz\ alb\ , `n lini[te. Tineri [i b\tr`ni. Se opresc `n
fa]a mesei, `n form\ de semicerc. Unul dintre cei mai v`rstnici
aproape c\ se a[az\ pe birou interpretul. To]i `l ascult\ pe Garin:
76 ANDR MALRAUX
Este foarte probabil ca `n cursul acestei s\pt\m`ni s\ se `ncerce
`mpotriva noastr\ o lovitur\ de stat. Cunoa[te]i tot at`t de bine ca [i
mine p\rerile generalului Tang [i ale prietenilor lui. N-am nevoie s\
v\ amintesc de c`te ori a trebuit s\ intervin\ tovar\[ul Borodin la Con-
siliu pentru a men]ine plata aloca]iilor de grev\ la Canton. ~i reprezen-
ta]i, `nainte de orice, pe grevi[tii no[tri, care s-au str\duit din r\sputeri,
la ultimele [edin]e sindicale, s\ ob]in\ din partea tuturor tovar\[ilor
recunoa[terea calit\]ilor voastre; [tiu c\ pot conta pe voi. Iat\ de altfel
lista oamenilor care, suspecta]i de Tang, de Tcheng Dai [i de prietenii
lor, urmeaz\ s\ fie aresta]i `nc\ de la `nceputul mi[c\rii.
Le d\ o list\. Ei o citesc, apoi se privesc unii pe al]ii.
V\ recunoa[te]i numele? Deci, de `ndat\ ce ve]i ie[i din
acest birou...
La sf`r[itul fiec\rei fraze, interpretul, cu o voce sugrumat\, tra-
duce; ceilal]i r\spund printr-un murmur; e ca o litanie.
... Nu trebuie s\ v\ `ntoarce]i acas\. Fiecare va r\m`ne la per-
manen]a sindicatului [i va dormi acolo. C`t despre voi...
Arat\ spre trei chinezi.
... Fiindc\ permanen]ele voastre s`nt prea departe [i nu pot fi
ap\rate, dup\ ce ve]i ie[i pe u[\, v\ ve]i duce la arhiv\ [i ve]i aduce
toate h`rtiile aici. V-am preg\tit birouri. Fiecare dintre voi le va da
pichetelor de grev\1 de care r\spunde instruc]iuni precise; trebuie
s\ ne putem aduna to]i oamenii `ntr-o or\.
~n timp ce vorbe[te, `i serve[te cu ]ig\ri; cutia circul\ din m`n\
`n m`n\ [i se `ntoarce `n cele din urm\ pe mas\. O `nchide cu un
trosnet u[or [i apoi se ridic\ `n picioare. Unul c`te unul, a[a cum
intraser\, chinezii ies, str`ng`ndu-i m`na c`nd trec pe l`ng\ el. Sun\.
Santinela intr\.
S\ scrie de ce vrea s\ intre la mine, `i spune el, d`ndu-i una
dintre c\r]ile de vizit\. P`n\ atunci, introdu-l pe Lo-Moi.
Intr\ un chinez, ras `n cap, cu fa]a plin\ de co[uri, care `ncreme-
ne[te `n fa]a lui Garin, respectuos, cu ochii pleca]i.
1 Mili]iile `narmate ale sindicatelor. (n.a.)
CUCERITORII 77
Prea multe discursuri inutile cu prilejul ultimelor declan[\ri
de greve, la Hong Kong [i aici! Tovar\[ii se `n[al\ dac\ se cred
`ntr-un parlament! {i s\ se [tie o dat\ pentru totdeauna c\ aceste
discursuri trebuie sus]inute prin ceva; dac\ locuin]a patronului e
prea departe sau dac\, dimpotriv\, este prea aproape, ei pot oricum
s\ aib\ la `ndem`n\ automobilul lui. Repet, pentru ultima dat\: ora-
torii trebuie s\ arate ce atac\. S\ nu fiu obligat s\ v\ mai spun asta!
Micul chinez se `nclin\ [i iese. Santinela intr\ cu cartea de
vizit\ pe care Garin i-a dat-o `n urm\ cu c`teva clipe [i i-o `ntinde.
Pentru tancuri?
Garin se `ncrunt\.
E problema lui Borodin.
Scrie pe cartea de vizit\ adresa lui Borodin [i c`teva cuvinte (de
recomandare, f\r\ `ndoial\). Cineva bate la u[\ de dou\ ori.
Intr\!
Un european, cu tr\s\turi viguroase [i musta]\ dup\ moda ame-
rican\, `mbr\cat cu aceea[i uniform\ kaki de ofi]er pe care o poart\
[i Garin, `mpinge u[a.
Bun\ ziua, Garin.
Vorbe[te `n francez\, dar e tot un rus.
Bun\ ziua, generale.
Ce mai e nou? Domnul Tang a luat o hot\r`re?
E[ti la curent?
Oarecum. Tocmai l-am `nt`lnit pe Boro. C`t mai sufer\, bietul
b\iat! Doctorul spune c\ se teme c\ va suferi iar o criz\.
Care doctor: Mirov sau chinezul?
Mirov. Ei, ce-i cu Tang?
Ar mai fi dou\ sau trei zile...
Nu are dec`t mia lui de oameni?
{i pe cei pe care-i vor putea g\si, cu banii lor [i cu banii
englezilor. ~ntre o mie cinci sute [i o mie opt sute, cu totul. ~n c`t
timp poate fi aici Armata Ro[ie1? ~n [ase zile?
~n opt. Propaganda s-a ocupat de trupele lui Tang?
Prea pu]in; s`nt aproape cu to]ii din Honan [i din Yunnan.
1 Armata Ro[ie din Canton. (n.a.)
78 ANDR MALRAUX
Cu at`t mai r\u. C`te mitraliere au?
Vreo dou\zeci.
O s\ ai `n ora[ `ntre cinci [i [ase sute de cade]i, Garin, nu mai
mult.
De `ndat\ ce `ncepem ac]iunea, veni]i [i voi.
S`ntem deci de acord. De `ndat\ ce trupele lui Tang s`nt aler-
tate, `i trimi]i pe cade]ii de care vei dispune, cu sec]iunea de mitra-
liere [i cu poli]ia. Iar noi venim prin partea de sus.
Ne-am `n]eles.
Omul pleac\.
Spune, Garin, nu-i cumva [eful Statului Major?
Ba da, e Gallen.
C`t de bine seam\n\ cu un ofi]er ]arist.
Ca [i ceilal]i...
Intr\ alt chinez, cu p\rul alb, tuns foarte scurt.
Se apropie, atinge biroul cu v`rful degetelor [i a[teapt\.
~i ]ii sub control pe to]i cei care nu lucreaz\?
Da, domnule.
C`]i ar putea fi aduna]i `ntr-o jum\tate de or\?
Cu ce mijloace, domnule?
Cu mijloace rapide. Nu te g`ndi la chestiunea transportului.
Mai bine de zece mii.
Bun. ~]i mul]umesc.
Pleac\ [i chinezul cu p\r alb at`t de frumos.
|sta cine-i?
{eful Biroului Aloca]iilor. Un literat. Un fost mandarin izgo-
nit. Se spun despre el tot felul de lucruri...
Cheam\ din nou santinela.
Pe to]i cei care mai a[teapt\ afar\, trimite-i la comisarul din
Poli]ia General\.
Dar prin u[a `ntredeschis\ a intrat f\r\ grab\ un alt chinez, dup\
ce a cioc\nit u[or de dou\ ori. Obez ca Nicolaiev, ras `n cap, cu
buze groase [i un chip f\r\ tr\s\turi, sur`de larg, descoperindu-[i
din]ii `mbr\ca]i `n aur, [i ]ine `ntre degete o uria[\ ]igar\ de foi.
Vorbe[te engleze[te.
Vaporul din Vladivostok a sosit, domnule Garin?
CUCERITORII 79
Azi-diminea]\.
C`t\ gazolin\ a adus?
O mie cinci sute de... (urmeaz\ numele unei unit\]i de m\sur\
chineze[ti pe care nu o cunosc)
C`nd va fi livrat\?
M`ine. Cecul, ca de obicei, va fi remis chiar aici.
Vre]i s\-l semnez imediat?
Nu. Fiecare lucru la timpul potrivit.
Atunci, la revedere, domnule Garin. Pe m`ine.
Pe m`ine.
Ne cump\r\ produsele pe care ni le trimite Uniunea Sovietic\,
`mi spune Garin cu voce sc\zut\, `n francez\, `n timp ce chinezul
pleac\. Interna]ionala nu-i bogat\ `n acest moment, [i orice materie
prim\ ce ne este trimis\ e bine venit\. Ne trimit [i ei ce pot: ga-
zolin\, petrol, arme, instructori...
Se ridic\, se duce p`n\ la u[\, se uit\: nu mai e nimeni. Se `ntoarce
la birou, se a[az\ iar pe scaun [i deschide un dosar: HONG KONG.
Ultimele rapoarte. Din c`nd `n c`nd, `mi d\ s\ v\d unele h`rtii pe care
vrea s\ le claseze separat. Mi-e foarte cald [i ap\s pe maneta ventila-
torului; foile zboar\ `n toate p\r]ile. Opre[te ventilatorul, claseaz\ din
nou foile luate de curent [i continu\ s\ sublinieze anumite fraze cu
creionul ro[u. Rapoarte, rapoarte, rapoarte. ~n timp ce preg\tesc un
rezumat al celor pe care le-a ales, Garin iese din camer\. Rapoarte...
Greva care paralizeaz\ Hong Kong-ul nu va putea dura mai
mult de trei zile sub forma ei actual\.
S\ presupunem c\ muncitorii care nu vor mai primi ajutorul de
grev\ vor a[tepta zece zile `nainte de a se apuca din nou de lucru;
asta face cu totul treisprezece zile. Deci dac\ `n cincisprezece zile
Borodin nu a g\sit un nou mijloc de ac]iune, vapoarele engleze[ti vor
fi `n portul Canton. Hong Kong-ul se va pune iar pe picioare; toate
`nv\]\mintele ce s-au putut trage din aceast\ grev\ vor fi zadarnice.
Lovitura dat\ Hong Kong-ului este foarte puternic\; b\ncile au pier-
dut [i pierd `nc\ `n fiecare zi sume enorme; mai mult, chinezii au
v\zut c\ Anglia este vulnerabil\. Dar `n clipa de fa]\ subven]iile
noastre [i cele ale b\ncilor engleze fac s\ tr\iasc\ un ora[ cu trei sute
80 ANDR MALRAUX
de mii de locuitori, `n care nimeni nu munce[te. Cine va obosi pri-
mul juc`nd acest joc? Bine`n]eles c\ noi. Iar l`ng\ Waitcheu, armata
lui Tcheng Tiung-Ming se preg\te[te s\ `nceap\ lupta...
Mai r\m`ne interdic]ia de a se apropia de Hong Kong, comuni-
cat\ tuturor c\pitanilor ale c\ror vase trebuie s\ se duc\ la Canton.
Dar pentru asta e nevoie de un decret [i, at`ta vreme c`t Tcheng Dai
va de]ine puterea pe care o are acum, decretul nu va fi semnat.
Hong Kong: Anglia. ~n spatele armatei lui Tcheng Tiung-Ming:
Anglia. ~nd\r\tul norului de l\custe care-l `nconjoar\ pe Tcheng
Dai: Anglia.
Pe birou s`nt a[ezate c`teva c\r]i: dic]ionarul chinezo-latin al
preo]ilor misionari, dou\ c\r]i engleze[ti de medicin\: Dysentery,
Paludism. C`nd Garin se `ntoarce, `l `ntreb dac\-i adev\rat c\ nu-[i
trateaz\ boala.
Ba da, mi-o tratez, bine`n]eles! Nu mi-am tratat-o `ntotdeauna
foarte serios, pentru c\ aveam altceva de f\cut, dar asta n-are mare
importan]\; ca s\ m\ vindec, trebuie s\ m\ `ntorc `n Europa, [tiu
bine. Voi r\m`ne acolo c`t mai pu]in. Dar cum s\ plec acum?
Nu mai insist. Aceast\ conversa]ie `l irit\. Santinela tocmai i-a
adus o scrisoare. O cite[te atent. Apoi mi-o `ntinde, spun`nd doar at`t:
Cuvintele `n creion ro[u s`nt scrise de Nicolaiev.
E o nou\ list\, asem\n\toare cu cea pe care Garin a primit-o
`nainte de a se a[eza la mas\, dar mai lung\: Borodin, Garin, E.
Chen, Sun-Fo, Liao Chong-Hoi, Nicolaiev, Semionov, Hong, nu-
mero[i chinezi pe care nu-i cunosc. Nicolaiev a ad\ugat `ntr-un
col], cu creionul ro[u: lista complet\ a celor care urmeaz\ a fi
aresta]i {I EXECUTA}I PE LOC. {i a mai ad\ugat, jos de tot,
cu peni]a, cu un scris rapid: acum tip\resc proclama]ii.
* sfetnici sau poate nu v-a]i informat bine?! Eu unul n-am dat nici o
La ora cinci, santinela aduce o nou\ carte de vizit\. Garin se ri-
dic\, merge p`n\ la u[\ [i se d\ la o parte, pentru a-l l\sa s\ treac\
pe Tcheng Dai. B\tr`nelul intr\, se a[az\ `n fotoliu, `[i `ntinde
CUCERITORII 81
picioarele, `[i bag\ m`inile `n m`necile largi [i se uit\ la Garin
care s-a `ntors `nd\r\tul biroului cu o bun\voin]\ u[or ironic\.
Dar tace.
Dorea]i s\-mi vorbi]i, domnule Tcheng Dai?
El d\ din cap afirmativ, `[i scoate `ncet m`inile din m`neci [i
spune, cu vocea-i slab\:
Da, domnule Garin, da. Nu cred c\ trebuie s\ v\ `ntreb dac\
[ti]i de atentatele care s-au ]inut lan] `n ultimele zile.
Vorbe[te foarte rar, cu grij\, cu degetul ar\t\tor ridicat.
V\ admir prea mult ca s\ cred c\ n-a]i auzit de ele, date fiind
rela]iile constante pe care func]ia dumneavoastr\ v\ oblig\ s\ le
ave]i cu domnul Nicolaiev...
Domnule Garin, aceste atentate s`nt prea numeroase.
Garin r\spunde printr-un gest care `nseamn\ Ce pot eu s\ fac?
~ntre noi ne `n]elegem, domnule Garin, ne `n]elegem `ntre
noi...
Domnule Tcheng Dai, `l cunoa[te]i pe generalul Tang, nu-i a[a?
Domnul general Tang este un om loial [i drept.
{i, pun`ndu-[i `ncet m`na dreapt\ pe birou, ca pentru a sublinia
ceea ce spune:
Cred c\ voi ob]ine de la Comitetul Central m\suri efective
pentru a reprima atentatele. Cred c\ va fi bine s\-i punem sub acu-
zare pe acei oameni pe care toat\ lumea `i cunoa[te ca fiind [efii
unor grupuri teroriste. Domnule Garin, doresc s\ [tiu care va fi ati-
tudinea dumneavoastr\, care va fi atitudinea prietenilor dumnea-
voastr\ fa]\ de propunerile pe care le voi face.
~[i retrage m`na [i o bag\ din nou `n m`nec\.
Trebuie s\ recunoa[tem, domnule Tcheng Dai, `i r\spunde
Garin, c\ instruc]iunile pe care le-a]i dat de c`tva timp prietenilor
dumneavoastr\ s-au opus din nefericire tuturor dorin]elor noastre.
A]i fost `n[elat, domnule Garin; ave]i ne`ndoielnic c`]iva r\u-
instruc]iune.
Atunci, s\ spunem, indica]ii.
Nici m\car... Mi-am expus modul de a g`ndi, mi-am exprimat
p\rerea, doar at`t...
82 ANDR MALRAUX
Sur`de tot mai mult.
Vede]i oare vreun inconvenient `n asta?
V\ pre]uiesc mult p\rerile, domnule; dar a[ prefera am
prefera ca informa]iile s\ ajung\ la Comitet altfel dec`t...
Dec`t prin agen]ii de poli]ie, domnule Garin? {i eu. Ar fi pu-
tut, de exemplu, s\-mi trimit\ pe unul dintre membrii s\i, o per-
soan\ calificat\. Putea foarte bine s\ o fac\ (se `nclin\ u[or),
dovad\ c\ s`ntem `mpreun\.
Acum c`teva luni, Comitetul nostru nu se vedea silit s\ m\
delege c`nd voia s\ v\ afle p\rerile; i le f\cea]i cunoscute chiar
dumneavoastr\...
R\m`ne deci de [tiut cine s-a schimbat: eu sau dumneavoas-
tr\... Nu mai s`nt un om t`n\r, domnule Garin, [i ve]i recunoa[te
poate c\ via]a mea...
Nimeni nu se g`nde[te s\ v\ conteste caracterul, pentru
care to]i avem un respect deosebit. {tim bine ce v\ datoreaz\
China. Dar...
Se `nclinase [i sur`dea. Auzind acel dar, `[i `ndreapt\ trupul [i-l
prive[te cu nelini[te pe Garin.
... Dar nu contesta]i, pare-mi-se, valoarea ac]iunii noastre. {i
totu[i, `ncerca]i s\ o sl\bi]i.
Tcheng Dai tace, n\d\jduind c\ acea t\cere `l va stingheri pe
Garin [i c\ va continua s\ vorbeasc\. Dup\ o clip\, se hot\r\[te.
Poate c\ e de dorit, `ntr-adev\r, ca situa]ia noastr\ s\ devin\
mai limpede... Calit\]ile unora dintre membrii Comitetului [i ale
dumneavoastr\ `n special, domnule Garin, s`nt eminente. Dar insu-
fla]i o mare for]\ unei direc]ii pe care ne este cu neputin]\ s-o
aprob\m `ntru totul. Acorda]i prea mare importan]\ [colii militare
de la Wampoa!
~[i dep\rteaz\ m`inile, ca un preot ce depl`nge p\catele enoria[ilor.
Nimeni nu m\ b\nuie[te c\ a[ ]ine prea mult la vechile obi-
ceiuri chineze[ti; dimpotriv\, am contribuit la distrugerea lor. Dar
cred, cred cu hot\r`re, a[ spune chiar c\ am convingerea c\ mi[-
carea partidului nu va fi demn\ de ceea ce a[tept\m de la ea dec`t
cu condi]ia de a se `ntemeia pe dreptate. Vre]i s\ ataca]i?
Ad\ug\ cu o voce `nc\ sl\bit\:
CUCERITORII 83
Nu... Imperiali[tii s\-[i asume `ntreaga r\spundere. C`teva noi
asasinate ale unor nenoroci]i vor face mai mult pentru cauza tuturor
dec`t cade]ii din Wampoa...
~nseamn\ c\ nu d\m doi bani pe via]a lor.
~[i las\ capul pe spate, privindu-l pe Garin, atitudine ce-i con-
fer\ `nf\]i[area unui b\tr`n dasc\l chinez indignat de `ntrebarea
unui elev. Cred c\ e foarte m`nios, dar nu las\ s\ i se vad\ furia. ~[i
]ine m`inile tot ascunse `n m`neci. Se g`nde[te oare la `mpu[c\turile
din cartierul Shameen? ~n cele din urm\ spune, ca [i cum ne-ar
comunica o concluzie a medita]iilor sale:
O! E mai pu]in dec`t s\-i trimitem s\ `nfrunte gloan]ele volun-
tarilor din Hong Kong, nu crede]i?
Dar nu se pune problema. {ti]i ca [i mine c\ nu va fi nici un
r\zboi, c\ Anglia nu [i-l poate permite! Fiecare zi le demonstreaz\
tuturor chinezilor [i partidul contribuie mult la asta stupiditatea
cacealmalei europene, derizoriul unei for]e ce se sprijin\ pe ni[te
baionete ]inute `n cui [i pe ni[te tunuri astupate.
Nu s`nt chiar at`t de sigur pe c`t p\re]i a fi dumneavoastr\.
R\zboiul nu v-ar displ\cea... El le-ar ar\ta tuturor remarcabila
dumneavoastr\ `ndem`nare, calit\]ile de organizator ale domnului
Borodin [i virtu]ile de r\zboinic ale domnului general Gallen.
(Pronun]\ cuv`ntul r\zboinic cu un dispre] abia ascuns...)
Eliberarea `ntregii Chine nu-i deci o fapt\ nobil\ [i dreapt\?
S`nte]i un bun orator, domnule Garin... Dar noi nu vedem
lucrurile `n acela[i fel. Dumneavoastr\ v\ plac experien]ele. Ca s\ le
face]i, ca s\ folosi]i, cum s\ spun?... mijloacele de care ave]i nevoie. ~n
cazul de fa]\, e vorba de popula]ia din acest ora[. S\ v\ m\rturisesc
oare? A[ prefera s\ nu fie folosit\ pentru treaba asta. ~mi place s\ citesc
pove[ti tragice [i [tiu s\ le admir, dar nu-mi place s\ le contemplu `n
propria familie. Dac\ a[ `ndr\zni s\-mi exprim g`ndul `ntr-o form\ prea
violent\, care-l dep\[e[te, [i s\ m\ folosesc de o expresie de care dum-
neavoastr\ v\ sluji]i uneori, `n leg\tur\ cu un cu totul alt subiect, a[
spune c\ nu-mi pot vedea compatrio]ii transforma]i... `n cobai... f\r\ s\
simt o nespus\ m`hnire.
Mi se pare c\ na]iunea care a slujit drept subiect al unei expe-
rien]e `n folosul lumii `ntregi este Rusia, nu China.
84 ANDR MALRAUX
F\r\ `ndoial\, f\r\ `ndoial\... Dar Rusia avea poate nevoie de
asta. {i aceast\ nevoie o sim]i]i [i dumneavoastr\, precum [i prietenii
dumneavoastr\. Desigur, nu ve]i fugi niciodat\ din fa]a primejdiei...
Se `nclin\ ad`nc.
Dar cel pu]in a[a cred eu, domnule Garin nu-i un motiv s\
o cau]i cu orice pre].
Vreau doresc ca to]i chinezii s\ fie judeca]i pretutindeni `n
China de tribunale chineze[ti, s\ fie cu adev\rat ap\ra]i de jandarmi
chinezi, s\ posede cu adev\rat, [i nu doar `n principiu, un p\m`nt ai
c\rui st\p`ni legitimi s`nt. Dar noi nu avem dreptul s\ atac\m Anglia
`n mod efectiv, printr-un act al guvernului. Noi nu s`ntem `n r\zboi.
China este China, iar restul lumii este restul lumii...
Stingherit, Garin nu-i r\spunde imediat. Tcheng Dai continu\:
{tiu foarte bine ce urm\re[te acest atac... {tiu foarte bine c\ el va
contribui la men]inerea fanatismului care s-a introdus aici o dat\ cu
voi...
Garin `l prive[te.
Un fanatism a c\rui valoare nu o contest, dar pe care nu-l pot
accepta, spre marele meu regret, domnule Garin. Doar pe adev\r
putem `ntemeia...
Face un gest larg cu m`inile, de parc\ s-ar scuza.
Crede]i oare, domnule Tcheng Dai, c\ Angliei `i pas\ tot at`t
de mult de dreptate la fel ca dumneavoastr\?
Nu. Iat\ de ce vom `nvinge `n cele din urm\... f\r\ m\suri
violente, f\r\ lupt\. Nu vor trece cinci ani [i nici un produs engle-
zesc nu va mai putea intra `n China.
Se g`nde[te la Ghandi... Garin, lovind u[or masa cu v`rful cre-
ionului, `i r\spunde, rostind cuvintele rar:
Dac\ Ghandi n-ar fi intervenit [i el tot `n numele drept\]ii
spre a zdrobi ultimul Hartal, englezii n-ar mai fi ast\zi `n India.
Dac\ Ghandi n-ar fi intervenit, domnule Garin, India, care d\
ast\zi lumii cea mai bun\ lec]ie din c`te exist\, nu ar fi dec`t un
]inut din Asia `n plin\ revolt\...
Nu ne afl\m aici ca s\ oferim frumoase exemple de `nfr`ngere!
CUCERITORII 85
V\ mul]umesc pentru aceast\ compara]ie, care m\ onoreaz\
mai mult dec`t v\ pute]i `nchipui, dar de care nu s`nt vrednic. Ghandi
[tie s\ r\scumpere prin propriile suferin]e erorile compatrio]ilor s\i.
{i loviturile de bici pe care le-a adus asupra lor, prin vir-
tutea lui?!
S`nte]i o fire p\tima[\, domnule Garin. De ce v\ `nfuria]i?
China va alege `ntre ideile dumneavoastr\ [i ideile mele...
Noi s`ntem cei care trebuie s\ facem din China ceea ce ea tre-
buie s\ fie! Dar oare vom izbuti, dac\ nu s`ntem de acord `ntre noi,
dac\ o `nv\]a]i s\ dispre]uiasc\ lucrul care-i este vital, dac\ nu vre]i
s\ admite]i c\ `nainte de orice are nevoie s\ EXISTE!
China [i-a luat `ntotdeauna `n st\p`nire `nving\torii. ~ncet, e
adev\rat. Dar `ntotdeauna...
Domnule Garin, dac\ China trebuie s\ devin\ altceva dec`t
China Adev\rului, cea pe care cu toat\ modestia m-am str\duit
s\ o construiesc; dac\ ea trebuie s\ semene cu... (Pauz\. Cuv`ntul
sub`n]eles: Rusia.), nu v\d necesitatea existen]ei ei. S\ r\m`n\ mai
bine ca o amintire m\rea]\. ~n ciuda tuturor abuzurilor dinastiei
manciuriene, istoria Chinei este vrednic\ de respect...
Crede]i, a[adar, c\ paginile pe care s`ntem pe punctul de a le
scrie las\ impresia unei dec\deri?
Cincizeci de secole de istorie nu pot s\ nu cuprind\ [i c`teva
pagini foarte triste, domnule Garin, mai triste, f\r\ `ndoial\, dec`t vor
fi vreodat\ cele despre care vorbi]i; dar cel pu]in nu le-am scris eu...
Se ridic\ greu din fotoliu [i se `ndreapt\ spre u[\ cu pa[i
m\run]i. Garin `l `nso]e[te; de `ndat\ ce u[a se `nchide, se `ntoarce
spre mine:
Doamne Dumnezeule! Izb\ve[te-ne de sfin]i!
*
Ultimele rapoarte: ofi]erii lui Tang s`nt `n ora[. Nu trebuie s\ ne
temem pentru noaptea asta.
Chiar `n domeniul ideilor sau, mai cur`nd, `n cel al pasiunilor,
`mi explic\ Garin `n timp ce cin\m, s`ntem f\r\ nici o putere `m-
potriva lui Tcheng Dai. ~ntreaga Asie modern\ tr\ie[te sentimentul
86 ANDR MALRAUX
vie]ii individuale [i descoperirea mor]ii. S\racii au `n]eles c\ neferi-
cirea lor e f\r\ speran]\, c\ n-au nimic de a[teptat de la o nou\ via]\.
Lepro[ii care nu mai credeau `n Dumnezeu otr\veau f`nt`nile. Orice
om desprins de modul de via]\ chinez, de riturile [i de vagile ei
credin]e [i r\zvr\tit `mpotriva cre[tinismului este un bun revolu]ionar.
~]i vei da seama foarte bine de asta atunci c`nd `l vei cunoa[te pe
Hong [i pe aproape to]i terori[tii pe care vei avea prilejul s\-i
`nt`lne[ti. O dat\ cu spaima `n fa]a unei mor]i lipsite de semnifica]ie, a
unei mor]i care nu r\scump\r\ [i nici nu compenseaz\, se na[te ideea
posibilit\]ii, pentru fiecare, de a `nvinge via]a colectiv\ a celor neferi-
ci]i, de a ajunge la acea via]\ particular\, individual\, pe care ei o
socotesc `n mod nedeslu[it ca fiind binele cel mai pre]ios al celor
boga]i. Cele c`teva institu]ii aduse aici de Borodin `[i datoreaz\ succe-
sul acestor sentimente; ele `i `ndeamn\ pe muncitori s\ cear\, `n uzine,
comisii de control, alese, nu din vanitate, ci pentru a ajunge la senti-
mentul unei existen]e mai real umane... Oare nu un sentiment
asem\n\tor cel de a avea o via]\ particular\, distinct\ `n fa]a lui
Dumnezeu a f\cut for]a cre[tinismului? E drept c\ v\d zilnic cum
asemenea sentimente s`nt foarte apropiate de ur\, [i chiar de ura fana-
tic\... Faptul de a-i ar\ta unui culi automobilul patronului, poate s\
aib\ mai multe efecte; dar dac\ acel culi are picioarele rupte... Iar `n
China s`nt multe picioare rupte... Lucrul cel mai greu este s\ trans-
formi veleit\]ile chinezilor `n hot\r`ri. A trebuit s\ le inspir\m `ncre-
derea `n ei `n[i[i, [i asta treptat, pentru ca aceast\ `ncredere s\ nu
dispar\ dup\ c`teva zile; s\ le ar\t\m numeroasele [i succesivele lor
victorii, `nainte de a-i face s\ lupte cu arma `n m`n\. Lupta `mpotriva
Hong Kong-ului, `nceput\ din multe motive, este excelent\ sub acest
raport. Rezultatele ei au fost str\lucite, iar noi le d\m `nc\ [i mai
mult\ str\lucire. To]i doresc s\ participe la distrugerea simbolului
Angliei. Se v\d `nving\tori, dar f\r\ s\ fie sili]i s\ suporte imaginile
r\zboinice pe care le repugn\, pentru c\ nu le amintesc dec`t de un
[ir de `nfr`ngeri. Pentru ei, ca [i pentru noi, ast\zi este Hong Kong,
m`ine Hankeu, poim`ine Shanghai, mai t`rziu Beijing... Elanul
infuzat de aceast\ lupt\ trebuie s\ sus]in\ [i va sus]ine armata
noastr\ `mpotriva lui Tcheng Tiung-Ming, dup\ cum va sus]ine [i
expedi]ia din nord. Iat\ de ce victoria ne este necesar\, de ce trebuie
CUCERITORII 87
s\ `mpiedic\m prin toate mijloacele ca acest entuziasm popular, care-
i pe cale s\ devin\ o for]\ epopeic\, s\ fie anihilat `n numele drept\]ii
[i al altor baliverne de acela[i fel!
O asemenea for]\ ar putea fi distrus\ at`t de u[or?
Nu distrus\, ci anihilat\. Au fost de ajuns c`teva cuvinte inopor-
tune ale lui Ghandi (fiindc\ indienii uciseser\ c`]iva englezi, o-la-la...),
pentru ca ultimul Hartal s\ fie rupt. Entuziasmul nu suport\ ezitarea,
mai ales aici. E nevoie ca orice om s\ simt\ c\ via]a lui este profund
legat\ de Revolu]ie, c\ ea `[i va pierde valoarea dac\ s`ntem `nvin[i, c\
nu va fi iar dec`t o zdrean]\...
Tace, [i apoi adaug\:
Mai mult, o minoritate hot\r`t\...
Dup\ cin\, se duce s\ se intereseze de s\n\tatea lui Borodin.
Accesul febril de care se temea medicul s-a declan[at, iar delegatul
Interna]ionalei, culcat `n pat, nu poate nici citi, nici discuta. Aceast\
boal\ `l nelini[te[te pe Garin, nelini[te ce ne-a f\cut s\ vorbim c`teva
clipe despre el `nsu[i. La una din `ntreb\rile mele, mi-a r\spuns:
~n ad`ncul sufletului meu port ni[te vechi ranchiune, care
explic\ `n mare m\sur\ de ce m-am dedicat Revolu]iei...
Dar tu nu ai fost propriu-zis s\rac...
Nu asta-i problema... Ostilitatea mea profund\ este `ndreptat\
nu at`t `mpotriva celor ce posed\ avu]ii, c`t `mpotriva principiilor
stupide `n numele c\rora `[i ap\r\ avu]iile. {i mai e ceva: c`nd eram
adolescent, m\ g`ndeam la lucruri nedeslu[ite, nu aveam nevoie de
nimic pentru a avea `ncredere `n mine `nsumi. {i acum am
`ncredere `n mine, dar e altfel: ast\zi am nevoie de dovezi. M\
leag\ de Gomindan... (`[i pune m`na pe bra]ul meu) obi[nuin]a, dar
mai ales nevoia unei victorii comune...
A doua zi
Ac]iunea terori[tilor continu\ cu violen]\. Ieri, un negustor
bogat, un judec\tor [i doi fo[ti magistra]i au fost asasina]i, unii `n
strad\, al]ii la ei acas\.
88 ANDR MALRAUX
Tcheng Dai trebuie s\ cear\ m`ine comitetului executiv
arestarea imediat\ a lui Hong [i a tuturor celor socoti]i a fi [efii
societa]ilor anarhiste [i teroriste.
A doua zi
Trupele lui Tang s-au adunat.
Abia `ncepuser\m s\ lu\m masa. Plec\m f\r\ `nt`rziere. Auto-
mobilul gone[te de-a lungul fluviului. ~n ora[ nu vedem `nc\ nimic.
Dar `n casele `n fa]a c\rora ne oprim se afl\, preg\tite s\ trag\,
echipele de mitraliori. De `ndat\ ce-am trecut, poli]ia de pe chei [i
pichetele de grev\ `ndep\rteaz\ mul]imea [i opresc circula]ia pe
poduri, l`ng\ care se a[az\ bateriile de mitraliere. Trupele lui Tang
s`nt de cealalt\ parte a fluviului.
La Propagand\, `n fa]a biroului lui Garin, ne a[teapt\ Nicolaiev [i
un t`n\r chinez cu p\rul ciufulit [i cu tr\s\turi frumoase: Hong, [eful
terori[tilor. Abia c`nd `i aud numele, observ c\ are bra]ele foarte
lungi, ca maimu]ele, caracteristic\ despre care mi-a vorbit Grard. Pe
culoar se afl\ numero[i agen]i cei care, posta]i `n fa]a caselor pri-
etenilor no[tri suspecta]i de Tang, au misiunea s\ ne previn\ de
`ndat\ ce se vor prezenta patrulele `ns\rcinate cu arest\rile. Spun c\
tocmai i-au v\zut pe solda]i p\trunz`nd cu for]a `n case, furio[i c\
nu-i g\sesc pe cei pe care-i caut\, lu`nd cu ei femei [i servitori...
Garin le cere s\ fac\ lini[te. Apoi `i `ntreab\ pe fiecare unde se g\sea
[i noteaz\, pe planul ora[ului Canton, locurile cercetate de patrule.
Nicolaiev?
Da.
Coboar\! Un mesaj de la Gallen. De tine e vorba! Un agent
s\ se duc\ cu automobilul la toate permanen]ele: fiecare sindicat
s\ trimit\ c`te cincizeci de voluntari `mpotriva fiec\rei patrule.
Patrulele vor urca spre fluviu. Voluntarii s\ fie pe chei. Dou\
grupuri de cade]i s\-i conduc\, fiecare cu c`te o mitralier\. Nico-
laiev porne[te `n goan\, g`f`ind [i scutur`ndu-[i c\rnurile trupului
greoi. Acum se afl\ pe culoar o mul]ime de agen]i, pe care un
ofi]er din Canton [i un european foarte `nalt (cred c\ e Klein... dar
nu s`nt sigur... e `n semi`ntuneric) `i interogheaz\ repede, `nainte
CUCERITORII 89
de a-i l\sa s\ ajung\ la Garin. Un alt ofi]er din Canton, foarte t`n\r,
str\bate, mi[c`nd cu putere din umeri, mul]imea aceasta alb\,
`nve[m`ntat\ `n costume de p`nz\ sau `ntr-un fel de anterie.
Plec, domnule comisar?
Ne-am `n]eles, domnule colonel. Ve]i primi mesajele `n drep-
tul podului cu num\rul trei.
~i `nm`neaz\ un plan, pe care s`nt notate cu ro[u locurile unde se
g\sesc patrulele, punctul de plecare al lui Tang [i drumurile pe care
poate merge. Linia albastr\ a fluviului taie ora[ul; ca `ntotdeauna la
Canton, acolo se va da b\t\lia. ~mi amintesc de fraza lui Gallen: Ca
`ntr-un cle[te. Dac\ nu trec de poduri, s-a terminat cu ei...
Un t`n\r secretar sose[te `n goan\, cu un teanc de note.
A[teapt\, domnule colonel! Iat\ o not\ a Siguran]ei: Tang
are o mie patru sute de oameni.
Iar eu numai cinci sute.
Gallen `mi spunea c\ ai [ase sute.
Numai cinci sute. A]i pus patrule de paz\ de-a lungul fluviului?
Da. Din punctul \sta de vedere nu-i nici un pericol.
Bun. N-o s\-i l\s\m s\ treac\.
Ofi]erul pleac\, f\r\ s\ mai adauge altceva. ~n vacarmul ce ne `n-
conjoar\, distingem sc`r]`itul ro]ilor care demareaz\ [i sunetul claxo-
nului, tot mai dep\rtat, dar continuu. C\ldur\, c\ldur\. S`ntem cu
to]ii doar `n c\ma[\; vestoanele noastre zac de-a valma `ntr-un col].
~nc\ o not\ este o copie dup\ o not\ a lui Tang:
Obiective: b\nci, gar\, po[t\, cite[te Garin cu voce tare. Con-
tinu\ s\ citeasc\, dar `n g`nd, apoi spune:
Mai `nt`i trebuie s\ treac\ fluviul...
Garin, Garin! Trupele lui Feng-Liao-Dong...
Nicolaiev se `ntoarce, [terg`ndu-[i chipul l\t\re] cu batista. P\rul
`i e ud leoarc\ [i `[i `nv`rte ochii `n cap de parc\ ar fi ni[te bile.
... Se unesc cu cele ale lui Tang! Drumurile spre Wampoa
s`nt barate.
E[ti sigur?
Absolut sigur.
{i `n [oapt\:
Nu vom putea rezista singuri...
90 ANDR MALRAUX
Garin se uit\ la planul `ntins pe mas\. Apoi ridic\ nervos din
umeri [i se duce p`n\ la fereastr\.
Nu avem de ales...
Cu voce puternic\:
Klein!
Cu voce mai sc\zut\:
Hong, alearg\ la permanen]a [oferilor [i vino cu vreo cincizeci
de oameni!
{i, `ntorc`ndu-se c\tre Nicolaiev:
Telegraful? Telefonul?
S`nt t\iate, bine`n]eles.
Intr\ Klein.
Ce-i?
Feng ne `mpresoar\ [i ne izoleaz\ de Wampoa. Ia o patrul\ de
g\rzi ro[ii [i de agen]i! Rechizi]ioneaz\ grabnic toate automobilele
pe care le po]i g\si! ~n fiecare automobil plaseaz\ un agent [i un [ofer!
(Vei g\si [oferii afar\, s-a dus Hong dup\ ei.) S\ circule `n tot ora[ul
f\r\ s\ treac\ de poduri [i s\ trimit\ aici c`t mai mul]i [omeri [i
grevi[ti! Treci [i pe la permanen]e! Militan]ii s\ ni-i trimit\ pe to]i
oamenii de care dispun! {i s\ ajungi [i la colonel, c\ruia s\-i ceri s\-]i
dea o sut\ de cade]i!
O s\ fac\ scandal.
Nu mai avem de ales, idiotule! Adu-i aici tu `nsu]i.
Klein porne[te. ~n dep\rtare se aud focuri de arm\...
Acum, aten]ie la ambuteiaj! Dac\ vin doar trei mii, pentru
`nceput...
~l cheam\ pe cadetul care, `mpreun\ cu Klein, `i interogase pe
agen]i `nainte de a-i l\sa s\ intre:
Trimite]i un secretar la permanen]a marinarilor. Am nevoie de
treizeci de culi, chiar acum.
Porne[te `nc\ un automobil. ~mi arunc privirea pe fereastr\:
vreo zece automobile, cu [oferi cu tot, a[teapt\ `n fa]a Propagandei.
Fiecare secretar care pleac\ ia unul; automobilul iese `n tromb\ din
umbra oblic\ a cl\dirii [i dispare `ntr-un nor de praf auriu. Nu se
mai aud `mpu[c\turi, dar, `n timp ce privesc, aud, `n spate, vocea
unui b\rbat care `i spune lui Garin:
CUCERITORII 91
Am prins trei patrule. Cei trei trimi[i ai sec]iilor a[teapt\.
~mpu[ca]i-i pe ofi]eri. C`t prive[te ceilal]i... unde s`nt?
La permanen]e.
Bun. Dezarma]i-i, pune]i-le c\tu[e. Dac\ Tang trece podurile,
`mpu[ca]i-i.
Chiar `n clipa c`nd m\ `ntorc cu fa]a spre el, b\rbatul care vor-
bea iese; dar intr\ iar:
Spun c\ n-au c\tu[e.
La dracu!
Sun\ telefonul interior.
Alo! C\pitanul Kovak? Comisarul de la Propagand\. Da!
Ard? C`te case? De cealalt\ parte a fluviului?... L\sa]i-le s\ ard\...
Pune telefonul `n furc\.
Nicolaiev? C`]i oameni p\zesc casa?
Patruzeci .
Pentru moment, ajung. Se afl\ vreo targ\ `n casa lui?
Am adus chiar acum una.
Bun.
Se uit\ [i el pe fereastr\, `[i str`nge pumnii [i, adres`ndu-se din
nou lui Nicolaiev:
~ncepe nebunia... Coboar\! Mai `nt`i, automobilele s\ sta]io-
neze unul `nd\r\tul celuilalt. Tipul care pleac\ `l ia pe primul. Apoi
s\ se bareze trecerea, iar [omerii s\ fie a[eza]i `n r`nduri str`nse.
Nicolaiev, care a [i ajuns `n strad\, se zbucium\, `[i agit\
bra]ele `l v\d `n racursi cu chipul ro[u sub [apca alb\. Automo-
bilele se deplaseaz\ cu mare zgomot, `n[iruindu-se. Dou\-trei sute
de b\rba]i `n zdren]e a[teapt\, la umbr\; aproape to]i stau ghemui]i.
Sosesc permanent al]ii. Le pun `ntreb\ri celor care se afl\ aici de
mai mult timp [i, cu o `nf\]i[are abrutizat\, se a[az\ [i ei pe vine
`nd\r\tul celorlal]i, tot `n umbr\. Aud `n spatele meu:
Podul num\rul unu [i podul num\rul trei au fost atacate.
Erai acolo?
Da, comisare, pe podul num\rul trei.
{i?
N-au rezistat `n fa]a mitralierelor. Acum preg\tesc saci cu nisip.
Bun.
92 ANDR MALRAUX
Colonelul mi-a dat aceast\ not\ pentru dumneavoastr\.
Aud f`[`itul plicului rupt.
Al]i oameni? Da, da! mai spune Garin, exasperat. {i, `n
[oapt\: se teme c\ nu va putea rezista.
~n strad\, b\rba]ii `n zdren]e s`nt tot mai numero[i. Se isc\ ni[te
certuri `n locul `n care se desparte umbra de soare.
Garin, `n strad\ s`nt cel pu]in cinci sute de indivizi.
Tot n-a venit nimeni de la permanen]a marinarilor?
Nimeni, comisare, r\spunde secretarul.
Cu at`t mai r\u!
Ridic\ storul [i strig\ de la fereastr\:
Nicolaiev!
B\rbatul cel gras `[i `n\l]\ capul, ar\t`ndu-[i chipul, [i vine sub
fereastr\.
Garin `i arunc\ un pachet de brasarde pe care le-a luat dintr-un
sertar al biroului:
Ia treizeci de oameni, d\ fiec\ruia c`te o brasard\ [i `ncepe
`mp\r]irea armelor!
Se `ntoarce.
De jos se aude vocea lui Nicolaiev:
Cheile, pentru numele lui Dumnezeu!
Garin scoate de pe un inel cu multe chei una [i o arunc\ pe fe-
reastr\; b\rbatul cel gras o prinde `n palmele f\cute c\u[. La cap\tul
drumului, se ivesc ni[te infirmieri care poart\ r\ni]i culca]i pe t\rgi.
Doi tipi din Garda Ro[ie s\ se posteze la cap\tul str\zii! P`n\
una-alta, s\ nu v\d pe aici r\ni]i!
Obosit de r\sfr`ngerea soarelui `n praful str\zii [i pe ziduri, m\
`ntorc o clip\ cu spatele. Totul e nedeslu[it, amestecat. Culorile ]ip\-
toare ale afi[elor propagandistice lipite pe perete, umbra lui Garin
care merge de-a lungul [i de-a latul `nc\perii... Ochii mei se obi[nu-
iesc repede cu semi`ntunericul. Afi[ele cap\t\ via]\... Garin se `n-
toarce la fereastr\.
Nicolaiev! Numai pu[ti!
Bun.
CUCERITORII 93
Mul]imea [omerilor, din ce `n ce mai compact\, `ncadrat\ de
agen]i de poli]ie `n uniform\ [i de un pichet de grev\ trimis pro-
babil de Klein, `nainteaz\ `n triunghi p`n\ la poart\; pu[tile s`nt `n
pivni]\. O mul]ime imens\, ap\rat\ `nc\ de umbr\. Sosesc `n soa-
re, r`nduri-r`nduri, vreo dou\zeci de b\rba]i cu brasarde, condu[i
de un secretar.
Garin, au venit al]i indivizi cu brasarde!
~i prive[te.
S`nt docheri. Bun.
T\cere. De `ndat\ ce `ncepem s\ a[tept\m, sim]im iar ar[i]a,
ca pe o ran\. Jos, un zgomot slab; murmure, trop\ituri de galen]i,
nelini[te, clopo]elul unui negustor ambulant, strig\tele unui sol-
dat care-l izgone[te. ~n fa]a ferestrei, lumina. Calm `nc\rcat de
anxietate. Sunetul ritmat, din ce `n ce mai limpede, al mar[ului
celor ce sosesc, f\r\ s\ se gr\beasc\; zgomotul brutal al opririi.
T\cere. Rumoare... Pa[ii unui singur om, pe scar\. E secretarul.
Docherii s`nt aici, comisare.
Garin scrie [i `mp\ture[te foaia.
Secretarul `ntinde m`na s-o ia.
Nu!
Mototole[te h`rtia [i o arunc\ la co[.
M\ duc chiar eu.
Dar sosesc al]i secretari aduc`nd tot felul de h`rtii. Garin cite[te:
Hong Kong, mai t`rziu! [i arunc\ rapoartele `ntr-un sertar. Intr\
un cadet.
Comisare, colonelul mai vrea oameni.
~i va avea `ntr-un sfert de or\.
Ne `ntreab\ c`]i putem s\-i d\m.
Privim din nou pe fereastr\; acum mul]imea se `ntinde p`n\ la
cap\tul str\zii mereu limitat\ de umbr\ , cu lente mi[c\ri ce se
pierd treptat, ca `ntr-o ap\.
Cel pu]in o mie cinci sute.
Secretarul a[teapt\. Garin, din nou, scrie [i, de data asta, `i
`nm`neaz\ ordinul.
Se aude din nou soneria telefonului interior.
...
94 ANDR MALRAUX
Ce fel de r\zvr\ti]i, dr\cia dracului!
...
Ar trebui s\ [tii!
...
Da, bine, [i cum au ajuns?
...
Mai multe b\nci? Bun. Las\-i s\ le atace.
Pune telefonul `n furc\ [i iese din camer\.
Vin [i eu cu tine?
Da, `mi r\spunde din coridor.
Cobor`m. B\rba]i, purt`nd brasarde cei ale[i de Nicolaiev acum
c`teva clipe aduc `n pivni]\ pu[ti pe care camarazii lor le distribuie
[omerilor, ce s-au a[ezat r`nduri-r`nduri; docherii au urcat deja cu l\zile
pline de cartu[e; b\rba]ii `narma]i se amestec\ printre ceilal]i, care vor s\
treac\ [i s\ ia cartu[e `nainte de a fi c\p\tat o pu[c\... Garin strig\, `ntr-o
chinezeasc\ st`lcit\; nimeni nu-l aude. Vine atunci `n fa]a l\zii deschise [i
se a[az\ deasupra. Distribuirea este oprit\. Nimeni nu mai mi[c\; din
ultimele r`nduri ]`[nesc `ntreb\ri... Pe cei ne`narma]i `i oblig\ s\ dea
`nd\r\t [i `i aduce `n fa]\ pe cei care au pu[ti. Ace[tia, `n grupuri de c`te
trei, primesc muni]ia, trec`nd prin fa]a l\zii cu o `ncetineal\ nelini[titoare...
~n pivni]\, ni[te culi deschid alte l\zi, folosindu-se de cle[ti [i de ciocane...
Ajunge p`n\ la noi, ca [i adineauri, tropot de pa[i milit\re[ti. Nu vedem
nimic din cauza mul]imii. Garin sare pe trotuar [i prive[te:
Cade]ii!
Se v\d venind, `ntr-adev\r, cade]ii adu[i de Klein. Grupuri de
culi se `ntorc `n pivni]\, gem`nd sub povara unor noi l\zi cu car-
tu[e, at`rnate de o tulpin\ de bambus ce le zdrobe[te umerii... Klein
se afl\ `n fa]a noastr\.
S\ te ajute doi cade]i, `i spune Garin. To]i b\rba]ii care au
muni]ii s\ `nainteze dou\zeci de metri. Cei `narma]i, dar care n-au
muni]ii, zece metri. ~ntre cele dou\ grupuri, s\ vin\ trei b\rba]i cu o
lad\ [i s\ `mpart\ cartu[ele.
{i, dup\ ce `mp\r]irea a avut loc, f\r\ strig\te, `ntr-un nor de
praf acru [i dens, str\b\tut de razele soarelui:
CUCERITORII 95
Acum, s\ treac\ `n fa]\ cei cu pu[tile, iar cei cu muni]iile s\ se
dea `nd\r\t trei metri. Cade]ii s\ treac\ `n fa]\ de tot. Face]i grupuri
de c`te zece. Fiecare grup s\ aib\ un [ef; s\ fie un militant, dac\ se
poate, dac\ nu, primul din grup. Fiecare cadet s\ ia cu el o sut\
cincizeci de oameni [i s\ alerge pe chei, unde colonelul `i va da
instruc]iunile necesare.
Urc\m iar, [i prima noastr\ privire se `ndreapt\ tot spre ceea ce se
`nt`mpl\ sub fereastr\: strada e invadat\ de oameni; la soare, ca [i la
umbr\, tot felul de oratori, coco]a]i pe umerii camarazilor lor, `[i url\
discursurile... ~n dep\rtare, se aude ]\c\nitul mitralierelor. Un prim
grup `narmat porne[te `n pas de mar[, supravegheat de un cadet.
{i `ncepe exasperarea pasiv\, tensiunea nervoas\ ce nu se poate
desc\rca dec`t prin a[teptare. S\ a[tep]i. S\ a[tep]i. Sub fereastr\,
sec]iunile se constituie [i pleac\ una c`te una, `n caden]\ de pa[i.
Rapoartele privitoare la Hong Kong sosesc `ntruna. Garin le arunc\
`ntr-un sertar. Se aude f\r\ `ncetare tirul mitralierelor, ca un f`[`it de
p`nz\ rupt\, [i, din c`nd `n c`nd, rafale izolate de `mpu[c\turi; dar
toate astea s`nt undeva departe, `nt`lnindu-se, `n mintea noastr\, cu
salvele de petarde pe care le auzeam ieri... Podurile s`nt `nc\ ale
noastre. Trupele lui Tang au `ncercat s\ treac\ de cinci ori, dar n-au
putut dep\[i capetele de pod de pe care mitralierele noastre trag foc
`ncruci[at. De fiecare dat\ un cadet aduce o not\: A fost respins
atacul de pe podul num\rul... {i a[tept\m din nou, Garin merg`nd
de-a lungul [i de-a latul camerei sau m`zg\lind sugativa cu tot felul
de desene fantastice, greoaie [i pline de rotocoale, eu privind, prin
aceea[i fereastr\, cum se organizeaz\ sec]iunile. Doi informatori au
trecut fluviul `not [i s`nt acum `n fa]a noastr\: de partea cealalt\ a
podurilor au loc jafuri [i incendii. ~ntinz`ndu-se deasupra str\zii, un
fum diafan `ntunec\ str\lucirea cerului lini[tit.
*
Garin [i cu mine gonim `n automobil spre chei. Str\zile s`nt
pustii. Grilajele de fier ce ap\r\ magazinele luxoase s`nt trase,
dughenile s`nt `nchise cu sc`nduri. C`nd trecem, la ferestre,
`nd\r\tul unei p`nze `ntinse sau al unui pat pus acolo spre a o astu-
96 ANDR MALRAUX
pa, se ivesc chipuri care dispar pe dat\. La col]ul unei str\zi z\rim
pre] de o clip\ o femeie care alearg\ cu picioru[ele ei micu]e, pur-
t`nd un copil `n bra]e [i altul `n spate.
Ne oprim la c`]iva metri de chei, pe o strad\ paralel\, ca s\ sc\-
p\m de gloan]ele inamicului, care trage de pe cel\lalt mal. Colo-
nelul [i-a stabilit cartierul general `ntr-o cas\, nu departe de podul
principal. ~n curte, ofi]eri [i copii. La primul etaj, o mas\ pe care se
afl\ harta ora[ului Canton. Printre cele trei paturi lipite de fereastr\
nu poate str\bate dec`t o raz\ de soare, ce pune pe genunchiul
colonelului o pat\ de lumin\ ca un triunghi.
Ce se mai aude?
A]i primit cumva asta? `ntreab\ colonelul, `ntinz`ndu-ne o not\.
E `n chinez\; Garin [i cu mine o citim `mpreun\. Pare c\
`n]elege oarecum; totu[i, `i traduc, `n [oapt\:
Generalul Gallen atac\ trupele lui Feng, care ne despart, [i se
`ndreapt\ spre ora[; comandantul1 Tchai Kai-Chek, care a plecat cu
cele mai bune sec]iuni de mitraliori, va ataca din spate trupele lui Tang.
Nu. A sosit dup\ plecarea mea, f\r\ `ndoial\. S`nte]i sigur c\
ve]i rezista aici?
Fire[te.
Gallen o s\-l spulbere pe Feng ca pe o gr\m\joar\ de praf. Cu
artileria, bine`n]eles. Crede]i c\ trupele lui Feng se repliaz\ `n ora[?
E foarte probabil.
Bun. Acum ave]i destui oameni?
Mai mul]i dec`t `mi trebuie.
Pute]i s\-mi da]i dou\ mitraliere [i un c\pitan?
Colonelul cite[te c`teva note.
Da.
Ridic baricade pe str\zi [i a[ez la intrarea lor cuiburi de mitraliere.
Dac\ trupele `nvinse nimeresc peste ele, o vor lua razna peste c`mp.
A[a cred [i eu.
D\ un ordin aghiotantului, iar acesta pleac\ `n pas alerg\tor. Ne lu\m
r\mas-bun, lovi]i r`nd pe r`nd de raza ce cade prin spa]iul dintre paturile
`n\l]ate l`ng\ fereastr\. Afar\ se aud din c`nd `n c`nd `mpu[c\turi.
1 Comandant al [colii cade]ilor. (n.a.)
CUCERITORII 97
~n strad\ ne a[teapt\ dou\zeci de cade]i, care s-au n\pustit ca un
roi de mu[te asupra celor dou\ automobile: `nghesuindu-se pe sca-
une, ag\]`ndu-se de ce nimeresc, a[eza]i pe capot\, st`nd `n picioare
pe sc\ri]e. C\pitanul urc\ `mpreun\ cu noi. Automobilele pornesc
`n vitez\, zdruncin`ndu-i pe cade]i.
Pe Garin `l a[teapt\ noi rapoarte pe birou. Abia dac\ le prive[te.
~l `ns\rcineaz\ pe c\pitan cu conducerea sec]iunilor care continu\
s\ se formeze. Pe strada n\p\dit\ acum de umbr\ c\ci soarele a
cobor`t nu se v\d dec`t cre[tetele oamenilor.
Pentru baricade, rechizi]iona]i!
L\s`nd pe seama lui Nicolaiev organizarea [i `narmarea sec]iu-
nilor, Klein coboar\ din nou la subsol, urmat de dou\zeci de cade]i;
grupul urc\ [i apare iar `n culoar, `n dezordine, stropit ici-colo de
r\sfr`ngerile str\lucitoare ale luminii ce cade pe ]evile mitralierelor.
{i, din nou, automobilele pornesc cu zgomot de ambreiaje [i de
claxoane, `nc\rcate cu solda]i pe care-i hurduc\ permanent [i l\s`nd
`ntre urmele ro]ilor epave pierdute c`teva [epci kaki.
Dou\ ore de a[teptare. Din c`nd `n c`nd primim c`te un nou
raport... O singur\ alarm\: cam spre ora patru, du[manul a cucerit cel
de-al doilea pod. Dar r`ndul de muncitori `narma]i `n[irui]i pretutin-
deni `n spatele cheiului, oprind armata lui Tang, a dat timp sec]iunii
noastre mobile de mitraliere s\ soseasc\, [i am recucerit podul.
Apoi, pe str\zile paralele cu cheiul, au fost `mpu[ca]i oameni.
~n jur de cinci [i jum\tate, sosesc primii fugari din divizia lui
Feng. Primi]i cu salve de mitraliere, o iau iar razna peste c`mp.
Inspect\m posturile. Automobilul se opre[te la o oarecare distan]\;
Garin, un secretar din Canton [i cu mine mergem pe jos, p`n\ la
cap\tul str\zilor t\iate de baricade scunde, f\cute din b`rne [i din paturi
de lemn. ~nd\r\tul lor, mitraliorii fumeaz\ lungi ]ig\ri de foi indigene,
uit`ndu-se din c`nd `n c`nd prin spa]iile libere. Garin prive[te, t\cut. La
o sut\ de metri de baricade, a[eza]i pe vine, muncitorii `narma]i de noi
a[teapt\, discut`nd `ntre ei sau ascult`nd discursurile subofi]erilor
improviza]i, militan]i sindicali[ti ce poart\ brasarde.
{i, de `ndat\ ce ne `ntoarcem la Propagand\, re`ncepe [i a[tep-
tarea noastr\. Dar nu mai este o a[teptare nelini[tit\; pe ultimul pod
pe care l-am inspectat, un secretar i-a adus lui Garin un mesaj din
98 ANDR MALRAUX
partea lui Klein: comandantul Tchai hai-Chek a for]at barajele lui
Tang, iar trupele acestuia, [i ele `n dezordine, `ncearc\ s\ ajung\ pe
c`mp. ~mpu[c\turile, care nu se mai aud dinspre poduri, continu\,
dese, ca o grindin\ `ndep\rtat\, pe cel\lalt mal; din c`nd `n c`nd,
auzim cum explodeaz\ grenadele, ca ni[te petarde uria[e. B\t\lia se
`ndep\rteaz\ rapid, iar noaptea se las\ cu aceea[i repeziciune. ~n
timp ce `mi iau cina `n biroul lui Nicolaiev, clas`nd ultimele rapoarte
venite din Hong Kong, se aprind lumini; e noapte de-a binelea [i nu
mai aud dec`t `mpu[c\turi izolate, pierdute `n dep\rtare...
C`nd cobor din nou la primul etaj, din strada cufundat\ `n
noapte urc\ prin ferestre o rumoare de voci [i z\ng\nit de arme.
L`ng\ automobile, `n lumina triunghiular\ a farurilor, siluete de ca-
de]i se `ncruci[eaz\, negre, br\zdate de liniile str\lucitoare ale ar-
melor. Un batalion al lui Tchai hai-Chek este `n strad\. Nu
deslu[im nimic `n afar\ de fasciculele luminoase ale farurilor, dar
sim]im c\ jos o mul]ime mi[c\toare `nsufle]e[te `ntunericul cu ne-
voia de a striga, nevoie resim]it\ dup\ orice b\t\lie. Garin, a[ezat la
birou, m\n`nc\ p`ine pr\jit\ o franzel\ lung\, care-i cr\n]\ne `ntre
din]i [i vorbe[te cu generalul Gallen, ce-l ascult\ `n timp ce se
plimb\ prin camer\ `n sus [i-n jos.
... Nu pot s\ trag de pe acum vreo concluzie. Dar, date fiind
rapoartele pe care le-am primit, pot afirma urm\toarele: pretutin-
deni exist\ grupuri de rezisten]\; exist\ `n ora[ posibilitatea unei
noi `ncerc\ri de felul celei a lui Tang.
Tang a fost prins?
Nu.
E mort?
Nu [tiu `nc\. Dar azi e Tang, m`ine e un altul. Banii Angliei
s`nt tot aici, iar cei ai bog\ta[ilor chinezi, de asemenea. Lupt\m sau
nu lupt\m. Dar...
Se ridic\, sufl\ peste birou, `[i scutur\ hainele de firimiturile de
p`ine, se duce la casa de bani, o deschide [i scoate o foaie pe care i-o
`ntinde lui Gallen:
... Iat\ esen]ialul.
Tic\losul b\tr`n!...
CUCERITORII 99
Ba nu. S`nt sigur c\ nu [tie de aceste manifeste.
Privesc peste um\rul lui Gallen; manifestul anun]\ constituirea
unui nou guvern, a c\rui conducere i-ar fi fost oferit\ lui Tcheng Dai.
Se [tie bine c\ ni se poate opune. Influen]a lui poate ac]iona
`mpotriva `ntregii noastre propagande.
Ai primit de mult\ vreme manifestul \sta?
De o or\.
Influen]a lui... Da, se afl\ la polul opus. Nu g\se[ti c\ totul a
durat prea mult?
Garin r\m`ne o clip\ pe g`nduri:
E greu de spus...
Cu at`t mai mult cu c`t `ncep s\-mi pierd `ncrederea `n Hong... a
`nceput acum s\ asasineze, din propria voin]\, oameni care au f\cut
foarte mult pentru partid...
~nlocuie[te-l!
Trebuie s\ m\ mai g`ndesc; are multe calit\]i [i nu-i momen-
tul potrivit. Iar dac\ nu va mai fi cu noi, va fi `mpotriva noastr\.
Ce importan]\ mai are asta?
El nu poate face nimic trainic f\r\ noi; terori[tii s`nt `ntotdeauna
impruden]i, `ntotdeauna prost organiza]i... Dar, timp de c`teva zile...
A doua zi
Fire[te! spune Garin intr`nd `n biroul s\u dis-de-diminea]\ [i
v\z`nd teancuri mari de rapoarte. Dup\ evenimente ca acelea de
ieri, nu te po]i a[tepta la altceva... {i ne apuc\m de treab\. Prin
mijlocirea tuturor acestor rapoarte, pe care le punem `n ordine ca pe
ni[te lucruri moarte, ni se reveleaz\ o activitate furibund\. Dorin]e,
hot\r`ri dintr-un trecut mai mult sau mai pu]in apropiat, violen]a
unor oameni despre care [tiu doar c\ au murit sau s`nt fugari. {i
speran]a altor oameni care vor s\ `ncerce m`ine ceea ce Tang n-a
fost `n stare s\ reu[easc\.
Garin lucreaz\ `n lini[te [i adun\ toate documentele s`nt nu-
meroase ce au vreo leg\tur\ cu Tcheng Dai. Uneori, aleg`nd sau
adnot`nd cu creionul ro[u vreun text, se mul]ume[te s\ spun\, `n
[oapt\: ~nc\ unul. To]i du[manii no[tri se `ndreapt\ c\tre acest
100 ANDR MALRAUX
b\tr`n. Tang, care credea c\ va trece podurile `ndeajuns de repede
pentru a captura armatele reunite la Propagand\, voia s\-i `ncre-
din]eze conducerea noului guvern. To]i cei pe care ac]iunea `i su-
p\r\ sau `i nelini[te[te, to]i cei care tr\iesc din v\ic\reli, aduna]i `n
jurul [efilor societ\]ilor politice secrete, b\tr`ni care au colaborat
odinioar\ cu Tcheng Dai, alc\tuiesc o mas\ c\reia via]a lui Tcheng
`i confer\ un fel de ordine...
{i iat\ rapoartele din Hong Kong: Tang a cucerit ora[ul. Anglia,
care [tie c\ Propaganda nu are fonduri, `[i recap\t\ curajul. ~n]eleg,
mai bine poate dec`t atunci c`nd eram la Hong Kong, ce `nseamn\
acest nou r\zboi `n care tunurile s`nt `nlocuite prin cuvinte de or-
dine, `n care ora[ul `nvins nu-i incendiat, ci doar l\sat prad\ marii li-
ni[ti ce `nso]e[te grevele din Asia, acelui vid nelini[titor din ora[ele
abandonate unde c`te o siluet\ furi[at\ se face nev\zut\, `n zgomotul
`n\bu[it al galen]ilor solitari... Victoria nu mai este un nume de
b\t\lie, ci acele grafice, acele rapoarte, pre]ul care scade al caselor,
cererile de subven]ii, `nmul]irea pl\cu]elor albe ce `nlocuiesc treptat,
la intrarea marilor cl\diri din Hong Kong, denumirile companiilor...
Cel\lalt r\zboi, cel vechi, se preg\te[te [i el: armata lui Tcheng
Tiung-Ming este antrenat\ sub conducerea unor ofi]eri englezi.
Bani, bani, bani! spun, unul dup\ altul, rapoartele. Vom fi fie mare, foarte mare. M\ a[ez a[adar `n fotoliul preziden]ial, sin-
obliga]i s\ nu mai pl\tim aloca]iile de grev\... {i Garin, `n fa]a
fiec\rei cereri, deseneaz\ nervos un D: Decretul. Multe companii
cantoneze, pe care Decretul le-ar duce la ruin\ [i care i-au propus
odinioar\ lui Borodin mari sume de bani, s-au adresat prietenilor
lui Tcheng Dai... Pe la ora unsprezece pleac\.
Trebuie neap\rat s\ ob]in decretul. Dac\ Gallen vine, spune-i
c\ s`nt la Tcheng Dai.
* {i, cu un sur`s flasc de b\tr`n obez [i excitat care se uit\ la o
Lucrez apoi cu Nicolaiev. Acest [ef al Siguran]ei e un fost agent
al Ohranei. Borodin `i cunoa[te dosarul, care se afl\ ast\zi la Ceka.
Afiliat organiza]iilor teroriste de dinainte de r\zboi, a arestat nume-
ro[i militan]i. Era foarte bine informat, c\ci la propriile surse se
ad\ugau [i cele ale so]iei sale, terorist\ sincer\ [i respectat\, care a
CUCERITORII 101
murit `n chip ciudat. Diferite `mprejur\ri l-au f\cut suspect `n ochii
camarazilor s\i, f\r\ a `ng\dui totu[i existen]a unei opinii care s\
justifice executarea lui. Din acel moment, Ohrana n-a mai contat pe
el [i nici nu l-a mai pl\tit. Era incapabil s\ munceasc\. Ducea o exis-
ten]\ tot mai mizer\, ca ghid sau v`nz\tor de fotografii obscene...
Periodic, implora poli]ia, care-i trimitea ceva bani, ajut`ndu-l astfel;
tr\ia fiindu-i sil\ de el `nsu[i, la nimereal\, legat totu[i de poli]ie
printr-un fel de solidaritate. ~n 1914, ob]in`nd cincizeci de ruble a
fost ultima lui cerere `[i denun]a, ca [i cum ar fi vrut s\-[i achite
datoria, vecina, o b\tr`n\ care ascundea ni[te arme...
R\zboiul `l izb\vi. P\r\si frontul `n 1917, ajunse `n cele din urm\
la Vladivostok, apoi la Tientsin, unde se `mbarc\, angaj`ndu-se ca
om care spal\ vesela, pe vaporul ce pleca la Canton. ~[i relu\ aici
vechea profesie de informator [i [tiu s\ se arate `ndeajuns de abil,
astfel `nc`t Sun Iat-Sen `i `ncredin]\, patru ani mai t`rziu, unul dintre
posturile importante din poli]ia sa secret\. Ru[ii par a fi uitat fosta lui
profesie.
~n timp ce termin cu punerea `n ordine a coresponden]ei venite
din Hong Kong, el studiaz\ reprimarea revoltei de ieri.
~n]elegi, dragul meu, aleg `nc\perea cea mai mare. Trebuie s\
gur, doar eu singur, pe estrad\; doar eu singur, `n]elegi? ~ntr-un
col], doar un grefier, [i `nd\r\tul meu, [ase solda]i din Garda Ro[ie
care nu `n]eleg dec`t cantoneza. Bine`n]eles, fiecare ]ine `n m`n\ un
revolver. C`nd tipul intr\, adeseori bate din c\lc`ie milit\re[te
(exist\ [i oameni curajo[i, cum spune prietenul t\u Garin); dar c`nd
iese, n-o face niciodat\. Dac\ ar fi de fa]\ [i al]i oameni, un public,
n-a[ ob]ine niciodat\ ceva; acuza]ii m-ar `nfrunta. Dar c`nd s`ntem
doar `ntre noi... Nu po]i `n]elege asta: doar `ntre noi...
feti]\ goal\, adaug\ z`mbind:
Dac\ ai [ti c`t de la[i pot fi...
C`nd m\ `ntorc s\ iau masa de pr`nz, `l g\sesc pe Garin scriind.
O clip\, aproape am terminat. Trebuie s\ notez asta acum, alt-
fel uit. E vizita mea la Tcheng Dai.
102 ANDR MALRAUX
Dup\ c`teva minute, aud scr`[netul pe care-l face peni]a tr\g`nd
o linie. D\ la o parte h`rtiile.
Se pare c\ [i-a v`ndut [i ultima cas\. Locuie[te la un fotograf
s\rac [i cred c\ de asta a preferat s\ vin\ el la mine acum c`teva
zile. S`nt condus `ntr-un atelier, o c\m\ru]\ `ntunecoas\. ~mpinge
spre mine fotoliul [i se a[az\ pe divan. Undeva, `ntr-o curte, un
negustor de lanterne cioc\ne[te ni[te tabl\ ceea ce aproape c\ ne
oblig\ s\ ]ip\m. De altfel, po]i s\ cite[ti...
~mi `ntinde foile:
~ncepe de la: Dar, f\r\ `ndoial\... T.D. este el, iar eu s`nt G.,
dar mai bine o s\-]i citesc eu `nsumi, altfel nu vei putea `n]elege
anumite indica]ii pe care le-am scris prescurtat. ~nclin\ capul, dar,
c`nd s\ `nceap\ s\ citeasc\, adaug\:
Te scutesc de vorb\ria inutil\ de la `nceput. Ca de obicei, se
poart\ ca un mandarin distins. C`nd l-am somat s\-mi r\spund\
dac\ va nota sau nu decretul...
Domnule Garin, mi-a spus (Garin imit\ foarte bine vocea
slab\, m\surat\ [i doctoral\ a b\tr`nului), `mi `ng\dui]i s\ v\ pun
c`teva `ntreb\ri? {tiu c\ nu se obi[nuie[te...
V\ rog.
A[ vrea s\ [tiu dac\ v\ aminti]i de vremea c`nd am creat
[coala militar\.
~mi amintesc foarte bine.
Poate c\ n-a]i uitat, `n acest caz, c\ atunci c`nd a]i binevoit s\
veni]i la mine spre a-mi face cunoscut proiectul dumneavoastr\,
mi-a]i spus c\ [coala era fondat\ pentru a-i permite lui Kuang-Ton
s\ se apere.
Ei bine?
S\ se apere. V\ aminti]i poate c\ am mers cu dumneavoastr\ [i cu
t`n\rul comandant Tchai hai-Chek, la anumite persoane notabile. M-am
dus chiar [i singur uneori. Unii oratori m-au injuriat, f\c`ndu-m\ mili-
tarist, pe mine! {tiu c\ nici o via]\ onorabil\ nu e scutit\ de injurii [i de
aceea le dispre]uiesc. Dar le-am spus unor oameni vrednici de tot
respectul [i de toat\ considera]ia [i care aveau `ncredere `n mine:
Binevoi]i s\ crede]i c\ s`nt un om drept. Atunci v\ cer s\ v\ trimite]i
CUCERITORII 103
copilul fiul la aceast\ [coal\. V\ cer s\ uita]i ceea ce ne-a `nv\]at
`n]elepciunea str\mo[ilor no[tri: c\ meseria de soldat este infam\.
Domnule Garin, am spus asta?
Cine zice altceva?
Bun. O sut\ dou\zeci dintre ace[ti copii au murit. Trei din-
tre ei erau fii unici. Domnule Garin, cine r\spunde de aceste
mor]i? Eu.
Cu m`inile v`r`te `n m`neci, se `nclin\ ad`nc, `ndrept`ndu-[i apoi
trupul [i spun`nd:
S`nt un om b\tr`n, am uitat de mult\ vreme speran]ele tinere]ii
mele pe vremea aceea nici nu v\ n\scuse]i, domnule Garin. {tiu ce
este moartea. {tiu c\ exist\ [i sacrificii necesare. Dintre ace[ti tineri,
trei erau fii unici fii unici, domnule Garin [i i-am rev\zut pe ta]ii
lor. Orice t`n\r ofi]er care nu piere pentru a-[i ap\ra provincia
amenin]at\ moare `n zadar. Iar eu i-am sf\tuit s\ moar\ astfel.
Aceste argumente s`nt excelente; regret c\ nu le-a]i expus [i
`n fa]a generalului Tang.
Generalul Tang le cuno[tea, dar le-a uitat, ca at`]ia al]ii... Dom-
nule Garin, nu m\ intereseaz\ fac]iunile. Dar de vreme ce Comitetul
celor {apte, de vreme ce o parte din popor `mi pre]uie[te g`ndirea,
nu i-o voi ascunde.
Adaug\, rostind cuvintele foarte rar:
Oric`t de mare ar fi primejdia la care m-a[ expune... V\ rog s\
m\ crede]i c\ v\ vorbesc astfel cu p\rere de r\u. Dar m\ sili]i s-o fac.
Regret cu adev\rat. Domnule Garin, nu voi lua ap\rarea proiectului
dumneavoastr\. Ba chiar `l voi combate... Cred c\ prietenii pe care `i
ave]i [i chiar dumneavoastr\ nu s`nte]i buni p\stori pentru popor...
A `nv\]at franceza de la misionari, spuse Garin cu vocea-i obi[-
nuit\... ba chiar cred c\ s`nte]i o primejdie pentru el. O mare primej-
die, c\ci nu-l iubi]i.
Pe cine trebuie copilul s\ prefere, pe doica ce-l iube[te [i-l las\ s\
se `nece sau pe cea care nu-l iube[te, dar [tie s\ `noate [i-l salveaz\?
Cuget\ o clip\, `[i d\du capul pe spate ca s\ m\ priveasc\ mai
bine [i r\spunde cu tot respectul:
Asta, depinde poate, domnule Garin, de ceea ce are copilul `n
buzunare...
104 ANDR MALRAUX
Dar asta cred c\ [ti]i prea bine, c\ci iat\, s`nt aproape dou\-
zeci de ani de c`nd `l ajuta]i [i s`nte]i tot s\rac...
N-am c\utat s\...
Nu ca mine! Cine-mi vede pantofii g\uri]i (m\ sprijin de pe-
rete [i-i ar\t talpa pantofilor) ghice[te c\ am fost corupt [i c\ m-am
`mbog\]it.
Este uluitor, dar [i total idiot. Ar putea s\-mi r\spund\ c\, de[i
modeste, fondurile noastre ar `ng\dui s\-mi cump\r pantofi noi. Nu
se g`nde[te la asta sau nu vrea s\ continue o discu]ie care-l r\ne[te?
Ca to]i chinezii din genera]ia lui, se teme de violen]\, de iritare, `n
care vede semnele vulgarit\]ii... ~[i scoate m`inile din m`neci, des-
chide larg bra]ele [i se ridic\.
Asta-i tot.
Garin a[az\ pe mas\ ultima foaie, `[i `ncruci[eaz\ m`inile pe ea
[i repet\:
Asta-i tot.
{i atunci?
Cred c\ problema-i rezolvat\. Pentru a vorbi din nou despre
decret, nu ne r\m`ne dec`t s\ a[tept\m, s\ a[tept\m s\ se fi terminat
cu el. Din fericire, face tot ce trebuie ca s\ ne ajute.
Cum a[a?
Cere arestarea terori[tilor (`ntre paranteze fie spus, poate s\
o cear\: dac\ ob]ine punerea lor sub acuza]ie, poli]ia nu-i va g\si,
asta-i totul). Hong `l ur\[te de mult\ vreme...
A doua zi diminea]\
Intr`nd, ca de obicei atunci c`nd `nt`rzie, `n camera lui Garin,
aud strig\te: dou\ chinezoaice tinere s`nt culcate pe pat, goale
(corpurile lor epilate: dou\ pete prelungi [i netede); surprinse de
intrarea mea, se ridic\ url`nd [i se refugiaz\ `nd\r\tul unui para-
van. Garin `[i `ncheie tunica de ofi]er, cheam\ servitorul [i `i
porunce[te s\ le conduc\ afar\ pe femei [i s\ le pl\teasc\ dup\ ce
se vor fi `mbr\cat.
CUCERITORII 105
C`nd e[ti aici de c`tva timp, `mi spune el pe scar\, chine-
zoaicele `ncep s\ te preocupe, o s\ vezi. Atunci, ca s\ te po]i con-
sacra unor lucruri serioase, cel mai bine e s\ te culci cu ele [i s\-]i
eliberezi astfel mintea.
Dac\ faci asta cu dou\ deodat\ poate te sim]i de dou\ ori mai u[urat?
F\-o cu una sau cu dou\ (cu una, dac\ preferi), dup\ cum ai
chef. ~n casele de pe malul fluviului avem mul]i informatori, dar eu
r\m`n tot ne`ncrez\tor...
Acolo merg [i albii?
Bine`n]eles! Chinezoaicele s`nt foarte pricepute...
Nicolaiev ne a[teapt\ `n josul sc\rii; cum `l vede pe Garin, `i strig\:
Da, da, totul continu\! Ascult\!
Scoate din buzunar o foaie de h`rtie [i, `n timp ce ne ducem la
Propagand\ pe jos (`nc\ nu e foarte cald), mi[c`ndu-ne `ncet, din
cauza obezit\]ii lui, cite[te:
B\rba]ii [i femeile din misiunile str\ine au fugit din fa]a unei
mul]imi inofensive de chinezi. De ce fug, dac\ s`nt nevinova]i? Iar
`n gr\dina misiunii au fost g\site gr\mezi de oase de nou-n\scu]i.
Acum, c`nd s-a stabilit c\ aceste fiin]e vicioase masacreaz\ cu s\l-
b\ticie, `n timpul orgiilor lor, copila[i chinezi nevinova]i...
E scris de Hong, nu-i a[a? `ntreab\ Garin.
Ca de obicei, e dictat, c\ci el nu [tie s\ scrie cu litere chine-
ze[ti. E cel de-al treilea comunicat...
I-am interzis s\ mai emit\ asemenea stupidit\]i. Acest Hong
`ncepe s\ m\ calce pe nervi!
{i cred c\ are de g`nd s\ continue... Nu l-am v\zut lucr`nd cu
pl\cere, `n cadrul Propagandei, dec`t atunci c`nd a trebuit s\ redac-
teze comunicate anticre[tine. Spune c\ poporul este bucuros c`nd
cite[te asemenea comunicate... A[a o fi...
Nu despre asta-i vorba. C`nd sose[te, trimite-l la mine.
Azi-diminea]\ dorea s\ te vad\, cred c\ te a[teapt\...
Mai ales nu-l `ntreba ce inten]ii are cu privire la Tcheng Dai.
Informeaz\-te `n alt\ parte!
Bun. Spune-mi, Garin...
106 ANDR MALRAUX
Ce?
{tii c\ bancherul Sia-Tcheu e mort?
~njunghiat?
~mpu[cat `n cap, c`nd am trecut podurile.
{i crezi c\ Hong...
Nu cred, [tiu.
I-ai spus totu[i s\-i lase-n...
Din partea ta [i din partea lui Borodin (fiindc\ veni vorba,
Borodin se simte mai bine cu s\n\tatea, va fi [i el aici cur`nd).
Hong `[i face de cap, nu mai ascult\ de nimeni.
{tia c\ Sia-Tcheu ne sus]inea?
Bine`n]eles. Dar pu]in `i p\sa lui de asta! Sia-Tcheu era prea
bogat... N-a avut loc nici un jaf, ca de obicei...
Garin d\ din cap f\r\ s\ r\spund\. Ajungem la destina]ie. ~l `n-
so]esc pe Nicolaiev, iau din biroul lui dosarul cu ultimele rapoarte ve-
nite din Hong Kong [i cobor. C`nd intru `n biroul lui Garin, m\ izbesc
de Hong, care tocmai pleca. Vorbe[te cu accent str\in foarte pronun]at,
cu o voce aproape [optit\ `n care po]i ghici o furie cu greu ascuns\:
Voi trebuie s\ judeca]i ceea ce scriu. De acord. Dar nu [i senti-
mentele mele. Tortura cred eu este, aici, un lucru drept. Pentru c\
via]a unui om s\rac este o `ndelung\ tortur\. Iar cei care-i `nva]\ pe
s\raci s\ o `ndure trebuie s\ fie pedepsi]i, fie ei preo]i cre[tini sau ori-
care al]i oameni. Ei nu [tiu. Nu [tiu. Ar trebui cred s\-i oblig\m
(subliniaz\ cuv`ntul cu un gest, de parc\ ar lovi pe cineva) s\
`n]eleag\. Nu asmu]ind asupra lor solda]ii. Nu. Ci pe lepro[i. Bra]ul
unui om se transform\ `n noroi [i `ncepe s\ curg\; omul vine s\-mi
vorbeasc\ despre resemnare, [i e bine. Dar acest om spune altceva...
Pleac\ sur`z`nd, ar\t`ndu-[i din]ii, iar chipul s\u plin de ur\
cap\t\ dintr-o dat\ o expresie aproape copil\reasc\.
Garin cuget\, preocupat. C`nd `[i `nal]\ capul, privirea lui o
`nt`lne[te pe a mea...
L-am prevenit pe episcop, spune el, ca s\ [tie ce primejdie `i
amenin]\ pe misionari. A devenit necesar\ plecarea, nu masacra-
rea lor.
{i ce ]i-a spus?
CUCERITORII 107
Mi-a transmis urm\toarele: Ne vom lua toate m\surile nece-
sare. C`t prive[te restul, Dumnezeu va hot\r` dac\ vom fi sau nu
martiri. Fac\-se voia Lui! C`]iva misionari au plecat totu[i...
~n timp ce vorbe[te, privirea i se `ndreapt\ spre birou, fix`ndu-se
pe una dintre acele note albe ce-i acoper\ sugativa:
Tcheng Dai nu mai st\ la fotograf, ci s-a instalat `ntr-o vil\ pe
care i-a pus-o la dispozi]ie un prieten plecat din ora[. ~n]eleptul
b\rbat a ob]inut ieri sear\ o gard\ militar\... Ah! ce bine ar fi dac\
am putea `nlocui Comitetul celor {apte printr-un comitet dictatorial
mai sigur, dac\ am putea crea o Ceka, dac\ n-ar mai trebui s\ ne
bizuim pe oameni ca Hong!... S`nt `nc\ multe lucruri de f\cut!
Cine-i acolo? Da, intr\!
Santinela aduce din partea unui delegat un rulou de m\tase
trimis din Shanghai, pe care s`nt caligrafiate, cu cerneal\ de China,
felicit\ri.
~n partea de jos a fost ad\ugat cu o cerneal\ mai deschis\ la
culoare [i mai murdar\ un fel de post-scriptum:
Noi (urmeaz\ patru nume) am semnat cele ce urmeaz\ cu s`ngele
nostru, dup\ ce ne-am t\iat fiecare la un deget, pentru a ar\ta admira]ia
fa]\ de compatrio]ii no[tri din Canton, care `ndr\znesc s\ lupte cu at`ta
curaj `mpotriva Angliei imperialiste. Le m\rturisim deci respectul nos-
tru [i convingerea c\ lupta va continua p`n\ la victoria total\.
Au semnat apoi; urmeaz\ nenum\rate semn\turi colective (una
pentru fiecare sec]ie).
P`n\ la victoria total\, repet\ Garin. Decretul, decretul, de-
cretul! Asta-i toat\ problema! Dac\ nu `mpiedic\m vapoarele din
Hong Kong s\ vin\ aici, o s\ fim p`n\ la urm\ `nfr`n]i! Decretul
trebuie promulgat. Trebuie. Dac\ nu izbutim, ce dracu mai c\ut\m
noi aici?...
Ia de pe birou un vraf de rapoarte primite din Hong Kong. S`nt
numai cereri de bani.
P`n\ una-alta, nu avem dec`t o solu]ie, continu\ el: s\ renun-
]\m la greva general\. ~ntreaga Asie urm\re[te, `n sf`r[it, lupta
noastr\; e de-ajuns ca Hong Kong-ul s\ r\m`n\ paralizat sub
108 ANDR MALRAUX
privirile tuturor. Greva marinarilor [i a docherilor, total\, supraveg-
heat\ de sindicate, va fi de-ajuns. Un Hong Kong f\r\ bra]e de
munc\ e totuna cu un Hong Kong pustiu, iar noi avem aici mare
nevoie de banii Interna]ionalei, nevoie mare de tot!...
{i `ncepe s\ scrie un raport, c\ci deciziile care angajeaz\ Inter-
na]ionala s`nt luate de Borodin. Lumina scoate `n eviden]\ proemi-
nen]ele [i ridurile chipului ce se apleac\ deasupra biroului. Reapare
cea mai veche putere din Asia; spitalele din Hong Kong, p\r\site
de infirmieri, s`nt pline de bolnavi, iar pe aceast\ h`rtie, galben\
sub lumin\, un bolnav `i scrie altui bolnav...
Ora dou\
Noua atitudine a lui Hong `l `ngrijoreaz\ foarte mult pe Garin. Se
bizuie pe el ca s\-l scape de Tcheng Dai; dar de[i rapoartele informa-
torilor arat\ c\ Hong nu va a[tepta s\ fie pus sub acuza]ie pentru a
ac]iona [i c\ certitudinea de a nu avea `nc\ poli]ia `mpotriva lui `l face
s\ ac]ioneze rapid, el nu [tie ce pune la cale teroristul. De c`t\va
vreme, `mi spune el, iese la iveal\ un personaj ciudat; de sub aparenta
cultur\, `ntemeiat\ doar pe medita]ia asupra c`torva idei virulente,
g\site la `nt`mplare, prin c\r]i [i conversa]ii, chinezul incult, chinezul
care nu [tie s\ citeasc\ literele chineze[ti urc\ la suprafa]\ [i `ncepe
s\-l domine pe cel ce cite[te c\r]i scrise `n francez\ [i `n englez\; [i
acest nou personaj e st\p`nit cu totul de violen]a caracterului s\u, de
tinere]ea sa [i de singura experien]\ ce-i apar]ine cu adev\rat: cea a
s\r\ciei... Ca adolescent, a tr\it `ntre oameni al c\ror univers era unul
al s\r\ciei, `n intimitatea acelor hrube din marile ora[e chineze[ti b`ntu-
ite de bolnavi, de b\tr`ni, de nevolnici de tot felul, de cei ce `ntr-o bun\
zi mor de foame [i de cei, mult mai numero[i, ce supravie]uiesc,
m`nc`nd ca animalele, men]inu]i `ntr-un fel de abrutizare [i de sl\bi-
ciune ne`ntrerupt\. ~n cazul acestora, ce n-au alt\ preocupare dec`t s\-[i
potoleasc\ foamea, dec\derea e aproape `ntotdeauna at`t de complet\,
`nc`t nu mai las\ loc nici m\car urii. Sentimente, iubire, demnitate, totul
s-a pr\bu[it [i abia dac\, din c`nd `n c`nd, se mai ivesc izbucniri de
m`nie [i disperare, precum, deasupra gr\mezii de zdren]e [i trupuri
n\v\lite `n praf, aceste capete, cu ochii larg deschi[i, aceste guri
CUCERITORII 109
`nfulec`nd copanele de pui d\ruite de misionari... Dar pentru ceilal]i,
pentru cei ce devin uneori solda]i sau t`lhari, pentru cei care mai s`nt
capabili de vreo tres\rire, pentru cei ce pun la cale tot felul de combi-
na]ii complicate ca s\-[i poat\ cump\ra pu]in tutun, ura exist\, tenace,
fratern\. Tr\iesc o dat\ cu ea, `n a[teptarea acelor zile c`nd trupele,
aproape `nfr`nte, `i cheam\ `n ajutor pe t`lhari [i pe incendiatori. Hong
a sc\pat de s\r\cie; dar nu i-a uitat lec]ia [i nici imaginea lumii pe
care ea o impune, feroce, colorat\ de ura neputincioas\. Nu exist\
dec`t dou\ rase, spune el, s\racii [i ceilal]i. Cei puternici [i cei boga]i
`i inspir\, `nc\ din copil\rie, un asemenea dezgust, `nc`t nu dore[te
nici putere, nici bog\]ie. Treptat, pe m\sur\ ce se `ndep\rteaz\ de
mediile sordide, descoper\ c\ ur\[te nu fericirea boga]ilor, ci respectul
pe care-l au fa]\ de ei `n[i[i. Un s\rac, mai spune el, nu se poate
stima pe sine. Ar accepta [i asta, dac\ s-ar g`ndi, ca str\mo[ii lui, c\
existen]a nu-i limitat\ doar la via]a individual\. Dar, legat de prezent
cu toat\ for]a pe care i-o d\ descoperirea mor]ii, nu mai accept\, nu
mai caut\, nu mai discut\, doar ur\[te. Vede `n mizerie un demon dul-
ceag, ce se str\duie[te permanent s\-i dovedeasc\ omului c\-i josnic,
la[, nevolnic, `nclinat spre umilin]\. ~l ur\[te f\r\ `ndoial\, mai presus
de orice, pe omul care se respect\, pe omul sigur de sine; nu-i cu
putin]\ s\ fii mai profund revoltat `mpotriva rasei tale. Dezgustul fa]\
de respectabilitate, virtute chinezeasc\ prin excelen]\, l-a determinat
s\ intre `n r`ndurile revolu]ionarilor. Ca to]i cei `nsufle]i]i de patim\,
se exprim\ cu for]\, ceea ce-i confer\ mult\ autoritate; iar aceast\
autoritate este sporit\ de marea-i ur\ fa]\ de ideali[ti fa]\ de Tcheng
Dai, mai ales , c\reia i se atribuie `n mod gre[it cauze politice. ~i
ur\[te pe ideali[ti pentru c\ ei vor s\ aranjeze lucrurile. El nu vrea
ca lucrurile s\ se aranjeze. Nu vrea s\ renun]e la ura lui prezent\,
pentru un viitor nesigur. Vorbe[te cu furie despre cei care uit\ c\ via]a
este unic\ [i care le propun oamenilor s\ se sacrifice pentru copiii lor.
Hong nu-i dintre cei care au copii, nici dintre cei care se sacrific\ sau
au dreptate pentru al]ii dec`t ei `n[i[i. Ar trebui ca Tcheng Dai, spune
el, `n timp ce [i-ar c\uta, ca at`]ia al]ii hrana prin gunoaie, s\ aib\
pl\cerea s\-l aud\ pe vreun onorabil mo[neag, vorbindu-i despre
dreptate! Nu vrea s\ vad\ `n b\tr`nul [ef at`t de fr\m`ntat dec`t pe cel
ce pretinde `n numele drept\]ii s\-l lipseasc\ de r\zbunarea sa. {i,
110 ANDR MALRAUX
g`ndindu-se la confiden]ele confuze ale lui Rebecci, consider\ c\ prea
mul]i oameni [i-au abandonat singura voca]ie, atra[i de umbra unui
ideal oarecare. El nu vrea s\ `mb\tr`neasc\ `nchiriind p\s\ri mecanice,
nu vrea s\ se lase `nvins de v`rst\. Dup\ ce a auzit acest poem al unui
chinez din Nord:
Lupt singur [i c`[tig sau pierd
Spre-a m\ elibera de nimeni n-am nevoie.
Nu vreau ca vreun Iisus Hristos s\ cread\
C\ va putea, pentru mine, vreodat\ muri
s-a gr\bit s\-l `nve]e pe dinafar\. Influen]a lui Rebecci, apoi cea a lui
Garin au alimentat `n el nevoia unui realism furios, pe de-a-ntregul
supus urii. ~[i prive[te via]a cum ar face-o un ftizic `nc\ `n plin\ pu-
tere, dar care nu mai are nici o speran]\; iar `n v\lm\[agul sentimen-
telor sale, ura impune o ordine s\lbatic\, brutal\, devenind datorie.
Doar ac]iunea `n slujba urii nu-i nici minciun\, nici la[itate, nici
sl\biciune; doar ea se opune `ntr-adev\r cuvintelor. Tocmai din
aceast\ nevoie de ac]iune a devenit aliatul nostru; dar el g\se[te c\
Interna]ionala ac]ioneaz\ prea `ncet, cru]`ndu-i pe prea mul]i; `n s\p-
t\m`na asta, de dou\ ori, a asasinat oameni pe care Interna]ionala
voia s\-i protejeze.
Fiecare asasinat `i spore[te `ncrederea `n sine, spune Garin, [i-l
face s\ `n]eleag\ treptat ce este el cu adev\rat: un anarhist. Ruptura
dintre noi nu va `nt`rzia s\ se produc\. Numai de n-ar avea loc prea
cur`nd! {i, dup\ o scurt\ t\cere: E unul dintre du[manii pe care-i
`n]eleg cel mai bine...
A doua zi
C`nd intru `n biroul lui Garin, Klein [i Borodin stau de vorb\, a[eza]i
unul `n fa]a celuilalt, l`ng\ u[\. ~l privesc piezi[ pe Hong care, `n picioare
`n mijlocul camerei, cu m`inile `n buzunare, discut\ cu Garin. ~n
diminea]a asta, Borodin s-a ridicat din pat; galben, slab, ast\zi seam\n\
cu un chinez. Ceva `n atmosfer\, `n atitudinea oamenilor aduce a ostili-
tate, aproape a ceart\. Hong vorbe[te cu accentul s\u specific, sacadat,
CUCERITORII 111
cu trupul imobil. V\z`ndu-i mi[carea brutal\ a maxilarelor (vorbe[te ca
[i cum ar mu[ca), m\ g`ndesc dintr-o dat\ la fraza pe care mi-a citat-o
Grard: C`nd voi fi condamnat la pedeapsa capital\...
~n Fran]a, spune el, nu `ndr\zneau s\-i taie capul regelui, nu-i
a[a? P`n\ la urm\ totu[i au f\cut-o. {i Fran]a n-a murit. ~ntotdeauna,
`nt`i [i-nt`i trebuie s\-i tai capul regelui.
Nu c`nd el e cel care pl\te[te.
{i c`nd pl\te[te, [i c`nd nu pl\te[te. Ce-mi pas\ mie c\ pl\te[te?
Ne pas\ nou\, tuturor. Aten]ie, Hong, orice ac]iune terorist\
depinde de poli]ia pe care o are `n fa]a ei...
Poftim?...
Garin repet\ fraza. Hong pare a fi `n]eles, dar nu se clinte[te din
loc [i fixeaz\ podeaua, cu g`tul `ntins.
Fiecare lucru la timpul potrivit, adaug\ Garin. Revolu]ia nu-i
chiar at`t de u[or de `nf\ptuit.
Oh! revolu]ia...
Revolu]ia, spune Borodin dintr-o dat\, `ntorc`ndu-se brusc,
`nseamn\ s\ pl\te[ti armata!
Atunci e cu totul lipsit\ de interes. S\ alegi? De ce? Pentru c\
la voi e mai mult\ dreptate? Asemenea preocup\ri le las `n grija
respectabilului Tcheng Dai. S`nt potrivite cu v`rsta lui. ~i vin ca o
m\nu[\ acestui b\tr`n nociv. Politica nu m\ intereseaz\.
A[a-i, a[a-i, r\spunde Garin. Vorbe! {tii tu ce fac `n clipa asta
directorii marilor agen]ii din Hong Kong? Fac coad\ la guvernator
ca s\ ob]in\ subven]ii, iar b\ncile refuz\ s\ pl\teasc\ sumele cerute.
~n port, oamenii distin[i car\ din greu pachete ([i g`[te). Noi dis-
trugem Hong Kong-ul, transform\m `ntr-un mic port unul dintre
teritoriile cele mai bogate ale coroanei engleze ca s\ nu mai vor-
bim de valoarea de exemplu a acestei ac]iuni. {i tu ce faci?
~n prima clip\, Hong tace. Dar, dup\ cum `l prive[te pe Garin,
simt c\ va vorbi. ~n sf`r[it, se hot\r\[te:
Orice situa]ie social\ este o porc\rie. Via]a e unic\. S\ nu
o irose[ti.
Dar \sta nu-i dec`t un `nceput...
{i apoi? spune Borodin.
M\ `ntreba]i ce fac?
112 ANDR MALRAUX
S-a `ntors c\tre Borodin [i, de data asta, `l prive[te `n fa]\.
Fac ceea ce nu `ndr\zni]i voi s\ face]i. E foarte ru[inos s\-i sile[ti
pe cei s\raci s\ munceasc\ p`n\ crap\ [i e foarte bine s\-i pui pe ni[te
bie]i am\r`]i s\-i omoare pe du[manii partidului. Dar e bine, nu-i a[a, [i
s\ te fere[ti s\-]i murd\re[ti m`inile f\c`nd asemenea treburi?
Poate c\ mi-e fric\? r\spunde Borodin, cuprins treptat de m`nie.
Nu c\ vei fi ucis.
{i, d`nd din cap de sus `n jos:
C`t prive[te restul, da.
Fiecare cu rolul s\u!
Deci rolul acela `mi revine mie, nu-i a[a?
Pe m\sur\ ce se `nfurie, vorbe[te cu un accent tot mai pronun]at.
Crede]i c\ nu mi-e [i mie sil\? Pentru c\ m\ dezgust\ at`t de
mult, `i scutesc uneori pe ceilal]i s-o fac\ [i o fac eu, m\ `n]elege]i?
Da, v\d c\ v\ uita]i la domnul Klein. {tiu c\ a suprimat pe unul din
marea aristocra]ie. Eu i-am cerut...
L\s`ndu-[i fraza neterminat\, prive[te c`nd la Borodin, c`nd la
Klein [i r`de nervos.
Nu to]i burghezii s`nt patroni de uzin\, [opte[te el.
Apoi, dintr-o dat\, ridic\ violent din umeri [i pleac\ cu pa[i
repezi, tr`ntind u[a.
T\cere.
Nu-i bine, spune Garin.
Ce crezi c\ va face? `ntreab\ Klein.
Te referi la Tcheng Dai? Tcheng Dai aproape c\ i-a cerut capul...
{i, dup\ un moment de g`ndire:
M-a `n]eles c`nd i-am spus c\ orice ac]iune terorist\ trebuie s\
]in\ seama de poli]ia cu care urmeaz\ s\ se confrunte. Deci va
`ncerca s\ termine cu Tcheng Dai c`t mai repede... E foarte probabil
c\ a[a se va `nt`mpla. Dar, `ncep`nd de ast\zi, vom fi viza]i noi
`n[ine... Primul la r`nd deci, domnilor...
Mu[c`ndu-[i musta]a [i `ncheindu-[i centironul care-l stinghere[te
c`nd se mi[c\, Borodin se ridic\ [i pleac\. ~l urm\m. Lipit de becul
electric, un fluture mare proiecteaz\ pe zid o uria[\ pat\ neagr\.
CUCERITORII 113
Ora nou\
F\r\ `ndoial\, cuvintele lui Mirov l-au nelini[tit pe Garin,
c\ci, pentru prima oar\, face aluzie la boala lui, f\r\ ca eu s\-l fi
`ntrebat.
Boala, b\tr`ne, boala... N-ai cum s\ [tii ce-i atunci c`nd nu e[ti
bolnav. Crezi c\ e un lucru `mpotriva c\ruia lup]i, un lucru str\in. Dar
nu: boala e[ti tu, tu `nsu]i... De `ndat\ ce problema Hong Kong-ului
va fi rezolvat\...
Dup\ cin\, a sosit o telegram\: armata lui Tcheng Tiung-Ming a
plecat din Waitcheu [i se `ndreapt\ spre Canton.
Aflu, trezindu-m\, c\ Garin, dup\ ce a avut o criz\, a fost dus la
spital azi-noapte. ~l voi putea vizita `ncep`nd cu ora [ase.
Hong [i anarhi[tii anun]\ c\ vor avea loc `ntruniri azi dup\-amiaz\,
`n s\lile de care dispun principalele sindicate. Hong `nsu[i va rosti un
discurs la `ntrunirea celei mai puternice societ\]i de culi din portul
Canton, Barca, [i la `ntrunirile altor c`torva societ\]i secundare.
Borodin l-a desemnat, pentru a-i r\spunde, pe unul dintre cei mai buni
oratori ai Gomindanului, Mao Ling-Wu.
M`ine, agen]ii no[tri vor anun]a c\ am renun]at la greva general\
din Hong Kong. Totodat\, pentru ca nelini[tea ce apas\ asupra
ora[ului s\ nu se risipeasc\, Siguran]a englez\ va fi informat\ prin
agen]ii dubli c\, furio[i c\ nu pot continua greva general\, chinezii
se preg\tesc de insurec]ie. De c`teva zile, casele de comer] engleze
`ncearc\ s\ creeze la Suateu un serviciu de mesagerii, prin care
obiectele debarcate `n acest port vor fi expediate `n interiorul
Chinei. Greva docherilor a fost decretat\ ieri, la ordinul nostru, de
sindicatele din Suateu, iar confiscarea m\rfurilor de origine englez\
a fost ordonat\ azi-diminea]\. A pornit `ntr-acolo [i un tribunal
extraordinar; to]i negustorii care au acceptat livrarea de m\rfuri
engleze vor fi aresta]i [i pedepsi]i cu o amend\ reprezent`nd dou\
treimi din averea lor. Cei ce nu-[i vor achita amenda `n zece zile,
vor fi executa]i.
114 ANDR MALRAUX
Ora cinci
Am avut de lucru p`n\ foarte t`rziu, iar `ntrunirea societ\]ii
Barca a [i `nceput, desigur.
Ne oprim, secretarul lui Nicolaiev [i cu mine, `n fa]a unui fel de
uzin\, intr\m `ntr-un garaj pe care-l travers\m prin culoarul dintre
ma[inile Ford, mai travers\m [i o curte. Din nou, un acoperi[ simplu, un
mare zid alb pe care ploile au l\sat dungi late [i verzi, de parc\ cineva ar
fi aruncat peste el c`teva g\le]i cu acid; o u[\. ~n fa]a u[ii, pe o lad\, o
santinel\ purt`nd espadrile `[i arat\ pistolul automat unor copii. Cei mai
mici s`nt goi. ~nso]itorul meu `i prezint\ o carte de identitate; ca s-o
priveasc\, se ridic\ [i `mpinge cu un gest bl`nd grupul de copii.
Intr\m. Un zgomot `n\bu[it, din care se disting ici-colo fr`nturi de
fraz\, urc\ o dat\ cu o cea]\ groas\ [i alb\struie. Nu deslu[esc dec`t cele
dou\ mari prisme luminoase [i parc\ ciuruite de atomi, pe care le
proiecteaz\ ferestrele [i care se cufund\ ca ni[te bare oblice `n obscuri-
tatea s\lii. Lumin\, praf, fum, materie fluid\ [i dens\ `n care tutunul
deseneaz\ ramuri [i flori. Nu percepem `nc\ dec`t acea rumoare, disper-
sat\ asemenea prafului; dar iat\ c\ ea se ordoneaz\ sub vocea g`f`it\ a
oratorului care este `n penumbr\ transform`ndu-se `ntr-un strig\t
scandat: Da, da. Nu, nu, smuls mul]imii de fiecare fraz\ [i ritm`nd
discursurile, ca `ntr-o litanie, cu lovituri de gong `n\bu[ite.
Ochii mi se obi[nuiesc treptat cu `ntunericul. Sala este simpl\,
f\r\ nici o podoab\. Trei estrade: una pentru biroul la care stau pre-
[edintele [i doi asesori, `n fa]a unui mare tablou acoperit cu litere
chineze[ti (S\ fie testamentul lui Sun Iat-Sen? Nu pot s\-l citesc, e
prea departe); o alta, unde s-a urcat oratorul, pe care cu greu `l
auzim [i `l vedem. Pe estrada a treia se afl\, la loc vizibil, `n fa]a
unui fel de pupitru, un chinez b\tr`n cu nasul coroiat [i fin, cu p\rul
c\runt t\iat perie. Sprijinit `n coate, `[i umfl\ pieptul [i a[teapt\.
Mul]imea, pe care `ncep s-o v\d mai limpede, st\ ca `ncreme-
nit\. ~n micu]a `nc\pere se afl\ patru-cinci sute de oameni; l`ng\ bi-
rou, c`teva studente cu p\rul t\iat scurt; marile ventilatoare din
tavan lovesc greoi aerul `ngro[at. Str`n[i unii `n al]ii sau aproape
r\sfira]i: solda]i, studen]i, mici negustori, culi, care aprob\ cu vocea,
cu o mi[care a g`tului proiectat `nainte, ca aceea a c`inilor care latr\,
CUCERITORII 115
`n timp ce trupul le r\m`ne nemi[cat. Nu vezi bra]e `ncruci[ate,
coate sprijinite pe genunchi, b\rbii sprijinite pe m`ini, ci numai
trupuri rigide, verticale, moarte, chipuri p\tima[e, ale c\ror maxi-
lare `nainteaz\, aprob`nd cu un fel de l\trat sacadat.
Acum reu[esc s\ aud destul de limpede ca s\ pot `n]elege; este
vocea lui Hong, nu [ov\itoare, ca atunci c`nd vorbe[te `n fran]u-
ze[te, ci profund\ [i repezit\. A ajuns la sf`r[itul discursului:
Spun c\ ne-au adus libertatea! Noi am zdrobit imperiul ca pe
un ou `nc\ de acum cinci ani, pe c`nd ei se t`rau `nc\ `n patru labe,
sub biciul mandarinilor lor militari! Spun pretutindeni prin agen]ii
lor pl\ti]i, prin servitorii lor, c\ ei ne-au `nv\]at ce-i Revolu]ia!
Oare avem nevoie de ei? Oare conduc\torii mi[c\rii Tai Ping aveau
consilieri ru[i? {i cei ai Boxerilor?
Toate acestea, spuse `ntr-o chinez\ vulgar\, cu furie, s`nt `ntre-
rupte de strig\te de da, guturale [i tot mai numeroase. Cu fiecare
fraz\, Hong ridic\ tonul. Acum strig\:
Oare ru[ii au m`nuit bidoanele cu benzin\, c`nd opresorii no[tri se
preg\teau s\-i spintece pe proletarii din Canton? Cine i-a aruncat `n flu-
viu pe porcii \ia spinteca]i, pe negustorii ce luptau `mpotriva noastr\?
Da, da! Da! Da! Da! Da!
Mao, sprijinit `n coate ca la `nceput, nemi[cat, tace; aproape
`ntreaga adunare este de partea oratorului; [i zadarnic li s-ar spune
celor care s`nt aici c\ nu i-au `nvins ei singuri pe negustorii ce lup-
tau ca voluntari.
Hong a ob]inut ce voia: le vorbea, ne`ndoielnic, de ceva vreme
deja. Coboar\ [i, obligat fiind s\ ia cuv`ntul [i la alte `ntruniri,
pleac\ repede, st`rnind un vuiet puternic [i respectuos, pe care Mao,
care a `nceput s\ vorbeasc\, nu-l poate domina. E cu neputin]\ s\
auzi un singur cuv`nt. Totul a fost dinainte preg\tit: am impresia c\
protesteaz\ [i strig\ doar [apte-opt chinezi, mereu aceia[i, r\sp`ndi]i
prin sal\. F\r\ `ndoial\ c\ mul]imea, de[i ostil\, ar vrea s\ aud\ ceea
ce i se spune. Mao este un orator celebru [i venerabil. Dar nu ridic\
vocea. Continu\ s\ vorbeasc\, `n ciuda strig\telor [i a fluier\turilor,
privind cu aten]ie diferitele p\r]i ale s\lii care-l contest\. Probabil c\
116 ANDR MALRAUX
a constatat c\ este `ntrerupt doar de c`]iva indivizi, care `ncep totu[i
s\ atrag\ asisten]a de partea lor. Atunci, cu o voce puternic\ [i
dintr-o dat\ distinct\, `ndreapt\ o m`n\ autoritar\ spre sal\:
Privi]i-i pe cei care m\ insult\ ca s\ m\ `ntrerup\, fiindc\ se
tem de cuvintele mele!
Mul]imea se agit\. Mao a c`[tigat: fiecare se `ntoarce c\tre unul
dintre anarhi[ti. Nu mai are `mpotriva lui `ntreaga sal\, ci doar
c`]iva in[i.
Cei care tr\iesc din banii englezilor, `n timp ce grevi[tii no[tri
mor de foame, s`nt ni[te...
E cu neputin]\ s\ auzi sf`r[itul frazei. Mao s-a aplecat mult
`nainte, cu gura larg deschis\. Din cele patru col]uri ale s\lii por-
nesc, pe toate tonurile specifice rostirii chineze[ti, injurii nedes-
lu[ite, de parc\ ar urla o hait\. C`teva se aud limpede.
C`ine! E v`ndut str\inilor! Tr\d\torule! Tr\d\torule! Culi!
Poate c\ Mao vorbe[te, dar eu nu-l aud. Vacarmul scade `n
intensitate. Ici-colo, c`teva injurii izolate, precum ultimele aplauze
la teatru... Atunci, rec`[tig`nd dintr-o dat\ aten]ia auditoriului
printr-un gest nea[teptat `[i ridic\ m`inile deasupra capului ,
Mao vorbe[te cu o voce de dou\ ori mai puternic\:
Culi? Da, culi! M-am dus `ntotdeauna `n mijlocul celor s\raci. Dar
nu ca s\ le strig numele, cum face]i voi, al\turi de cel al ho]ilor [i al
tr\d\torilor! Eram aproape un copil c`nd... (~ntre anarhi[ti [i cei care vor
s\ aud\ are loc o adev\rat\ `nc\ierare; dar cuvintele lui Mao pot fi
deslu[ite.)... c`nd am jurat c\-mi voi lega via]a de-a lor, [i nimeni nu m\
va dezlega de acest leg\m`nt, c\ci cei `n fa]a c\rora l-am f\cut au murit...
{i, cu bra]ele `ntinse [i cu palmele deschise:
Voi, cei f\r\ locuin]\, voi, cei f\r\ hran\, voi to]i! Voi cei care
nu ave]i un nume, voi cei pe care-i recuno[ti dup\ rana de la um\r,
voi cei care desc\rca]i lemne [i trage]i cor\bii! Voi cei pe care-i [tii
dup\ rana din [old, voi, salahori din port! Asculta]i-i, asculta]i-i pe
cei care [i-au f\urit gloria cu s`ngele vostru! Zic bine c`nd zic culi,
frumo[ii domni[ori, a[a cum spuneam eu, acum o clip\ c`ini,
vorbind despre ei!
Da! Da!
{i din nou scandat:
CUCERITORII 117
Da! Da! Moarte celor ce ne insult\ poporul!...
Cine a strigat? Nu se [tie. Era o voce slab\, [ov\itoare.
Dar, pe dat\, o sut\ de voci url\:
La moa-a-a-arte...
E un vuiet uria[, un strig\t tulbure care se transform\ `n urlet.
Abia dac\ se deslu[e[te cuv`ntul, dar tonul e de ajuns [i spune totul.
C`]iva anarhi[ti `ncearc\ s\ ajung\ la tribun\; dar Mao n-a venit
singur: oamenii lui, acum ajuta]i de mul]ime, `i ap\r\, nel\s`nd pe
nimeni s\ se apropie. Un anarhist, urcat pe umerii altuia, `ncearc\
s\ se fac\ auzit. E pe dat\ luat cu asalt, aruncat la p\m`nt, lovit.
~nc\ierare. Ie[im. C`nd ajung la u[\, mai arunc o privire `n urm\: `n
fumul `nc\ [i mai gros, costumele de culoare deschis\, rochiile
albe, zdren]ele albastre sau cafenii ale muncitorilor din port se
amestec\, imagini zbuciumate [i ce]oase din care ies pumni ame-
nin]\tori, deasupra c\rora salt\ [epci ca de cret\...
~n strad\ `l z\resc pe Mao care pleac\. ~ncerc s\ ajung la el, dar nu
izbutesc. Poate c\ nu vrea s\ fie v\zut ast\zi `n tov\r\[ia unui alb...
M\ duc la spital, singur, pe jos. Felul `n care Mao a [tiut s\ ias\ din
`ncurc\tur\ e spre lauda iscusin]ei lui, dar dac\ cineva mai pu]in iscusit
n-ar fi strigat culi, ce s-ar fi `nt`mplat? O victorie ce se datoreaz\
unui asemenea hazard este zadarnic\. De altfel, Mao nu s-a ap\rat
dec`t pe el... ~nso]itorul meu yunnanez `mi spune, p\r\sindu-m\:
Dac\ Hong ar mai fi fost `nc\ de fa]\, domnul Mao n-ar fi tri-
umfat cu at`ta u[urin]\...
Triumfat?
C`nd ajung la spital, e noapte de-a binelea. La cele patru col]uri
ale pavilionului, sub ramurile de palmier, solda]i `narma]i cu revol-
vere. Intru. La aceast\ or\ coridoarele s`nt pustii. Auzindu-mi pa[ii
pe dale, un infirmier care doarme, culcat pe canapeaua de lemn de
la intrare, se treze[te [i m\ conduce `n camera lui Garin.
Linoleum, pere]i v\rui]i, un ventilator uria[, miros de medica-
mente, mai ales de eter. Perdeaua care-l protejeaz\ `mpotriva
]`n]arilor este pe jum\tate ridicat\; Garin pare culcat `ntr-un pat cu
perdelu]e de tul. M\ a[ez la c\p\t`iul lui. M`inile transpirate `mi
118 ANDR MALRAUX
alunec\ pe fotoliul de r\chit\. Trupul meu obosit se destinde; afar\,
b`z`ie nelipsi]ii ]`n]ari... O creang\ de palmier coboar\ dinspre
acoperi[, rigid\, siluet\ de metal profilat\ `n noaptea molatic\ [i
inform\. Mirosul descompunerii [i cel al florilor dulcege din
gr\din\ urc\ `mpreun\ din p\m`nt, intr\ o dat\ cu aerul `ncropit,
`mpletindu-se uneori cu un iz de ap\ st\tut\, de gudron [i de fier. ~n
dep\rtare, se aude, ca o grindin\, b\taia mah-jong-urilor, strig\te `n
chinez\, claxoane, petarde; c`nd sose[te, ca dinspre o mare
b\ltoac\, v`ntul de pe fluviu, iar noi p\str\m t\cerea, auzim sunetul
unei viori monocorde: vreun teatru ambulant sau vreun me[te[ugar
care c`nt\, mo]\ind `n pr\v\lioara lui `nchis\ cu sc`nduri. O lumin\
ro[cat\, fumeg`nd\, urc\ dind\r\tul copacilor; s-ar spune c\ acolo e
pe terminate un mare iarmaroc: ora[ul.
Garin, cu p\rul c\z`ndu-i pe fa]\, cu ochii pe jum\tate `nchi[i,
cu tr\s\turile obosite, m\ `ntreab\, de `ndat\ ce intru:
Ce se mai aude?
Nimic important.
~i dau c`teva ve[ti, apoi tac. ~n coridor [i `n camer\ becurile ard,
`nconjurate de insecte, de parc\ n-ar trebui s\ se sting\ niciodat\.
Pa[ii infirmierului se `ndep\rteaz\...
Vrei s\ te las singur?
Nu, dimpotriv\. Nu vreau s\ r\m`n singur. Nu-mi mai place
s\ m\ g`ndesc la mine, [i, c`nd s`nt bolnav, nu fac dec`t asta...
Oboseala din vocea lui de obicei at`t de limpede, u[or tremur\-
toare `n aceast\ sear\, ca [i cum g`ndirea i-ar controla cu greu
cuvintele, se potrive[te cu aceste becuri triste, cu aceast\ t\cere, cu
acest miros de trup asudat care uneori `l domin\ pe cel al eterului
[i al gr\dinii cutreierate de solda]i, cu tot acest spital unde nu par
vii dec`t insectele care b`z`ie, zbucium`ndu-se `n jurul becurilor...
Ciudat lucru: dup\ proces, eram p\truns `n profunzime de
sentimentul z\d\rniciei oric\rei vie]i, al unei umanit\]i m`nate de for]e
absurde. Acum sentimentul acesta revine... Boala e un lucru stupid...
{i totu[i, mi se pare c\ f\c`nd ceea ce fac eu aici, lupt `mpotriva
condi]iei absurde a omului... Dar absurdul `[i reg\se[te drepturile...
Se `ntoarce `n pat pe partea cealalt\; `mi vine `n n\ri mirosul
acri[or de febr\.
CUCERITORII 119
Totalitatea insesizabil\ ce-i permite unui om s\ simt\ c\ via]a
lui e dominat\ de ceva... Puterea amintirilor e ciudat de mare c`nd
e[ti bolnav. Toat\ ziua m-am g`ndit la procesul meu [i m\ `ntreb de
ce. Dup\ acest proces, impresia de absurditate pe care mi-o l\sa
ordinea social\ s-a extins treptat la aproape tot ceea ce-i omenesc...
De altfel, nu v\d `n asta nici un inconvenient... {i totu[i, totu[i...
Chiar `n aceast\ clip\, c`]i oameni nu viseaz\ la victorii pe care,
acum doi ani, nici m\car nu le b\nuiau ca posibile! Am f\cut s\ se
nasc\ `n ei speran]a. Speran]a lor. Nu ]in s\ fac fraze frumoase, to-
tu[i speran]a este pentru oameni, e `ns\[i ra]iunea lor de a tr\i [i a
muri... {i ce-i cu asta?... Fire[te, n-ar trebui s\ vorbesc at`t de mult
c`nd am asemenea febr\... E o idio]enie... S\ te g`nde[ti la tine
`nsu]i ziua `ntreag\!... De ce oare m\ g`ndesc la acel proces? De ce?
E at`t de `ndep\rtat. E o idio]enie s\ ai febr\, dar datorit\ febrei
vezi ni[te lucruri...
Infirmierul tocmai a deschis `n lini[te u[a. Garin se `ntoarce
spre el; mirosul omenesc al bolii `l acoper\ din nou pe cel de eter.
La Kazan, `n noaptea de Cr\ciun, `n 1919, acea procesiune
neobi[nuit\... Borodin era de fa]\, ca `ntotdeauna... Ce ?... Aduc
to]i zeii `n fa]a catedralei: figuri uria[e ca acelea de pe carele Car-
navalului, o zei]\-pe[te, cu trupul de siren\... Dou\ sute, trei sute de
zei... {i pe Luther. Muzican]i `nfofoli]i `n bl\nuri fac o h\rm\laie
de ne`nchipuit, c`nt`nd din toate instrumentele pe care le-au g\sit la
`ndem`n\. ~n preajm\ arde un rug. Purta]i pe umerii tipilor, zeii se
rotesc `n jurul pie]ii, proiect`ndu-[i siluetele negre pe fl\c\rile rugu-
lui, pe z\pad\... Un vacarm triumfal! Obosi]i, oamenii arunc\ `n
foc zeii pe care i-au dus pe umeri; o lumin\ imens\ izbe[te privi-
rile, din noapte ]`[ne[te alba catedral\... Ce? Revolu]ia? Da, tot a[a,
timp de [apte-opt ore! A[ fi vrut s\ v\d zorile!... Putreziciune!...
Vedem `n sf`r[it lucruri de seam\. Nu po]i azv`rli `n foc revolu]ia!
Mai bine cu ea, dec`t f\r\. Asta trebuie spus mereu, chiar [i atunci
c`nd e[ti dezgustat... Ca de tine `nsu]i! Nu-i bine nici cu tine, [i nici
f\r\ tine. La liceu, am `nv\]at asta `n latin\. Vor m\tura. Ce? Poate
era totu[i z\pad\... Ce?
120 ANDR MALRAUX

Este `n pragul delirului. Exaltat de sunetul propriei voci, vor-

be[te pe un ton ridicat, care r\sun\ p`n\ departe, `n tot spitalul. In-
firmierul `mi [opte[te la ureche:
Doctorul a spus c\ domnul comisar de la Propagand\ nu tre-
buie s\ vorbeasc\ mult...
{i cu voce tare:
Domnule comisar, dori]i s\ v\ dau pu]in cloral, ca s\ dormi]i?

A doua zi
PARTEA A TREIA
Robert Norman, consilierul american al guvernului, a plecat din
Canton ieri sear\. De c`teva luni, nu mai e consultat dec`t `n cazul OMUL
unor decizii lipsite de importan]\. Poate a crezut c\ nu mai este `n
siguran]\, [i nu se `n[ela... Borodin a fost `n sf`r[it numit `n mod ofi-
cial, `n locul lui, consilier al guvernului, director al Serviciilor
Armatelor Terestre [i ale Avia]iei. Astfel, ac]iunile lui Gallen, care
comand\ Statul Major cantonez, nu vor mai fi controlate dec`t de
Borodin; aproape `ntreaga armat\ se afl\ `n m`inile Interna]ionalei.
 Telegramele venite din Hong Kong comunic\ lumii `ntregi c\
ora[ul este din nou activ. Dar ele adaug\: Numai muncitorii din
port n-au reluat `nc\ lucrul. {i nici nu-l vor relua. Portul este tot
pustiu; cetatea seam\n\ tot mai mult cu acea mare figur\ vid\ [i
neagr\ care se profila pe cer atunci c`nd am p\r\sit-o. Hong Kong
va c\uta cur`nd s\ afle ce munc\ i se potrive[te unei insule izolate...
Iar principala lui surs\ economic\, comer]ul cu orez, `i scap\. Marii
produc\tori au intrat `n leg\tur\ cu Manilla, cu Saigon.

Dac\ guvernul englez nu se hot\r\[te s\ intervin\ prin for]\ armat\,

scrie un membru al Camerei de Comer] `ntr-o scrisoare pe care am inter-
ceptat-o, Hong Kong-ul va deveni, `ntr-un an, portul cel mai nesigur din
Extremul Orient...

Sec]iile de voluntari str\bat ora[ul. Multe automobile ce apar]ineau

unor negustori au fost `narmate cu mitraliere. ~n aceast\ noapte, cen-
trala telefonic\ nu te po]i ap\ra f\r\ telefon a fost `nconjurat\ cu un
gard din s`rm\ ghimpat\. Alte sisteme de ap\rare s`nt construite `n
jurul rezervoarelor, al palatului guvernatorului [i al arsenalului. {i, de[i
se `ncrede `n mili]ienii s\i, Siguran]a englez\, luat\ pe nea[teptate,
trimite curier dup\ curier, emisar dup\ emisar, la generalul Tcheng
Tiung-Ming, `ndemn`ndu-l s\-[i gr\beasc\ venirea la Canton.

Vezi, dragul meu, `mi spune Nicolaiev cu vocea lui mieroas\,

Garin ar face mai bine dac\ ar pleca, mult mai bine... Mirov mi-a
vorbit despre el. Dac\ vrea s\ mai stea `nc\ dou\ s\pt\m`ni, va fi
124 ANDR MALRAUX
silit s\ r\m`n\ cu mult mai mult dec`t dore[te... Oricum, `ngropat
aici sau aiurea...
Spune c\ nu poate s\ plece acum.
Da, da... S`nt destui bolnavi aici... Cu felul nostru de a tr\i, nu
prea ai cum s\ scapi de bolile tropicale...
~[i arat\ p`ntecele, sur`z`nd:
Eu unul `nc\ prefer asta... {i apoi, c`nd nu-i `n joc ceea ce are
pentru el cu adev\rat importan]\, Garin e cam abulic... Ca toat\
lumea...
{i crezi c\ pentru el via]a nu are importan]\?
Nu prea mare, nu prea mare...
* `l a[tept\m s\ se `ntoarc\. Pe o m\su]\, l`ng\ Klein, o sticl\ cu
A sosit raportul unuia dintre servitorii lui Tcheng Dai pus s\-l
spioneze.
Tcheng Dai [tie c\ terori[tii vor s\-l asasineze. Sf\tuit s\ fug\,
a refuzat. Dar informatorul l-a auzit spun`ndu-i unui prieten:
Dac\ via]a mea nu-i destul de puternic\ spre a-i opri, moartea
mea va fi poate... De data asta nu mai era vorba de un asasinat,
ci de o sinucidere. Dac\ Tcheng Dai se sinucide pentru o cauz\,
dup\ ritualul asiatic, el va conferi acestei cauze o for]\ `mpotriva
c\reia orice lupt\ va fi greu de suportat.
Este `n stare, spune Nicolaiev.
Nelini[tea apas\ asupra Siguran]ei...
* S-a sinucis? A fost asasinat?
Garin a p\r\sit spitalul. Mirov sau medicul chinez vor veni s\-i
fac\ injec]ia `n fiecare diminea]\.
A doua zi diminea]\
Nicolaiev era nelini[tit nu numai din cauza lui Tcheng Dai;
Tcheng Tiung-Ming a cucerit ieri ora[ul Chow-Chow [i m\r[\-
luie[te spre Canton, dup\ ce a `nvins trupele cantoneze. Acestea,
alc\tuite din fo[ti mercenari ai lui Sun Iat-Sen, s`nt, dup\
Borodin, lipsite de valoare, incapabile s\ lupte c`nd nu s`nt
`ncadrate de Armata Ro[ie [i de cade]i. Dar cade]ii, sub ordinele
CUCERITORII 125
lui Tchai Kai-Chek, r\m`n la Wampoa. Armata Ro[ie, sub ordi-
nele lui Gallen, nu p\r\se[te cantonamentul. Doar sec]iile de
propagand\, care pot preg\ti victoria, dar nu o pot ob]ine, vor
p\r\si m`ine ora[ul.
Comitetul celor {apte trebuie s\ se hot\rasc\, spune Garin.
Trebuie s\ aleag\ `ntre Armata Ro[ie [i decret, pe de o parte, [i
Tcheng Tiung-Ming, pe de alt\ parte. Iar acesta, pentru ei, `nseam-
n\ plutonul de execu]ie. Acum s\-i v\d!
Noaptea
Ora zece seara, la Garin acas\. L`ng\ fereastr\, Klein [i cu mine
alcool de orez [i un pahar. O santinel\ din Siguran]\ a adus afi[ul
albastru ce se afl\, prost `mp\turit, pe masa pe care servitorii au
uitat s-o str`ng\. Prin ora[ s`nt lipite afi[e asem\n\toare.
Este fragmentul final din testamentul lui Tcheng Dai:
Eu, Tcheng Dai, mi-am luat via]a de bun\voie, spre a-i face
pe to]i compatrio]ii mei s\ `n]eleag\ c\ bunul nostru cel mai de
pre], PACEA, nu trebuie irosit, a[a cum unii r\u-sfetnici se
preg\tesc s\ spun\ poporului chinez, profit`nd de deruta lui...
Cine a lipit, la acea or\, asemenea afi[e, care ne pot d\una mai
mult dec`t toate predicile lui Tcheng Dai?
Garin s-a dus la Siguran]\ [i la Borodin. A cerut mai `nt`i confir-
marea mor]ii lui Tcheng Dai, dar a trebuit s\ plece f\r\ s\ mai a[tepte
r\spunsul. A g\sit, desigur, o copie dup\ testament la Siguran]\. Ne-a
fost adus [i nou\ adineauri: Tcheng Dai a murit `njunghiat `n piept.
Ner\bd\tori, izbindu-ne cu pumnii coapsele la cea mai mic\ pi[c\tur\
de ]`n]ar, a[tept\m. Aud vocea lui Klein, sl\bit\ [i `ndep\rtat\, venind
parc\ din gura unui om chinuit de febr\:
Eu `l cunosc. {i spun c\ nu-i cu putin]\...
Tocmai afirmasem c\ aceast\ sinucidere mi se pare verosimil\,
iar Klein protesteaz\, cu o inexplicabil\ vehemen]\, pe care se str\-
duie[te s\ o domine. Am g\sit totdeauna c\ exist\ ceva ciudat `n
126 ANDR MALRAUX
acest om sub a c\rui `nf\]i[are de buldog militar se ascunde o mare
cultur\. Garin, care nutre[te pentru el o mare prietenie, mi-a r\s-
puns, c`nd l-am `ntrebat, printr-o fraz\ pe care mi-o spusese [i
Grard: Aici e cam ca `n Legiunea Str\in\; nu [tiu din via]a lui tre-
cut\ dec`t ce [tie toat\ lumea. ~n seara asta, cu bra]ele-i puternice
sprijinite de fotoliu, cu `nf\]i[are de statuie, se exprim\ cu greutate,
dar nu pentru c\ vorbe[te `n francez\. }ine ochii `nchi[i [i `[i
`nso]e[te frazele cu o mi[care a pieptului, pe care-l repede `nainte,
ca [i cum ar lupta `mpotriva propriilor sale cuvinte. Este beat, prad\
unei be]ii lucide to]i mu[chii `i s`nt crispa]i [i toate g`ndurile
`ncordate ce `i confer\ vocii sale un timbru `nfl\c\rat [i dur.
Nu-i cu putin]\.
Obsedat de ritmul unui c`ntec ce se isc\ din zumzetul ventila-
torului, `l privesc...
Nu po]i [ti!... Este... E ceva ce nu poate fi spus. Trebuie s\
cuno[ti oameni care au `ncercat. Dureaz\ mult. Mai `nt`i, `]i spui:
peste o or\ peste o jum\tate de or\ voi fi lini[tit. Apoi, te
g`nde[ti: iat\, acum, trebuie. {i devii pe nesim]ite ca abrutizat, pri-
ve[ti lumina. E[ti mul]umit c\ prive[ti lumina; sur`zi ca un idiot [i
[tii c\ nu te mai g`nde[ti la asta... Nu prea mult... {i totu[i... Apoi
totul revine. {i, atunci, ideea e mai puternic\ dec`t tine. Nu gestul,
ideea. ~]i spui: Ah! de ce toate astea?...
~l `ntreb, parc\ la `nt`mplare:
Crezi c\ atunci iube[ti din nou via]a?
Via]a, moartea nu mai [tii ce s`nt! {tii doar at`t: trebuie s\ faci
acest gest. ~mi ]ineam coatele lipite de coaste [i m`inile pe m`nerul
cu]itului. Nu-mi r\m`nea dec`t s\-l `mpl`nt. Nu... Nu-]i po]i imagi-
na; totul `mi era indiferent... O idio]enie, o idio]enie! Uitasem chiar
ce motive aveam ca s-o fac. Trebuia pentru c\ trebuia, pur [i sim-
plu. Eram uluit. Ru[inat mai ales, ru[inat. M\ g\seam at`t de dez-
gust\tor `nc`t socoteam c\ s`nt numai bun s\ m\ arunc la canal. E
idiot, nu-i a[a? Da, idiot. A durat mult\ vreme... S-a terminat doar
o dat\ cu zorile. Nu te po]i omor` c`nd afar\ e zi. Vreau s\ spun c\
nu te po]i omor` dac\ te g`nde[ti la asta. Poate c\ altminteri, dintr-o
singur\ lovitur\, ca din neaten]ie, e posibil... Dar nu...
Mi-a trebuit mult\ vreme ca s\-mi vin `n fire...
CUCERITORII 127
R`de, [i r`sul lui e at`t de fals `nc`t m\ duc p`n\ la fereastr\, ca [i
cum a[ fi vrut s\ v\d dac\ nu vine Garin. Aud, `n ciuda ventilatoru-
lui, cum love[te cu unghiile `n fotoliul de r\chit\. Vorbea pentru el
`nsu[i... Greoi, crez`nd c\ se va lini[ti dac\ va insista, dac\-mi va
ar\ta c\ judec\ lucid toate astea:
E greu... Cei care fac asta pentru c\ nu mai rezist\ au mijloace
de a o s\v`r[i f\r\ s\-[i dea prea bine seama... Dar Tcheng Dai se
sinucide pentru ceva la care ]ine, m\ `n]elegi, pentru ceva la care
]ine mai mult dec`t la orice. Mai mult dec`t la orice. Dac\ reu[e[te,
este gestul cel mai nobil din via]a lui. Da. Iat\ de ce nu poate
recurge la orice mijloace. Nu-i cu putin]\. N-ar mai merita...
Exemplul ar avea aceea[i valoare...
Tu nu po]i `n]elege asta!... Tu spui exemplul. C`t e de greu! E
oarecum ca la japonezi, `n]elegi? Tcheng Dai nu face asta ca s\ r\-
m`n\ demn de el `nsu[i. Nici ca s\ tr\iasc\... mutig... cum se spune
asta `n francez\?... eroic, da. El, Tcheng, o face ca s\ r\m`n\ demn de
ceea ce este... misiunea lui. A[adar, nu poate, e u[or de `n]eles... s\ se
sinucid\, surprinz`ndu-se prin acest gest chiar pe sine `nsu[i!
{i totu[i...
Dar dintr-o dat\ tace [i ascult\.
Un automobil se opre[te, se aude un murmur de voci: Te a[-
tept la orele [ase. Automobilul demareaz\.
Garin.
Klein, Borodin te a[teapt\.
Se `ntoarce c\tre mine:
S\ urc\m.
{i, de `ndat\ ce se a[az\:
Ce-]i povestea?
C\ e imposibil ca Tcheng Dai s\ se fi sinucis.
Da, [tiu, spunea mereu c\ nu ne va juca aceast\ fest\ nicio-
dat\. R\m`ne de v\zut.
Dar tu ce crezi?
N-am `nc\ o p\rere.
{i el?
128 ANDR MALRAUX
Care el? Borodin? Nu. Sur`zi, dar te `n[eli; s`nt sigur c\ noi n-am
jucat nici un rol `n aceast\ `mprejurare. Nici chiar un rol secundar sau
accidental. Borodin era la fel de uimit ca [i mine.
Chiar a[a?... {i informa]iile date lui Hong?
Asta-i alt\ treab\. Conform primului raport, nu-i deloc sigur
c\ aici e m`na lui Hong: Garda Militar\ a p\zit `ntruna casa [i ni-
meni n-a intrat. Dar ce mai conteaz\? Acum avem altceva de f\cut.
Mai `nt`i, afi[ele. Noteaz\ [i tradu urm\toarele:
S\ nu uit\m niciodat\ c\ Tcheng Dai, un om respectat de toat\
China, a fost asasinat ieri, `n mod la[, de agen]ii du[manilor no[tri.
{i, pentru un alt afi[, pe care-l vom lipi AL|TURI:
Ru[ine Angliei, ru[ine asasinilor din Shanghai [i din Canton!
Vei pune jos, `n col]ul celui de-al doilea afi[, cu litere
mici: 20 mai25 iunie (data celor `nt`mplate la Shanghai [i
la Shameen).
Bun. Se va `n]elege. Acum, comunicatul c\tre sec]ii: Tcheng
Dai nu s-a sinucis, a fost asasinat de agen]ii englezi. Nimic nu va
`mpiedica Biroul Politic s\ fac\ dreptate.
Bine adus din condei, dar concis.
Renun]i la terori[ti?
~nainte de orice, m\ preocup\ ora[ul Hong Kong. Povestea
asta ne va ajuta s\ ob]inem decretul.
Se a[az\ la birou. ~n timp ce traduc, deseneaz\ pe sugativ\
p\s\ri fantastice, se ridic\, merge de-a lungul [i de-a latul `nc\perii,
se `ntoarce la birou, `ncepe iar s\ deseneze, las\ iar creionul din
m`n\, `[i cerceteaz\ cu aten]ie revolverul, [i apoi cuget\ cu b\rbia
sprijinit\ `n m`ini. ~i dau cele dou\ traduceri.
E[ti foarte sigur c\ ai tradus bine?
Foarte sigur. Spune-mi, pot [i eu afla la ce serve[te asta?
Se vede u[or.
Nu chiar.
~nchipuie-]i c\ le vom lipi pe ziduri.
CUCERITORII 129
M\ uit la el, uluit.
Dar `nainte chiar ca afi[ele astea s\ fie tip\rite, to]i chinezii le
vor fi citit pe celelalte...
Ba nu.
Vrei s\ le smulgi de pe ziduri? Dureaz\.
Nu! Le voi acoperi. Trupele ce vin `n urma noastr\ vor fi
folosite `n diferite moduri [i nu vor fi `n ora[ `nainte de amiaz\. La
orele cinci vor circula r\scula]ii, tr\g`nd cu pu[ca. Poli]ia este pre-
venit\. Burghezii nu vor `ndr\zni s\ ias\ timp de mai multe ore.
Ceilal]i nu [tiu s\ citeasc\. De altfel, aproape toate afi[ele lor vor
fi acoperite `nainte de ora trei. M`ine sau mai cur`nd ast\zi: este
ora unu la ora opt, vor fi pe ziduri cinci mii de afi[e de-ale noas-
tre. O s\ tip\rim o sut\ de mii sub form\ de flutura[i. Dou\zeci
sau cincizeci de afi[e pe care vom fi uitat s\ le acoperim nu vor
mai `nsemna nimic, cu at`t mai mult cu c`t afi[ele noastre vor fi
fost citite `nainte.
{i dac\ profit\ de moartea lui Tcheng Dai [i `ncearc\ vreo
mi[care?
N-au cum. E prea devreme, aproape nu au trupe; ei `n[i[i nu
vor `ndr\zni. Iar `n ceea ce prive[te poporul, chiar admi]`nd c\ nu
ne va crede pe de-a-ntregul, totu[i va [ov\i. {i nu declan[ezi o mi[-
care popular\ cu indivizi care [ov\ie. Nu, o s\ mearg\ a[a.
Dac\ nu s-a sinucis...
Dac\ s-ar fi sinucis, am avea oricum at`tea alte lucruri `mpo-
triva noastr\!
...Trebuie s\ admitem c\ l-au sinucis beneficiarii afi[ului
albastru?
Cei care au f\cut afi[ul \sta s`nt `n aceea[i situa]ie ca [i noi.
Au avut informa]iile mai devreme, asta-i tot. {i le-au folosit foarte
repede. {i noi facem afi[e. Vom [ti cur`nd la ce s\ ne a[tept\m!
Dar, pentru moment, s\ ne ocup\m de ce-i mai urgent. S-ar putea
foarte bine ca aceast\ moarte s\ `nsemne ceva...
Cobor`m aproape `n goan\.
{i Borodin?
130 ANDR MALRAUX
L-am v\zut `n trecere. E bolnav. Fiec\ruia `i vine r`ndul. M\
`ntreb dac\ n-au `ncercat s\-l otr\veasc\. Servitorii lui s`nt siguri [i,
mai mult...
~[i `ntrerupe fraza brusc. Cobor`nd foarte repede `nd\r\tul meu,
a c\lcat `n gol, izbutind doar `n ultima clip\ s\ se apuce de balus-
trad\. Se opre[te o secund\, respir\ ad`nc, `[i d\ p\rul pe spate [i
re`ncepe s\ coboare la fel de repede ca `nainte, vorbind:
{i, mai mult, s`nt supraveghea]i...
Automobilul.
La tipografie.
Ne a[ez\m revolverele pe banchet\, la `ndem`n\. Ora[ul pare
foarte lini[tit... Abia dac\ deslu[im, din goana automobilului, ca ni[te
linii, [irurile de lumini electrice pe care le dep\[im [i, mai departe,
dughenele `nchise cu sc`nduri prost `mbinate prin care se strecoar\ o
raz\ de lumin\. Cerul e f\r\ lun\, nu z\rim nici m\car profilul caselor.
Via]a e lipit\ de p\m`nt: becuri, negustori ambulan]i, c`rciumi, felinare
cu flac\ra dreapt\ `n noaptea cald\ [i sufocant\, umbre rapide, siluete
nemi[cate, fonografe... ~n dep\rtare, totu[i, `mpu[c\turi.
Iat\ tipografia. Tipografia noastr\. Un lung hangar... ~n\untru,
lumina este at`t de intens\ `nc`t, `n prima clip\, s`ntem sili]i s\ `n-
chidem ochii. Muncitorii care lucreaz\ aici s`nt to]i membri de
partid [i ale[i pe spr`ncean\; totu[i, `n noaptea asta, u[ile s`nt
p\zite de militari. C`]iva solda]i ne a[teapt\ s\ sosim. Un locote-
nent foarte t`n\r un cadet vine la Garin, spre a primi ordine.
Nimeni s\ nu intre [i nimeni s\ nu ias\. Munca `nceput\ este
`ntrerupt\. ~i `ntind cele dou\ traduceri directorului tipografiei
un chinez , care le taie cu grij\ `n r`nduri verticale [i d\ c`te un
r`nd fiec\rui tipograf.
Corecteaz\, `mi spune Garin, [i adu-mi prima foaie tip\rit\.
Voi fi la Siguran]\. Dac\ n-am ajuns `nc\, m\ a[tep]i. O s\ trimit un
automobil s\ te ia.
Cele dou\ texte s`nt tip\rite cu repeziciune. Directorul lipe[te
r`ndurile unele l`ng\ celelalte [i mi le d\ s\ fac corectura; nici unul
dintre tipografi nu cunoa[te `n]elesul afi[ului pe care l-a tip\rit.
CUCERITORII 131
Dou\ ma[ini s`nt oprite [i tipografii a[teapt\ formele pe care
urmeaz\ s\ le aducem. S`nt pu]ine gre[eli. ~nc\ dou\ minute pentru
corecturi. {i formele s`nt a[ezate pe ma[in\, fixate prin ap\sare cu
m`inile [i cu picioarele goale.
Iau prima foaie tip\rit\ [i pornesc.
Afar\ m\ a[teapt\ un automobil care m\ duce cu toat\
viteza la Siguran]\. ~n dep\rtare, se aud c`teva `mpu[c\turi. La
poart\, m\ `nt`mpin\ un cadet care m\ conduce la biroul unde
m\ a[teapt\ Garin: prin coridoare pustii (luminate ici-colo de
c`te un bec `nconjurat de un halou ce]os [i unde zgomotul
pa[ilor cap\t\ amploarea [i limpezimea sunetelor nocturne).
~ncep s\ fiu obosit [i totodat\ exaltat; simt `n gur\ gustul
nop]ilor albe, de febr\ [i alcool...
Un birou mare [i bine luminat. Garin `l str\bate `n sus [i `n jos.
Chipul `i este extenuat [i `[i ]ine m`inile `nfundate `n buzunare.
L`ng\ perete, un pat de campanie chinezesc, de lemn, pe care e
`ntins Nicolaiev.
Arat\-mi-l!
~i `ntind afi[ul:
Fii atent, cerneala e proasp\t\, m-am murd\rit pe m`ini.
D\ din umeri, desf\[oar\ afi[ul, `l prive[te [i str`nge din buze ca
[i cum ar mesteca. (~l exaspereaz\ faptul c\ nu [tie nici cantoneza,
nici literele chineze[ti sau mai cur`nd c\ le [tie foarte prost [i nu
mai are timp s\ le `nve]e).
E[ti sigur c\ e bine?
Fii lini[tit. Spune, [tii c\ pe strad\ a `nceput lupta?
Lupta?
Nu s`nt sigur, dar, venind, am auzit `mpu[c\turi.
Multe?
Nu chiar.
Bun. S`nt oamenii no[tri, care `ncep s\ trag\ `n cei care lipesc
afi[e albastre.
Se `ntoarce c\tre Nicolaiev, care e `ntins pe o parte, cu capul
sprijinit pe bra]ul `ndoit:
S\ continu\m. Cuno[ti, printre ai lor, un tip nu foarte curajos,
dar care s\ [tie c`te ceva?
132 ANDR MALRAUX CUCERITORII 133

Cred c\ `n]eleg ce vrei s\ spui printr-un tip nu prea curajos... Obezul `nchide ochii `n semn de aprobare, `[i aprinde o ]igar\ [i
Da. iese din camer\ cu pa[i greoi.
~n opinia mea, nimeni nu-i foarte curajos `n asemenea condi]ii.
Ba da. A doua zi
Garin st\ cu bra]ele `ncruci[ate, cu ochii `nchi[i. Nicolaiev `l
prive[te `n chip ciudat, aproape cu ur\... Las automobilul `n fa]a pie]ii, ale c\rei cl\diri dreptunghiulare
Ba da. Hong n-ar vorbi. m\rginesc cu dungi de ipsos, scor]oase `n lumina fluid\, cerul.
Putem `ncerca... Toate dughenele unde se v`nd b\uturi s`nt invadate de oameni
E inutil! `mbr\ca]i `n p`nza cafenie sau albastr\ specific\ muncitorilor din
P\strezi sentimente frumoase fa]\ de vechii t\i prieteni. Asta-i port. De `ndat\ ce automobilul se opre[te, se `nal]\ strig\te, pre-
bine. Cum vrei... lungi, sus]inute, purtate de aerul transparent ca de un r`u. Iar oa-
Garin d\ din umeri. menii p\r\sesc dughenele `n grab\, b\g`nd `n buzunare m\run]i[ul
Da sau nu! pe care l-au primit rest, gr\bindu-se, `nghesuindu-se. Urc\, unul
Cel\lalt tace. A[tept\m. c`te unul, `n autobuzele [i `n camioanele rechizi]ionate, care-i a[-
Ling, poate... teapt\ la cap\tul zidului alb. Din nou, [efii fac apelul; c`]iva oameni
Ah, nu! F\r\ poate! lipsesc. Dar iat\-i c\ vin `n goan\, strig`nd [i ei, mu[c`nd `nc\ din
Dar tu e[ti cel care m\ oblig\ s\ spun poate... ~]i spun c\ ni[te c`rn\ciori, `ncheindu-[i cureaua de la pantaloni... {i, unul c`te
nu-i nici o urm\ de `ndoial\. C`nd i-ai v\zut pe tipi c\ut`ndu-[i unul, greoi, cu un huruit lent, camioanele se pun `n mi[care.
nevestele printre pachete, `n serile cele mai teribile, c`nd i-ai v\zut Sec]ia a doua a Propagandei, care preced\ Armata Ro[ie, pleac\...
pe chinezi interog`ndu-[i prizonierii, [tii la ce s\ te a[tep]i...
Ling e un [ef de sindicat? Afi[ele noastre s`nt lipite pe toate zidurile. Falsul testament al
Conduce sindicatul salahorilor din port. lui Tcheng Dai acum acoperit de noi pretutindeni afi[at `n spe-
Crezi c\-i informat? ran]a unei revolte populare, dar f\r\ preg\tirea necesar\, vine prea
Vom vedea... Dup\ p\rerea mea, da... t`rziu; s-ar p\rea c\ nu va avea loc nici o insurec]ie. ~nfr`ngerea lui
Bun, ne-am `n]eles. Tang e fost oare o lec]ie? Teama c\ Tcheng Tiung-Ming va sosi la
Nicolaiev casc\ [i se `ntinde, apoi se sprijin\ de bra]ele fotoliu- Canton ac]ioneaz\ `mpotriva oric\rei noi `ncerc\ri de revolt\?
lui [i se ridic\ cu greu. Cade]ii str\bat tot ora[ul.
Cred c\-l vom avea m`ine... ~n cursul `ntregii dimine]i, agen]ii intr\ unul dup\ altul la Garin.
{i, cu un sur`s abia schi]at, de o ciudat\ ironie respectuoas\: Pr\bu[it peste birou, dup\ o noapte alb\ ce i-a r\v\[it [i mai mult
Cum proced\m? tr\s\turile, cu capul sprijinit `n m`na st`ng\, Garin dicteaz\ sau d\
Garin r\spunde printr-un gest: Cum vrei. Pe chipul lui Nico- ordine, ajuns la cap\tul puterilor [i abia st\p`nindu-[i nervii. A po-
laiev se ive[te, timp de o clip\, o u[oar\ expresie de dispre]. Garin runcit s\ se tip\reasc\ noi afi[e: Sf`r[itul ora[ului Hong Kong.
`l prive[te cu f\lcile `ncle[tate [i spune: Englezii, se spune aici, p\r\sesc ora[ul `n num\r mare, b\ncile au
Prin t\m`iere1. Prin [trangulare lent\. anun]at `nchiderea definitiv\ a agen]iilor lor (e o minciun\: b\ncile,
ascult`nd de ordinele venite de la Londra, continu\ s\ ajute pe c`t
1 T\m`ia este folosit\ pentru a-i reanima pe cei supu[i acestor torturi. (n.a.) pot nu f\r\ s\ protesteze `ntreprinderile engleze[ti). Dar, pe de
134 ANDR MALRAUX
alt\ parte, spre a obliga Comitetul celor {apte s\-l urmeze, anun]\
prin agen]ii no[tri c\ ora[ul Chow-Chow a c\zut [i c\ Armata
Ro[ie singura care este iubit\ de popor nu-i `nc\ pe pozi]ii.
La pr`nz, edi]iile speciale ale ziarelor, afi[e [i mari pancarte de
p`nz\ plimbate prin ora[ au anun]at c\ negustorii [i industria[ii din
Hong Kong (aproape toat\ popula]ia european\), `ntruni]i ieri `n
marele teatru, i-au telegrafiat regelui spre a cere s\ trimit\ `n China
trupe engleze. Asta-i exact.
Borodin a declarat Comitetului c\ nu se opune promulg\rii
decretelor propuse de Tcheng Dai `mpotriva terori[tilor [i c\
aceste decrete vor fi aplicate chiar de azi. Dar spionii no[tri
afirm\ c\ nu va avea loc nici o `ntrunire anarhist\. Ling n-a
fost `nc\ arestat, iar Hong a disp\rut. Terori[tii au hot\r`t s\ nu
mai intervin\ dec`t prin ac]iune direct\ adic\ prin execu]ii.
Ceva mai t`rziu
Tcheng Tiung-Ming continu\ s\ `nainteze.
La Hong Kong, ziarele anun]\, cu titluri enorme: Dezastrul
armatei cantoneze. Englezii, `n holurile hotelurilor [i `n fa]a
agen]iilor, a[teapt\ nelini[ti]i [tiri despre luptele care au loc; dar `n
port, str\b\tut doar de b\rcile ce `nainteaz\ `ncet, pacheboturile
r\m`n nemi[cate, ca ni[te epave ce s-ar scufunda treptat `n ap\.
Nelini[tea chinezilor afla]i aici la putere este extrem de mare.
Pentru ei, intrarea lui Tcheng `n Canton `nseamn\ tortura sau
execu]ia la col] de strad\, de c\tre unul dintre acele plutoane con-
duse de ofi]eri gr\bi]i ce n-au nici m\car timp s\ controleze identi-
tatea celor `mpu[ca]i. Ideea mor]ii st\ruie `n conversa]ii, `n ochi, `n
aer, constant\, prezent\ precum lumina...
Garin preg\te[te discursul pe care-l va rosti m`ine, la `nmor-
m`ntarea lui Tcheng Dai.
A doua zi la ora unsprezece
Un vuiet `ndep\rtat de tobe [i gonguri, str\puns de sunete
monocorde de vioar\ [i flaut, modulate [i dintr-o dat\ stridente,
apoi `ndulcite sunete de cimpoi, fine, lineare, `n ciuda notelor
CUCERITORII 135
ascu]ite, `n mijlocul zgomotului sacadat [i totodat\ `n\bu[it de ga-
len]i [i de cuvinte ritmate de loviturile de gong. M\ aplec pe fe-
reastr\: cortegiul nu trece prin fa]a mea, ci pe la cap\tul str\zii.
O puzderie de copii care alearg\ privind `n urm\, cu capul `ntors,
ca ni[te ra]e, un nor de praf f\r\ contururi ce `nainteaz\, o mas\
difuz\ de trupuri `mbr\cate `n alb, `n care par `nfipte steaguri de
m\tase purpurie, ro[ie, roz, grena, stacojie, carmin toate nuan]ele
de ro[u. Mul]imea alc\tuie[te un gard viu [i nu v\d nimic altceva;
cortegiul e ascuns undeva... Dar nu pe de-a-ntregul: trec doi st`lpi
`nal]i, sus]in`nd o banderol\ de p`nz\ alb\, oscil`nd ca dou\ catarge
de corabie [i `ntov\r\[ind, `nclinate, b\t\ile sinistre ale tobelor, care
acoper\ toate strig\tele. Deslu[esc literele chineze[ti scrise pe ban-
derol\: Moarte englezilor... Apoi, doar gardul viu de la cap\tul
str\zii, praful care se `nal]\ `ncet [i muzica ritmat\ de gonguri. Vin
acum ofrandele: fructe, enorme naturi moarte tropicale, dominate
de inscrip]ii cu litere chineze[ti; [i ele oscileaz\, se leag\n\, purtate
de oameni, ca [i cum ar da s\ cad\; [i catafalcul trece, tradi]ional,
lung\ pagod\ de lemn sculptat, vopsit `n ro[u [i auriu, `n\l]at pe
umerii a treizeci de in[i foarte `nal]i, ale c\ror capete le `ntrez\resc
[i al c\ror mers rapid mi-l `nchipui: picioarele, zv`cnind dintr-o
dat\, toate `n acela[i timp, `n acel elan comun, uneori ezitant, care
pune `ncet `n mi[care, ca pe o corabie, uria[a mas\ de un ro[u
`ntunecat. Ce vine dup\ ea?... Un fel de cas\ de p`nz\... Da, e o cas\
de p`nz\ `ntins\ pe un schelet de bambus, purtat\, de asemenea, de
oameni, [i care `nainteaz\ sacadat... Repede, trec `n camera `nvecinat\
[i iau binoclul din sertarul lui Garin. M\ `ntorc iar la fereastr\: casa e
tot acolo. Pe ziduri s`nt pictate c`teva figuri uria[e: Tcheng Dai e
ar\tat mort, sub un soldat englez care-l str\punge cu o baionet\. Pic-
tura este `nconjurat\ de c`teva cuvinte scrise cu caractere chineze[ti,
`n ro[u: Moarte t`lharilor de englezi, pot citi chiar `n clipa c`nd ciu-
datul simbol dispare, ascuns brusc, ca `ntr-o pies\ de teatru, de la
col]ul str\zii. Acum nu mai v\d dec`t nenum\rate pancarte mici, care
urmeaz\ casa de p`nz\ a[a cum p\s\rile urmeaz\ o corabie, procla-
m`ndu-[i [i ele ura `mpotriva Angliei... Apoi lanterne, bastoane,
[epci aruncate `n sus; apoi nimic... {i gardul viu alc\tuit din oameni,
136 ANDR MALRAUX
care `nchidea strada, se dezagreg\, `n timp ce b\t\ile tobelor [i ale
gongurilor se `ndep\rteaz\, iar praful se `nal]\ `ncet, str\lucitor, pier-
z`ndu-se `n lumin\.
C`teva ore mai t`rziu, cu mult `nainte de `ntoarcerea lui Garin,
c`teva fraze din discursul lui `ncep s\ se transmit\, din secretar `n
secretar, prin birourile Propagandei. Obligat, ca [i Borodin, s\ vor-
beasc\ `n public prin mijlocirea unui interpret chinez, Garin se ex-
prim\ `n fraze scurte, `n formule. Ast\zi aud, prin birouri, la cutare
sau la cutare or\: Hong Kong, care-[i desf\[oar\, `n fa]a mizeriei
noastre, bog\]ia de paznic de `nchisoare... Hong Kong, ora[ul tem-
nicer... ~n fa]a celor care vorbesc se afl\ cei care ac]ioneaz\; `n fa]a
celor care protesteaz\ se afl\ cei care-i izgonesc pe englezi din
Hong Kong ca pe ni[te [obolani... Ca omul cinstit care a t\iat cu
toporul m`na ho]ului `n timp ce `ncerca s\-i deschid\ fereastra, ve]i
avea, m`ine, `n st\p`nire, m`na t\iat\ a imperialismului englez.
Ora[ul Hong Kong va fi distrus...
Un grup de muncitori trece pe strad\. Poart\ stindarde pe care
este scris: Tr\iasc\ Armata Ro[ie. Se duc sub ferestrele s\lii
unde se afl\ Comitetul celor {apte. C`nd aproape, c`nd departe, ca
o turm\ care c`nd se `mpr\[tie, c`nd se adun\, strig\tele: Tr\iasc\
Armata Ro[ie, singuratice, separate sau `n cor, umplu strada.
China intr\ `n mine, mi se impune prin aceste strig\te, China pe
care `ncep s\ o cunosc, China ale c\rei elanuri de un idealism
s\lbatic acoper\ o vulgaritate `n]eleapt\ [i m\runt\, a[a cum, `n
mireasma ce intr\ o dat\ cu zbuciumul ora[ului prin ferestrele
mele deschise, mirosul piperului `l domin\ pe cel de putreziciune.
~n fa]a strig\tului Tr\iasc\ Armata Ro[ie [i al lui Tcheng Dai,
ad`nc `ngropat cu ocazia propriei `nmorm`nt\ri, se `nal]\ din
dosarele mele o mul]ime de ambi]ii lacome, de voin]\ de putere, o
lume de agen]ii electorale, de daruri suspecte f\cute partidului, de
malversa]ii, de v`nz\ri de opiu, de cump\r\ri, mai mult sau mai
pu]in deghizate, de func]ii, de [antaje; o lume care tr\ie[te din
exploatarea principiilor San-Min, a[a cum ar fi tr\it din exploatarea
mandarinatului. O parte a acelei burghezii chineze despre care re-
volu]ionarii vorbesc cu at`ta ur\ este al\turi de ei, bine instalat\ `n
CUCERITORII 137
`ns\[i inima revolu]iei. Trebuie s\ trecem prin toate astea mi-a
spus c`ndva Garin ca un picior care love[te zdrav\n [i spulber\ o
gr\mad\ de gunoi...
A doua zi
Nu avem nici o veste despre terori[ti: Ling, omul despre care vor-
bea Nicolaiev, este tot `n libertate. De la numirea lui Borodin (care, tot
bolnav, nu iese din cas\), [ase dintre ai no[tri au fost asasina]i.
Iar ora[ul Hong Kong se ap\r\. Guvernatorul s-a adresat Japo-
niei [i Indochinei franceze; peste c`teva zile, vor pleca din Yoko-
hama [i din Hai Fong grupuri de culi, care vor veni s\-i `nlocuiasc\
pe grevi[ti. Trebuie ca ace[ti culi, trimi[i cu mari sacrificii finan-
ciare, s\ se g\seasc\ la Hong Kong `n fa]a unor mun]i de orez f\r\
cump\r\tori [i a unor case de comer] lipsite de orice speran]\.
Canton este cheia cu care englezii au deschis por]ile Chinei de
Sud, spunea ieri Garin `n discursul s\u. Trebuie ca aceast\ cheie
s\ `nchid\ definitiv tot ceea ce este necesar a fi `nchis. Trebuie s\
fie promulgat\ interdic]ia prin care vapoarele ce fac escal\ la Hong
Kong s`nt oprite s\ mai ancoreze `n portul Canton... ~n mintea str\-
inilor, portul englez Hong Kong, teritoriu al coroanei britanice, devine
un port chinezesc instabil, iar vapoarele str\ine `ncep s\-l uite...
Vapoarele care aduc coresponden]a [i marile cargouri nu mai
p\trund `n golful Hong Kong dec`t pentru a r\m`ne aici c`teva ore;
`[i descarc\ marfa la Shanghai, unde, prin mijlocirea unor agen]i
chinezi, englezii se str\duie s\ creeze `n ora[ul indigen o nou\ or-
ganiza]ie, capabil\ s\ introduc\ `n interior m\rfurile comandate `n
Anglia de societ\]ile din Hong Kong; este aceea[i `ncercare care a
e[uat la Suateu.
*
Comitetul celor {apte a f\cut un nou demers pentru a cere
intrarea `n lupt\ a Armatei Ro[ii [i arestarea principalilor terori[ti.
Delegatul Comitetului afirm\ c\ decretul cerut de Garin va fi sem-
138 ANDR MALRAUX
nat `n cel mult trei zile... Toat\ ziua, o mul]ime amenin]\toare ([i
foarte bine organizat\), aclam`nd Armata Ro[ie, a `nconjurat imo-
bilul `n care `[i are sediul Comitetul.
A doua zi
Ling a fost arestat ieri; vom primi, f\r\ `ndoial\, chiar dup\-
amiaz\, informa]iile pe care le a[tept\m de la el. Dat\ fiind neli-
ni[tea pricinuit\ de `naintarea trupelor inamice, birourile
Propagandei s`nt extrem de active. Agen]ii care preced\ armata
au primit instruc]iuni precise; [efii lor au c\p\tat indica]iile de
la Garin `nsu[i. I-am v\zut trec`nd pe coridor, unii dup\ al]ii,
sur`z\tori... Am renun]at la a mai folosi manifestele; marele
num\r de agen]i de care dispunem ne `ng\duie s\ nu recurgem
dec`t la propaganda oral\, cea mai primejdioas\, cea care
implic\ mai mult via]a oamenilor, dar [i cea mai sigur\. Liao
Chung-Hoi, comisarul la finan]e din cadrul guvernului (pe care
terori[tii vor s\-l asasineze), a izbutit, datorit\ unui nou sistem
de percepere a impozitelor stabilit de tehnicieni ai Interna]i-
onalei, s\ recupereze sume importante, iar fondurile pentru pro-
pagand\ s`nt din nou suficiente. ~n c`teva s\pt\m`ni, serviciul de
aprovizionare al inamicului [i `ntreaga sa administra]ie vor fi
dezorganizate; [i e greu s\-i obligi s\ lupte pe ni[te mercenari
pe care nu-i po]i pl\ti. Mai mult, vreo sut\ de oameni, de care
r\spund [efii lor, se vor angaja `n armata lui Tcheng Tiung-Ming,
[tiind foarte bine c\ risc\ s\ fie `mpu[ca]i de el ca tr\d\tori, iar
de trupele noastre ca du[mani; alalt\ieri, trei dintre agen]ii no[tri,
descoperi]i, au fost strangula]i dup\ ce au fost tortura]i mai bine
de o or\.
{efii sec]iilor de propagand\ din armata lui Tcheng au plecat
prin dou\ r`nduri de por]i `ntredeschise; tinerii chinezi cu vestoane
pe talie [i cu pantaloni largi, c\rora nu le place s\ se hr\neasc\ cu
m`nc\ruri na]ionale [i prefer\ s\ se exprime `n engleze[te, cei care
se `ntorc de la universit\]ile din America [i de la universit\]ile
ruse[ti, snobii [i ur[ii lenini[ti `i priveau cum trec cu o con-
descenden]\ dispre]uitoare pe agen]ii ce se duceau s\ se angajeze
`n trupele du[mane...
CUCERITORII 139
*
Fiecare la r`ndul s\u.
{tiri din Shanghai:
Conform directivelor Gomindanului, Camera de Comer] chi-
nez\ decreteaz\ confiscarea m\rfurilor britanice care se g\sesc `n
m`inile chinezilor. Ea interzice, `ncep`nd din 30 iulie, pe durata de
un an, cump\rarea oric\rei m\rfi engleze, precum [i transportul
oric\rei m\rfi de c\tre un vapor englez.
Jurnalele din Shanghai declar\ c\ traficul britanic va fi astfel
redus cu 80%.
Acest trafic (dac\ nu punem la socoteal\ ora[ul Hong Kong) a
fost evaluat anul trecut la dou\zeci de milioane de lire.
Hong Kong nu se mai poate bizui dec`t pe armata lui Tcheng
Tiung-Ming.
Nicolaiev a primit urm\toarele r`nduri, scrise cu majuscule:
DAC| LING NU ESTE PUS `N LIBERTATE M`INE, OSTATICII VOR FI EXECU-
TA}I. Oare terori[tii au cu adev\rat ostatici? Nicolaiev nu crede.
Dar mul]i dintre ai no[tri s`nt `n misiune [i s`ntem lipsi]i de orice
mijloc de control.
Ora [ase
O santinel\ de la `nchisoare `i aduce lui Garin ni[te h`rtii: inte-
rogatoriul lui Ling.
A vorbit?
~nc\ unul care-i d\ dreptate lui Nicolaiev, r\spunde Garin. Nu
mul]i oameni rezist\ `n fa]a suferin]ei...
{i... a durat mult?
Ce-]i `nchipui?
Ce ve]i face cu el?
Ce dracu vrei s\ facem? N-o s\ eliber\m un conduc\tor terorist.
{i atunci?
140 ANDR MALRAUX
~nchisorile s`nt pline, bine`n]eles... Va fi judecat de un tribu-
nal special. Da, totul se afl\, cum spune Nicolaiev; primo: unde
este Hong; secundo: Tcheng Dai a fost omor`t din ordinul lui;
uciga[ul este unul dintre servitori.
Dar avem spioni chiar `n casa lui.
Unul singur: acest servitor, agent dublu. Ne-a tras pe sfoar\,
dar nu pentru mult\ vreme. Bine`n]eles, e arestat. Ceva mai t`rziu,
`l vom folosi `ntr-un proces, dac\-l vom face...
E cam primejdios, nu?
Dac\ Nicolaiev `i suprim\ drogul timp de c`teva zile [i `i
promite c\ nu va fi executat, va vorbi cum trebuie...
Spune-mi, mai s`nt `nc\ tipi care cred `n asemenea promisiuni?
E de-ajuns s\-i suprime opiul...
Se opre[te, ridic\ din umeri `ncet:
Un om care va muri... e teribil de simplu...
{i, c`teva minute mai t`rziu, ca [i cum [i-ar continua g`ndul:
De altfel, eu mi-am ]inut aproape toate promisiunile...
Dar cum vrei s\-[i dea seama c\...
Ce vrei s\ fac?
8 august
Hong a fost arestat ieri sear\.
* dat din umeri, iar el a crezut c\-l insultam... ~nc\ unul care... Ce
Englezii, la Hong Kong, adun\ treptat muncitorii care trebuie s\-[i
reia lucrul `n port. C`nd vor dispune de un num\r destul de mare de
anami]i [i de japonezi, care acum a[teapt\ `n bar\ci ordinele guver-
natorului, `[i vor reorganiza serviciile, [i activitatea ora[ului va re-
na[te dintr-o dat\. Dac\ ac]iunea noastr\ va sl\bi, un `ntreg ora[ de
vapoare `nc\rcate cu m\rfuri se va `ndrepta iar spre Canton, [i puter-
nica insul\, acum un cadavru, se va `nsufle]i din nou... dac\ decretul
pe care-l a[tept\m nu este semnat. Dar acest decret `nseamn\
recunoa[terea r\zboiului dus de sindicate, afirmarea voin]ei guver-
nului cantonez [i a puterii Interna]ionalei `n China...
CUCERITORII 141
A doua zi
Garin e a[ezat la birou, foarte obosit, adus de spate, cu b\rbia
`n m`ini [i cu ambele coate, ca de obicei, sprijinite pe un mald\r
de h`rtii `n dezordine. {i-a pus cureaua pe un scaun. Auzind pa[i,
deschide ochii, `[i `ndep\rteaz\ `ncet cu m`na p\rul care-i cade pe
fa]\ [i `[i `n\l]\ capul; intr\ Hong, urmat de doi solda]i. Nu s-a
l\sat arestat f\r\ s\ se lupte pe chipul s\u se v\d urme de lovi-
turi, iar ochii mici, de asiatic, au o str\lucire dureroas\. De `nda-
t\ ce intr\ `n camer\, se opre[te, cu bra]ele la spate, cu picioarele
`ndep\rtate.
Garin `i prive[te [i, mole[it de febr\, a[teapt\, cu trupul pr\-
bu[it. De oboseal\, capul i se mi[c\ `ncet de la dreapta la st`nga, de
parc\ ar fi pe cale s\ adoarm\... Deodat\, respir\ ad`nc; `[i revine `n
sim]iri. Ridic\ din umeri. Hong, care chiar `n acea clip\ `[i ridic\
privirea, `ncruntat, `l vede, se smulge de sub paza solda]ilor [i cade,
lovindu-se de tocul u[ii. Z\rise revolverul lui Garin `n tocul de
piele, pe scaun, [i se repezise s\-l apuce.
Se ridic\.
Ajunge, spune Garin `n francez\. {i, `n cantonez\: Lua]i-l!
Solda]ii `l scot din camer\.
T\cere.
Garin, cine-l va judeca?
... C`nd l-am v\zut aici, mi-a venit s\ m\ ridic [i s\-i spun:
Ce s-a `nt`mplat? Ca unui pu[ti care se ]ine de [otii. De asta am
prostie!
Apoi, ca [i cum ar auzi dintr-o dat\ `ntrebarea pe care i-o pun,
adaug\, rostind cuvintele mai repede:
~nc\ nu-i judecat.
A doua zi
Garin `i d\ unui ceasornicar fotografii de-ale lui Tcheng Dai [i
de-ale lui Sun Iat-Sen `mpodobite cu inscrip]ii antiengleze[ti ca mo-
dele pentru cutiu]e de p\strat ceasuri. O santinel\ aduce un plic sigilat.
Cine-a adus asta?
142 ANDR MALRAUX
Permanen]a hamalilor din port, comisare.
Purt\torul este `nc\ aici?
Da, comisare.
S\ vin\! Repede!
Intr\ un culi, prinz`ndu-[i de bra] brasarda sindicatului hama-
lilor din port.
Tu ai adus asta?
Da, comisare.
Unde s`nt trupurile?
La Permanen]\, comisare.
Garin `mi d\ plicul deschis; trupurile lui Klein [i a trei tineri asasi-
na]i au fost g\site `ntr-un bordel de pe malul fluviului. Ostatici...
Unde s`nt obiectele?
Nu [tiu, comisare.
Cum adic\, le-au fost furate din buzunare?
Nu, comisare.
Garin se ridic\, `[i ia [apca [i-mi face semn s\-l urmez. Hama-
lul urc\ al\turi de [ofer [i pornim.
~n automobil:
Spune-mi, Garin, Klein tr\ia aici cu o alb\, nu-i a[a?
{i ce-i cu asta?
Trupurile nu s`nt la Permanen]\, ci `n sala de [edin]e. Un chinez
p\ze[te u[a, a[ezat pe du[umea; l`ng\ el se afl\ un c`ine mare, care
vrea s\ intre; de fiecare dat\ c`nd c`inele se apropie, chinezul `l
love[te cu piciorul. C`inele sare `n l\turi, f\r\ s\ latre, apoi se
apropie din nou. Chinezul se uit\ la noi `n timp ce ne `ndrept\m
spre el. C`nd am ajuns chiar `n fa]a lui, `[i sprijin\ capul de perete,
`nchide ochii pe jum\tate [i `mpinge u[a cu m`na, f\r\ s\ se ridice.
La oarecare distan]\, c`inele `i d\ t`rcoale.
Intr\m. Atelier pustiu, cu lut pe jos, prin col]uri cu gr\mezi de
praf. De[i filtrat\ de geamurile albastre din tavan, lumina e puter-
nic\ [i, de `ndat\ ce ridic ochii, v\d cele patru trupuri `n picioare. Le
c\utam cu privirea pe jos. S`nt ]epene [i au fost sprijinite de zid ca
ni[te pari. ~n prima clip\ am fost [ocat, aproape dobor`t de oroare
aceste trupuri drepte au `n ele ceva suprareal `n aceast\ lumin\ [i
CUCERITORII 143
t\cere. ~mi revine suflul [i, o dat\ cu aerul pe care-l trag `n piept, m\
n\p\de[te un miros care nu seam\n\ cu nici un altul: animalic, pu-
ternic [i fad totodat\ mirosul cadavrelor. Garin cheam\ paznicul,
care se ridic\ `ncet, cu p\rere de r\u parc\, [i se apropie.
Adu ni[te cear[afuri!
Sprijinit de u[\, omul `l prive[te n\uc [i pare c\ nu a `n]eles.
Adu ni[te cear[afuri!
Omul nu face nici o mi[care. Garin `nainteaz\ spre el cu pumnii
str`n[i, apoi se opre[te.
Ai zece taeli dac\-mi aduci cear[afurile `ntr-o jum\tate de or\.
Ai `n]eles?
Chinezul se `nclin\ [i pleac\.
Cuvintele rostite au adus `n sal\ ceva omenesc. Dar, `ntorc`ndu-m\,
v\d trupul lui Klein `l recunosc pe dat\, din cauza `n\l]imii. ~n
mijlocul fe]ei, o pat\ uria[\: gura, l\rgit\ cu briciul. {i pe dat\ mu[chii
mi se contract\ din nou, `n asemenea m\sur\ de data asta, `nc`t `mi
str`ng bra]ele pe l`ng\ trup [i m\ simt silit s\ m\ sprijin [i eu de
perete. M\ uit la ceilal]i: r\ni larg-deschise, pete mari [i negre de
s`nge `nchegat, ochi bulbuca]i. Toate trupurile seam\n\ `ntre ele. Au
fost tortura]i... Una dintre mu[tele ce zboar\ prin `nc\pere mi se
a[az\ pe frunte, iar eu nu pot, nu pot s\-mi ridic bra]ul.
Ar trebui totu[i s\-i `nchidem ochii, spune Garin, aproape `n
[oapt\, apropiindu-se de trupul lui Klein.
Vocea lui m\ treze[te [i izgonesc musca f\c`nd un gest rapid,
violent, ne`ndem`natic. Garin `[i apropie de ochii albi degetele
deschise ca o foarfec\.
M`na `i cade pe l`ng\ trup.
Cred c\ le-au t\iat pleoapele...
Deschide st`ngaci tunica lui Klein [i scoate din buzunar un
portofel. ~i cerceteaz\ con]inutul. Pune deoparte o foaie `mp\turit\
[i `[i `nal]\ capul; chinezul se `ntoarce, ]in`nd `n m`ini ni[te prelate
desf\cute, care at`rn\ pe jos. N-a g\sit nimic altceva. ~ncepe s\
culce trupurile unul l`ng\ altul. Auzim pa[i [i o femeie intr\, cu
coatele lipite de trupul `ncovoiat. Garin m\ apuc\ de bra] cu bruta-
litate [i face un pas `nd\r\t.
144 ANDR MALRAUX
A venit [i ea! spune el cu glas abia auzit. Ce cretin i-o fi zis
c\-i aici?
Femeia nu ne prive[te. Se duce de-a dreptul la Klein, se izbe[te,
din mers, de unul din trupurile culcate pe jos, se clatin\... Este `n fa]a
lui [i-l prive[te. St\ nemi[cat\. Nu pl`nge. ~n jurul capului ei, mu[tele.
Mirosul. ~n urechea mea, respira]ia cald\, sacadat\ a lui Garin.
Dintr-o dat\, femeia cade `n genunchi. Nu se roag\. S-a ag\]at
de trup cu m`inile. Degetele-i s`nt r\sfirate, `nfipte `n cadavru. A
`ngenuncheat parc\ `n fa]a torturilor pe care le evoc\ toate aceste
r\ni [i aceast\ gur\, deschis\ p`n\ la b\rbie cu o lovitur\ de sabie
sau de brici, pe care ea o prive[te ]int\... S`nt sigur c\ nu se roag\.
Tot trupul `i tremur\... {i, dintr-o dat\, a[a cum a c\zut adineauri `n
genunchi, cuprinde trupul `n bra]e; `l `mbr\]i[eaz\ convulsiv; `[i
mi[c\ `ntruna capul, cu o rotire nespus de dureroas\ a `ntregului ei
trup... Cu o teribil\ tandre]e `[i freac\ fa]a, s\lbatic, f\r\ un suspin,
de p`nza `ns`ngerat\...
Garin, care continu\ s\ m\ ]in\ de bra], m\ duce afar\. Chinezul
s-a a[ezat din nou `n fa]a u[ii; nici m\car nu ne prive[te. Dar `l
trage pe Garin de poalele tunicii. Acesta scoate din buzunar o banc-
not\ [i i-o d\:
Dup\ ce pleac\ femeia, acoper\-i pe to]i.
~n automobil, nu spune nici un cuv`nt. S-a pr\bu[it parc\. ~[i
sprijin\ coatele pe genunchi. Boala `l sl\be[te cu fiecare zi ce trece.
La primele zguduituri, a tres\rit [i s-a alungit, cu capul pe capot\,
cu picioarele ]epene.
Cobor`m din automobil `n fa]\ casei sale [i urc\m `n c\m\ru]a
de la primul etaj. Storurile s`nt cobor`te; pare mai bolnav [i mai
obosit ca niciodat\. Sub ochi, dou\ riduri ad`nci, paralele cu cele
care unesc nasul cu col]urile gurii, m\rginesc dou\ mari cearc\ne
violete; [i aceste patru riduri, ce-i crispeaz\ tr\s\turile precum
moartea `ns\[i, par a-i descompune `nc\ de pe acum chipul. (Dac\
mai st\ dou\ s\pt\m`ni, spunea Mirov, va fi silit s\ r\m`n\ mult mai
mult dec`t dore[te... Dar au trecut mai mult de dou\ s\pt\m`ni...)
R\m`ne c`teva clipe t\cut, apoi spune `n [oapt\, ca [i cum s-ar `ntre-
ba pe sine:
CUCERITORII 145
S\rmanul... Spunea adeseori: Via]a nu-i ceea ce credem...
Via]a nu-i niciodat\ ceea ce credem c\ este! Niciodat\!
Se a[az\ pe patul de campanie, cu spinarea `ncovoiat\; `[i ]ine
m`na pe genunchi, [i degetele `i tremur\ ca unui alcoolic.
Ne-a legat o prietenie ca `ntre b\rba]i... [i s\ descop\r c\ nu
mai are pleoape [i s\ m\ g`ndesc c\-i voi atinge ochii...
M`na dreapt\ i s-a crispat f\r\ voie. L\s`ndu-se pe spate, se
sprijin\ de perete, cu ochii `nchi[i. Gura [i n\rile `i s`nt tot mai
`ncordate, [i o pat\ albastr\ i se `ntinde de la spr`ncene p`n\ la
jum\tatea obrajilor.
Izbutesc adeseori s\ uit... Adeseori... Nu `ntotdeauna. Tot mai
rar... Ce-am f\cut din via]a mea? Dar ce poate face un om din via]a
lui? S\ nu vezi niciodat\ nimic!... To]i ace[ti oameni pe care-i con-
duc, la formarea c\rora am contribuit de fapt, ce vor face oare
m`ine?! ~n unele momente a[ fi vrut s\ cioplesc totul ca [i cum a[ fi
lucrat o bucat\ de lemn, s\ m\ g`ndesc: iat\ ce am f\cut. S\ creez,
s\ am timp pentru mine... Cine-[i alege dorin]ele?
Febra cre[te. E tot mai `nsufle]it: [i-a scos m`na dreapt\ din
buzunar [i `[i subliniaz\ frazele d`nd, ca de obicei, din m`n\. Dar
pumnul r\m`ne str`ns.
Ce-am f\cut, ce-am f\cut? Oh, Doamne, m\ g`ndesc la
`mp\ratul care poruncea s\ li se crape ochii prizonierilor [i care-i
trimitea `n ]ara lor, `n grupuri conduse de chiori; chiorii ei `n[i[i, de
prea mult\ oboseal\, orbeau treptat. Frumoas\ imagine, care expri-
m\ ce facem noi aici, mult mai frumoas\ dec`t desenele r\sp`ndite
de serviciul Propagandei. C`nd m\ g`ndesc c\ toat\ via]a am c\utat
libertatea!... Cine-i liber aici: Interna]ionala, poporul, eu `nsumi,
ceilal]i? Poporului `i r\m`ne totdeauna posibilitatea de a se l\sa
ucis. E [i asta ceva...
At`t de mic\ `ncredere ai, Pierre?
Cred `n ceea ce fac. ~n ceea ce fac. C`nd...
Se opre[te. Dar chipul `ns`ngerat [i ochii albi ai lui Klein s`nt
`ntre noi.
Ceea ce faci, c`nd [tii c\ `n cur`nd vei fi silit s\ nu mai faci...
Cuget\ o clip\ [i continu\ pe un ton amar:
146 ANDR MALRAUX
Am ur`t `ntotdeauna ideea de a servi... {i totu[i cine a
servit aici mai mult [i mai bine dec`t mine?... Timp de ani de zile
timp de ani de zile mi-am dorit puterea... [i nu [tiu nici m\car
s\-mi `nv\lui via]a `n ea. Klein era la Moscova nu-i a[a? c`nd a
murit Lenin. {tii c\ Lenin scrisese, `n ap\rarea lui Tro]ki, un arti-
col ce trebuia s\ apar\ `n Pravda, cred. ~ns\[i so]ia lui l-a dus la
redac]ie. A doua zi diminea]\, i-a adus ziarele; aproape c\ nu mai
putea s\ se mi[te. Cite[te! A v\zut c\ nu i se publicase articolul.
Vocea lui era at`t de r\gu[it\ `nc`t nimeni n-a `n]eles ce spune.
Privirea `i era at`t de intens\, `nc`t to]i s-au uitat `n aceea[i direc]ie:
Lenin `[i pironise ochii pe m`na st`ng\. O pusese pe cear[af, cu
palma `n sus, a[a. Se vedea c\ vrea s\ ia ziarul, dar c\ nu poate...
Garin [i-a deschis cu violen]\ m`na dreapt\ [i, `n timp ce continu\
s\ vorbeasc\, `[i `ndoaie degetele unul c`te unul, `ncet, privindu-le.
~n timp ce m`na lui dreapt\ z\cea nemi[cat\, m`na st`ng\ a `nceput
s\-[i `nchid\ degetele, ca un p\ianjen ce [i-ar str`nge picioru[ele...
A murit la pu]in\ vreme dup\ aceea...
Da, a[a spunea Klein: ca un p\ianjen... De c`nd mi-a povestit
asta, n-am mai putut uita acea m`n\ [i nici acele articole... refuzate...
Dar Klein era tro]kist. Nu vrei s\-]i aduc pu]in\ chinin\?
Tata `mi spunea: Trebuie s\ sim]i totdeauna p\m`ntul sub
picioare. Citise undeva asta. ~mi spunea [i c\ trebuie s\ r\m`i
legat de tine `nsu]i nu degeaba era de origine protestant\. Legat!
Acea ceremonie prin care o fiin]\ vie era legat\ de una moart\ se
numea... c\s\torie republican\, nu-i a[a? Credeam c\ `n toate
astea mai r\m`ne loc [i pentru libertate... Mi-a mai povestit...
Cine?
Klein, fire[te!... c\ `n nu [tiu ce ora[ `n care cazacii fuseser\
obliga]i s\ ucid\ popula]ia, un cretin a r\mas mai mult de dou\zeci de
secunde cu sabia ridicat\ deasupra capetelor unor copii: Hai, gr\-
be[te-te! url\ Klein. Nu pot, `i r\spunde omul. Mi-e mil\. ~mi trebuie
timp...
~[i `nal]\ capul [i m\ prive[te, cu o stranie duritate:
Cine-ar mai fi f\cut ce-am realizat eu aici? {i la ce bun?
Trupul ciop`r]it al lui Klein, gura lui l\rgit\ cu briciul, buza ce-i
at`rn\... Nimic pentru mine, nimic pentru ceilal]i. Ca s\ nu mai vor-
CUCERITORII 147
bim de femei, ca aceea pe care am v\zut-o adineauri [i care nu
poate face dec`t s\-[i frece cu dezn\dejde capul de r\ni... Cine-i?
Intr\!
Este santinela de la Propagand\, care aduce o scrisoare din
partea lui Nicolaiev. Trupele cantoneze, regrupate dup\ `nfr`nge-
rea pe care au suferit-o la Chow-Chow, au fost din nou `nvinse de
Tcheng Tiung-Ming, iar comitetul face apel la Armata Ro[ie `n
chip st\ruitor. Garin scoate din buzunar o foaie alb\ [i scrie doar
at`t: DECRETUL, semneaz\ [i-i d\ santinelei foaia.
Pentru comitet.
Nu te temi c\-i exasperezi?
Am dep\[it faza asta! M-am s\turat de discu]ii. Mi-e sil\ de
la[itatea lor, de nevoia de a nu se compromite niciodat\ cu totul. {tiu
c\ nu vor putea revoca acest decret; poporul (ca s\ nu mai vorbim de
noi) nu se g`nde[te dec`t la Hong Kong. {i dac\ nu s`nt mul]umi]i...
Atunci?
Atunci, cu toate sec]iile c\rora le-am l\sat armele, putem [i
noi la nevoie s\ facem ce-a f\cut Tang. Mi-ajunge!
Dar dac\ Armata Ro[ie e `nvins\?
Nu va fi.
{i dac\ este?
C`nd joci, po]i s\ [i pierzi. Dar de data asta nu vom pierde.
~n timp ce m\ duc dup\ chinin\, `l aud spun`nd printre din]i:
Un lucru are totu[i importan]\ `n via]\: s\ nu fi `nvins...
Trei zile mai t`rziu
Ne `ntoarcem, Garin [i cu mine, pentru a lua masa de pr`nz.
Patru focuri de revolver; soldatul care st\ al\turi de [ofer se ridic\.
Privesc [i-mi trag de `ndat\ capul `nd\r\t: un al cincilea glon] toc-
mai a lovit portiera. Se trage asupra automobilului nostru. Soldatul
riposteaz\. Vreo dou\zeci de oameni o iau la fug\ f`lf`indu-[i
m`necile largi. Dou\ trupuri s`nt `ntinse pe p\m`nt. Unul este cel al
unui b\rbat pe care soldatul l-a r\nit din gre[eal\, cel\lalt, al omu-
lui `narmat cu un revolver: un parabellum1 c\zut l`ng\ palma lui
1 parabellum pistol automat de mare calibru folosit odinioar\ de aramata ger-
man\. (n.red.)
148 ANDR MALRAUX
deschis\ [i care luce[te `n soare. Soldatul coboar\ [i se apropie de
el. E mort, url\ el. Nici m\car nu s-a aplecat. Strig\ s\ vin\ c`]iva
oameni cu o targ\ ca s\-l duc\ la spital pe cel\lalt chinez, care are o
ran\ `n p`ntece... Zguduindu-ne, automobilul intr\ `n curte.
Tipul era curajos, `mi spune Garin `n timp ce coboar\. Ar fi
putut `ncerca s\ fug\. A tras p`n\ c`nd a c\zut...
Ca s\ coboare, se `ntoarce pe jum\tate spre mine [i v\d c\ are
bra]ul st`ng plin de s`nge.
Dar...
Nu-i nimic. Osul n-a fost atins. Iar glon]ul a ie[it. }inta e ratat\!
~n tunic\ s`nt dou\ g\uri.
}ineam m`na pe sp\tarul scaunului [oferului. Mai nepl\cut
este c\ s`ngerez ca un porc t\iat. Vrei s\-l chemi pe Mirov?
Bine`n]eles. Unde-l g\sesc?
{tie [oferul.
~n timp ce [oferul `ntoarce automobilul [i pleac\, Garin mur-
mur\ printre din]i:
Poate c\-i p\cat...
M\ `ntorc `mpreun\ cu Mirov. Acest medic slab [i blond, cu
cap ca de cal, nu vorbe[te curent dec`t rusa. T\cem am`ndoi. Ca s\
poat\ parca automobilul `n curte, [oferul este silit s\ alunge un
grup de gur\-casc\ ce s-a format `n jurul b\rbatului mort.
Garin este `n camera lui. Eu r\m`n `n c\m\ru]a al\turat\ [i a[tept...
Dup\ un sfert de or\, cu bra]ul legat de g`t, `l conduce pe
Mirov, se `ntoarce, se culc\ `n fa]a mea pe patul de lemn negru,
str`mb`ndu-se de durere, `[i caut\ o pozi]ie comod\, r\m`ne
nemi[cat. C`nd st\ astfel, aproape `n `ntuneric, nu-i mai v\d dec`t
liniile dure ale chipului: linia aproape dreapt\ a spr`ncenelor,
muchia sub]ire [i luminat\ a nasului, mi[c\rile gurii care, atunci
c`nd vorbe[te, se deschide mult c\tre b\rbie.
|sta `ncepe s\ m\ plictiseasc\!
Cine? Mirov? Spune c\-i grav?
Asta? (Arat\ c\tre bra].) Pu]in `mi pas\. Nu, spune c\ trebuie
c\ trebuie neap\rat s\ plec.
~nchide ochii.
CUCERITORII 149
{i lucrul cel mai nepl\cut este c\ [i eu cred c\ are dreptate.
Atunci de ce s\ mai r\m`i?
E complicat s\-]i explic! Drace! Incomod mai e patul \sta de
campanie!
Se ridic\, apoi se a[az\, cu b\rbia sprijinit\ `n m`na dreapt\, cu
cotul pe genunchi, cu spinarea arcuit\. Cuget\.
~n ultima vreme am fost deseori obligat s\ m\ g`ndesc la via]a
mea. M\ g`ndeam [i adineauri, `n timp ce Mirov f\cea pe profetul;
cel care a tras m-ar fi putut ucide... Vezi, via]a mea este o afirma]ie
foarte puternic\, dar c`nd m\ g`ndesc astfel exist\ o imagine, o
amintire ce revine tot timpul...
Da, mi-ai spus la spital.
Nu, acum nu m\ mai g`ndesc la proces. Lucrul despre care `]i
vorbesc nu-i ceva la care m\ g`ndesc. E o amintire mai puternic\ dec`t
memoria. Se `nt`mpl\ `n timp de r\zboi, `n spatele frontului. Vreo cinci-
zeci de solda]i `nchi[i `ntr-o sal\ mare, `n care lumina p\trunde printr-o
ferestruic\ cu gratii. Se simte c\ va ploua cur`nd. Au aprins lum`n\ri pe
care le-au furat din biserica `nvecinat\. Unul dintre ei, `n haine preo]e[ti,
oficiaz\ `n fa]a unui altar f\cut din l\zi acoperite cu c\m\[i. ~n fa]a lui,
un cortegiu sinistru: un b\rbat `n frac, cu o floare mare de h`rtie la
butonier\, o mireas\ ]inut\ de dou\ femei hidoase [i alte personaje
grote[ti ce se `ntrez\resc `n semi`ntuneric. Este ora cinci; lum`n\rile abia
p`lp`ie. Aud: }ine]i-o bine, s\ nu le[ine, dr\gu]a de ea!
Mireasa este un t`n\r soldat sosit ieri de nu se [tie unde [i care se
l\udase c\-l va spinteca cu baioneta pe cel care va vrea s\-l violeze.
Cele dou\ femei carnavale[ti `l ]in zdrav\n; este incapabil s\ fac\ un
singur gest [i, pe jum\tate le[inat, f\r\ `ndoial\, are pleoapele aproape
`nchise. Primarul `l `nlocuie[te pe preot, apoi, dup\ ce lum`n\rile s-au
stins, nu mai z\resc dec`t spin\ri ce tresalt\ `n umbra deas\ de pe jos.
Tipul url\. ~l violeaz\, fire[te, pe s\turate. {i s`nt mul]i. Da, s`nt obse-
dat de asta, de c`tva timp... Nu pentru felul cum se termin\ totul,
bine`n]eles. Ci din pricina `nceputului absurd, parodic...
R\m`ne dus pe g`nduri.
De altfel, exist\ o oarecare leg\tur\ cu impresiile din timpul
procesului... E o asocia]ie de idei destul de `ndep\rtat\...
150 ANDR MALRAUX
~[i arunc\ pe spate p\rul care-i cade pe obraz [i se ridic\, de
parc\ s-ar scutura de ceva. Acul de siguran]\ ce-i fixeaz\ e[arfa se
deschide, [i bra]ul `i cade; `[i mu[c\ buzele. ~n timp ce caut acul de
siguran]\ pe jos, spune, rostind cuvintele rar:
Trebuie s\ fiu atent! C`nd ac]iunea se retrage din mine,
c`nd `ncep s\ m\ despart de ea, `nseamn\ c\ [i s`ngele mi se
scurge... Odinioar\, c`nd nu f\ceam nimic, m\ `ntrebam une-
ori ce valoreaz\ via]a mea. Acum [tiu c\ valoreaz\ mai mult
dec`t...
Nu termin\ ce are de spus; ridic capul [i-i `ntind acul de sigu-
ran]\. ~[i sf`r[e[te fraza printr-un sur`s crispat, plin de orgoliu [i
de un fel de ranchiun\... De `ndat\ ce privirile ni se `nt`lnesc, con-
tinu\, ca [i cum ar fi fost trezit la realitate:
Ce spuneam?...
~ncerc [i eu s\-mi amintesc:
~mi spuneai c\ te g`nde[ti adeseori la via]a ta.
Ah! da. Iat\...
Se opre[te, neg\sind fraza pe care o caut\.
E totdeauna greu s\ vorbe[ti despre asemenea lucruri. Stai s\
vedem... C`nd le d\deam bani moa[elor, `]i dai seama c\ nu-mi
f\ceam iluzii cu privire la valoarea cauzei, [i totu[i [tiam c\ riscul
e mare; am continuat s\ dau bani `n ciuda tuturor avertismentelor.
Bun. C`nd mi-am pierdut averea, aproape c\ m-am abandonat
mecanismului care m\ despuia de tot ce aveam; iar ruina mea a con-
tribuit `n bun\ m\sur\ s\ m\ aduc\ aici. Ac]iunea m\ face abulic fa]\
de tot ceea ce este contrar ei, `ncep`nd cu rezultatele. Am fost devotat
at`t de mult revolu]iei pentru c\ rezultatele ei s`nt `ndep\rtate [i `n
permanent\ schimbare. ~n fond, s`nt un juc\tor. {i, ca to]i juc\torii,
nu m\ g`ndesc dec`t la jocul meu, cu `nc\p\]`nare [i intensitate. Joc
ast\zi o partid\ mai important\ dec`t odinioar\ [i m\ pricep la asta;
dar jocul e acela[i. {i-l cunosc bine; exist\ `n via]a mea un anume
ritm, o fatalitate personal\, dac\ vrei, c\reia nu-i scap. M\ supun
tuturor lucrurilor ce-i dau putere... (Am `nv\]at c\ o via]\ nu valo-
reaz\ nimic, dar [i c\ nimic nu valoreaz\ c`t o via]\...) De c`teva zile,
CUCERITORII 151
am impresia c\ uit poate ceva capital, c\ altceva se preg\te[te...
Prevedeam tot astfel procesul [i ruina, dar ca pe ceva foarte vag...
Dac\ tot trebuie s\ dobor`m Hong Kong-ul, mi-ar pl\cea s\...
Se opre[te, se ridic\ brusc, cu o str`mb\tur\, [opte[te: Toate
astea... [i cere s\ i se aduc\ telegramele.
A doua zi
DECRETUL A FOST PROMULGAT. Am anun]at pe dat\
sec]iile din Hong Kong. {i Avangarda Ro[ie, care a[tepta la [aizeci
de kilometri de front, a primit ordinul s\ `nainteze; `ntre putere [i
noi nu mai r\m`ne dec`t Tcheng Tiung-Ming.
15 august
~n Fran]a, zi de s\rb\toare... S\rb\toare la catedral\, odinioar\.
Ast\zi, catedrala e transformat\ `n azil [i p\zit\ de solda]i din Armata
Ro[ie. Borodin a decretat confiscarea monumentelor religioase `n
folosul statului. Imaginea unei mizerii ce nu se poate imagina `n
Europa: mizeria animalului n\p\dit de o boal\ de piele [i care prive[te
cu ochi lipsi]i de orice dorin]\, f\r\ urm\ de ur\, iner]i, r\t\ci]i. ~n fa]a
acestor oameni, urc\ `n mine un sentiment grosolan, animalic ca [i
aceast\ priveli[te alc\tuit din ru[ine, din spaim\ [i din bucuria jos-
nic\ de a nu fi asemenea lor. Mila nu m\ cuprinde dec`t c`nd nu mai
v\d acea sl\biciune scheletic\, acele membre de mandragor\, acele
zdren]e, acele cruste mari c`t m`na de pe pielea verzuie [i acei ochi sti-
clo[i, tulburi, lipsi]i de o privire uman\ c`nd nu s`nt `nchi[i...
La `ntoarcere, `i vorbesc de toate astea lui Garin.
Nu e[ti obi[nuit, `mi r\spunde. Amintirea unui asemenea grad
de mizerie pune la locul lor lucrurile omene[ti, ca [i ideea mor]ii.
Tot ce-i mai bun `n Hong vine de aici. Tot de aici venea, desigur, [i
curajul tipului care a tras `n mine... Cei care au c\zut prea ad`nc `n
mizerie nu mai ies din ea niciodat\ se dizolv\, ca [i cum ar avea
lepr\. Dar ceilal]i s`nt, pentru treburile... secundare, instrumentele
cele mai puternice, dac\ nu [i cele mai sigure. Curaj, lipsa oric\rei
idei de demnitate [i mult\ ur\...
152 ANDR MALRAUX
M\ faci s\ m\ g`ndesc la o fraz\ ce-i este atribuit\ lui Lenin [i
pe care Hong [i-a tatuat-o, `n engleze[te, pe bra]: Am putea oare
pune st\p`nire pe o lume ce nu va fi s`ngerat p`n\ la cap\t? La
`nceput, o admira `n chip fanatic; `n ultima vreme, o ura la fel de
fanatic. Cred c\ a l\sat-o pe bra] din ur\...
{i pentru c\ tatuajele nu se [terg.
Ar fi ars-o... E un b\iat care ur\[te din r\sputeri...
Care ura...
M\ prive[te cu gravitate:
Da, care ura...
{i, dup\ o clip\, adaug\, privind cu aten]ie un palmier din drep-
tul ferestrei:
E adev\rat c\, pentru Lenin, `ns\[i speran]a avea culoarea urii?...
~l privesc, `i v\d profilul negru la lumin\. Nu s-a schimbat. {i
acest profil, asem\n\tor cu cel pe care-l avea atunci c`nd am sosit
aici acum aproape dou\ luni, asem\n\tor chiar cu cel pe care l-am
cunoscut odinioar\, confer\ o mare for]\ vocii sale modificate. Din
seara c`nd l-am v\zut la spital, pare s\ se despart\ de ac]iunea sa,
de parc\ ar l\sa-o s\ se `ndep\rteze de el o dat\ cu s\n\tatea [i cu
certitudinea vie]ii. Am `nc\ `n mine o fraz\ pe care mi-a spus-o:
Amintirea unei anumite mizerii pune la locul lor toate lucrurile
omene[ti, ca [i ideea mor]ii... Moartea `i sluje[te adeseori drept
termen de compara]ie, acum...
{eful serviciului cinematografic al Propagandei intr\:
Comisare, au sosit de la Vladivostok noile aparate de luat
vederi. {i filmele noastre s`nt gata. Vre]i s\ le vede]i proiectate?
Pe dat\, reapare pe chipul lui Garin o expresie hot\r`t\ [i dur\.
{i-i r\spunde aproape pe tonul de alt\dat\:
Hai.
17 august
O parte dintre trupele inamice a fost `nvins\ `n preajma
ora[ului Waitcheu de Avangarda Ro[ie. Am recucerit ora[ul: dou\
tunuri, mitraliere, tractoare [i mul]i prizonieri au c\zut `n m`inile
noastre. Trei englezi prizonieri, afla]i `n serviciul lui Tcheng ca
CUCERITORII 153
ofi]eri, au plecat spre Canton. Casele notabililor ora[ului, care
`ntre]ineau rela]ii amicale cu ofi]erii du[mani, au fost incendiate.
Tcheng `[i regrupeaz\ armata; nu va trece o s\pt\m`n\ [i vom da
b\t\lia. Ast\zi recurgem la toate posibilit\]ile Propagandei; [efii
corpora]iilor au primit ordinul ca oamenii pe care-i conduc s\ ne
lipeasc\ pe ziduri afi[ele; exist\ afi[e pe acoperi[urile de tabl\
ondulat\, pe oglinzile negustorilor de vin, `n baruri, `n automo-
bilele publice, pe tr\suri, pe st`lpii din pia]\, pe parapetul podu-
rilor, `n toate magazinele, lipite de ventilatoare `n frizerii,
`ntinse pe be]e de bambus `n pr\v\liile negustorilor de lanterne,
a[ezate pe vitrine `n bazare, str`nse sub form\ de evantai `n vi-
trinele restaurantelor, fixate de ma[ini cu h`rtie `ncleiat\, `n
garaje. E un joc cu care se distreaz\ `ntregul ora[; [i pretutin-
deni vezi aceste afi[e, numeroase, ca `n Europa ziarele de dimi-
nea]\ `n m`inile trec\torilor, destul de mici (cele mari nu au fost
`nc\ tip\rite), cu superbii lor cade]i victorio[i [i cu solda]ii lor
cantonezi `nconjura]i de raze, care se uit\ la englezii scof`lci]i [i
la chinezii verzui ce fug de m\n`nc\ p\m`ntul; [i, dedesubt, mai
mici, un student, un ]\ran, un muncitor, o femeie [i un soldat
care se ]in de m`n\.
O dat\ cu sf`r[itul siestei, veselia a fost `nlocuit\ de entuzi-
asm. Solda]i cu uniforma `n dezordine str\bat str\zile fastuos `m-
podobite; to]i locuitorii ora[ului au ie[it din cas\; o mul]ime
dens\ `nainteaz\ de-a lungul cheiului, lent\, grav\, sus]inut\ de o
exaltare t\cut\. Defileaz\ cortegii cu flaute, gonguri, pancarte
urmate de copii. Grupul de studen]i `nainteaz\, agit`nd stegule]e
albe ce flutur\ `n v`nt, apar [i dispar ca spuma m\rii deasupra
rochiilor [i a costumelor albe, `nv\lm\[ite precum o armat\. Masa
greoaie [i calm\ a mul]imii `nainteaz\ `ncet, compact\, deschi-
z`ndu-se `n fa]a cortegiilor [i l\s`nd `nd\r\tul lor un fel de brazd\
[ov\itoare din care se ivesc [epci [i p\l\rii panama ridicate `n aer.
Pe ziduri, afi[ele noastre, ca [i acoperi[urile pline de imense pan-
carte pictate `n grab\, exprim\ victoria `n imagini. Cerul este alb
[i jos; `nv\luit\ de c\ldur\, procesiunea `nainteaz\ ca [i cum s-ar
duce la un templu. E urmat\ de multe chinezoaice b\tr`ne ce
154 ANDR MALRAUX
poart\ `n spinare, `ntr-o c`rp\ neagr\, un copil pe jum\tate ador-
mit, cu p\rul `n dezordine. Un zvon `ndep\rtat de gonguri,
petarde, strig\te [i instrumente muzicale se `nal]\ parc\ din p\-
m`nt, o dat\ cu zgomotul nedeslu[it al pa[ilor [i cu trop\itul `n\-
bu[it al nenum\ra]ilor galen]i. C`t un stat de om, praful danseaz\,
acru, strepezindu-]i g`tul [i se pierde `n v`rtejuri tot mai `ncete pe
str\du]ele aproape pustii, unde se mai ivesc doar c`]iva `nt`rzia]i
care merg gr\bi]i, stingheri]i, `n hainele lor de s\rb\toare.
Aproape toate magazinele au obloanele `ntredeschise sau `nchise,
ca `n zilele de mare s\rb\toare.
Niciodat\ n-am sim]it cu at`ta putere ca ast\zi izolarea despre
care `mi vorbea Garin, singur\tatea `n care ne g\sim, distan]a ce
separ\ tot ce-i mai profund `n noi de mi[c\rile acestei mul]imi [i
chiar de entuziasmul ei...
A doua zi
Garin se `ntoarce de la Borodin, furios:
Nu spun c\ gre[e[te dac\ se folose[te de moartea lui Klein a[a
cum s-ar folosi de orice altceva. Am g\sit `ns\ idioat\ [i exasperant\
preten]ia lui de a m\ obliga s\ vorbesc la `nmorm`ntare. S`nt destui
oratori. Dar nu! E dominat din nou de insuportabila mentalitate
bol[evic\, de o stupid\ exaltare a disciplinei. ~l prive[te! Dar eu
unul n-am l\sat Europa ca pe un sac cu zdren]e, risc`nd s\-mi termin
via]a aici ca un Rebecci oarecare, doar ca s\ vin s\ `nv\] ce `nseam-
n\ cuv`ntul supunere [i s\-i `nv\] [i pe al]ii. ~n fa]a revolu]iei nu
se lucreaz\ cu jum\t\]i de m\sur\! Ba bine c\ nu! Jum\t\]ile de
m\sur\ exist\ pretutindeni unde exist\ oameni [i nu ma[ini... Vrea
s\ fabrice revolu]ionari a[a cum Ford fabric\ automobile! Toate
astea vor sf`r[i r\u, [i nu peste mult\ vreme. ~n c\p\]`na lui de mon-
gol cu plete, bol[evicul lupt\ `mpotriva evreului; dar dac\ b\t\lia e
c`[tigat\ de bol[evici, Interna]ionala e pierdut\...
Pretexte. Nu asta-i adev\rata cauz\ a rupturii.
Exist\, `nainte de orice, o alta: Borodin a ordonat ca Hong s\ fie
executat. Cred c\ Garin voia s\-l salveze. {i asta `n ciuda asasin\rii
ostaticilor (ce nu pare, de altfel, s\ fi fost ordonat\ de el). Deoarece
CUCERITORII 155
socotea c\ Hong, la urma urmei, r\m`nea utilizabil; pentru c\ `ntre
Garin [i oamenii s\i exist\ un fel de leg\tur\ feudal\. {i poate pen-
tru c\ era sigur c\, `n cele din urm\, Hong i se va al\tura `mpotri-
va lui Borodin. G`nd pe care se pare c\ [i acesta l-a avut...
Garin nu crede dec`t `n energie. Nu-i antimarxist, dar marxismul
nu este nicidecum pentru el un socialism [tiin]ific; e o metod\ de
organizare a pasiunilor muncitore[ti, un mijloc de a recruta printre
muncitori trupe de [oc. Cu mult\ r\bdare, Borodin construie[te par-
terul unui edificiu comunist. El `i repro[eaz\ lui Garin c\ nu are o
vedere de perspectiv\, c\ ignor\ `ncotro se `ndreapt\, c\ victoriile
sale s`nt doar `nt`mpl\toare de[i str\lucite [i indispensabile.
Garin crede c\ Borodin lucreaz\ `n func]ie de o perspectiv\, dar
c\ aceasta e fals\, c\ obsesia comunist\ `l va sili s\ uneasc\ `m-
potriva lui un Gomindan de dreapta, mult mai puternic dec`t cel al
lui Tcheng Dai, [i s\ zdrobeasc\, prin mijlocirea acestuia, mili]iile
muncitore[ti.
Descoper\ (dar e prea t`rziu...) c\, asemenea tuturor doctrinelor
puternice [i comunismul e o francmasonerie. {i c\, `n numele dis-
ciplinei, Borodin nu va ezita s\-l `nlocuiasc\, de `ndat\ ce el,
Garin, nu va mai fi indispensabil, prin cineva mai pu]in eficace
poate, dar mai supus.
*
De `ndat\ ce decretul a fost f\cut cunoscut la Hong Kong,
englezii s-au `ntrunit la Marele Teatru [i au telegrafiat din nou la
Londra pentru a cere s\ fie trimis\ o armat\ englez\. Dar r\spunsul
a sosit pe dat\, tot telegrafic: guvernul englez se opune oric\rei
interven]ii militare.
*
Interogatoriul ofi]erilor englezi a fost `nregistrat pe discuri de
fonograf, care au fost trimise, `n num\r mare, sec]iilor. Dar fiecare
ofi]er a negat c\ venise s\ lupte `mpotriva noastr\ din supunere fa]\
de guvernul s\u; [i am fost sili]i s\ t\iem acest pasaj din interogato-
riu. Va trebui s\ fabric\m discuri mult mai instructive. Garin spune
156 ANDR MALRAUX
c\ po]i contesta un articol de ziar, dar nu o imagine sau un sunet, [i
c\ propagandei prin fonograf [i cinema nu-i po]i r\spunde dec`t `n
acela[i mod; lucru de care propaganda inamic\, fie ea [i englez\,
este `nc\ incapabil\.
* care vrea `n primul r`nd... s\ fie el `nsu[i, s\ existe separat de
Face lucruri bune `nainte de a pleca..., `mi spune `n diminea]a
asta Nicolaiev.
Se refer\ la Garin.
~nainte de a pleca?
Da, cred c\ de data asta chiar va pleca.
~n fiecare s\pt\m`n\ se spune c\ trebuie s\ plece...
Da, da, dar de data asta va pleca, o s\ vezi. S-a hot\r`t.
Dac\ Anglia ar fi trimis trupe, cred c\ ar fi r\mas; dar el
cunoa[te r\spunsul Londrei. Cred c\ nu mai a[teapt\ dec`t rezul-
tatul viitoarei b\t\lii... Mirov spune c\ nu va ajunge p`n\ la
Ceylon...
De ce?
Dar, dragul meu, pentru c\ e un om mort, pur [i simplu.
Asta se poate spune despre oricine...
Se poate [i el `n[ela.
Se pare c\ nu-i bolnav numai de dizenterie [i de paludism. Cu
maladiile tropicale, dup\ cum bine [tii, nu te joci, dragul meu. C`nd
le ai, trebuie s\ te `ngrije[ti. Altminteri... {i apoi e totuna...!
Nu pentru el.
S-a dus vremea lui. Oameni ca el au fost necesari, dar acum,
Armata Ro[ie e preg\tit\, iar Hong Kong-ul va fi `nfr`nt definitiv `n
c`teva zile; e nevoie de oameni care s\ [tie mai bine s\ uite de ei
`n[i[i. Nu nutresc nici un fel de du[m\nie `mpotriva lui, crede-m\.
Mi-e totuna dac\ lucrez cu el sau cu altul... {i totu[i, are prejude-
c\]i; nu i le repro[ez, dragul meu, dar le are.
Sur`de str`mb [i `[i mije[te ochii:
E uman, mult prea uman, cum spune Borodin. Iat\ unde duc
bolile netratate...
CUCERITORII 157
M\ g`ndesc la interogatoriul lui Ling, la acele atitudini prin care
Garin `i rezist\ [i pe care Nicolaiev le nume[te prejudec\]i...
Tace, apoi, `mpung`ndu-mi pieptul cu un deget:
Nu-i comunist, despre asta-i vorba. Personal nu-mi pas\, dar
Borodin este totu[i logic; nu exist\ loc `n comunism pentru cel
ceilal]i...
Comunismul se opune unei con[tiin]e individuale?
El pretinde mai mult... Individualismul este o boal\ bur-
ghez\...
Dar noi, cei de la Propagand\, am v\zut c\ Garin are drep-
tate: s\ renun]i aici la individualism `nseamn\ s\ te la[i `nvins. {i
to]i cei care lucreaz\ `mpreun\ cu noi, ru[i sau nu (excep]ie
f\c`nd, poate, Borodin), s`nt tot at`t de individuali[ti ca [i el!
{tii c\ Borodin [i Garin s-au certat teribil, de-a dreptul teribil?
Ei! Borodin...
~[i `nfund\ m`inile `n buzunare [i sur`de, ostil:
Ar fi multe de spus pe socoteala lui...
Dac\ to]i comuni[tii de tip roman, dac\ pot spune astfel, cei
care ap\r\ la Moscova cuceririle revolu]iei nu vor s\-i accepte pe
revolu]ionarii de tipul... cum s\ spun? de tipul cuceritor, care s`nt
pe cale s\ le ofere China, ei...
Cuceritor? Prietenul t\u Garin i-ar g\si acestui cuv`nt un sens
amar...
... Vor limita `n mod primejdios...
Dar ce importan]\ au toate astea? Tu nu `n]elegi nimic. Fie c\
are, fie c\ nu are dreptate, Borodin mizeaz\ pe ceea ce reprezint\
aici proletariatul, `n m\sura `n care poate s-o fac\. Mai `nt`i, el
sluje[te acest proletariat, acest nucleu ce trebuie s\ capete con[ti-
in]\ de sine, s\ creasc\ spre a lua puterea. Borodin este un fel de
c`rmaci care...
Ca [i Garin. Dar el nu crede c\ a f\cut singur revolu]ia!
Borodin `[i cunoa[te bine corabia, `n timp ce Garin nu [i-o
cunoa[te pe a sa. Cum spune [i Borodin: E lipsit de o ax\.
158 ANDR MALRAUX
Are totu[i una: revolu]ia.
Vorbe[ti ca un pu[ti. Revolu]ia nu-i o ax\ dec`t at`ta vreme
c`t nu e s\v`r[it\. Altminteri, nu-i revolu]ie, ci o simpl\ lovitur\
de stat, un pronunciamiento. ~n unele momente m\ `ntreb dac\
nu va sf`r[i ca adept al lui Mussolini... ~l cuno[ti pe Pareto?
Nu.
El trebuie s\-l cunoasc\...
Nu ui]i dec`t un lucru: dac\ sentimentele sale pozitive s`nt
ceea ce spui ([i e fals), sentimentele sale negative s`nt limpezi; ura
sa fa]\ de burghezie [i de tot ceea ce ea reprezint\ este solid\. {i
sentimentele negative `nseamn\ ceva.
Da, da, e un fel de general alb de st`nga. Toate astea vor
fi bune at`ta vreme c`t se va afla `n fa]a unui inamic comun:
Anglia (nu degeaba este el la sec]ia de propagand\ a Gomindan-
ului). Dar dup\ aceea? C`nd se va pune problema s\ organiz\m
statul, va fi obligat, dac\ mizeaz\ pe comunism, s\ devin\ ca
Borodin; dac\ mizeaz\ pe democra]ie asta m-ar mira, c\ci e
dezgustat de personalul Gomindanului , e pierdut: nu va vrea
s\-[i petreac\ via]a f\c`nd politic\ chinez\ de culise [i nici nu
poate `ncerca s\ instaureze dictatura. Nu va reu[i niciodat\, pen-
tru c\ nu-i chinez. Deci, e mai bine s\ se `ntoarc\ `n Europa, spre
a muri `n pace [i `n glorie. Vremurile `n care e nevoie de oameni
ca el s`nt pe sf`r[ite. Desigur, comunismul poate folosi revo-
lu]ionari de felul \sta (e vorba, aici, de fapt, de un specialist),
dar numai dac\-i pune... sub supravegherea a doi ceki[ti hot\r`]i.
Dar cu adev\rat hot\r`]i. Ce-i cu aceast\ poli]ie limitat\?
Borodin, Garin, cei ca ei...
Cu un gest flasc, pare c\ amestec\ mai multe lichide.
De c`nd `l cunosc pe Garin, tot felul de logicieni `i prezic
viitorul... Nicolaiev continu\:
Va ajunge `n cele din urm\ ca prietenul s\u, Borodin; con[ti-
in]a individual\ este boala [efilor. O adev\rat\ Ceka, iat\ ce
lipse[te aici cel mai mult...
CUCERITORII 159
Ora zece
Clipocit de ap\, zgomot de jonci care se izbesc `ntre ele. Ascuns\
de acoperi[, luna `nsufle]e[te aerul c\ldu] [i limpede. Sub verand\, li-
pite de perete, dou\ valize Garin s-a hot\r`t s\ plece m`ine diminea]\.
Cuget\ de mult\ vreme, a[ezat pe scaun, cu privirea pierdut\, cu
bra]ele at`rn`nd inerte. C`nd m\ ridic s\ iau un creion ro[u spre a adno-
ta Gazeta ora[ului Canton, pe care am citit-o, iese din amor]eal\:
M\ tot g`ndeam la fraza tatii: Trebuie s\ sim]i totdeauna
p\m`ntul sub picioare. S\ tr\ie[ti `ntr-o lume absurd\ sau s\
tr\ie[ti `ntr-o alta... F\r\ certitudinea, f\r\ obsesia z\d\rniciei lumii,
nu exist\ putere [i nici chiar via]\ adev\rat\....
{tiu c\ de aceast\ idee se leag\ `nsu[i sensul vie]ii sale, c\ el
`[i trage puterea din aceast\ senza]ie profund\ de absurditate; dac\
lumea nu-i absurd\, atunci `ntreaga-i via]\ se risipe[te `n gesturi
zadarnice, ce stau nu sub semnul acelei z\d\rnicii esen]iale care de
fapt `l exalt\, ci al unei z\d\rnicii dezn\d\jduite. De unde [i nevoia
lui de a-[i impune g`ndirea. Dar, `n noaptea asta, totul `n mine se
ap\r\ `mpotriva lui; m\ zbat `mpotriva adev\rului s\u, care se
`nal]\ `n mine [i c\ruia moartea lui apropiat\ `i aduce o confirmare
sinistr\. Simt `n mine nu at`t un protest, c`t o revolt\...
~mi a[teapt\ r\spunsul, ca un du[man:
Ceea ce spui e poate adev\rat. Dar modul `n care ai f\cut-o
falsific\ totul. Dac\ aceast\ adev\rat\ via]\ se opune... celeilalte, ea
nu i se opune `n felul \sta, `nc\rcat\ de dorin]e [i de ranchiun\!
Ce ranchiun\?
At`ta c`t s\ legi un om care are `nd\r\tul lui dovezile de for]\
ce se afl\ [i `nd\r\tul t\u...
S\ ai dovezile for]ei tale e mult mai r\u.
At`t c`t s\-l legi pe via]\, pentru...
Contez pe tine s\ m\ `nve]i prin puterea exemplului.
Mi-a r\spuns cu o ironie vecin\ cu ura. T\cem am`ndoi. A[ vrea
dintr-o dat\ s\ spun ceva care s\ ne apropie; mi-e team\, ca unui
copil, de un presentiment, mi-e team\ c\ voi vedea sf`r[indu-se ast-
fel aceast\ prietenie, c\-l voi p\r\si astfel pe acest om pe care l-am
160 ANDR MALRAUX
iubit, pe care-l iubesc `nc\, `n ciuda a tot ce spune, a tot ce
g`nde[te, [i care va muri... Dar, de data asta, este mai puternic dec`t
mine. {i-a pus pe bra]ul meu m`na dreapt\ [i, cu o `ncetineal\ ami-
cal\, `mi spune:
Nu, ascult\, nu `ncerc s\ am dreptate. Nu `ncerc s\ te con-
ving. S`nt pur [i simplu loial fa]\ de mine `nsumi. Am v\zut
suferind mul]i oameni, mul]i. Uneori `n mod abject. Uneori `n mod
teribil. Nu s`nt un om bl`nd, dar mi s-a `nt`mplat s\ fiu cuprins de o
imens\ mil\, de acea mil\ care parc\ te sufoc\! Ei bine, c`nd m-am
reg\sit singur cu mine `nsumi, aceast\ mil\ s-a dezagregat `n cele
din urm\. Suferin]a spore[te absurditatea vie]ii. Nu o atac\, ci o
transform\ `n ceva derizoriu. Via]a lui Klein evoc\ uneori `n mine
ceva... ceva...
Ezitarea nu-i vine dintr-o c\utare, ci dintr-un fel de stinghe-
real\. Dar continu\, privindu-m\ drept `n ochi:
Ajunge, ajunge, e ca [i cum ai r`de. ~n]elegi? Cei pentru care
via]a nu are sens nu [tiu ce-i mila profund\. Vie]i zidite. Lumea se
reflect\ `n ele str`mb\, ca `ntr-o oglind\ deformant\. Poate c\ toc-
mai aici `[i arat\ adev\rata `nf\]i[are; ce importan]\ are asta?! Ni-
meni, nimeni, m\-n]elegi, nu poate suporta o asemenea `nf\]i[are.
Po]i tr\i accept`nd absurdul, dar nu po]i tr\i `n absurd. Oamenii
care vor s\ se desprind\ de p\m`nt `[i dau seama c\ p\m`ntul li s-a
lipit de degete. Nu fugi de el [i nu-l reg\se[ti `n mod deliberat... {i
lovindu-[i ritmic genunchiul cu pumnul: Nu te aperi dec`t cre`nd.
Borodin spune c\ ceea ce oameni ca mine construiesc singuri nu
poate d\inui. Ca [i cum ceea ce construiesc oameni ca el... Ah! C`t
de mult a[ vrea s\ v\d aceast\ Chin\ peste cinci ani! Timpul nu
poate fi eludat.
T\cem am`ndoi.
De ce n-ai plecat mai demult?
De ce s\ plec, at`ta vreme c`t pot face altfel?
Din pruden]\...
D\ din umeri [i, dup\ o nou\ t\cere:
Nimeni nu tr\ie[te `n conformitate cu ceea ce g`nde[te despre
propria via]\...
CUCERITORII 161
O nou\ t\cere.
{i animalul se cramponeaz\!
Tace iar. Un zgomot ciudat, nedefinit, imprecis, venit de nu se
[tie unde, dep\rtat [i parc\ amor]it, urc\ spre noi... ~ncepe [i Garin
s\-l asculte. Dar auzim scr`[netul moale al pneurilor pe pietri[; `n
curte a intrat un biciclist. Urc\ spre noi un sunet limpede de pa[i.
Precedat de servitor, un curier aduce dou\ plicuri.
Garin `l deschide pe primul [i mi-l `ntinde: trupele lui Tcheng
Tiung-Ming [i regimentele Armatei Ro[ii care au ajuns la front se
lupt\. B\t\lia decisiv\ `ncepe.
~n timp ce citesc, el deschide al doilea plic, d\ din umeri, moto-
tole[te h`rtia [i o arunc\:
Mi-e egal. Acum mi-e egal. S\ se descurce singuri. Toate astea...
Secretarul iese pe u[\, `l auzim cum se `ndep\rteaz\, `l auzim
cum `nchide grilajul. Dar Garin, `n picioare `n fa]a ferestrei, `l strig\.
Se aude zgomotul por]ii. Secretarul se `ntoarce. C`nd ajunge
sub fereastr\, `i vorbe[te lui Garin; dar acesta tu[e[te, [i eu nu
deslu[esc cuvintele.
Din nou, secretarul pleac\. Garin str\bate camera `n lung [i-n
lat, furios.
Ce s-a-nt`mplat?
Nimic!
Bun. Se vede cu ochiul liber. Adun\ bucata de h`rtie bo]it\, o `m-
p\ture[te, netezind-o cu m`na dreapt\, cu greu, fiindc\ trebuie s\-[i
]in\ bra]ul st`ng nemi[cat. Apoi, `ntorc`ndu-se c\tre mine:
S\ cobor`m.
Pleac\, bomb\nind `mpotriva lui sau `mpotriva mea?
Ar fi putut s\ crape zece mii de tipi!
Fiindc\ nu-i mai pun nici o `ntrebare, se hot\r\[te s\ adauge, `n
timp ce coboar\ scara:
Doi dintre ai no[tri, agen]i la Propagand\, au fost surprin[i
chiar `n clipa c`nd se apropiau de unul dintre pu]urile folosite de
trupele noastre. Cu cianur\ `n buzunare. Agen]i dubli. Prezen]a lor
nu se poate justifica. N-au povestit nimic, n-au m\rturisit nimic.
Nicolaiev `mi spune c\ va relua m`ine interogatoriul!
162 ANDR MALRAUX
Conduce el `nsu[i automobilul, cu mare vitez\; [oferul doarme.
Nu spune un cuv`nt. Nu ]ine volanul dec`t cu m`na dreapt\ [i, de
dou\ ori, aproape c\ ne izbim de case. ~ncetine[te [i m\ roag\ s\ trec
la volan; `[i ]ine capul ]eap\n, parc\ `nfundat `ntre umeri obrajii lui,
mai scof`lci]i ca niciodat\, apar c`nd trecem pe l`ng\ lumina ce se
revars\ din becuri [i dispar pe dat\ [i pare a m\ fi uitat...
~n coridorul Siguran]ei, v\d, `n treac\t, mari afi[e roz, cele pe care
le z\risem adineauri pe str\zi: este decretul, afi[at prin grija noastr\.
C`nd sosim, preceda]i de sunetul rapid [i milit\resc al c\lc`ielor
noastre, aproape nelini[titor `n aceast\ t\cere, Nicolaiev, jovial,
`nd\r\tul biroului s\u, cu spatele sprijinit de scaun, `[i pirone[te
privirea ochilor sp\l\ci]i [i porcini pe cei doi prizonieri. Am`ndoi s`nt
`mbr\ca]i `n costumul de p`nz\ albastr\ al muncitorilor din port.
Unul are must\]i lungi, fine, negre; cel\lalt, un b\tr`n, are p\rul t\iat
foarte scurt [i un cap rotund `n care sclipesc ochi plini de via]\.
~ncep s\ cunosc aceste ceasuri, ceasuri nocturne petrecute la
Propagand\ [i la Siguran]\, t\cerea lor, mirosul de flori dulcege, de
noroi [i de petrol al nop]ii calde, [i tr\s\turile noastre extenuate,
pleoapele noastre lipite, spin\rile noastre `ncovoiate, buzele noastre
flasce [i, `n gura noastr\, gustul gre]os de mahmureal\, ca dup\ o
noapte de be]ie...
Ai [tiri despre b\t\lie? `l `ntreab\ Garin, intr`nd.
Nu, totul continu\.
{i tipii?
Ai v\zut raportul, dragul meu. Nu [tiu nimic mai mult. P`n\
acum, cel pu]in. Nu-i cu putin]\ s\ le smulgi un singur cuv`nt. P`n\
una alta...
Cine a garantat pentru ei?
Num\rul 72, conform raportului.
Trebuie controlat! Dac\ este exact, num\rul 72 trebuie adus
aici, trimis urgent la tribunalul special [i executat.
{tii c\ este un agent de prim\ importan]\.
Garin `[i `nal]\ capul.
... {i care mi-a adus multe servicii... Este fidel.
CUCERITORII 163
Nu va mai trebui s\-[i dea osteneala. C`t prive[te serviciile
sale, m-am s\turat de ele. Ne-am `n]eles, nu-i a[a?
Cel\lalt sur`de [i `[i `nclin\ capul, mo]\ind parc\, asemenea fi-
gurinei grote[ti de por]elan pe care [i-a pus-o ironic pe birou.
Acum s\ ne ocup\m de \[tia.
Scot din buzunar stiloul.
Nu, nu avem ce scrie, voi fi scurt. Iar Nicolaiev va nota
r\spunsurile.
Cine v-a dat otrava?
Primul prizonier, cel mai t`n\r, `ncepe s\ dea o explica]ie stupid\:
fusese `ns\rcinat s\ `nm`neze pachetul unei persoane al c\rei nume
nu-l [tie, o femeie ce trebuia s\-l recunoasc\ dup\ `nf\]i[are, dar...
Garin nu `n]elege mare lucru; eu `i traduc fraz\ cu fraz\.
Chinezul, ca [i cum ar avea un tic, `[i pune m`na pe v`rfurile lungi
ale must\]ilor [i o retrage nervos c`nd vede c\ gestul s\u `l `mpiedic\
pe cel\lalt s\-i `n]eleag\ cuvintele; apoi `[i pune din nou m`na pe
musta]\. Nicolaiev se uit\ spre lampa `nconjurat\ de g`ze. Fumeaz\
obosit. Ventilatoarele nu se `nv`rtesc; fumul de ]igar\ urc\ drept.
Destul! spune Garin.
Duce m`na la centiron.
{i de data asta l-am uitat!
F\r\ s\ mai adauge ceva, deschide cu m`na s\n\toas\ tocul
meu, scoate din el revolverul [i-l pune pe birou. Muchiile metalice
str\lucesc puternic.
Spune-i exact ce-]i spun: dac\ `n cinci minute nu ne d\ toate
informa]iile, `i trag un glon] `n cap cu m`na mea.
Traduc. Nicolaiev a mi[cat u[or dintr-un um\r; to]i agen]ii [tiu
c\ Garin este un mare [ef; metoda sa e copil\reasc\. Un minut...
dou\ minute...
Ajunge! S\ r\spund\ chiar acum!
Ai spus c\-i dai cinci minute, spune Nicolaiev, respectuos [i
ironic.
Tu s\ m\ la[i `n pace!
164 ANDR MALRAUX
A luat revolverul de pe birou. M`na dreapt\, cea care ]ine arma,
este ferm\; st`nga, ce iese din e[arfa alb\, tremur\ de febr\. ~l
somez `nc\ o dat\ pe chinez s\ r\spund\. Face un gest de neputin]\.
Zgomotul `mpu[c\turii. Trupul chinezului e nemi[cat; pe chipul
lui, o profund\ expresie de uimire. Nicolaiev sare [i se sprijin\ de
perete. E r\nit?
O secund\... Dou\ secunde... Chinezul se pr\bu[e[te, moale, cu
picioarele `ndoite din genunchi. {i s`ngele `ncepe s\ curg\.
Dar... dar... bolborose[te Nicolaiev...
Tu s\ m\ la[i `n pace!
Roste[te aceste cuvinte pe un asemenea ton, `nc`t obezul tace
brusc. Nu mai sur`de. Col]urile gurii, c\zute, `i pun [i mai mult `n
eviden]\ obrajii fle[c\i]i [i gra[i. ~[i `ncruci[eaz\ m`inile mari pe
piept, cu un gest de femeie b\tr`n\. Garin se uit\ ]int\ la zid, drept
`n fa]\; din ]eava revolverului, pe jum\tate aplecat\, se `nal]\ un
fum u[or [i transparent.
Acum e r`ndul celuilalt. Tradu din nou!
Nu mai e nevoie. Terorizat, b\tr`nul a [i `nceput s\ vorbeasc\,
iar ochii lui mici se zbucium\... Nicolaiev a apucat un creion [i
noteaz\ cu o m`n\ tremur\toare.
Acum taci, `i spune Garin `n cantonez\. {i, `ntorc`ndu-se
c\tre mine:
Spune-i, `nainte de a continua, c\ dac\ ne minte, o s-o p\]easc\...
Cred c\ asta se vede.
La nevoie, pedeapsa cu moartea poate fi perfec]ionat\.
Cum vrei s\-i spun asta?
Nu m\ intereseaz\.
(~n]elege, `ntr-adev\r...)
~n timp ce prizonierul vorbe[te, rostind cuvintele cu o voce
g`f`itoare, Nicolaiev d\ la o parte, sufl`nd peste ele, g`zele moarte
ce cad pe foaia de h`rtie...
CUCERITORII 165
Omul a fost pl\tit de agen]ii lui Tcheng Tiung-Ming, faptul este
evident. Vorbe[te mai `nt`i repede, dar nu spune nimic important;
v\z`nd ]eava de revolver l\sat\ `n jos, ezit\. Dintr-o dat\ tace. Aflat
la limita exasper\rii, Garin `l prive[te.
{i... dac\... dac\ v\ spun totul, ce-mi da]i?
~n clipa urm\toare se pr\bu[e[te, cu bra]ele desf\cute, rostogolin-
du-se. Furios, Garin l-a lovit cu pumnul `n maxilar; ]in`ndu-[i pumnul
`nc\ str`ns, se `ncrunt\, `[i mu[c\ buzele [i se a[az\ pe col]ul biroului.
Mi s-a deschis rana.
Prizonierul face pe mortul, `ntins pe jos.
~ntreab\-l dac\ a auzit de t\m`iere!
Traduc din nou. Omul `[i deschide `ncet ochii [i, st`nd tot `ntins pe
jos, spune, f\r\ s\ se adreseze unuia dintre noi, f\r\ s\ ne priveasc\:
Erau trei. Doi au fost prin[i. Unul dintre cei doi e mort.
Cel\lalt este aici. Al treilea poate fi l`ng\ pu].
Garin [i cu mine ne uit\m la Nicolaiev, care urma s\ continue
interogatoriul m`ine. Acesta `ncearc\ s\ nu manifeste nici un fel de
sentiment: gura, spr`ncenele r\m`n `ncremenite. Dar mu[chii obra-
jilor se contract\ [i se destind repede, ca [i cum ar tremura. Scrie,
`n timp ce prizonierul d\ noi am\nunte.
Asta-i tot?
Da.
Dac\ n-ai spus tot...
Am spus tot.
Prizonierul pare acum indiferent.
Nicolaiev apas\ pe sonerie, ne arat\ o foaie de h`rtie scris\, apoi
o d\ santinelei.
Un ciclist s\ se duc\ la biroul special al telegrafului chiar acum.
Se `ntoarce c\tre noi:
~n aceste condi]ii... `n aceste condi]ii... Dar poate mai s`nt [i
al]ii totu[i... Garin... nu crezi c\... ar trebui s\ `ncerc\m pu]in... la
nimereal\?...
Ca s\-[i fac\ iertat\ teribila neglijen]\, e gata, el care voia s\
continue abia m`ine acest interogatoriu, s\-l tortureze pe prizonier
la nimereal\...
166 ANDR MALRAUX
Nu mai scoatem nimic de la el, [opte[te Garin printre din]i.
Apoi, cu voce tare:
Ca s\ ne spun\ pove[ti [i s\ ne lanseze pe vreo pist\ gre-
[it\?... Nu poate s\ de]in\ informa]ii cu caracter general. ~ntr-o mi-
siune de acest gen, agen]ii nu s`nt aproape niciodat\ mai mult de
trei. S`nt trei, m\ auzi? Nu doi!
La r`ndu-i sun\ (de patru ori). Doi solda]i intr\ [i-l iau pe pri-
zonier. Nicolaiev, care n-a r\spuns, `nl\tur\ `nceti[or cu m`na g`zele
care continu\ s\ cad\ pe birou, ca [i cum [i-ar netezi h`rtia cu un
gest de copil cuminte.
Pe coridor, `nt`lnim o santinel\ care aduce o telegram\ de la
Comisariatul de R\zboi: trupele lui Tcheng `ncep s\ se retrag\.
* inexplicabil\. ~n cele din urm\, trupul i se destinde; face un gest de
~n `ntunericul ce `nv\luie scara din casa lui Garin... lampa ce o
lumina s-a spart. Noaptea continu\, afar\ [i `n nervii mei... Pleoa-
pele `mi ard [i nu mi-e somn. Frisoane u[oare `mi str\bat trupul, ca
[i cum a[ `ncepe s\ m\ `mb\t; `n timp ce merg greoi, c\ut`nd cu
degetul cel mare de la picior fiecare treapt\, pleoapele mi se `nchid
[i v\d, `ntr-un amestec de tulbure [i bizar\ lucididate, imagini
deformate: cei doi prizonieri, prizonierul mort (`ntins pe jos), Nico-
laiev, nunta grotesc\ povestit\ de Garin, [irurile de lumini din
strad\, chipul ciop`r]it al lui Klein, afi[ele roz ca ni[te pete... Tresar,
ca [i cum m-a[ fi trezit brusc, c`nd aud vocea lui Garin:
Nu m\ pot obi[nui cu `ntunericul \sta; am totdeauna impresia
c\ s`nt orb...
Dar iat\ [i lumina. S`ntem din nou `n c\m\ru]\; cele dou\ valize
s`nt tot acolo.
Asta-i tot ce iei cu tine?
E de-ajuns pentru c`teva luni...
Abia dac\ a ascultat ce i-am spus. E atent la un zgomot foarte
slab care umple `ntreaga cas\ [i care m\ intrigase `nainte de ple-
carea noastr\.
CUCERITORII 167
Auzi?
Da... Am auzit zgomotul \sta chiar `nainte de plecarea noastr\.
De unde crezi c\ vine?
Ascult\...
Acest zgomot `n\bu[it, `ndep\rtat, mecanic are `n el ceva miste-
rios. E un fel de scr`[net u[or, ca acela f\cut de roz\toare, dar regulat,
[i din care se ivesc, intermitent, ca ni[te bule de aer `ntr-o ap\ tulbu-
re, sunete ce seam\n\ cu sc`r]`itul lemnului, care se prelungesc o
clip\, ca [i toate celelalte sunete, `n `ntuneric, pierz`ndu-se `n acel
scr`[net constant ce pare a veni `n acela[i timp dinspre pivni]\ [i din-
spre zare. Garin s-a oprit, nelini[tit, abia respir`nd, cu umerii adu[i,
str\duindu-se s\ nu fac\ zgomot. Sc`r]`itul pantofilor lui acoper\ bru-
tal celelalte sunete [i zgomote care, dup\ c`teva secunde, reapar ca o
lumin\ foarte slab\, urc\ [i `[i reg\sesc intensitatea `ndep\rtat\ [i
nep\sare [i se culc\ pe patul de lemn:
P`n\ una-alta, vrei ni[te cafea?
Nu, mul]umesc. Ai face mai bine s\ iei chinin\ [i s\-]i
schimbi pansamentul.
O s\ fac [i asta la timpul potrivit...
Se uit\ ]int\ la valize:
Trei luni, poate [ase?...
Preocupat, `[i mu[c\ obrajii pe din\untru.
Oricum, n-ar fi foarte inteligent s\ r\m`n aici, doar fiindc\
n-am [tiut s\ plec la timp...
Zic`nd s\ r\m`n, vrea s\ spun\ s\ mor.
Vechiul meu prieten Nicolaiev insinueaz\ c\ e deja t`rziu.
P`n\ acum a vorbit pentru sine. Sunetul vocii i se schimb\;
ridic\ `nc\ o dat\ um\rul drept.
Ce idiot!... Dac\ nu m-a[ fi `ntors acolo `n noaptea asta... Cu
cine m\ va putea `nlocui Borodin? Prin Chen, pentru serviciul Propa-
gandei `n sec]ii, dar pentru celelalte servicii? Cu fl\c\i ca Nicolaiev
e disciplinat, nimic de zis, foarte disciplinat lucrurile ar putea s\ se
sf`r[easc\ r\u... Klein e mort... ~n ce stare le voi g\si pe toate c`nd m\
voi `ntoarce?... E de-ajuns ca Siguran]a s\ fac\ o gaf\, ca s\ m\ simt
168 ANDR MALRAUX
iar ca la mine acas\ `n aceast\ via]\ cantonez\, [i totu[i, `n clipa asta
mi se pare c\ am [i plecat. Haida-de! dac\ dau ortul popii pe mare, o
s\-mi lipeasc\ pe sac o splendid\ etichet\!...
Buzele lui s-au sub]iat [i mai mult. }ine ochii `nchi[i. Umbra
nasului, care ast\zi pare foarte proeminent, acoper\ [i cearc\nul de
la ochiul st`ng. Este ur`t, ur`t `n acel mod tulbur\tor [i agresiv al
mor]ilor al c\ror chip nu [i-a dob`ndit senin\tatea.
{i c`nd m\ g`ndesc c\, atunci c`nd am sosit aici, pe vremea lui
Lambert, Canton era o republic\ de comedie! Iar ast\zi, Anglia! S\
`nvingi un ora[. S\ dobori un ora[ ora[ul este forma social\
suprem\ `n lume, `ns\[i emblema societ\]ii. P\duchio[ii din Canton
o s\-i vin\ cur`nd de hac! Decretul... Str\dania tuturor oamenilor
care au f\cut din Hong Kong un pumn `nchis este, `n sf`r[it...
Coboar\ piciorul [i se apleac\ mult `nainte, de parc\ ar strivi
ceva, `ncet, ap\s`nd cu toat\ greutatea. ~n acela[i timp, se `ndreapt\
din mijloc, scoate din buzunar o oglinjoar\ rotund\ prins\ `n celu-
loid [i `[i prive[te fa]a (e prima oar\).
Cred c\ a venit vremea... Ar fi o prostie s\ mor ca un colon
oarecare. Dac\ oameni ca mine nu s`nt asasina]i, cine s\ fie?
~n tot ce spune exist\ ceva care m\ stinghere[te, m\ nelini[-
te[te... Continu\:
Ce dracu s\ fac `n Europa? S\ m\ duc la Moscova?... A[a
cum s`nt rela]iile mele cu Borodin... Nu cred `n metodele Interna-
]ionalei, dar trebuie totu[i s\ mai v\d... Peste [ase zile s`nt la
Shanghai; apoi iau vaporul norvegian. O s\ mi se par\ c\ o s\ co-
bor `ntr-o c\m\ru]\ de portar. Numai s\ nu g\sesc distrus tot ce-am
f\cut, c`nd m\ voi `ntoarce! Borodin e foarte puternic, dar uneori
este [i foarte ne`ndem`natic... Din p\cate, nu po]i merge niciodat\
acolo unde ai vrea...
{i unde dracu ai vrea s\ mergi?
~n Anglia. Acum [tiu ce `nseamn\ Imperiul. O violen]\
tenace, constant\. S\ conduci, s\ hot\r\[ti, s\ constr`ngi. ~n asta
const\ via]a...
CUCERITORII 169
{i `n]eleg dintr-o dat\ de ce m\ descump\nesc cuvintele lui: nu
eu s`nt cel pe care vrea s\-l conving\. El `nsu[i nu crede ce spune [i
se str\duie[te, `ncord`ndu-[i to]i nervii irita]i, s\ se conving\ pe
sine... {tie c\ este pierdut, se teme de asta sau poate nu [tie nimic?
~n fa]a mor]ii sigure, `n mine se na[te din afirma]iile, din spe-
ran]ele sale o exasperare dezn\d\jduit\. M\ simt ispitit s\-i spun:
Ajunge, ajunge! Cur`nd o s\ mori. O tenta]ie furioas\ urc\ `n
mine, reprimat\ totu[i de prezen]a lui [i de o imposibilitate fizic\.
Boala i-a minat `n asemenea m\sur\ chipul, `nc`t nu trebuie s\ mai
fac nici un efort ca s\ mi-l `nchipui mort. {i am, involuntar,
senza]ia c\ dac\ i-a[ vorbi de moarte, i-a[ pune sub ochi aceast\
imagine, aceste tr\s\turi `nc\ [i mai r\v\[ite care m\ obsedeaz\. Mi
se pare c\ `n cuvintele mele s-ar ascunde ceva primejdios, ca [i
c`nd moartea sa, de care este con[tient, ar deveni, prin mine, o cer-
titudine... De c`teva clipe, tace. {i, `n aceast\ nou\ lini[te, reg\sim
zgomotul ciudat care ne intrigase. Nu mai este o rumoare, ci zgo-
motul unor zguduiri succesive, foarte `ndep\rtate sau foarte slabe,
un zgomot auzit ca `n vis; s-ar zice c\, undeva, departe, cineva
love[te p\m`ntul cu obiecte grele `nvelite `n p`sl\. Iar sunetele mai
sub]iri, sem\n`nd cu cele ale lemnului care sc`r]`ie, devin metalice
[i te duc cu g`ndul la vuietul nedeslu[it al unei fier\rii, dominat de
muzicale lovituri de ciocan...
Din nou zgomotelor acestora amestecate li se adaug\ cele ale
pneurilor ce se rostogolesc pe pietri[. Urc\ un cadet, precedat de un
servitor. Aduce r\spunsul ofi]erului telegrafist. De[i `ndep\rtat,
zgomotul umple camera...
Auzi? `l `ntreab\ Garin pe servitor.
Da, domnule comisar.
Ce-i asta?
Nu [tiu, domnule comisar.
Cadetul d\ din cap.
Este armata, tovar\[e Garin...
Garin ridic\ ochii.
Ariergarda Armatei Ro[ii, care `nainteaz\...
Garin respir\ ad`nc, apoi cite[te telegramele [i mi le `ntinde:
170 ANDR MALRAUX
Al treilea agent a fost prins. Poart\ asupra lui opt sute de
grame de cianur\. Du[manul e `n derut\. Mai multe regimente pre-
g\tite de Propagand\ au trecut de partea noastr\. Aprovizionarea [i
artileria s`nt `n m`inile noastre. Cartierul general e dezorganizat.
Cavaleria `l urm\re[te pe Tcheng, care a fugit.
Semneaz\ de primire [i-i d\ cadetului h`rtia. Acesta pleac\, pre-
cedat de servitor.
C`tva timp n-o s\-mi mai vad\ semn\tura!... Trupele lui
Tcheng s`nt f\cute zob... Nu va trece nici un an [i Shanghai...
Vuietul slab al trupelor se apropie sau se dep\rteaz\, adus de
v`ntul cald. Recunoa[tem acum scr`[netul tractoarelor, tremurul ne-
deslu[it al p\m`ntului sub pa[ii sacada]i ai oamenilor [i, din c`nd `n
c`nd, aduse de o pal\ de aer fierbinte, boc\nit de copite de cai,
sc`r]`it de osii de tun... O dat\ cu tumultul `ndep\rtat, p\trunde `n el
o exaltare nedeslu[it\. O mare bucurie?
M`ine diminea]\, printre to]i ace[ti imbecili care m\ vor con-
duce, nu o s\ te mai v\d...
~ncet, mu[c`ndu-[i buza de jos, `[i scoate din e[arf\ bra]ul r\nit
[i-l ridic\. Ne `mbr\]i[\m. O triste]e necunoscut\ m\ cuprinde, pro-
fund\, dezn\d\jduit\, chemat\ de tot ce-i zadarnic `n gesturile
noastre, de moartea prezent\... C`nd, din nou, lumina ne cade pe
chipuri, m\ prive[te. Caut `n ochii lui bucuria pe care crezusem c\
o v\d; dar nu g\sesc `n ei dec`t o aspr\ [i totu[i fratern\ gravitate.
POSTFA}|
De la publicarea acestei c\r]i de adolescen]\ au trecut mai bine de
dou\zeci de ani. {i mult\ ap\ a curs, pe sub multe poduri sf\r`mate.
La dou\zeci de ani dup\ cucerirea Beijingului de c\tre armata re-
volu]ionar\ a lui Tchai Kai-Chek, a[tept\m cucerirea Cantonului lui
Tchai Kai-Chek de c\tre armata revolu]ionar\ a lui Mao Zedong.
Peste dou\zeci de ani, o alt\ armat\ revolu]ionar\ `l va izgoni oare pe
fascistul Mao? Ce crede despre toate astea umbra lui Borodin care,
dup\ cum ar\tau ultimele [tiri, `nainte de r\zboi, cerea Kremlinului
o locuin]\ cu sob\? Dar umbra sinuciga[ului Gallen?
Totu[i, `n ciuda jocului complex care arunc\ poate poate...
China al\turi de Rusia, Mao `[i `ntemeiaz\ victoriile pe revolta ce
`nsufle]ea trupele din 1925. Nu vechea pasiune de-a se elibera s-a
schimbat. Nu China, nu Rusia s-au schimbat cel mai mult acolo, ci
Europa ea nu mai `nseamn\ nimic pentru ele.
Dar aceast\ carte nu apar]ine dec`t superficial Istoriei. A supra-
vie]uit nu pentru c\ a reprezentat anumite episoade din revolu]ia
chinez\, ci pentru c\ a zugr\vit un tip de erou `n care se `mbin\
`nclinarea c\tre ac]iune, cultura [i luciditatea. Aceste valori erau
indirect legate de valorile Europei din acea vreme. {i pentru c\ s`nt
`ntrebat: Ce au devenit, `n Europa de ast\zi, aceste valori care
172 ANDR MALRAUX
apar]in spiritului? prefer s\ r\spund prin apelul pe care l-am
adresat intelectualilor, la 5 martie 1948, `n sala Pleyel, `n numele
colegilor mei gaulli[ti.
Forma lui (stenograma unui discurs improvizat dup\ note) arat\
de altfel c\ nu e vorba de o `ncercare. Anumite idei exprimate aici
au fost dezvoltate, `ntr-un alt plan, `n Psihologia artei. Dar ceea ce
seam\n\ cu o predic\, oarecum emo]ionat\, dintr-un discurs mi s-a
p\rut a se potrivi mai bine cu pasiunile dintr-un roman [i cu li-
mitele `ntreb\rilor pe care romanul le sugereaz\, dec`t cu exerci-
tarea unei pref\cute indiferen]e. Sl\birea con[tiin]ei europene nu
este analizat\ aici dec`t sumar. Trebuia s\ pun `n lumin\ amenin-
]area imediat\ [i totodat\ cea mai insidioas\, [i anume cea a abru-
tiz\rii prin psihotehnici (propaganda a f\cut mari progrese `n raport
cu cea practicat\ de Garin), [i s\ precizez ceea ce, `n opinia mea,
trebuie s\ fie P|STRAT.
Spiritul european este obiectul unei duble metamorfoze. Dup\
mine, drama secolului al XX-lea este urm\toarea: `n timp ce mitul
politic al Interna]ionalei agonizeaz\, are loc o interna]ionalizare
f\r\ precedent a culturii.
~ncep`nd cu marea voce a lui Michelet [i p`n\ la cea a lui Jau-
rs, s-a impus ca un fel de eviden]\, de-a lungul ultimului secol,
ideea c\ vom deveni cu at`t mai mult oameni cu c`t vom fi mai
pu]in lega]i de patria noastr\. Nu era nici josnicie, nici eroare: era
forma din acea vreme a speran]ei. Victor Hugo credea c\ Statele
Unite ale Europei se vor face de la sine [i c\ ele vor fi preludiul la
Statele Unite ale lumii. Or, Statele Unite ale Europei se vor face cu
sacrificii, iar Statele Unite ale lumii s`nt `nc\ departe...
Am aflat c\ marele gest de dispre] prin care Rusia `nl\tur\ acest
c`nt al Interna]ionalei ce-i va r\m`ne, fie c\ vrea sau nu, asociat `n
eternul vis de justi]ie al oamenilor, m\tur\ dintr-o dat\ visele se-
colului al XIX-lea. {tim de acum `nainte c\ nu vom fi mai umani
dac\ vom fi mai pu]in francezi, ci pur [i simplu vom fi mai... ru[i.
La bine, ca [i la r\u s`ntem lega]i de patria noastr\. {i [tim c\ nu-l
vom construi pe european f\r\ ea; c\ trebuie s\-l construim, fie c\
vrem sau nu, pe european `ntemeindu-ne pe ea.
CUCERITORII 173
~n timp ce murea aceast\ imens\ speran]\, `n timp ce fiecare om
era aruncat `n patria lui, o puzderie de opere se iveau `n s`nul civi-
liza]iei: muzica [i artele plastice `[i inventaser\ tiparni]a lor.
Traducerile p\trundeau `n fiecare ]ar\ pe por]i larg deschise:
colonelul Lawrence `l `nt`lnea pe Benjamin Constant, iar colec]ia
Payot reunea clasicii Garnier.
~n cele din urm\, s-a n\scut [i cinematograful. {i acum o fe-
meie hindus\ care se uit\ la filmul Anna Karenina pl`nge poate v\-
z`nd exprimat\, de c\tre o actri]\ suedez\ [i un regizor american,
ideea pe care rusul Tolstoi o avea despre dragoste...
Dac\ n-am pus laolalt\ visele celor vii, le-am pus cel pu]in lao-
lalt\ pe cele ale mor]ilor!
{i `n aceast\ sal\, `n seara asta, putem spune, f\r\ team\ de ridi-
col: Voi, care s`nte]i aici, voi s`nte]i prima genera]ie ce mo[tene[te
`ntregul p\m`nt.
Cum este cu putin]\ o asemenea mo[tenire? S\ nu uit\m c\ fiecare
dintre civiliza]iile disp\rute nu se adreseaz\ dec`t unei p\r]i din om.
Cea a Evului Mediu era `nainte de toate o form\ de cultur\ a sufletu-
lui; cea din secolul al XVIII-lea era `nainte de toate o form\ de cultur\
a inteligen]ei. Din veac `n veac, civiliza]ii succesive se suprapun,
adres`ndu-se unor elemente succesive ale omului; ele nu se `nt`lnesc
cu adev\rat dec`t `n mo[tenitorii lor. Mo[tenirea este totdeauna o me-
tamorfoz\. Adev\ratul mo[tenitor al catedralei din Chartres, nu-i,
bine`n]eles, arta de la Saint-Sulpice, ci Rembrandt. Michelangelo,
crez`nd c\ reface arta antic\, f\cea art\ `n felul lui Michelangelo...
Ce-ar fi putut s\-[i spun\ cei din care s-a n\scut civiliza]ia
noastr\? Ea `mbin\ un element grecesc cu un element roman [i cu
un element biblic, dup\ cum prea bine se [tie; dar ce [i-ar fi spus
unul celuilalt Cezar [i prorocul Ilie? S-ar fi insultat. Pentru ca s\ se
poat\ na[te cu adev\rat dialogul `ntre Hristos [i Platon, trebuia s\
se nasc\ Montaigne.
Metamorfoza din care se na[te via]a se produce numai prin urma[i.
Cine revendic\ ast\zi aceast\ metamorfoz\? Statele Unite, Uni-
unea Sovietic\, Europa. ~nainte de a ajunge la esen]ial, a[ vrea s\
clarific pu]in lucrurile, `nl\tur`nd mai `nt`i basmul conform c\ruia
174 ANDR MALRAUX
culturile se afl\ `ntr-o lupt\ permanent\, ca [i statele. Exemplul
Americii Latine ne dovede[te abera]ia acestei situa]ii. ~n momentul
de fa]\, America Latin\ este pe cale s\ concilieze, f\r\ cea mai
mic\ lupt\, ceea ce dore[te s\ primeasc\ de la lumea anglo-saxon\
cu ceea ce dore[te s\ primeasc\ de la lumea latin\. Exist\ conflicte
politice ireductibile; dar e absolut fals s\ afirmi c\ aceste conflicte
dintre culturi s`nt ireductibile prin defini]ie. Se `nt`mpl\ s\ fie, [i
`nc\ la modul cel mai grav, dar se `nt`mpl\ [i s\ nu existe.
S\ renun]\m la acest maniheism absurd, la aceast\ separare `ntre
`ngerii prieteni ai oratorului [i demonii du[mani ai oratorului, care a
devenit o mod\ c`nd `n discu]ie s`nt implicate America [i Rusia. E
limpede ce g`ndesc despre politica ruseasc\ fa]\ de ]ara noastr\: cred
c\ acelea[i for]e care au f\cut-o s\ func]ioneze `n favoarea Fran]ei `n
momentul Eliber\rii o fac s\ func]ioneze ast\zi `mpotriva Fran]ei,
`n chip implacabil; [i `n]eleg s\ pun ordine `n toate astea. Dar Stalin
nu `nseamn\ nimic `n raport cu Dostoievski, dup\ cum nici geniul
lui Mussorgski nu garanteaz\ politica lui Stalin.
S\ vedem mai `nt`i cum revendic\ Statele Unite mo[tenirea cul-
tural\ a lumii. Un prim punct: nu exist\ `n America o cultur\ care
s\ se vrea specific american\. Aceasta este o inven]ie a europenilor.
~n America, se consider\ c\ exist\ un decor particular al vie]ii. Se
consider\ c\ America este o ]ar\ f\r\ r\d\cini, e o ]ar\ citadin\: o
]ar\ care ignor\ str\vechea [i profunda rela]ie dintre arborii [i
pietrele unde se `nt`lnesc str\vechile genii ale Chinei cu str\vechile
genii ale Occidentului. Este o ]ar\ care are asupra noastr\ avantajul
de a putea [i de a vrea s\ primeasc\ `n acela[i mod toate mo[teni-
rile din lume [i `n care muzeele importante expun `n aceea[i sal\
statui romane, specifice pentru trecutul `ndep\rtat al Occidentului
nostru, [i statui din epoca dinastiei Tang, specifice pentru trecutul
`ndep\rtat al civiliza]iei chineze.
De altfel, o mare cultur\ nu este, chiar la modul epic, un antica-
riat superior. Iar cultura american\ este un domeniu de cunoa[tere
infinit mai important dec`t un domeniu de cultur\ organic\, de `ndat\
ce Europa este izgonit\ din ea.
~n prezent, America creeaz\ `n modul ei specific artele de mas\:
radioul, cinematograful [i presa.
CUCERITORII 175
Arta ei ne pare mai ales specific american\ c`nd este o art\ de
mase. {i, la drept vorbind, `ntre spiritul publica]iilor Life [i
Samedi-Soir nu e prea mare diferen]\; doar c\ `n Life exist\ mai
mul]i americani dec`t francezi...
America posed\ un romanesc special. Dar, m\ `ntreb din nou,
este el specific american? Exist\, incontestabil, o atitudine ameri-
can\ fa]\ de lume, care const\ `ntr-o reduc]ie permanent\ a lumii la
datul s\u romanesc. Dar s\ v\ mai amintesc oare c\, `n Cei trei
muschetari, Richelieu e mai pu]in important prin ceea ce a f\cut din
Fran]a dec`t prin faptul c\ i-a semnalat regelui absen]a colierului
Anei de Austria? America, `n momentul de fa]\, reprezint\, mai
mult dec`t orice alt\ ]ar\, romanescul, dar, probabil, ca ]ar\ a
maselor. Iar cultura este cu mult dincolo de asemenea probleme. Ce
cred `n privin]a asta americanii cultiva]i? Ei cred c\, `n fapt, cultura
american\ este una dintre culturile na]ionale ale Occidentului, c\
diferen]a nu e mai mare `ntre `nalta cultur\ american\ [i `nalta cul-
tur\ francez\, dec`t `ntre aceasta [i cultura englez\ sau ceea ce a
fost `nalta cultur\ german\. Noi, cei din Europa, nu ne asem\n\m
chiar at`t de mult! {i `ntre behaviorism [i bergsonism distan]a e de
aceea[i natur\ ca [i cea dintre Bergson [i Hegel. ~n definitiv, Ame-
rica nu s-a conceput niciodat\ pe sine `n raport cu noi, `n ordinea
cultural\, ca o parte a lumii: ea s-a conceput `ntotdeauna pe sine ca
o parte a lumii NOASTRE. Exist\ mai pu]in\ art\ american\ [i mai
mul]i arti[ti americani. Avem acelea[i sisteme de valori; ei nu
posed\ `n totalitate ceea ce este esen]ial `n trecutul Europei, dar tot
ce posed\ ei ca esen]ial este legat de Europa. Repet: cultura ameri-
can\, ca o cultur\ distinct\ de a noastr\, a[a cum este cultura
chinez\, e pur [i simplu o inven]ie a europenilor.
{i nu exist\ o ipotez\ de cultur\ specific american\ opus\ culturii
noastre, dec`t exact `n m\sura `n care Europa renun]\ la ea `ns\[i.
E greu [i stingheritor s\ consideri Rusia o ]ar\ european\.
Sankt-Petersburg (ca [i Leningrad ast\zi) l\sa impresia unei
a[ez\ri europene, a unui vast contoar imperial din Occident ma-
gazine, caz\rmi [i cupole , a unui New Delhi al Nordului.
176 ANDR MALRAUX
Dar este derizoriu s\-i consideri pe ru[i, a[a cum au f\cut tot-
deauna adversarii lor, ni[te asiatici, deci un fel de chinezi sau
hindu[i. Adev\rul este c\ poate nu trebuie s\ lu\m prea `n serios
h\r]ile geografice [i faptul c\ Rusia nu este nici `n Europa, nici `n
Asia (este `n Rusia); a[a cum Japonia, `n care iubirea [i armata joac\
un rol at`t de important, nu este nici `n China, nici `n America.
Celelalte ]\ri din Europa fac parte din cultura noastr\ `n anu-
mite straturi ale ei [i prin schimburi. ~n unele secole, au dominat-o
Italia, Spania, Fran]a, Anglia. Toate aceste ]\ri au `n comun mitul
cultural al Greciei [i al Romei [i o mo[tenire de cincisprezece se-
cole de cre[tinism comun. Aceast\ ultim\ mo[tenire care, ea sin-
gur\, `i separ\ pe slavii din Boemia de slavii din Rusia, at`rn\ f\r\
`ndoial\ foarte greu; dup\ cum mo[tenirea Bizan]ului a ap\sat at`t
de greu asupra Rusiei `nc`t pictura ruseasc\ nu s-a putut niciodat\
emancipa complet de ea, iar Stalin `l evoc\ acum pe Vasile al II-lea
cel pu]in tot at`t c`t pe Petru cel Mare.
Rusia nu a intrat `n cultura occidental\ dec`t `n secolul al
XIX-lea, prin muzica [i prin romancierii s\i. Dostoievski este
poate singurul dintre ace[tia care se vrea specific rus.
Ilya Ehrenburg a r\spuns indirect la un interviu al meu despre
civiliza]ia atlantic\, `ntreb`nd: Ce este european: bomba atomic\
sau Tolstoi?
Dac\ vre]i, s\ l\s\m deoparte bomba atomic\. Ru[ii nu o pose-
dau `n acea vreme, dar, desigur, nu fiindc\ nu ar fi `ncercat s\ o
aib\. {i este deplasat ca Stalin s\ fie comparat cu Ghandi!
Mai r\m`ne Tolstoi. Despre care Tolstoi vorbim? Autorul ro-
manelor Anna Karenina [i R\zboi [i pace nu numai c\ face parte
din Europa, dar este chiar unul dintre v`rfurile geniului occiden-
tal. Dup\ cum spune o fraz\ celebr\: Nu-i bine s\ scuipi `n
f`nt`nile din care ai b\ut. C`nd `[i scria romanele, se voia de alt-
fel european, ba chiar se sim]ea rivalul lui Balzac. Dar dac\ este
vorba de contele Leon Nicolaievici, care `ncearc\ s\ tr\iasc\ `n
felul unui Ghandi cre[tin [i moare `n z\pad\ ca un erou dintr-o
epopee popular\ rus\ scriind c\ el `i prefer\ lui Shakespeare o
pereche de cizme bune, atunci m\ g`ndesc la unul dintre marii
inspira]i ai Bizan]ului iar dac\ trebuie cu orice pre] s\-l compar
CUCERITORII 177
cu un alt geniu, l-a[ compara cu Tagore, inseparabil de India care a
creat, prin Casa [i Lumea, unul dintre cele mai mari romane uni-
versale. Oricum, nu l-a[ compara cu Stendhal.
Ne separ\ cel mai mult de el ceea ce ne separ\ cel mai mult de
Rusia: dogmatismul s\u oriental. Stalin crede `n adev\rul lui, [i
adev\rul lui este f\r\ limite; dar Tolstoi, de `ndat\ ce s-a separat de
Occident, a crezut la fel de mult `n adev\rul s\u; iar Dostoievski, `n
timpul `ntregii sale vie]i, [i-a pus geniul `n slujba unei `ndoctrin\ri
nest\vilite. Rusia n-a avut niciodat\ o Rena[tere, nici o Aten\; nu l-a
avut nici pe Bacon, nici pe Montaigne.
~n Rusia continu\ s\ existe ceva ce se vrea a fi Sparta [i ceva ce
se vrea a fi Bizan]ul. Sparta se integreaz\ cu u[urin]\ Occidentului;
nu [i Bizan]ul. Ast\zi, am putea vedea `n industrializarea nebu-
neasc\ a acestei imense ]\ri agricole, experimentat\ timp de treizeci
de ani, cel mai furios efort de occidentalizare pe care l-a cunoscut
`nc\ de pe vremea lui Petru cel Mare. A ajunge din urm\ [i a de-
p\[i America! Dar spiritul rus se ap\r\ cu at`t mai mult cu c`t acest
efort este mai mare.
Nu din `nt`mplare comuni[tii ru[i `l atac\ pe Picasso. Pictura
acestuia pune `n discu]ie `nsu[i sistemul pe care ei se `ntemeiaz\; ea
este, cu sau f\r\ voie, prezen]a cea mai acut\ a Europei.
~n ordinea spiritului, tot ceea ce Rusia nume[te formalism, tot
ceea ce deporteaz\ sau ucide neostenit de zece ani `ncoace, este
Europa. Pictori, scriitori, cinea[ti, filozofi, muzicieni suspec]i s`nt
`n primul r`nd suspec]i de a fi sub influen]a putredei Europe.
Eisenstein, Babel, Prokofiev s`nt europeni! Spiritul Europei este un
pericol pentru o industrie faraonic\. Condamnarea lui Picasso la
Moscova nu-i un simplu accident; ea se vrea a fi o ap\rare a pla-
nurilor cincinale...
Dac\ asemenea arti[ti mor la timp, ei s`nt `nmorm`nta]i cu cin-
ste `n zidul Kremlinului, dac\ mor ceva mai t`rziu dec`t trebuie, ei
s`nt `nmorm`nta]i f\r\ onoruri la poalele zidului siberian din lag\rul
de deporta]i.
Adev\ratul motiv pentru care Rusia nu este european\ nu are
nimic de-a face cu geografia: el const\ `n voin]a ruseasc\.
178 ANDR MALRAUX
Nu fac nici un curs de istorie a culturii, nu voi vorbi despre
Europa dec`t `n raport cu Uniunea Sovietic\ [i cu Statele Unite.
Europa are `n prezent dou\ caracteristici: prima este leg\tura dintre
art\ [i cultur\. Aceste dou\ domenii s`nt separate `n Rusia prin
dogmatismul g`ndirii. Ele s`nt nu mai pu]in ireductibil separate `n
Statele Unite, pentru c\ aici omul de cultur\ nu-i artistul, ci univer-
sitarul; un scriitor american Hemingway, Faulkner nu-i nici pe
departe echivalentul lui Gide sau al lui Valry, ci este echivalentul
lui Rouault sau al lui Braque; scriitorii s`nt ni[te str\luci]i spe-
ciali[ti, `n interiorul unei culturi determinate, posed`nd cuno[tin]e
determinate: nu s`nt nici oameni ai Istoriei, nici ideologi.
Al doilea punct, nu mai pu]in important: voin]a de transcen-
den]\. S\ nu uit\m! Europa este partea din lume unde s-au succedat
sculptorii catedralei din Chartres, Michelangelo, Shakespeare, Rem-
brandt... Ne lep\d\m sau nu de aceste nume? Bine`n]eles c\ nu!
Atunci ar trebui s\ [tim despre ce vorbim.
Avem aerul c\ ne credem ni[te am\r`]i `n fa]a unei imense cul-
turi care se nume[te romancierii americani [i `n fa]a unei alte
imense culturi care se nume[te nu [tiu prea bine cum `n cel mai
bun caz, muzicienii ru[i (ceea ce nu-i r\u deloc).
Dar totu[i jum\tate din lume prive[te `nc\ spre Europa, singura
care r\spunde acelei interoga]ii profunde. Cine l-a `nlocuit pe Miche-
langelo? Lic\rirea pe care unii o caut\ `n ea este ultima raz\ din lu-
mina lui Rembrandt; iar gestul m\re] [i `nfrigurat cu care crede c\-[i
`ntov\r\[e[te agonia este tot gestul eroic al lui Michelangelo...
Ni se spune: S`nt valori burgheze. Dar cum poate fi definit\
arta prin condi]ionarea ei?
S\ fiu bine `n]eles. S`nt de acord cu ceea ce a spus un filozof
rus care se afl\, de altfel, acum `n Siberia anume c\ g`ndirea
lui Platon este inseparabil\ de sclavie. E adev\rat c\ exist\ un dat
istoric al g`ndirii, o condi]ionare a g`ndirii. Dar problema nu se ter-
min\ aici, ci abia `ncepe. C\ci totu[i voi l-a]i citit pe Platon! {i nu
l-a]i citit ca sclavi [i nici ca proprietari de sclavi!
Nimeni `n aceast\ sal\ nici eu, nici al]ii nu [tie ce senti-
mente `l `nsufle]eau pe un sculptor egiptean c`nd sculpta o statuie
pe vremea Vechiului Imperiu; dar nu-i mai pu]in adev\rat c\ privim
CUCERITORII 179
aceast\ statuie cu o admira]ie pe care nu exaltarea valorilor burghe-
ze ne-a d\ruit-o; iar problema care se pune este tocmai aceea de a
[ti ce anume asigur\ transcenden]a par]ial\ a culturilor noastre.
Nu vorbesc aici de eternitate; vorbesc de metamorfoz\. Egiptul
a reap\rut pentru noi; el disp\ruse timp de mai bine de o mie cinci
sute de ani. Metamorfoza este imprevizibil\? Ei bine! s`ntem `n
fa]a unui dat fundamental al civiliza]iei, care este imprevizibilitatea
rena[terilor, dar `mi place mai mult o lume imprevizibil\ dec`t o
lume a imposturii.
Drama actual\ a Europei este moartea omului. ~ncep`nd cu
bomba atomic\, [i chiar cu mult `nainte, s-a `n]eles c\ ceea ce secolul
al XIX-lea a numit progres pretindea o grea plat\. S-a `n]eles c\
lumea redevenise dualist\ [i c\ imensa speran]\ pe care omul [i-o
pusese `n viitor nu mai era valabil\.
Dar g`ndirea uman\ nu mai exist\ nu pentru c\ optimismul se-
colului al XIX-lea n-ar mai exista! Voin]a nu s-a `ntemeiat niciodat\
pe optimismul imediat. Dac\ ar fi fost a[a, n-ar mai fi existat o Re-
zisten]\ `nainte de 1944. Dup\ cum spune o veche [i ilustr\ fraz\:
Nu-i necesar s\ speri pentru a trece la fapte... Cunoa[te]i urmarea.
Omul trebuie `ntemeiat din nou, `ntr-adev\r; dar nu pe `n[el\-
toare imagini. Europa `nc\ ap\r\ cele mai `nalte valori intelectuale
din lume. {i, ca s\ [tim asta, e de ajuns s\ ne-o `nchipuim moart\.
Dac\ pe locul care a fost Floren]a, dac\ pe locul care a fost Paris ar
veni ziua c`nd trestiile `[i vor `nclina capetele, murmur`nd, crede]i
cu adev\rat c\ va trebui s\ treac\ mult\ vreme p`n\ c`nd aceste
locuri ilustre s\ se reg\seasc\ `n memoria oamenilor ca figuri sacre?
Numai noi `ncepem s\ nu mai credem `n Europa; lumea `nc\
prive[te cu o venera]ie `ndep\rtat\ [i plin\ de team\ aceste b\tr`ne
m`ini care b`jb`ie `n umbr\...
Nu pentru prima oar\ Europa nu se mai g`nde[te pe sine `n ter-
meni de libertate, ci `n termeni de destin. Lucrurile nu mergeau
foarte bine nici pe vremea b\t\liei de la Mohacs. {i nici c`nd
Michelangelo grava, pe piedestalul Nop]ii: Dac\ ]i-e dat s\ vezi
doar tirania, nu te trezi!
180 ANDR MALRAUX
Nu se pune deci problema supunerii Europei. S`nt pove[ti pe
care nu vrem s\ le mai auzim! Exist\, pe de o parte, o ipotez\:
Europa devine un element capital al civiliza]iei atlantice. {i exist\
o alt\ `ntrebare: ce devine Europa `n structura sovietic\? Civiliza]ia
atlantic\ cheam\ [i, `n fond (`n calitatea ei de cultur\), respect\ `nc\
Europa; structura sovietic\ `i dispre]uie[te trecutul, `i ur\[te prezen-
tul [i nu accept\ de la ea dec`t un viitor `n care nu r\m`ne nimic din
ceea ce a fost.
Valorile Europei s`nt amenin]ate dinl\untru prin tehnici n\scute
din mijloace care fac apel la pasiunile colective: ziare, cinema,
radio, publicitate `ntr-un cuv`nt, din mijloacele de propagand\.
E ceea ce numim, `n stil nobil, tehnicile psihologice.
Ele s`nt elaborate mai ales `n ]\rile despre care am vorbit. ~n
America, s`nt `n primul r`nd `n serviciul unui sistem economic [i
tind s\-l constr`ng\ pe individ s\ cumpere. ~n Rusia, s`nt `n servi-
ciul unui sistem politic [i tind s\-l constr`ng\ pe cet\]ean s\ adere
f\r\ rezerve la ideologia conduc\torilor; `n acest scop, ele angaj`nd
omul `n totalitatea lui.
S\ nu confund\m ac]iunea acestor tehnici `n ]\rile lor de origine
cu inciden]a ac]iunii lor asupra Europei, mai ales asupra Fran]ei.
Inciden]a psihotehnicilor asupra culturii noastre este secundar\, cea
a psihotehnicilor ruse[ti se vrea decisiv\.
S\ nu discut\m mai ales aici despre o cultur\ viitoare, la care se
refer\ totdeauna psihotehnica ruseasc\. S\ vorbim despre ceea ce
este: ansamblul tehnicii sovietice `n Fran]a are practic ast\zi drept
rezultat o organizare sistematic\ de minciuni alese pentru eficaci-
tatea lor.
Generalul de Gaulle este contra Republicii (pentru c\ a resta-
bilit-o?), contra evreilor (pentru c\ a abrogat legile rasiale?) con-
tra Fran]ei este instructiv faptul c\ se poate scrie, f\r\ ca nimeni
s\ r`d\, aproape o dat\ pe s\pt\m`n\ , c\ este `mpotriva Fran]ei cel
care, situ`ndu-se deasupra teribilului somn al acestei ]\ri i-a men-
]inut onoarea ca pe un vis invincibil...
Interesant este c\, bine`n]eles, stalini[tii [tiu la fel de bine ca [i
noi c\ toate acestea s`nt cu des\v`r[ire false. Este tehnica folosit\
`n publicitate: `n aceea[i h`rtie vor fi ambalate s\punul Cadum [i
CUCERITORII 181
dimine]ile care c`nt\. E vorba, `n toate cazurile, de a ob]ine reflexul
condi]ionat, adic\ de a face ca un anume vocabular, sistematic ag\]at
de anumite nume, s\ lege aceste nume de sentimentele pe care acest
vocabular le evoc\ de obicei. S\-]i cople[e[ti adversarul cu propriile
defecte, pentru ca cititorul s\ nu mai `n]eleag\ nimic, este, de aseme-
nea, un procedeu banal. De exemplu: partidul american.
Insist: nu vreau s\ discut c`t s`nt sau c`t nu s`nt de credibile arti-
colele din lHumanit, ci s\ precizez `n ce constau tehnicile care se
afl\ la baza celei mai profunde ac]iuni psihologice pe care lumea a
cunoscut-o de c`teva secole `ncoace. S\-]i dezonorezi mai `nt`i
adversarul `n ordinea intelectual\, s\ faci cu neputin]\ discu]ia.
Jean Paulhan a `ncercat timp de un an s\-i conving\ pe stalini[ti c\
spusese ceea ce spusese. Zadarnic!
S\ ataci mai ales pe plan moral; pentru acest mod de g`ndire nu
trebuie ca adversarul s\ fie doar un adversar, ci el trebuie s\ fie
ceea ce `n secolul al XVIII-lea era numit un scelerat.
Sunetul unic al acestei propagande este indignarea. (Prin asta
este [i foarte obositoare.) Iar acest sistem, ce se `ntemeiaz\ pe postu-
latul fundamental care spune c\ scopul justific\ mijloacele [i deci
nu exist\ dec`t o moral\ a scopului , este sistemul de propagand\
cel mai `nc\p\]`nat [i mai cotidian moral din c`te am v\zut vreodat\.
Aceast\ tehnic\ urm\re[te s\ ob]in\, `n domeniul spiritului, fie
alia]i, fie (`n Rusia) stalini[ti.
~n ceea ce-i prive[te pe alia]i:
S`ntem `n primul r`nd pu[i `n fa]a unei str\vechi mistific\ri: mis-
tificarea cre[tin\ [i etic\. Anumite elemente dintre cele mai pro-
funde ale stalinismului au r\mas, `n Fran]a, inseparabile de marea
chemare cre[tin\. Dar noi [tim acum c`t valoreaz\ asemenea glume.
Cea de-a doua este mistificarea na]ional\. Ea coincide cu `ntrea-
ga politic\ stalinist\ `nceput\ o dat\ cu Kominformul. ~n toate ]\rile
Occidentului trebuie `mpiedicat progresul economic, care risc\ s\
proiecteze aceste ]\ri `n Statele Unite [i Anglia. Din aceast\
pricin\, trebuie inventat\ ap\rarea na]ional\ a ]\rilor amenin]ate
de americani.
182 ANDR MALRAUX
Stalini[tii vor s\ adauge recrut\rii de muncitori o vast\ recrutare
de burghezi: s\ stabileasc\ deci o ideologie na]ional\, partidul
comunist devenind ceea ce el nume[te aripa `n mers, astfel `nc`t
lucrurile s\ nu se mai sprijine nici pe datul rusesc, nici pe datul
luptei de clas\, ci pe un dat experimentat de stalini[ti `n timpul
Rezisten]ei unirea for]elor sincer na]ionale sub un fals stindard
comunist, `n beneficiul Moscovei.
Apoi, mistificarea perspectivei istorice. Repet c\ este timpul s\
`nlocuim `ntrebarea: Cine este? prin voin]a de a explica totdeauna
semnifica]ia ascuns\, istoric\ de preferin]\, a ceea ce este. Se face teo-
ria realismului socialist `n pictur\ [i, fire[te, ea poate fi la fel de bine
sus]inut\ ca oricare alta , dar ce tablouri s`nt pictate? Nu tablouri
realist socialiste, ci icoane ale lui Stalin, `n stilul lui Droulde.
Am putea eventual accepta `n absolut condamnarea lui Ber-
nanos, `n numele unui proletariat mitic, dac\ n-ar trebui s\ admi-
r\m totodat\ romanele teziste ale domnului Garaudy. C`te speran]e
tr\date, c`te insulte [i c`te mor]i pentru a schimba o Bibliothque
rose cu o alt\ Bibliothque rose!
{i mai exist\ [i celebra mistificare prin continuitatea revo-
lu]ionar\. Dup\ cum fiecare [tie, mare[alii plini de aur\rii s`nt mo[-
tenitorii legitimi ai tovar\[ilor lui Lenin cei `mbr\ca]i cu veste din
piele. Ar trebui totu[i s\ d\m aici o explica]ie: ni s-a `nt`mplat, lui
Andr Gide [i mie `nsumi, s\ fim solicita]i a-i duce lui Hitler
protestul `mpotriva condamn\rii lui Dimitrov, care nu era vinovat
de incendierea Reichstagului. Era o mare onoare pentru noi (nici o
mul]ime nu asista, de altfel). C`nd, acum, Dimitrov, ajuns la putere,
`l sp`nzur\ pe nevinovatul Petkov, cine s-a schimbat? Gide [i cu
mine sau Dimitrov?
Marxismul recompunea mai `nt`i lumea `n raport cu libertatea.
Libertatea sentimental\ a individului a jucat un rol imens `n Rusia
lui Lenin. Acesta l-a pus pe Chagall s\ picteze frescele teatrului
evreiesc din Moscova. Ast\zi, stalinismul `l respinge pe Chagall;
cine s-a schimbat?
Una dintre c\r]ile mele, Condi]ia uman\, `i interesase, la vremea
ei, pe mul]i ru[i. Urma s\ se fac\ dup\ ea un film regizat de Eisen-
stein, pe muzic\ de {ostakovici. Meyerlhold urma s\ fac\ o pies\ pe
CUCERITORII 183
muzic\ de Prokofiev... Nu-i oare un palmares conving\tor pentru o
singura oper\ de moarte [i de abjurare? Mi se va spune c\ ignor
dialectica, dar `i ignor [i pe ocna[i cadavrele `nc\ [i mai mult.
Au existat nenum\rate rupturi: Victor Serge, Gide, Hemingway,
Dos Passos, Mauriac [i at`]ia al]ii. E fals s\ se cread\ c\ au avut
vreo rela]ie cu problema social\. C\ci nu ni se spusese c\ acele
dimine]i care c`nt\ vor fi prelungul vaier ce urc\ din Marea
Caspic\ spre Marea Alb\ [i c\ al lor c`nt va fi c`ntul ocna[ilor.
S`nt la aceast\ tribun\ [i nu reneg Spania. S\ urce aici `ntr-o
bun\ zi [i un stalinist, s\-l apere pe Tro]ki!
~n Rusia, problema se pune `n mod diferit. }ara este `nchis\ [i,
chiar prin asta, rupt\ de esen]ialul culturii moderne. Acum e ]ara
unde totul trebuie s\ se fi petrecut. Citez din manualul de istorie
pentru tineri:
Teoria propulsiei cu reac]ie a fost elaborat\ de un `nv\]\tor rus,
Ciolkovski. Primul care a inventat aparatul de radio a fost un elec-
trotehnician rus, Popov (Simlia Ruskaia, p. 55).
~n ]\rile capitaliste, `nv\]\m`ntul este particular [i cost\ foarte
mult. Pentru numero[i tineri [i tinere, r\m`ne o dorin]\, un vis de
nerealizat (ibidem, p. 277)...
Dar s\ trecem peste asta...
R\m`ne, `n ordinea pozitiv\ a lucrurilor, o g`ndire ce vrea s\
exalte solidaritatea, munca [i un anume nobil mesianism `mpreun\
cu acel dispre] pe care-l `nt`lnim `ntotdeauna la eliberatori. {i mai
r\m`n psihotehnicile menite s\ creeze imaginea lumii [i sentimen-
tele cele mai favorabile ac]iunii partidului. Scriitorii s`nt inginerii
sufletelor. ~ntr-adev\r!
De aceea, ei revendic\ adev\rul. S\ nu uit\m c\ cel mai impor-
tant ziar rus se nume[te Pravda: Adev\rul. Exist\ totu[i [i cei
care [tiu; [i aici se pune o problem\ destul de interesant\: de la ce
grad `n sus are acum un om, `n Rusia, dreptul s\ mint\? C\ci Stalin
[tie, la fel de bine ca [i mine, c\ Fran]a are un `nv\]\m`nt public.
Exist\ cei care s`nt `n\untrul jocului [i cei din afara lui, [i cred c\
merit\ s\ reflect\m la asta, ca [i la dispre]ul pe care-l implic\ tehni-
cile psihologice. Fie c\ e vorba de a-l face pe om s\ cumpere un
184 ANDR MALRAUX
anume s\pun sau s\ voteze `ntr-un anume fel, orice tehnic\ psiholo-
gic\ se bazeaz\ pe dispre]ul fa]\ de cump\r\tor sau fa]\ de cel care
voteaz\; altminteri ar fi inutil\. Omul `nsu[i este `n cauz\; sistemul
este un tot. Tehnica poate s\ existe [i f\r\ totalitarism; dar ea
`nso]e[te tot at`t de ineluctabil totalitarismul, ca [i Poli]ia Secret\,
c\ci f\r\ poli]ie ea este un monstru vulnerabil. Timp de c`]iva ani a
fost greu s\ se sus]in\ c\ Tro]ki nu a creat Armata Ro[ie; pentru ca
lHumanit s\ fie cu adev\rat eficace, trebuie ca cititorul s\ nu
poat\ citi un ziar cu vederi opuse.
Nu exist\ o marj\ de manevr\. {i iat\ de ce chiar par]ial
dezacordul unui artist `n raport cu sistemul, `l duce pe acesta c\tre
o abjurare.
Atunci se pune problema esen]ial\: cum s\ `mpiedici tehnicile
psihologice s\ distrug\ calitatea spiritului? Nu mai exist\ o art\
totalitar\ `n lume, presupun`nd c\ a existat vreodat\. Cre[tin\tatea
nu mai construie[te catedrale, ea `nal]\ o Sainte-Clotilde, iar Rusia
reg\se[te, prin portretele lui Stalin, arta cea mai burghez conven-
]ional\. Am spus: Dac\ a existat vreodat\, pentru c\ masele au
fost sensibile, c`nd au fost, nu `n fa]a artei ca atare. (Din acest punct
de vedere, at`t aristocra]ia, c`t [i burghezia s`nt mase...) ~i numesc
arti[ti pe cei care s`nt sensibili la datul specific al unei arte; ceilal]i
s`nt sensibili la datul ei sentimental. Nu exist\ un om care ignor\
muzica, ci exist\ cei care-l iubesc pe Mozart [i cei care iubesc
mar[urile militare. Nu exist\ un om care ignor\ pictura, ci exist\
cei ce iubesc pictura [i cei ce iubesc Visul de Detaille sau pisicile
ce se l\f\ie `ntr-un co[ule]. Nu exist\ un om care ignor\ poezia,
ci exist\ cei interesa]i de Shakespeare [i cei interesa]i de roman]e.
Diferen]a dintre unii [i ceilal]i este urm\toarea: pentru cei din seria
a doua, arta este un mijloc de exprimare sentimental\.
Se `nt`mpl\, `n anumite epoci, ca aceast\ exprimare sentimen-
tal\ s\ fie consubstan]ial\ unei mari arte, ca `n cazul artei gotice.
~mbinarea dintre sentimentele cele mai profunde iubirea, vulne-
rabilitatea condi]iei umane [i o for]\ specific plastic\ produce
atunci o art\ de geniu care `i emo]ioneaz\ pe to]i oamenii (ceva
CUCERITORII 185
asem\n\tor reg\sim la marii individuali[ti romantici: la Beethoven,
`ntr-o oarecare m\sur\ la Wagner, la Michelangelo desigur, la Rem-
brandt [i chiar la Victor Hugo).
C\ o oper\ sentimental\ este artistic\ sau nu e un fapt, nu-i nici
o teorie [i nici un principiu. Problema arz\toare ce ni se pune ar fi
deci, `n termeni politici, aceea de a substitui prin crea]ia real\ a
unei culturi democratice chemarea mincinoas\ a unei culturi tota-
litare oarecare. Nu-i vorba s\ constr`ngi masele indiferente s\ guste
arta, ci s\ deschizi domeniul culturii tuturor celor care vor s\
p\trund\ `n el. Altfel spus, dreptul la cultur\ este pur [i simplu
voin]a de a ajunge la ea1.
..............................................................................................
Deci, nu pretind `n mod absurd s\ fixez aici un model de cul-
tur\, ci s\-i propun acesteia mijlocul de a men]ine, `n viitoarea-i
metamorfoz\, acel ceva nobil din noi la care a ajuns.
Consider\m c\ valoarea fundamental\ a artistului european, `n
marile noastre epoci, `ncep`nd cu sculptorii catedralei din Chartres,
p`n\ la marii individuali[ti, de la Rembrandt la Victor Hugo, const\
`n voin]a de a vedea `n art\ [i cultur\ obiectul unei cuceriri. Pentru
a fi mai precis, voi spune c\ geniul este o diferen]\ cucerit\; c\
geniul `ncepe fie c\ este cel al lui Renoir, fie al unui sculptor
teban prin urm\toarele: un om care privea, `nc\ din copil\rie,
c`teva opere admirabile ce-i erau de-ajuns pentru a-l `ndep\rta de
lume a sim]it `ntr-o bun\ zi c\ s-a rupt de aceste forme, fie pentru
c\ ele nu erau `ndeajuns de senine, fie pentru c\ erau prea senine; [i
voin]a lui de a constr`nge la un adev\r misterios [i incomunicabil
(altminteri dec`t prin opera lui), lumea [i operele `nsele din care el
s-a n\scut, i-a determinat geniul. ~n al]i termeni: nu exist\ geniu
care s\ copieze, nu exist\ geniu servil. S\ nu ni se mai vorbeasc\
de marii artizani ai Evului Mediu! Chiar `ntr-o civiliza]ie `n care
to]i arti[tii ar fi sclavi, imitatorul de forme ar fi tot ireductibil la
sclavul care ar descoperi forme necunoscute. Exist\ `n descoperire,
1 Aici se g\sea expunerea ac]iunii culturale pe care o propun. (n.a.)
186 ANDR MALRAUX
`n art\, ca [i `n celelalte domenii, un fel de semn\tur\ a geniului, [i
aceast\ semn\tur\ nu s-a schimbat de-a lungul celor cinci milenii
de istorie pe care le cunoa[tem.
Dac\ umanitatea poart\ `n ea un dat etern, acesta este tocmai
ezitarea tragic\ a omului ce va fi numit, timp de secole, artist `n
fa]a operei pe care o resimte mai profund dec`t oricine, pe care o
admir\ ca nimeni altul, dar pe care el e singurul care vrea totodat\,
`n mod obscur, s\ o nimiceasc\.
Or, dac\ geniul este o descoperire, s\ `n]elegem c\ resurec]ia
trecutului se `ntemeiaz\ pe aceast\ descoperire. Am ar\tat la `nce-
putul acestui text ce putea fi o rena[tere, ce putea fi mo[tenirea
unei culturi. O cultur\ rena[te atunci c`nd oamenii de geniu, c\u-
t`ndu-[i propriul lor adev\r, extrag din ad`ncul secolelor tot ceea ce
a sem\nat odinioar\ cu acel adev\r, chiar dac\ nu-l recunosc.
Rena[terea a creat Antichitatea cel pu]in `n aceea[i m\sur\ `n
care Antichitatea a creat Rena[terea. Feti[urile negrilor n-au f\cut
mai mult pentru pictorii fovi[ti dec`t au f\cut ace[tia pentru feti-
[urile negrilor. {i, la urma urmei, adev\ratul mo[tenitor al artei
ren\scute `n ultimii cincizeci de ani nu-i nici America, care `i juxta-
pune capodoperele, nici Rusia, al c\rei vast apel de odinioar\ se
mul]ume[te u[or cu noile sale icoane, ci este [coala formalist\ de
la Paris, prin care renasc at`tea secole, alc\tuind parc\ o imens\ fa-
milie. Adversarul nostru Picasso ar putea r\spunde ziarului Pravda:
Arta mea e, poate, cum spune]i, decadent\ [i putred\; dar dac\ a]i
[ti s\-mi privi]i pictura `n loc s\ admira]i at`tea icoane cu must\]i,
a]i vedea c\ pseudoistoria voastr\ este o nimica toat\ `n fa]a succe-
sivelor genera]ii [i c\ aceast\ pictur\ efemer\ re`nvie, o dat\ cu sta-
tuile sumeriene, limbajul uitat a patru milenii...
Or, aceast\ cucerire nu-i eficace dec`t printr-o c\utare liber\. Tot
ceea ce se opune voin]ei ireductibile de descoperire este, dac\ nu de
domeniul mor]ii, c\ci nu exist\ moarte `n art\ [i totu[i exist\ o art\
egiptean\ , de domeniul paraliziei facult\]ilor celor mai fecunde
ale artistului. Proclam\m deci necesitatea de a men]ine libertatea
acestei c\ut\ri `mpotriva a tot ce vrea s\-i fixeze o direc]ie. {i, mai
`nt`i, `mpotriva metodelor de influen]are psihologic\ fondate pe
apelul la incon[tientul colectiv, `n scopuri politice.
CUCERITORII 187
Proclam\m, `n primul r`nd, ca valori, nu incon[tientul, ci con[ti-
in]a; nu abandonul, ci voin]a; nu sp\larea creierului, ci adev\rul. ({tiu
c\ odinioar\ un om ilustru a spus: Ce-i adev\rul?... ~n domeniul
despre care vorbim adev\rul este ceea ce poate fi verificat.) {i, `n sf`r[it,
libertatea de a descoperi. Toate acestea nu din perspectiva: C\tre ce?,
c\ci nu [tim, ci din perspectiva: De unde pornim?, ca `n [tiin]ele
contemporane. Fie c\ vrem sau nu, europeanul `[i va lumina drumul
cu tor]a pe care o poart\, chiar dac\ ar fi s\-[i ard\ propria m`n\.
Vrem deci s\ `ntemeiem aceste valori pe prezent. Orice g`ndire
reac]ionar\ este axat\ pe trecut [tim asta de mult\ vreme; orice
g`ndire stalinist\ este axat\ pe un hegelianism orientat de un viitor
incontrolabil. Avem `n primul r`nd nevoie s\ g\sim prezentul.
Ceea ce ap\r\m aici va fi ap\rat `nainte de sf`r[itul acestui secol
de toate marile na]iuni ale Occidentului. Vrem s\-i red\m Fran]ei
rolul pe care l-a avut de mai multe ori, `n epocile romanic\ [i
gotic\, precum [i `n secolul al XIX-lea, atitudine ce s-a impus
Europei c`nd a fost cea a curajului [i totodat\ cea a libert\]ii. Voi,
aproape to]i, s`nte]i, `n domeniul spiritului, liberali. Pentru noi,
garan]ia libert\]ii politice [i a libert\]ii spiritului nu const\ `n libe-
ralismul politic, condamnat la moarte de `ndat\ ce are `n fa]\
oameni cu convingeri staliniste; garan]ia libert\]ii este for]a statului
`n serviciul TUTUROR cet\]enilor.
C`nd a fost mare Fran]a? C`nd nu s-a retras `n sine. Fran]a este
universalist\. Pentru lume, marea Fran]\ e mai cur`nd cea a cate-
dralelor sau a Revolu]iei dec`t cea a lui Ludovic al XIV-lea. S`nt
]\ri, precum Marea Britanie [i e poate spre cinstea lor , cu at`t
mai mari cu c`t s`nt mai singure. Fran]a nu a fost niciodat\ mai
mare ca atunci c`nd vorbea pentru to]i oamenii, [i iat\ de ce t\cerea
ei se aude at`t de sf`[ietor...
Ce va fi spiritul? Ei bine, va fi ceea ce ve]i face voi!
CALEA REGAL|
PARTEA ~NT~I
Cel care prive[te mult visele ajunge asemeni umbrei sale.
Proverb malabar
 I

De data asta, obsesia lui Claude intra-n joc: se uita st\ruitor la

chipul acestui om, c\uta s\ disting\-n fine o expresie oarecare `n
semi`ntunericul `n care-l l\sa becul aprins din spatele lui. Form\ la
fel de nedeslu[it\ ca [i focurile de pe coasta somalez\ pierdute-n
m\re]ia clarului de lun\ sub care sc`nteiau salinele... O inflexiune a
vocii de-o ironie insistent\ ce p\rea c\ se pierde [i ea `n noaptea
african\, `nt`lnindu-se cu legenda ce-o f\ceau s\ circule `n jurul
acestei siluete confuze pasagerii avizi de b`rfe [i de jocuri de c\r]i,
cu urzeala de tr\nc\neli, de pove[ti [i de visuri ce-i `nso]esc pe
albii care-au fost amesteca]i `n via]a statelor independente din Asia.
B\rba]ii tineri `n]eleg gre[it... cum `i zice]i voi?... erotismul.
P`n\ la patruzeci de ani, te-n[eli, nu [tii s\ scapi de dragoste; un
b\rbat care se g`nde[te la o femeie nu ca la un complement al sexu-
lui, ci la sex ca la complementul unei femei, e copt pentru dragoste
cu at`t mai r\u pentru el. Dar e ceva [i mai r\u: epoca `n care obsesia
sexului, obsesia adolescen]ei se-ntoarce s\ ne b`ntuie, mai puternic\
dec`t oric`nd. Hr\nit\ de tot felul de amintiri...
Claude sim]ind mirosul de praf, de c`nep\ [i de oaie ce-i
intrase-n haine, v\zu draperia de sac u[or ridicat\, dind\r\tul c\reia
un bra] `i ar\tase, cu pu]in `nainte, o negres\ adolescent\, despuiat\,
(depilat\), cu o orbitoare pat\ de soare pe s`nul drept, ]uguiat; [i
cuta pleoapelor ei groase ce exprima at`ta erotism, dorin]a maniac\,
nevoia de a merge p`n\ la cap\tul nervilor, cum zicea Perken...
Care continua:
196 ANDR MALRAUX
... C\ci amintirile se transform\... Imagina]ia, ce lucru extra-
ordinar! ~n ea `ns\[i, str\in\ sie[i... Imagina]ia... ~ntotdeauna com-
penseaz\...
Chipul lui cu tr\s\turi puternice de abia se z\rea din penumbr\,
dar o lumini]\-i sclipea `ntre buze, la cap\tul ]ig\rii, cu siguran]\
aurit. Claude sim]ea cum g`ndurile sale se apropiau pu]in c`te pu]in
de cuvinte, ca luntrea ce venea `n fuleuri lente, luminile vasului
reflect`ndu-se pe bra]ele paralele ale v`sla[ilor:
Ce vre]i s\ spune]i de fapt?
O s\-n]elegi singur, `ntr-o zi sau alta... bordelurile somaleze
s`nt pline de surprize...
Claude cuno[tea aceast\ ironie du[m\noas\ pe care un b\rbat n-o
prea folose[te dec`t atunci c`nd e vorba de el `nsu[i sau de soarta lui.
Pline de surprize, repet\ Perken.
Care anume? se-ntreba Claude.
Revedea conturul l\mpilor cu gaz `n jurul c\rora roiau g`ng\nii,
fetele cu nasul drept, f\r\ nimic ce-ar fi putut sugera cuv`ntul
negres\, `n afar\ de albul str\lucitor al ochiului, `ntre iris [i pielea
`ntunecat\; `ndemnate de flautul unui orb, se mi[cau `n cerc, fiecare
lovind stra[nic [oldurile foarte puternice ale celei de dinaintea ei.
{i, brusc, [irul lor se `ntrerupea o dat\ cu melodia; subliniind
fiecare prin vocea ei nota senzual\ a flautului, oprindu-se, cu capul
[i cu umerii nemi[ca]i, cu ochii-nchi[i, `ncordate, eliber`ndu-se prin
vibrarea ne`ncetat\ a mu[chilor tari ai feselor [i ai s`nilor fermi,
c\rora sudoarea le sporea fream\tul sub lampa de gaz... Patroana
`mpinsese spre Perken o fat\ t`n\r\ de tot, care z`mbea.
Nu, a spus el; cealalt\, de colo. Cel pu]in aia n-are aerul c\ o
amuz\.
Sadic? se-ntreba acum Claude. Se vorbea despre anumite mi-
siuni pe care Siamul i le-ar fi `ncredin]at pe l`ng\ triburile nesupuse,
despre organizarea realizat\ de el `n regiunea Shan1 [i `n ]inuturile
lao]iene, despre rela]iile sale ciudate cu guvernul din Bangkok, aci
cordiale, aci amenin]\toare; despre pasiunea pentru domina]ie care i
1 Veche denumire a Vietnamului de Sud. (n.tr.)
CALEA REGAL| 197
se atribuia c`ndva, pentru aceast\ putere s\lbatic\ asupra c\reia nu
`ng\duia nici cel mai mic control, despre declinul, despre erotismul
lui; totu[i, pe vasul \sta, ar fi fost sufocat de femei, dac\ nu s-ar fi
ap\rat. E ceva la mijloc, dar nu e sadism...
Perken `[i rezem\ capul de sp\tarul [ezlongului; `nf\]i[area lui de
brut\ consular\ ap\ru `n plin\ lumin\, accentuat\ de umbra orbitelor
[i a nasului. Fumul ]ig\rii urc\ drept [i se pierdu `n bezna nop]ii.
Cuv`ntul sadism, r\mas `n mintea lui Claude, `i trezi o amintire.
~ntr-o zi, la Paris, am fost dus `ntr-un mic bordel mizer. ~n
salon se afla o singur\ femeie, legat\ cu fr`nghii de-o capr\ de
lemn, cam ca la circ, cu fusta ridicat\...
Pe fa]\ ori pe spate?
Pe spate. ~n jur, [ase-[apte tipi, mici burghezi cu nodurile la
cravat\ grijuliu f\cute [i cu haine de alpaca (era var\, dar mai pu]in
cald ca aici...), cu ochii holba]i, cu obrajii stacojii c\znindu-se s\
par\ c-ar vrea s\ se amuze... Se apropiau de femeie, unul dup\
altul, o plesneau peste fund c`te-o palm\ fiecare , pl\teau [i ple-
cau sau urcau la primul etaj...
At`ta tot?
At`ta. {i foarte pu]ini urcau; mai to]i plecau. Visurile acestor
tipi cumsecade care-[i vedeau de drum, pun`ndu-[i pe cap p\l\ria
tare de paie, tr\g`ndu-[i reverul hainei...
Ni[te prost\naci, totu[i...
Perken `[i `ntinse bra]ul drept, parc\ spre a-[i `nso]i fraza cu un
gest, dar ezit\, `mpotrivindu-se unui g`nd.
Esen]ialul e s\ nu-]i cuno[ti partenera. S\ fie numai at`t:
sexul opus.
S\ nu fie o f\ptur\ cu o via]\ a ei anume?
Cu at`t mai mult c`nd e vorba de masochi[ti. Nu se bat nicio-
dat\ dec`t pe ei `n[i[i... ~nchipuirii `i adaugi ce po]i, [i nu ce vrei.
P`n\ [i cele mai proaste dintre prostituate [tiu c`t de departe de ele
e b\rbatul care le chinuie sau pe care ele `l chinuie; [tii cum le spun
ele celor anormali? Cerebrali...
Claude `[i spuse c\ [i cuv`ntul \sta anormali, [i el... Nu-[i
mai lua ochii de la chipul acela `ncordat. Convorbirea lor s\ fi fost
oare purtat\ cu bun\ [tiin]\?
198 ANDR MALRAUX
Cerebrali, relu\ Perken. {i au dreptate. Nu exist\ dec`t o sin-
gur\ perversiune sexual\, cum spun imbecilii: dezl\n]uirea ima-
gina]iei, neputin]a de-a atinge satisfac]ia. Acolo, la Bangkok, am
cunoscut pe unul care punea femeia s\-l lege, despuiat, `ntr-o odaie
`ntunecoas\, timp de un ceas...
{i?
Asta-i tot; `i ajungea. Era un pervertit c`t se poate de pur...
Se ridic\. O fi vr`nd s\ doarm\, se-ntreb\ Claude, ori s\ pun\
cap\t conversa]iei \steia?... Prin fumul ce urca drept `n sus,
Perken se-ndep\rta cu pa[i rari, p\[ind peste negroteii ce dormeau
printre co[urile de corali, cu gura deschis\, roz\. Umbra i se scurta;
umbra lui Claude r\m\sese singur\, prelungit\ pe punte. ~n felul
\sta, b\rbia lui scoas\-nainte p\rea aproape la fel de viguroas\ ca [i
maxilarul lui Perken. Becul se cl\tin\, iar umbra `ncepu s\ tremure;
peste dou\ luni, ce se va alege din aceast\ umbr\ [i din trupul pe
care ea-l prelungea? Form\ f\r\ ochi, f\r\ privirea asta hot\r`t\ [i
anxioas\ ce-l exprima mult mai bine, ast\-sear\, nu e dec`t silueta
viril\ peste care tocmai trecea pisica de la bord. ~ntinse m`na; pisi-
ca o lu\ la fug\. Obsesia `l cuprinse iar\[i.
~nc\ dou\ s\pt\m`ni de asemenea aviditate; dou\ s\pt\m`ni de
a[teptare pe vasul \sta, `ntr-o angoas\ de toxicoman lipsit de drog.
Scoase `nc\ o dat\ harta arheologic\ a Siamului [i a Cambodgiei; o
cuno[tea mai bine dec`t pe propriu-i chip... Era fascinat de marile
pete albastre cu care-ncercuise ora[ele moarte, de linia punctat\ ce
marca vechea Cale Regal\, de amenin]\toarea ei afirma]ie: aban-
donul `n plin\ p\dure siamez\. Cel pu]in o [ans\ din dou\ s\
crapi... Drumuri nesigure, pline cu schelete de mici animale
p\r\site pe l`ng\ focuri aproape stinse, sf`r[itul ultimei misiuni `n
regiunea Jarai1: c\petenia alb\, Odendhal, dobor`t cu ]epu[e de
v`n\toare, noaptea, de c\tre oamenii Sadetului Focului, `n fo[netul
frunzelor de palmier strivite, ce vestea sosirea elefan]ilor misiunii...
C`te nop]i va fi trebuind s\ stea de veghe, istovit, s`c`it de ]`n]ari,
ori s\ a]ipeasc\ l\s`ndu-se-n paza vreunei c\l\uze?... Rareori ai
[ansa s\ te lup]i... Perken cuno[tea ]ara asta, dar nu spunea nimic.
1 Provincie din Vietnamul de Sud, situat\ pe Platourile ~nalte. (n.tr.)
CALEA REGAL| 199
Claude fusese captivat la-nceput de tonul vocii lui (era singurul om
de pe vas ce rostea cuv`ntul energie, cu simplitate); [i ghicea-n
asta c\ omul acela cu p\rul aproape c\runt ]inea la multe lucruri la
care ]inea [i el. ~l auzise pentru prima dat\, `n dreptul unui mare zid
ro[u de pe ]\rmul egiptean, povestind `n mijlocul unui fream\t de
interes [i de ostilitate, cum descoperise dou\ schelete (ho]i de mor-
minte, f\r\ `ndoial\), g\site cu prilejul ultimelor s\p\turi din Valea
Regilor, pe lespezile unei camere subterane din care porneau galerii
tapi]ate la nesf`r[it cu mumii de pisici sacre. O experien]\ destul de
restr`ns\ `i fusese de ajuns s\ vad\ c\ imbecilii s`nt la fel de numero[i
printre aventurieri ca [i-n alte p\r]i, dar omul \sta `l intriga. Pe urm\,
`l auzise vorbind de Mayrena, efemerul rege al Sedangilor:
Cred c\ era un om dornic s\-[i joace biografia, a[a cum un
actor `[i joac\ rolul. Vou\, francezilor, v\ plac asemenea in[i pentru
care conteaz\ mai mult s\... asta e, da... s\-[i joace bine rolul dec`t
s\-nving\.
(Claude [i-aminti de tat\l lui, care, pe Marna, la c`teva ceasuri
dup\ ce scrisese: Acum, dragul meu prieten, s`nt mobilizate drep-
tul, civiliza]ia [i m`inile retezate ale copiilor. Am asistat `n via]a mea
la dou\ sau trei rev\rs\ri de imbecilitate; afacerea Dreyfus a `nsem-
nat [i ea ceva, dar ce se petrece acum e cu siguran]\ peste `ncerc\rile
precedente din toate punctele de vedere, chiar [i `n privin]a cali-
t\]ii, se dusese la moarte cu un mare curaj, `nrol`ndu-se voluntar.)
Atitudinea asta, urm\ Perken, exalt\ bravura, care face parte
din rol... Mayrena era foarte brav... A purtat pe spinarea elefantului
cadavrul micu]ei lui concubine chame, de-a curmezi[ul p\durii
nesupuse, ca s\ poat\ fi `nmorm`ntat\ ca prin]esele din neamul ei
(misionarii refuzaser\ s-o `ngroape `n cimitirul lor)... {tii c\ a ajuns
rege lupt`nd cu spada contra a dou\ c\petenii de sedangi [i a rezis-
tat o vreme `n }inutul Jarailor... lucru nu prea u[or...
A]i cunoscut oameni care-au tr\it pe l`ng\ cei din neamul jarai?
Eu, opt ceasuri.
Cam pu]in, r\spunse Claude z`mbind.
Perken `[i scoase m`na st`ng\ din buzunar [i o `ntinse sub ochii lui
Claude, cu degetele desf\cute; fiecare dintre cele trei degete mai lungi
era br\zdat ad`nc de-o t\ietur\ `n form\ de spiral\, ca de tirbu[on.
200 ANDR MALRAUX
Cu fitiluri `n ele, e destul de mult.
Jenat de gafa lui, Claude ezit\; dar Perken reveni la Mayrena:
Una peste alta, a murit destul de prost, aproape ca to]i oamenii...
Claude [tia de agonia acestuia `ntr-o colib\ de paie din Malaiezia:
omul desfigurat de speran]a sa `n[elat\, ca de o tumoare, `nsp\im`ntat
de sunetul propriei voci pe care-l repercutau arborii uria[i...
Nu chiar at`t de prost...
Sinuciderea nu m\ intereseaz\.
De ce?
Cel care se omoar\ alearg\ dup\ o imagine pe care [i-a f\-
cut-o singur despre sine; nimeni nu se omoar\ niciodat\ dec`t
pentru a exista. Nu-mi place s\ fiu tras pe sfoar\ de Dumnezeu.
Zi de zi, asem\narea ce-o presim]ise Claude devenea tot mai
evident\, accentuat\ de inflexiunile vocii lui Perken, prin felul
acestuia de-a spune ei, vorbind despre pasageri [i poate despre
oameni `n general , ca [i cum ar fi fost separat de ei, prin nep\-
sarea lui de a se defini social. ~n tonul acestei voci, Claude ghicea o
vast\ experien]\ uman\, de[i poate c\ minat\ `n unele puncte, [i
care se potrivea de minune cu expresia privirii: grea, `nv\luitoare,
dar de-o fermitate deosebit\, atunci c`nd o afirma]ie `i `ncorda pre]
de o clip\ mu[chii obosi]i ai fe]ei.
Acum, era aproape singur pe punte. N-ar dormi. S\ viseze sau s\
citeasc\? S\ r\sfoiasc\ pentru a suta oar\ Inventarul, s\-[i dea iar\[i
fr`u liber imagina]iei, a[a cum [i-ar izbi capul `ntr-un zid, contra
acelor capitale de pulbere, de liane [i de turnuri `mpodobite cu
chipuri, zdrobite sub petele albastre ale ora[elor moarte? {i cu toat\
credin]a `nc\p\]`nat\ ce-l `nsufle]ea, s\ reg\seasc\ mereu acela[i loc,
piedicile ce-i destr\mau reveria, cu o imperioas\ statornicie?
Bab-el-Mandeb: Por]ile Mor]ii.
~n fiecare convorbire cu Perken, `l iritau aluziile acestuia la un
trecut pe care Claude `l ignora. Familiaritatea n\scut\ din `nt`lnirea
lor la Djibuti dac\ intrase-n casa aceea [i nu `ntr-alta era fiindc\
`ntrev\zuse, pe sub bra]ul `ntins al unei negrese uria[e `nf\[urate-n
ro[u [i negru, silueta confuz\ a lui Perken nu-l sc\pa de curiozi-
tatea `nfrigurat\ ce-l `mpingea spre el, ca [i cum [i-ar fi v\zut `n
CALEA REGAL| 201
chip profetic propriul destin: spre lupta celui care n-a vrut s\
tr\iasc\ `n comunitatea oamenilor, c`nd v`rsta `ncepe s\-l apese [i-l
g\se[te singur. B\tr`nul armean cu care Perken umbla deseori `l
cuno[tea de mult\ vreme, dar `i vorbise pu]in despre el, supun`ndu-se
unei premedit\ri inspirate de team\, f\r\ `ndoial\; c\ci dac\ era unul
dintre apropia]ii lui Perken, cu siguran]\ c\ nu era [i prietenul lui.
{i, asemenea turuitului constant al ma[inilor, dominat de tr\nc\-
neala cotidian\, obsesia junglei [i a templelor revenea, invada totul,
redob`ndind asupra lui Claude st\p`nirea-i tulbur\toare. ~n toat\
aceast\ amor]eal\, ca [i cum Asia [i-ar fi g\sit `n acest om o com-
plicitate puternic\, ea-l ducea p`n\ la vis\rile n\scute din Cronici:
porniri de o[ti `n serile `mb\ls\mate, pline de greieri, cu firave
coloane de ]`n]ari deasupra colbului st`rnit de cai, strig\tele cara-
vanelor la trecerea prin vaduri domoale, solii `ntrerupte prin
sc\derea apelor dinaintea bancurilor de pe[ti `nvine]i]i parc\ de
cerul ciuruit de fluturi, vechi regi distru[i de m`na femeilor; [i
cealalt\ visare, indestructibil\: templele, zeii de piatr\ lustrui]i de
mu[chi, cu c`te-o broasc\ r`ioas\ pe um\r [i cu capetele lor roase,
c\zute pe jos, l`ng\ ei.
Istorisirea lui Perken f\cea acum ocolul vasului, trecea de la un
[ezlong la altul, ca teama sau ca a[teptarea sosirii, ca plictisul
`mbibat de rea-voin]\ din lungile c\l\torii pe mare. ~ntotdeauna
inform\. Mai degrab\ mister prostesc dec`t fapte, mai degrab\ in[i
care de-abia a[teptau s\ colporteze complice cu palma la gur\
Un tip uluitor, [ti]i, uluitor! dec`t oameni informa]i. Tr\ise prin-
tre indigeni [i-i dominase, `n ]inuturi unde mul]i dintre `nainta[ii lui
fuseser\ omor`]i, f\r\ doar [i poate, dup\ `nceputuri destul de ile-
gale. Asta era tot ce se putea [ti. {i eficacitatea lui ]inea f\r\ `n-
doial\, `[i spunea Claude, de perseveren]\, de rezisten]\, de
calit\]ile sale militare unite cu o capacitate de `n]elegere destul de
larg\ pentru a se str\dui s\ `n]eleag\ ni[te oameni foarte deosebi]i
de el, dec`t de asemenea aventuri. Niciodat\ Claude nu-nt`lnise
`ntr-un asemenea grad nevoia de romanesc a acestor func]ionari
care voiau s\-[i hr\neasc\ visurile din ea, nevoie contrariat\
numaidec`t de teama de a nu fi p\c\li]i s\ admit\ existen]a unei
lumi diferite de a lor. Oamenii \[tia acceptau totul despre legenda
202 ANDR MALRAUX
lui Mayrena care era mort [i poate despre a lui Perken, atunci
c`nd se afla departe de ei; aici se ap\rau contra t\cerii lui, ne`ncre-
z\tori, seto[i s\ se r\zbune printr-un dispre] oarecare pe voin]a lui
de singur\tate, adesea f\]i[ exprimat\. Claude se-ntrebase la `n-
ceput de ce-i acceptase Perken prezen]a; era singurul care-l admira
[i, poate, care-l `n]elegea, f\r\ s\-ncerce s\-l judece. ~ncerca s\-l
`n]eleag\ mai bine, dar nu izbutea dec`t cu greu s\ lege anecdotele
romane[ti (tuburile cu mesaje trimise, pe vremea organiz\rii ]inutu-
lui Shan, peste `ncercuirea s\lbaticilor r\scula]i, `n cadavrele purtate
de fluviu [i p`n\ la pove[ti cu scamatorii) de ceea ce el sim]ea c\ e
esen]ial `ntr-acest om nep\s\tor s\-[i joace biografia, deta[at de
orice nevoie de a-[i admira propriile fapte [i m`nat de o voin]\ pro-
fund\ a c\rei u[oar\ adiere Claude o sim]ea adesea, f\r\ s\
reu[easc\ s-o ating\. C\pitanul o sim]ea [i el. Orice aventurier se
na[te dintr-un mitoman, `i spusese acesta lui Claude; dar ac]iunea pre-
cis\ a lui Perken, sim]ul s\u organizatoric, refuzul de-a vorbi despre
via]a lui `l surprindeau nespus:
M\ face s\ m\ g`ndesc la marii func]ionari de la Intelligence
Service, pe care Anglia-i folose[te [i-i dezavueaz\ `n acela[i timp;
numai c\ omul \sta nu va sf`r[i ca [ef al unui birou de contraspi-
onaj la Londra; mai are ceva `n plus, e german...
German sau danez?
Danez ca urmare a retroced\rii Schleswig-ului, impus\ prin
tratatul de la Versailles. Ceea ce-i convine: cadrele armatei [i ale
poli]iei siameze s`nt daneze. Oh! heimatlos, bine`n]eles!... Nu, nu
cred c\ va sf`r[i `ntr-un birou; uite c\ se-ntoarce `n Asia...
~n serviciul guvernului siamez?
Da [i nu, ca-ntotdeauna... Se duce s\-l caute pe-un tip r\mas
`n regiunea nesupus\ r\mas, disp\rut, cam a[a ceva... [i, un
lucru surprinz\tor, acum `l intereseaz\ banii... Asta-i ceva nou...
Se stabilise o leg\tur\ ciudat\. Claude se g`ndea la asta de c`te
ori, domolindu-se pentru un timp, obsesia lui `i d\dea r\gaz: Perken
apar]inea acelei familii a singurilor oameni de care bunicul lui
care-l crescuse s-ar fi sim]it legat. ~ndep\rtat\ `nrudire: aceea[i
ostilitate fa]\ de valorile stabilite, aceea[i atrac]ie pentru oamenii `n
ac]iune, legat\ de con[tiin]a vanit\]ii lor; acelea[i refuzuri, mai
CALEA REGAL| 203
ales. Imaginile `n care Claude `[i `ntrevedea viitorul erau `mp\r]ite
`ntre amintirile sale [i aceast\ prezen]\, ce-l solicitau ca o dubl\
amenin]are, precum dou\ afirma]ii paralele dintr-o profe]ie. ~n con-
vorbirile pe care le avea cu Perken, Claude nu putea opune expe-
rien]ei, amintirilor interlocutorului s\u dec`t o lectur\ destul de
vast\, [i astfel ajunsese s\-i vorbeasc\ despre bunicul lui, tot a[a
cum Perken `i vorbea de via]a sa, spre a nu opune `ntruna faptelor
numai c\r]i, spre a beneficia de interesul deosebit pe care Perken `l
purta acestei existen]e; de altfel, de-ndat\ ce Perken `i vorbea
despre el `nsu[i, lui Claude `i [i ap\rea `n minte micul barbi[on alb
al bunicului, dezgustul acestuia fa]\ de lume, amarele istorisiri din
tinere]ea lui. Tinere]ea lui acest om m`ndru totodat\ de str\mo[ii
s\i corsari, pierdu]i `n negurile legendelor, [i de bunicul s\u hamal
pe cor\bii, fudul de-a trop\i pe puntea navelor ca un ]\ran care-[i
m`ng`ie vitele [i-o dedicase `ntemeierii casei Vannec; a[a
`n]elegea el s\ d\inuiasc\. La treizeci [i cinci de ani se c\s\torise;
la dou\sprezece zile dup\ nunt\, nevast\-sa se-ntorcea la ai ei.
Taic\-s\u n-a vrut s-o vad\; maic\-sa exclamase cu o disperare
istovit\: Hai, feti]a mamei, las\ astea... de vreme ce-o s\ faci
copii... {i ea se-ntorsese la vechea locuin]\ o cl\dire `nc\p\toare
pe care el i-o cump\rase, cu o poart\ mare pentru a putea `ntoarce
c\ru]ele, prev\zut\ `n partea de sus cu ornamente maritime, cu o
curte uria[\ unde se-ntindeau velele la uscat. Ea-[i scosese de pe
to]i pere]ii portretele p\rin]ilor, care purtau un cod familial, le zv`rlise
sub pat [i pusese `n locul lor un mic crucifix. B\rbatu-s\u nu spusese
nimic; c`teva zile nu [i-au vorbit. Apoi, [i-au reluat via]a `n comun.
Mo[tenitori ai unei tradi]ii bazate pe munc\, ur`nd tot ce-i
roman]ios, ranchiuna pe care-o n\scuse `n ei aceast\ prim\ ne`n]e-
legere nu se transformase `n conflicte: f\cur\ loc `n via]a lor unei
ostilit\]i mute, a[a cum, dac-ar fi fost infirmi, [i-ar fi f\cut loc infir-
mit\]ii. Fiecare, st`ngaci `n a-[i exprima sentimentele, se `nh\m\ la
munc\ pentru a-[i dovedi superioritatea; [i unul, [i altul aflar\-n
asta un refugiu [i o pasiune viclean\. Prezen]a copila[ilor intro-
ducea-n vechea lor ostilitate o leg\tur\ ce-o f\cea [i mai dureroas\.
Fiece bilan] con]inea noi surse de ur\: `n timp ce marinari, b\ie]i de
bord, lucr\tori se culcaser\ sau plecaser\ o dat\ cu l\sarea nop]ii
204 ANDR MALRAUX
peste cas\ [i peste velele ruginii din curte, pe c`nd ceasul b\tea o or\
t`rzie din noapte, nu rareori unul dintre ei, aplecat pe fereastr\, vedea
lumin\ la fereastra celuilalt [i, cu toate c\ era istovit, se punea din
nou pe lucru. Ea era tuberculoas\, dar nu-i p\sa; [i an de an el
muncea mai mult, pentru ca lampa s\ nu-i fie niciodat\ stins\ `nainte
de-a neveste-sii, care st\tea aprins\ p`n\ t`rziu `n noapte.
~ntr-o zi, so]ul b\g\ de seam\ c\ [i crucifixul fusese pus sub
pat, la un loc cu portretele p\rin]ilor.
Descump\nit c\ sufer\ nu numai de moartea celor pe care-i iu-
bea, dar [i dup\ aceea a unei femei pe care n-o iubea, `i `ndur\
moartea, c`nd sosi, cu o resemnare dezgustat\. ~[i stimase nevasta;
[tia c\ fusese nefericit\. A[a era via]a. Dezgustul s\u, mai mult
dec`t moartea aceea, aduse dec\derea casei. Dup\ ce societ\]ile de
asigurare, ca urmare a naufragiului majorit\]ii flotei sale `n largul
Terra-Novei, au refuzat s\ pl\teasc\, el [i-a petrecut o zi `ntreag\
distribuindu-le v\duvelor teancuri de bancnote tot at`t de
numeroase pe c`]i marinari `i muriser\, cu cel mai ad`nc dezgust
pentru bani pe care-l cunoscuse vreodat\; o rupse cu antreprizele
sale [i astfel procesele `ncepur\.
Procese f\r\ num\r [i f\r\ cap\t. Cuprins, fa]\ de virtu]ile res-
pectate, de-o ostilitate ce mocnea de mult\ vreme `n el, b\tr`nul
primi `n curtea cu vele circurile, c\rora municipalitatea le refuza
g\zduirea, [i b\tr`na slujnic\ deschise larg, pentru elefant, am`n-
dou\ canaturile por]ii, c\reia nici o tr\sur\ nu-i trecuse pragul de
ani de zile. Singur `n vasta sal\ de mese, a[ezat `ntr-un jil] cu linii
spiralate, sorbind c`te-o du[c\ din cel mai bun vin al s\u, `[i reche-
ma amintirile, una c`te una, `ntorc`nd foile catastifelor...
~mplinind dou\zeci de ani, copiii `i p\r\siser\ casa, din ce `n ce
mai t\cut\; t\cut\ p`n\ c`nd r\zboiul `l aduse acolo pe Claude. Tat\l
fiindu-i ucis, mama sa, care-[i p\r\sise de mult b\rbatul, veni s\-[i
vad\ copilul. Acum tr\ia din nou singur\. B\tr`nul Vannec o primi
la el `n cas\; se deprinsese at`t de bine s\ dispre]uiasc\ faptele
oamenilor, `nc`t le-nv\luia pe toate `ntr-o `ng\duin]\ du[m\noas\.
~n seara venirii o re]inuse, indignat la ideea c\, at`ta timp c`t el e-n
via]\, nora lui ar putea locui la un hotel `n ora[ul lui: [tia din pro-
pria experien]\ c\ ospitalitatea nu-mpiedic\ ranchiuna. St\tuser\ de
CALEA REGAL| 205
vorb\ sau, mai degrab\, ea vorbise: o femeie p\r\sit\, obsedat\
p`n\ la chin de v`rst\, sigur\ de dec\derea ei [i care privea via]a cu
o indiferen]\ disperat\. Cineva cu care el putea tr\i laolalt\... Era
ruinat\, dac\ nu chiar s\rac\. El nu prea ]inea la d`nsa, dar sim]ea
influen]a unei ciudate leg\turi de spirit: era, ca [i el, izolat\ de
societatea oamenilor care pretinde at`tea accept\ri stupide sau
pref\cute; veri[oar\-sa, prea b\tr`n\ acum, conducea prost casa...
O sf\tuise s\ r\m`n\, [i ea primise.
Fardat\ pentru singur\tate, pentru portretele fo[tilor proprietari
[i pentru ornamentele maritime, fardat\ mai ales pentru oglinzile
`mpotriva c\rora nu [tia s\ se apere dec`t prin perdelele `ncruci[ate
[i artificiile `ntunericului, nora murise dintr-o menopauz\ timpurie,
de parc\ spaima ei ar fi fost o presim]ire. B\tr`nul acceptase aceast\
moarte cu o aprobare sinistr\: La v`rsta mea nu mai treci la alt\
credin]\... C\ soarta punea astfel cap\t urzelii de stupidit\]i din
care `i alc\tuise via]a, era bine. De-atunci `ncolo, nu mai ie[i
aproape deloc din mutismul ostil `n care se-nchisese, dec`t ca s\
stea de vorb\ cu Claude. M`nat de-un subtil egoism de unchia[,
l\sase mai totdeauna pe seama b\tr`nei veri[oare, mamei sau profe-
sorilor grija de a pedepsi copilul, a[a `nc`t la Dunkerque ([i chiar
mai t`rziu, c`nd, fiind student la Paris, adolescentul `[i cunoscu
unchii), felul lui de-a g`ndi `i p\ru totdeauna lui Claude de-o
neobi[nuit\ libertate. ~n acest b\tr`n simplu, `n\l]at prin mor]ii ce-l
`nconjurau [i prin lumina tragic\ `n care marea coloreaz\ vie]ile ce
i s-au dedicat, se afla un Ecleziast incult, dar care nu se temea de
Domnul; unele dintre frazele prin care bunicul `[i traducea vasta
experien]\ r\sunau `n Claude ca bubuitul surd al micii u[i a
locuin]elor, solitar\ acum `n strada pustie [i care seara-l izola de
lume. C`nd, dup\ cin\, bunicul vorbea, ating`ndu-[i pieptul cu
v`rful barbi[onului, vorbele lui chibzuite `l tulburau pe Claude, care
se ap\ra de ele ca de ni[te cuvinte venite de peste timpuri sau de
peste mare, din ni[te t\r`muri locuite de oameni ce-ar fi cunoscut
mai bine dec`t to]i ceilal]i povara, amarul [i for]a obscur\ a vie]ii.
Memoria, dr\gu]\, e un afurisit de cavou de familie! S\ tr\ie[ti cu
mai mul]i mor]i dec`t cu vii... Pe-ai no[tri, `i [tiu bine: `n to]i [i `n
206 ANDR MALRAUX
tine la fel e aceea[i fire. {i c`nd n-o mai suport\... {tii c\ s`nt ni[te
crabi ce-[i hr\nesc matern, f\r\ s-o [tie, parazi]ii ce-i rod?... S\ fii un
Vannec, asta e ceva, [i-n bine, [i-n r\u!...
Dup\ ce Claude plecase ca s\-[i fac\ studiile la Paris, b\tr`nul
c\p\tase obiceiul s\ se duc\ zilnic la zidul marinarilor pieri]i pe
mare; le pizmuia moartea [i-[i `ngem\na bucuros b\tr`ne]ea cu
acest neant. ~ntr-o zi, pe c`nd voia s\-i arate unui t`n\r lucr\tor prea
domol cum se despica pe vremea lui lemnul pentru pror\, cuprins
de-o ame]eal\ `n clipa c`nd m`nuia barda cu dou\ t\i[uri, `[i despi-
case capul. {i Claude, fa]\ de Perken, reg\sea gustul, ostilitatea,
leg\tura p\tima[\ ce-l legase de acest b\tr`n de [aptezeci [i [ase de
ani, hot\r`t s\ nu-[i uite m\iestria trecut\ [i care murise astfel, `n
casa lui p\r\sit\, aidoma unui b\tr`n viking. Cum avea s\ sf`r[easc\
oare cel\lalt? ~i r\spunsese `ntr-o zi, `n fa]a oceanului: Cred c\
bunicul dumitale era mai pu]in semnificativ dec`t crezi, dar dumnea-
ta e[ti cu mult mai mult... Ca [i cum am`ndoi ar fi vorbit `n
parabole, se apropiau din ce `n ce unul de altul, ascun[i sub amintiri.
Cea]\ v\rgat\, ploaia-nv\luia vaporul. Prelungul triunghi al
farului de la Colombo v`slea prin noapte, pe deasupra unei d`re de
puncte: docurile. Pasagerii aduna]i pe punte priveau, dincolo de
parapetul [iroind, tremurul u[or al tuturor acestor lumini; l`ng\
Claude, un b\rbat voinic `l ajuta pe armeanul misit de pietre
scumpe care-[i cump\ra `n Ceylon safirele ce-avea s\ le v`nd\ la
Shanghai s\-[i a[eze valizele. Perken, ceva mai departe de ei,
vorbea cu c\pitanul; privit a[a dintr-un anumit unghi, expresia fe]ei
sale devenea mai pu]in masculin\, mai ales atunci c`nd z`mbea.
Uite, ce mai mutr\ la Ciang, spuse b\rbatul cel voinic. A[a,
are aerul unui om de treab\...
Cum i-a]i spus?
Siamezii `i spun a[a. Elefantul, adic\; nu elefantul domestic,
cel\lalt. Ca fizic, mai degrab\ nu i se potrive[te, dar moralmente `l
prinde...
Lumina farului asem\n\toare unei plesnituri de bici `i orbise
pe to]i. Centrul focarului deveni o clip\ orbitor, apoi se scufund\
iar `n noapte, nel\s`nd `n luminile pachebotului, unde stropii sc`n-
CALEA REGAL| 207
teiau `n tr`mb\, dec`t un velier arab, cu bordaj `nalt, sculptat de la
prova la pupa, imobil [i pustiu, izolat `n mijlocul imensit\]ii
`ntunericului. Perken tocmai f\cuse doi pa[i `nainte; instinctiv,
omul uria[ vorbi mai `ncet. Claude z`mbi.
O, nu m\ sperii, vezi bine! Mi-am petrecut dou\zeci [i [apte
de ani `n colonii. V\ da]i seama! Dar m\... m\ st`njene[te, dac\ pot
spune a[a. Pe dumneavoastr\ nu?
E foarte bine s\ procedezi a[a f\r\ s\-]i pese de nimeni,
r\spunse armeanul nu prea tare , numai c\ nu ]ine totdeauna...
{ti]i foarte bine fran]uze[te...
Se r\zbuna din pricina unei umilin]e, f\r\ `ndoial\; s\ fi a[tep-
tat, ca s-o fac\, tocmai momentul c`nd trebuia s\ p\r\seasc\ vasul?
Glasul nu-i era ironic, ci plin de ranchiun\.
Perken se `ndep\rt\ iar\[i.
S`nt din Constantinopol... [i din Montmartre, unde-mi petrec
vacan]ele. Nu, domnule, nu ]ine totdeauna...
{i `ntorc`ndu-se c\tre Claude:
O s\ v\ s\tura]i [i dumneavoastr\ repede, ca [i ceilal]i... Pen-
tru ce-a f\cut el!... Dar dac-ar fi avut cuno[tin]e tehnice, spun
tehnice, domnule, cu pozi]ia lui, c`nd st\p`nea ]inutul `n numele
Siamului, ar fi putut face o avere care... `n fine, [tiu [i eu, o avere...
Desf\c`ndu-[i bra]ele, `nchipui cu ele un cerc, ascunz`nd o clip\
luminile terestre, mai numeroase [i mai apropiate acum, dar mai
pu]in clare, de parc-ar fi devenit umede, spongioase [i ele.
G`ndi]i-v\ c\ `n t`rgurile siameze, la dou\sprezece-cinci-
sprezece zile de satele nesupuse, mai pute]i g\si, dac\ s`nte]i pri-
ceput, dac\ [ti]i s\ face]i nego] cu ele, rubine la ni[te pre]uri!... Nu
v\ pute]i da seama dumneavoastr\, fiindc\ nu s`nte]i de meserie...
Totu[i renteaz\ mai bine dec`t s\ te apuci s\ schimbi bijuterii
fasonate, dar false, pe bijuterii primitive, dar din aur curat... Chiar [i
la dou\zeci [i trei de ani! De altfel, nu el f\cuse o asemenea afacere,
ci un alb o f\cuse cu regele Siamului, acum cincizeci de ani, dar el
voia cu orice pre] s\ ajung\ la \ia; uluitor e c\ nu l-au jupuit de viu,
chiar de-atunci! Mereu a tot vrut s-o fac\ pe [eful. Cum v\ spusei,
se-nt`mpl\ c`teodat\ s\ nu reu[easc\; l-au f\cut prea bine s\-[i dea
208 ANDR MALRAUX
seama de asta `n Europa. Dou\ sute de mii de franci! S\ g\se[ti, a[a,
dou\ sute de mii de franci nu-i tot at`t de lesne cum e s\ faci pe
seniorul! (Totu[i, nimic de zis, le impune indigenilor...)
~i trebuie bani?
Nu ca s\ tr\iasc\, bine`n]eles, mai ales acolo, sus...
{alupele acostau, `n]esate de fructe [i de indieni care-[i
storceau, urc`ndu-se, turbanele ude. Armeanul se lu\ dup\ agentul
unui hotel.
Are nevoie de bani... `[i repeta Claude.
~n privin]a asta, maimu]oiul are dreptate, relu\ sp\tosul; nu
cost\ scump via]a acolo!...
S`nte]i p\durar?
{ef de post.
Obsesia `l cuprinse iar\[i pe Claude, ca o criz\ de friguri; putea
s\-l `ntrebe pe omul \sta despre teribilul joc de care urma s\-[i
lege via]a.
A]i c\l\torit cu c\ru]e?
Bine`n]eles c\ am lucrat cu c\ru]e, v\ da]i seama!
C`t pot s\ duc\?
Hm! S`nt ne`nc\p\toare! Trebuie lucruri grele...
Pietre, de pild\...
P\i, greutatea regulamentar\ `nc\rc\tura, nu? e de [aizeci
de kilograme.
Dac\ greutatea asta n-ar fi fost impus\ dec`t de una dintre acele
legi coloniale ce nu existau dec`t `n mintea administratorilor, ar fi tre-
buit s\ renun]e la c\ru]e. Abandonul `ntr-o p\dure necunoscut\ `l ur-
m\rea deci p`n-aici. S\ pui oamenii s\ care `n spinare blocuri de piatr\
de dou\ sute de kilograme, timp de o lun\? Imposibil. Cu elefan]ii?
Cu elefan]ii, tinere domn, pot s\ v\ spun, e o chestiune de
dib\cie. Oamenii cred c\ elefantul e delicat. Nu-i adev\rat! Elefan-
tul nu e delicat. Dificultatea e c\ lighioana asta nu sufer\ nici
hulube, nici chingi, c\ o g`dil\. {i-atunci, ce pute]i face? Ei?
V\ ascult.
Cordial, sp\tosul `[i puse m`na pe bra]ul lui Claude:
CALEA REGAL| 209
O s\ lua]i un pneu de ma[in\, un pneu Michelin oarecare. {i
pe urm\ `l petrece]i pe dup\ g`tul elefantului, ca pe un inel de
[ervet. Bun. Apoi v\ ag\]a]i sculele dumneavoastr\ de pneu... Asta
nu-i a[a de greu. Cauciucul e moale, `n]elege]i...
Se pot g\si elefan]i pentru ]inutul cel mai nordic din Angkor?
Cel mai nordic?
Da.
O clip\ de t\cere.
P`n\ dincolo de Dangrek1?
P`n\ la Se-Mun2.
Un alb care `ncearc\ figura asta de unul singur e pierdut.
Se pot g\si elefan]i?
~n fine, v\ prive[te... Elefan]i, m-ar mira, una la m`n\. Indi-
genii n-o s\ se-nghesuie s\ se plimbe pe-acolo; ave]i multe [anse s\
da]i peste moii3 nesupu[i, ceea ce nu-i o pl\cere; [i pe urm\, indi-
genii din ultimele sate s`nt bolnavi de friguri p`n\ la ramolisment, cu
pleoapele vinete, de parc-ar fi fost b\tu]i opt zile `n [ir, incapabili s\
fac\ ceva. ~n fine, dac\ vi se-nt`mpl\ s\ v\-n]epe, [i asta se-nt`mpl\
`ntotdeauna, ve]i putea spune c\ n-a]i fost `n]epat de ni[te ]`n]ari
buni ah! bestiile!... {i-apoi... `n fine, pentru azi e de ajuns... Veni]i
s\ facem o plimbare? Uite [alupa...
Nu.
~[i urm\rea g`ndul.
Dac\ are nevoie de bani, nu e ca s\ tr\iasc\, mai ales colo,
sus... F\r\ nici o `ndoial\. Dar pentru ce? Mult mai mult dec`t
amenin]area p\durii, legenda asta nefast\, nu lipsit\ de m\re]ie,
dezagrega ca un ferment, ca `ns\[i noaptea asta, ceea ce pentru
Claude reprezenta realul. De fiecare dat\ c`nd sirena unuia dintre
vasele iluminate chema [alupele, trimi]`ndu-[i apelul prin aerul sa-
turat al radei, ora[ul se pierdea [i mai mult, dilu`ndu-se p`n\ la ur-
m\ `n noaptea Indiei. Ultimele g`nduri din Occident se-necau `n
1 Lan] de mun]i la frontiera de sud dintre Thailanda (vechiul Siam) [i Cambodgia. (n.tr.)
2 R`u `n sud-estul Thailandei, paralel cu mun]ii Dangrek. (n.tr.)
3 Popula]ii nomade [i independente din Indochina. ~n anamit\ moi `nseamn\
s\lbatici. (n.tr.)
210 ANDR MALRAUX
atmosfera asta fantastic\ [i provizorie; `ntr-o mi[care lin\, v`ntul
ce-aducea r\coare pleoapelor sale `i d\dea lui Perken o perspectiv\
care nu mai era una a diferen]elor, ci a adapt\rii. Ca to]i cei care se
opun lumii, Claude `[i c\uta din instinct semenii [i-i voia mari; `n
cazul de fa]\, nu se temea s\ se-n[ele pe sine. Dac\ omul \sta c\uta
bani, n-o f\cea c\ `i trebuiau ca s\ colec]ioneze lalele. Prin istoriile
pe care le povestise, banii lunecau totu[i precum `n clipa asta
]`r`itul abia deslu[it al greierilor pe sub t\cere... C\pitanul `i spu-
sese [i el: Acuma se intereseaz\ de bani... {i [eful de post: Un
alb care `ncearc\ figura asta de unul singur e pierdut...
Un alb care `ncearc\ figura asta de unul singur e pierdut...
La ora asta, Perken se afla, f\r\ `ndoial\, la bar.
II
Lui Claude nu i-a trebuit mult s\-l g\seasc\; la o mas\ din
nuiele de palmier `mpletite, pe care chelnerii o scoseser\ pe punte,
Perken ]inea `ntr-o m`n\ un pahar pus pe fa]a de mas\, dar, `ntors
cu spatele, cu cealalt\ m`n\ rezemat\ de balustrad\, p\rea c\ se uit\
la luminile care `n fundul radei tremurau `ntruna `n v`nt.
Claude se sim]i intimidat.
Ultima mea escal\! `i spuse Perken ar\t`nd luminile cu m`na
liber\.
Era st`nga! Luminat\ numai dintr-o parte de becurile de la bord,
m`na ap\ru o clip\ pe cerul acum f\r\ nori, dar plin de stele, puter-
nic eviden]iat\, cu fiecare dintre crest\turile ei transformat\ `ntr-o
curb\ neagr\. Se-ntoarse cu totul spre Claude, pe care-l surprinse
expresia ab\tut\ a chipului s\u; m`na disp\ru.
Pornim `ntr-o or\... ~n fapt, ce-nseamn\ pentru dumneata a
ajunge?
S\ ac]ionezi `n loc s\ visezi. {i pentru dumneavoastr\?
Perken f\cu un gest ca pentru a alunga `ntrebarea. ~i r\s-
punse totu[i:
S\-]i pierzi vremea...
Claude `l privea `ntreb\tor; el `nchise ochii. Semn prost, `[i
spuse t`n\rul. S\-ncerc\m altfel.
V\-ntoarce]i la nesupu[i?
Nu asta `n]eleg eu prin a-]i pierde vremea; dimpotriv\.
Claude c\uta altceva. R\spunse, aproape la `nt`mplare:
212 ANDR MALRAUX
Dimpotriv\?
Acolo am g\sit aproape totul.
~n afar\ de bani, nu-i a[a?
Perken `l privi atent, f\r\ s\-i r\spund\.
{i dac\ s-ar g\si acolo?
Du-te s\-i cau]i!
Poate...
Claude ezit\; c`ntece triste, `n dep\rtare, urcau dintr-un templu,
acoperite de claxonul vreunei ma[ini `ndep\rtate.
Se g\sesc `n p\dure din Laos p`n\ la mare destule temple
necunoscute europenilor...
Ah, zeii sculpta]i `n aur? Te rog!...
Basoreliefurile [i statuile c`tu[i de pu]in din aur au o va-
loare considerabil\...
Ezit\ iar\[i:
Dori]i s\ g\si]i dou\ sute de mii de franci, nu-i a[a?
Ai aflat-o de la armeanul \la? Nu fac nici un secret din asta,
de altfel. Mai s`nt [i mormintele faraonilor [i `nc\ mai c`te?
Crede]i, domnule Perken, c\ m\ duc s\ caut mormintele fara-
onilor printre pisici?
Perken p\rea c\ reflecteaz\. Claude `l privea, descoperind c\
starea civil\, faptele s`nt la fel de neputincioase `mpotriva puterii
unor b\rba]i, ca [i `mpotriva farmecului unei femei. Pove[tile cu
bijuterii, biografia acestui b\rbat nu existau `n clipa asta. {i era at`t
de real, st`nd acolo, `n picioare, `nc`t faptele vie]ii lui trecute se
desprindeau de el ca ni[te vise. Dintre fapte, Claude n-ar re]ine dec`t
pe acelea ce se potriveau cu sentimentele lui... ~i va r\spunde, oare?
Vrei s\ ne plimb\m pu]in?
F\cur\ c`]iva pa[i `n t\cere. Perken continua s\ se uite la lu-
minile galbene ale portului, neclintite sub stelele [i mai limpezi.
Aerul, cu toat\ r\coarea nop]ii, se lipea de pielea lui Claude ca o
m`n\ moale, `ndat\ ce t\cea. Scoase o ]igar\ din pachet, dar iritat
pe loc de indolen]a gestului s\u, o azv`rli `n mare.
Am dat de temple, spuse `n cele din urm\ Perken... Mai `nt`i
c\ nu toate au ornamenta]ii.
Nu. Dar multe au.
CALEA REGAL| 213
Cassirer, la Berlin, mi-a pl\tit cinci mii de m\rci de aur pentru
cei doi Buddha pe care mi i-a dat Damrong. ... Dar s\ cau]i monu-
mente! E ca [i cum ai c\uta comori, ca indigenii...
Dac\ a]i fi sigur c\ cincizeci de tezaure au fost `ngropate de-a
lungul unui fluviu, `ntre dou\ puncte precise, la [ase sute de metri
unul de altul, s\ zicem, le-a]i c\uta?
Lipse[te fluviul.
Nu. A]i vrea s\ merge]i s\ c\uta]i tezaurele astea?
Pentru dumneata?
Cu mine, la parte egal\.
Fluviul?
Z`mbetul abia schi]at al lui Perken `l irita din cale-afar\ pe
Claude.
Veni]i s\ v-ar\t.
Pe culoarul care ducea spre cabina lui Claude, Perken `[i puse
m`na pe um\rul t`n\rului:
Ai insinuat ieri c\ e[ti pe cale s\-]i joci ultima carte. F\ceai
aluzie la ceea ce mi-ai spus adineauri?
Da.
Claude credea c\ o s\-[i reg\seasc\ harta desf\cut\ pe cu[et\,
dar garsonul o str`nsese. El o deschise.
Aici s`nt lacurile. Toate puncti[oarele astea ro[ii pres\rate-n
jurul lor, templele. Petele astea r\zle]e, alte temple.
Petele astea albastre?
Ora[ele moarte din Cambodgia. Explorate deja. ~n opinia mea
mai s`nt [i altele, dar s\ l\s\m asta. A[adar, vede]i c\ punctele ro[ii
ale templelor s`nt numeroase la `nceputul liniei mele negre [i-i
urmeaz\ traseul.
{i asta ce-i?
Calea Regal\, drumul ce lega Angkorul [i lacurile de bazinul
Menamului1, la fel de important odinioar\ ca [i drumul de la Ron
la Rin, `n Evul Mediu.
Templele se-n[ir\ pe linia asta p`n\ la...
1 Fluviu principal din Thailanda. (n.tr.)
214 ANDR MALRAUX
}inutul n-are importan]\: p`n\ la limita regiunilor realmente
explorate. V\ spun c\ e de ajuns s\ urm\re[ti cu busola traseul
vechii C\i a Regilor spre a reg\si templele; dac\ Europa ar fi inva-
dat\ de jungl\, ar fi absurd s\ credem c\ merg`nd de la Marsilia la
Colonia, pe Ron [i pe Rin, nu s-ar g\si ruine de biserici... {i nu tre-
buie uitat c\, pentru regiunea explorat\, ceea ce v\ spun e verifica-
bil [i verificat. Istorisirile c\l\torilor din vechime o m\rturisesc...
Se-ntrerupse ca s\-i r\spund\ privirii lui Perken:
Nu cad din cer, ci din limbile orientale; sanscrita nu-i `ntot-
deauna inutil\. Coloni[tii administratori care s-au aventurat pe-acolo,
la c`teva zeci de kilometri de regiunea topografiat\, o confirm\.
Crezi c\ dumneata e[ti primul care interpreteaz\ a[a harta asta?
Serviciul geografic nu se prea ocup\ de arheologie.
Institutul Francez?
Claude deschise Inventarul la o pagin\ `nsemnat\ de el; diferite
fraze erau subliniate: R\m`n de descoperit monumentele ce se aflau
`n afara itinerariilor noastre... Nu pretindem, desigur, c\ listele
noastre s`nt definitiv `nchise...
Asta-i darea de seam\ a ultimei mari misiuni arheologice.
Perken citi data:
1908?
Nimic important `ntre 1908 [i r\zboi. De-atunci `ncoace, explo-
r\ri detaliate. {i toate astea s`nt lucrul de `nceput. Verificarea m\r-
turiilor `mi permite s\ fiu sigur c\ lungimea dat\ aici unit\]ilor de
m\sur\ ale c\l\torilor din vechime trebuie rectificat\; vor trebui con-
trolate, de-a lungul C\ii, mai multe afirma]ii luate drept pove[ti [i
care s`nt pline de f\g\duieli... {i nu m\ refer dec`t la Cambodgia;
dup\ cum [ti]i, `n Siam nu s-a f\cut nimic...
Un r\spuns, `n locul t\cerii \steia!
La ce v\ g`ndi]i?
Busola te orienteaz\ la modul general; dup\ aceea te bizui pe
indica]iile b\[tina[ilor?
Pe ale celor care locuiesc `n sate nu s`nt prea `ndep\rtate de
vechea Cale, da...
CALEA REGAL| 215
Poate c\... ~n Siam, mai ales cunosc destul de bine siameza
pentru ca ei s\-mi spun\. Am dat [i eu peste asemenea temple...
S`nt vechi temple brahmane, nu-i a[a?
Da.
Deci, nici un fanatism; ne-am afla mereu printre budi[ti...
Poate c\ planul dumitale nu-i chiar a[a de fantezist... Te pricepi
bine la arta asta?
Nu mai studiez altceva de-o bun\ bucat\ de vreme.
De c`nd... Ce v`rst\ ai dumneata, de fapt?
Dou\zeci [i [ase de ani.
Ah...
Ar\t mai t`n\r, da, [tiu.
Nu era de mirare, era... invidie...
Tonul n-avea nimic ironic.
Administra]iei franceze nu-i prea place...
S`nt `n misiune oficial\...
Uimirea-l `mpiedic\ pe Perken s\ r\spund\ imediat.
~n]eleg din ce `n ce mai bine...
O! ~n misiune gratuit\! Ministerele noastre nu s`nt zg`rcite `n
a[a ceva.
Claude `l revedea pe [eful de birou, amabil [i pompos, coridoarele
goale unde razele soarelui c\deau pe h\r]i naive, unde t`rgu[oare
Vien-Tian, Tombactu, Djibuti domneau `n centrul unor mari cercuri
roz, ca ni[te capitale; mobilierul de teatru, `n grena [i aur...
Leg\turi cu Institutul din Hanoi [i bonuri de rechizi]ie, `mi
dau seama, relu\ Perken. Cam pu]in, dar oricum...
Se uita din nou pe hart\.
Transportul: c\ru]e.
Ah! spune]i-mi ce va s\ zic\ acele [aizeci de kilograme regu-
lamentare?
Nimic. Nici o importan]\. De la cincizeci la trei sute de kilo-
grame dup\... dup\ tot ce-o s\-]i ias\ `n cale. Deci, c\ru]e. Dac\,
dup\ o lun\ de cercet\ri, n-o s\ se g\seasc\ nimic...
Nu-i de crezut. {ti]i bine c\ mun]ii Dangrek nu s`nt, de fapt,
explora]i...
Mai pu]in dec`t ai crede-o.
216 ANDR MALRAUX CALEA REGAL| 217

... {i c\ indigenii cunosc templele. Cum adic\, mai pu]in dec`t ... Cum pl\nuie[ti dumneata s\ extragi din ele pietrele sculptate?
a[ crede? Asta o s\ fie cel mai greu. M-am g`ndit...
Mai vorbim noi... Blocuri mari, dac\ ]in bine minte?
T\cu o clip\. Fi]i atent; templele khmere s`nt construite f\r\ ciment, f\r\
Cunosc administra]ia francez\. Dumneata nu e[ti de-ai lor. temelie. Castele domino.
O s\-]i pun\ piedici, dar pericolul \sta nu-i mare lucru... cel\lalt e Fiecare domino, ia s\ vedem: cincizeci de centimetri p\tra]i
mai mare, chiar `n doi. de fiecare sec]iune, un metru `n lungime... cam [apte sute cincizeci
Cel\lalt? de kilograme. U[oare obiecte!...
Cel de-a r\m`ne pe-acolo. M-am g`ndit la sec]iuni pe lungime, ca s\ nu iau dec`t fa]a
Moii? sculptat\ cu o mic\ grosime. Imposibil. Fer\straie pentru metale
Ei, p\durea, frigurile tropicale. mai rapide n-am. Trebuie contat mai ales pe timp, care-a d\r`mat
Chiar la asta m\ g`ndeam [i eu. [i `mpr\[tiat aproape totul, pe plantele de pe ruine [i pe incendia-
Mai bine s\ nu vorbim despre astea, eu s`nt obi[nuit... S\ vor- torii siamezi care-au f\cut destul de bine aceea[i treab\.
bim de bani. Eu am dat mai mult de d\r`m\turi dec`t de temple... {i
Foarte simplu: un mic basorelief, o statuie oarecare, valoreaz\ c\ut\torii de comori au trecut pe-acolo... P`n\ acum nu m\ g`ndeam
treizeci de mii de franci. la temple dec`t `n leg\tur\ cu ei...
Franci de aur? Perken l\sase harta; se uita la bec. Claude se-ntreba dac\ o fi
S`nte]i prea lacom. reflect`nd la ceva, fiindc\ privirea lui pierdut\ era aproape a unui
At`ta pagub\! Am nevoie de cel pu]in zece. {i zece pentru vis\tor. Ce [tiu eu despre omul \sta? `[i spuse el `nc\ o dat\,
dumneata, adic\ dou\zeci. uimit de chipul acela absent, `n relief dur, deasupra lavaboului.
Dou\zeci de pietre. Marile duduieli lente ale ma[inilor pisau t\cerea [i fiecare dintre
Evident, doar nu-i cine [tie ce... ele ap\sa pe acest adversar pentru a-i smulge o acceptare.
{i, de altfel, un singur basorelief, dac\ e frumos, o dansa- Ei?
toare, de pild\, valoreaz\ cel pu]in dou\ sute de mii de franci. Perken, d`nd la o parte harta, se a[ez\ pe cu[et\.
{i e compus din c`te pietre? S\ l\s\m deoparte obiec]iile. Acest plan rezist\, dac\ ne g`ndim
Trei, patru... bine e drept c\ eu nu m\ g`ndeam, ci visam la momentul c`nd a[ fi
{i e[ti sigur c\ le po]i vinde? avut banii... Nu pretind s\ `ncerc lucruri ce trebuie s\ reu[easc\ de la
Sigur. ~i cunosc pe cei mai mari speciali[ti de la Londra [i de sine; `ntr-astea, pierd. Totu[i, `n]elege-m\ bine c\, dac\ primesc, o
la Paris. {i e u[or de organizat [i o v`nzare public\. fac mai `nainte de toate fiindc\ trebuie s\ m\ duc la moi.
U[or, dar ]ine mult, nu-i a[a? Unde?
Nimic nu v\-mpiedic\ s\ vinde]i direct; vreau s\ spun, f\r\ Ceva mai la nord, dar una o `mpiedic\ pe cealalt\. N-am s\
v`nzare public\. Obiectele astea s`nt de o mare raritate. Cre[terea [tiu exact dec`t la Bangkok unde m\ duc: m\ duc s\-l caut, s\ dau
rapid\ a pre]urilor la obiectele asiatice dateaz\ de la sf`r[itul de urm\ unui om pentru care aveam o mare simpatie [i o mare
r\zboiului [i nu s-a mai descoperit nimic de-atunci `ncoace. ne`ncredere... ~mi vor ar\ta la Bangkok ancheta poli]iei indigene
Altceva: s\ presupunem c\ noi am g\si templele... referitoare la dispari]ia lui, cum zic ei. Eu cred...
(Noi, [opti Claude.) Deci, primi]i?
218 ANDR MALRAUX
Da... c\ a plecat `n regiunea de care m-am ocupat eu. Dac\ a
murit, [tiu la ce s\ m-a[tept. Dac\ nu...
Dac\ nu?
Nu ]in la prezen]a lui... O s\ strice totul...
Trecerea de la un subiect la altul era prea brusc\. Claude de-abia
putea s\-l urm\reasc\. De-ndat\ ce acceptase, omul \sta nu mai
exista. Urm\ri privirea lui Perken: imaginea lui, a lui Claude, o fixa
privirea aceea, dar `n oglind\. Propria frunte, b\rbia ie[it\ `n afar\...
le v\zu o clip\ cu ochii altuia. {i acest altul se g`ndea la el.
Nu-mi r\spunde dec`t dac\ vrei...
Privirea deveni mai precis\:
... De ce vrei s\-ncerci lucrul \sta?
A[ putea s\ v\ r\spund fiindc\ nu mai am bani aproape
deloc, ceea ce e adev\rat.
Dar s`nt [i alte mijloace de a-i c`[tiga. {i de ce-]i trebuie bani?
E limpede c\ nu ca s\ te bucuri de ei.
({i dumitale? `[i spuse Claude.) S\r\cia te-mpiedic\ s\-]i alegi
adversarii, r\spunse el. N-am `ncredere `n m\run]i[ul revoltei...
Perken `l fixa `n continuare, cu privirea aceea totodat\ insistent\
[i pierdut\, `nc\rcat\ de amintiri, care-l f\cea pe Claude s\ se g`n-
deasc\ la cea a preo]ilor inteligen]i; expresia `i deveni mai aspr\:
Nu facem niciodat\ nimic cu via]a noastr\.
Dar ea tot face ceva din noi.
Nu-ntotdeauna... Ce-a[tep]i de la via]a dumitale?
Claude nu r\spunse pe loc. Trecutul acestui om se transformase
at`t de bine `n experien]\, `n g`ndire abia sugerat\, `n privire, `nc`t
biografia lui `[i pierdea orice `nsemn\tate. Nu mai r\m`nea `ntre ei
ca s\-i uneasc\ dec`t ceea ce oamenii au mai profund `ntr-`n[ii.
Cred c\ [tiu mai ales ce nu a[tept de la ea.
De fiecare dat\ c`nd a trebuit s\ optezi, se...
Nu eu s`nt cel care opteaz\, ci ceea ce rezist\-n mine.
Rezist\, dar la ce?
{i el `[i pusese adesea `ntrebarea asta, a[a c\ i-a putut r\spunde
imediat:
La con[tiin]a mor]ii.
Adev\rata moarte e dec\derea.
CALEA REGAL| 219
Acum Perken `[i privea chipul `n oglind\:
... Dar s\-mb\tr`ne[ti e [i mai grav! S\-]i accep]i destinul,
func]ia, cu[ca de c`ine ridicat\ pe via]a ta unic\... Nu po]i [ti ce e
moartea c`nd e[ti t`n\r...
{i-n aceea[i clip\, Claude descoperi ceea ce-l lega de omul
acesta care-l acceptase, f\r\ ca el s\ fi priceput prea bine de ce:
obsesia mor]ii.
Perken lu\ harta cu el:
}i-o aduc `nd\r\t m`ine.
~i str`nse m`na lui Claude [i ie[i.
Atmosfera din cabin\ se-nchise peste Claude ca u[a unei
carcere. ~ntrebarea lui Perken r\m`nea cu el, ca un alt prizonier. {i
obiec]ia lui. Nu, nu erau at`tea feluri de a-]i c`[tiga libertatea!
C`ndva se g`ndise, f\r\ s\ aib\ naivitatea de-a fi surprins de asta, la
condi]iile unei civiliza]ii care pune at`ta pre] pe spirit `nc`t cei ce se
hr\nesc din el, s\tui f\r\ `ndoial\, ajung cu-ncetul s\ m\n`nce la
pre] redus. {i-atunci? Nici un chef s\ v`nd\ ma[ini, valori sau dis-
cursuri, ca aceia dintre camarazii s\i ai c\ror p\r lins `nsemna dis-
tinc]ie; nici s\ construiasc\ poduri, ca aceia al c\ror p\r netuns
`nsemna [tiin]\. Pentru ce lucreaz\ ace[tia? Ca s\ c`[tige consi-
dera]ie. Ura aceast\ considera]ie dup\ care alergau ei. Respectul
fa]\ de ordine al b\rbatului f\r\ copii [i f\r\ Dumnezeu e cea mai
profund\ supunere fa]\ de moarte. Deci, s\-[i caute armele acolo
unde nu le caut\ ceilal]i: ceea ce trebuie s\-[i pretind\ mai `nt`i lui
`nsu[i cel care se [tie separat de ceilal]i e curajul. Ce s\ faci cu
cadavrul ideilor care domin\ conduita oamenilor c`nd ei `[i socot
existen]a util\ unei salv\ri oarecare, ce s\ faci cu vorbele celor care
vor s\-[i croiasc\ via]a dup\ un model, acest gen de cadavre? Lipsa
de finalitate a vie]ii devenise o condi]ie a ac]iunii. N-au dec`t s\
confunde al]ii l\sarea la voia `nt`mpl\rii cu aceast\ h\r]uitoare pre-
meditare a necunoscutului. S\ smulgi propriile imagini lumii st\-
t\toare care le posed\... Ceea ce ei numesc aventur\, `[i spunea el,
nu e o fug\, ci o v`n\toare; ordinea lumii nu se distruge `n benefi-
ciul hazardului, ci al voin]ei de-a profita de el. Pe cei pentru care
aventura nu-i dec`t hrana vis\rii lor `i cuno[tea (joac\ [i ai s\ po]i
visa); elementul care st`rne[te toate mijloacele ce-]i dau speran]a `l
220 ANDR MALRAUX
cuno[tea de asemenea. Nimicuri. Austera domina]ie de care-i vorbise
adineauri lui Perken, aceea a mor]ii, se repercuta `n el o dat\ cu
s`ngele ce-i zv`cnea `n t`mple, la fel de imperioas\ ca [i dorin]a sexu-
al\. C\ o s\ fie ucis, c\ o s\ dispar\, pu]in `i p\sa; nu ]inea mai deloc
la el `nsu[i; [i-ar fi g\sit astfel lupta pe m\sura lui, dac\ nu [i victo-
ria. Dar s\ accepte, `n via]\ fiind, de[ert\ciunea existen]ei ca pe un
cancer, s\ tr\iasc\ sim]ind `n palm\ acea c\ldur\ moale de mort...
(De unde venea, dac\ nu din ea, aceast\ exigen]\ pentru lucrurile
eterne, at`t de greu impregnat\ de mirosul c\rnii lui?) Ce era nevoia
asta de necunoscut, distrugerea provizorie a raporturilor de la sclav la
st\p`n, pe care cei ce n-o cunosc o numesc aventur\, dac\ nu tocmai
ap\rarea fa]\ de ea? O ap\rare de orb pe care voia s-o cucereasc\
spre a face din ea o miz\... S\ posede ceva mai presus de el `nsu[i, s\
scape vie]ii de pulbere a oamenilor pe care-i vedea zilnic...
La Singapore, Perken p\r\sise vaporul ca s\ urce spre Bangkok.
~n]elegerea fusese f\cut\. Claude avea s\-l re`nt`lneasc\ la Pnom-
Penh, dup\ ce-[i va fi vizat la Saigon delega]ia pentru misiunea ce-o
avea [i dup\ ce va fi f\cut o vizit\ la Institutul francez. Primele lui
mijloace de ac]iune urmau s\ depind\ de-n]elegerea cu directorul
acestui Institut, ostil unor ini]iative ca a lui.
~ntr-o diminea]\ vremea se `nr\ut\]ise iar\[i v\zu prin gea-
mul rotund al cabinei ni[te pasageri cu ar\t\torul `ntins spre specta-
colul naturii. Se gr\bi s\ urce pe punte. Printr-o sp\rtur\ a norilor
`ngr\m\di]i, soarele proiecta o lumin\ palid\ `n care se deslu[ea, la
nivelul apei descompuse, ]\rmul Sumatrei. Se uit\ cu binoclul la
monstruosul frunzi[ ce cobora din v`rfurile mun]ilor p`n\-n prun-
di[, zb`rlit ici [i colo de palmieri [i negru pe-ntinderea f\r\ culoare.
La distan]e mari, peste creste, sclipeau focuri palide, focuri din care
suiau greoi tr`mbe de fum; mai jos, ferigi arborescente se deta[au
limpede peste gr\mezile de umbre. Nu-[i putea lua ochii de la pe-
tele acelea `n care se pierdeau plantele. S\-]i croie[ti drum printr-o
asemenea vegeta]ie? O f\cuser\ [i al]ii, deci o va putea face [i el.
La aceast\ `ndoielnic\ afirma]ie, cerul jos [i nep\trunsul ]esut al
frunzi[ului ciuruit de g`ng\nii `i opuneau afirma]ia lor mut\.
CALEA REGAL| 221
Se-ntoarse `n cabin\. Planul lui, c`t\ vreme [i-l suportase singur,
`l izolase de lume, `l legase de un univers incomunicabil, ca acela al
orbului sau al nebunului, un univers unde p\durea [i monumentele
se `nsufle]eau pu]in c`te pu]in, atunci c`nd aten]ia lui mai pierdea din
intensitate, ostile ca ni[te fiare mari... Prezen]a lui Perken umanizase
totul; dar se cufunda din nou, lucid [i `ncordat, `n intoxica]ia lui de
obsedat. ~[i redeschise c\r]ile la paginile cu sublinieri:
Motivele ornamentale s`nt foarte deteriorate de umezeala stator-
nic\ a vegeta]iei m\runte [i de biciuirea ploilor tropicale... Bolta e
cu totul pr\bu[it\... F\r\ `ndoial\, s-ar putea g\si monumente `n
aceast\ regiune acum aproape pustie, acoperit\ de p\duri cu lumi-
ni[uri prin care r\t\cesc turme de elefan]i [i de bivoli s\lbatici...
Blocurile de gresie pe care erau cl\dite bol]ile umplu interiorul
galeriilor, alc\tuind un haos de nep\truns; starea aceasta de ruin\,
cu totul deplorabil\, pare s\ fie provocat\ de `ntrebuin]area lemnu-
lui `n construc]ii... Arbori uria[i crescu]i din loc `n loc peste aceste
mormane dep\[esc `n momentul de fa]\ centura zidurilor,
r\d\cinile lor noduroase le `nchid `ntr-o re]ea cu ochiuri str`nse...
}inutul e aproape pustiu...
Care `i vor fi mijloacele de lupt\? C`nd se intensifica tura]ia
motoarelor, `ncerca s\ scape de cele dou\ cuvinte: Institutul
francez, Institutul francez, Institutul francez, ca de un b`z`it. ~i
cunosc pe oamenii aceia, spusese Perken, dumneata nu e[ti de-al
lor. Evident. O s\ ia seama. {tia, de altfel, prea bine c\ oamenii `i
simt pe cei care le refuz\ consim]\m`ntul, c\ ateul face mult mai
mult scandal de c`nd nu mai exist\ credin]\. Bunicul lui nu tr\ise
dec`t ca s\-l `nve]e asta. Oamenii \[tia de]ineau dou\ treimi din
armele lui...
S\ scape de via]a asta bazat\ numai pe speran]\ [i visuri, s\
scape de pe vasul \sta pasiv!

III
Dinaintea unei ferestre al c\rei p\trat de lumin\ aproape se lipea
de frunzele palmierilor [i de un zid `nverzit p`n\ la v`n\t de ploile
tropicale, Albert Ramges, directorul Institutului francez, `[i netezea
cu palma barba castanie, privindu-l pe domnul Vannec care intra.
Ministerul Coloniilor, domnule, ne-a informat de plecarea dum-
neavoastr\; am aflat a[adar cu pl\cere, ieri, de sosirea dumneavoastr\,
prin comunicarea telefonic\ pe care mi-a]i f\cut-o. E de la sine `n]eles
c\, `n m\sura-n care v\ putem fi de folos, v\ st\m la dispozi]ie: ve]i
g\si aici, la to]i colaboratorii no[tri, dac\ ave]i nevoie de... sfaturi, cea
mai cordial\ bun\voin]\. Vom pune numaidec`t la punct toate acestea.
Ie[i de dup\ biroul s\u [i veni s\ se a[eze l`ng\ Claude.
Bun\voin]a `ncepe, `[i spuse acesta; tonul directorului deveni
mai familiar:
S`nt mul]umit s\ v\ v\d aici, drag\ domnule. Am citit cu
mare aten]ie interesantele comunic\ri privitoare la artele asiatice,
pe care le-a]i publicat anul trecut. {i de asemenea afl`nd c\ so-
si]i, m\rturisesc teoria dumneavoastr\. Trebuie s\ v\ spun c\ am
fost mai mult atras dec`t convins de considera]iile ce le-a]i expus
`ntr-`nsa; dar, `ntr-adev\r, am fost interesat. Spiritul genera]iei
dumneavoastr\ este curios...
Formulam aceste idei pentru a... (`[i spuse `n g`nd: cur\]a
locul, [i ezit\) pentru a merge cu toat\ libertatea c\tre o alta ce m\
intereseaz\ mai mult...
CALEA REGAL| 223
Ramges `l privea `ntreb\tor. Claude sim]ea intens dorin]a aces-
tuia de-a nu fi confundat cu func]ia lui, de-a se ar\ta superior aces-
teia, de a-l primi ca pe-un invitat [i din pricina plictiselii, f\r\
`ndoial\, [i poate dintr-un oarecare spirit de tagm\. Claude cuno[tea
de altfel ostilitatea oarecum ironic\ ce opune tuturor celorlal]i pe
arheologii forma]i prin filier\ filologic\. Ramges visa s\ ajung\ la
Institut. Imposibil s\-i vorbeasc\ pe loc despre misiunea lui; inter-
locutorul ar fi fost tot at`t de sigur r\nit de ea ca de o injurie.
Vreau deci s\ spun c\ valoarea esen]ial\ acordat\ artistului ne
mascheaz\ unul dintre polii vie]ii operei de art\: stadiul civiliza]iei
care-o prime[te. S-ar spune c\-n art\ timpul nu exist\. Ce m\
intereseaz\, `n]elege]i, e descompunerea, transformarea acestor
opere, via]a lor cea mai profund\, care e f\cut\ din moartea oame-
nilor. Orice oper\ de art\, la urma urmelor, tinde s\ devin\ mit.
Sim]ea c\-[i rezum\ prea mult g`ndurile, devenite obscure din
nevoia de concizie; st`njenit din dorin]a de a ajunge la obiectul
vizitei sale, dar [i de-al face conciliant pe interlocutorul s\u intri-
gat. Ramges reflecta. R\p\itul stropilor grei ce c\deau afar\, unul
c`te unul, p\trundea-n `nc\pere.
Orice-ar fi e ciudat...
Muzeele s`nt pentru mine locuri unde operele trecutului,
devenite mituri, dorm tr\iesc o via]\ istoric\ , a[tept`nd ca ar-
ti[tii s\ le readuc\ la o existen]\ real\. {i dac\ ele m\ mi[c\ cu-a-
dev\rat `nseamn\ c\ artistul are puterea de-a le `nvia... ~n
profunzime, oricare civiliza]ie e de nep\truns pentru o alta. Dar
obiectele r\m`n, [i noi s`ntem orbi `n fa]a lor p`n\ c`nd miturile
noastre se potrivesc cu ele...
Ramges continua s\ sur`d\, curios [i atent. M\ ia drept un
amator de teorii, `[i spuse Claude. E livid, bolnav de ficat, f\r\
`ndoial\; m-ar `n]elege cu at`t mai bine dac-ar sim]i c\ ceea ce m\
leag\ de toate astea e `nver[unarea oamenilor de-a se ap\ra `mpo-
triva mor]ii prin aceast\ eternitate zbuciumat\, dac-a[ lega ceea ce
i-am spus, de boala lui! Dar las\...
Z`mbi [i el, iar acest z`mbet, pe care Ramges `l atribui dorin]ei
de a-i fi agreabil, stabili `ntre ei o oarecare cordialitate.
224 ANDR MALRAUX
~n fond, spuse `n sf`r[it directorul, dumneavoast\ n-ave]i `n-
credere, iat\ adev\rul, n-ave]i `ncredere... Ah! s\-]i p\strezi `ncrederea
nu-i `ntotdeauna u[or, o [tiu prea bine... Vede]i ciobul acela de oal\,
acolo, sub cartea aceea, da? Ne-a fost trimis de la Tien-}in. Desenele
s`nt grece[ti, str\vechi f\r\ nici o `ndoial\: cel pu]in secolul al VI-lea
`nainte de Hristos. {i dragonul chinezesc figureaz\ pe scut! C`te
lucruri de reconsiderat `n ideile ce le aveam noi despre raporturile din-
tre Europa [i Asia `naintea erei cre[tine!... Dar ce vre]i? C`nd [tiin]a
arat\ c\ ne-am `n[elat, trebuie s-o lu\m iar de la `nceput...
Claude se sim]ea mai apropiat de Ramges acum, din pricina
triste]ii cu care-i vorbise. Aceste descoperiri `l obligaser\ oare s\
renun]e la o munc\ `ntreprins\ de mult\ vreme? Ca s\-[i ascund\
tulburarea, Claude privea alte fotografii, unele dup\ statui khmere,
altele dup\ statui cham, separate `n dou\ serii. Pentru a rupe t\cerea
ce-[i f\cea loc, `ntreb\, ar\t`nd cele dou\ teancuri:
Pe care `l prefera]i?
Ce vre]i s\ prefer eu? Eu fac arheologie...
Am l\sat `n urm\ aceste gusturi, spunea intona]ia vocii,
aceast\ naivitate a tinere]ii... Ghici o u[oar\ retragere din partea
lui [i se sim]i oarecum iritat. Atunci c`nd nu `ntreba, Ramges
`n]elegea c\ el trebuie s\ conduc\ jocul.
S\ ne `ntoarcem la proiectele dumneavoastr\, domnule. Ave]i
inten]ia, dac\ nu m\-n[el, s\ urma]i parcursul vechii C\i Regale
khmere...
Claude aprob\ din cap.
Trebuie s\ v\ spun, `n primul r`nd, c\ pista aceasta, aceast\
pist\ chiar nu vorbesc de drum e invizibil\ pe `ntinderi conside-
rabile. ~n apropiere de lan]ul mun]ilor Dangrek, se pierde cu totul...
Am s-o reg\sesc, r\spunse Claude z`mbind.
N\d\jduiesc... E de datoria mea [i ]ine de func]ia mea a v\ asupra unor obiecte pe care el, Claude, putea s\ le descopere, `n
atrage aten]ia asupra primejdiilor pe care le ve]i `nt`mpina. Nu v\ e
necunoscut, desigur, faptul c\ doi dintre acredita]ii misiunii noas-
tre, Henri Ma`tre [i Odendhal, au fost asasina]i. {i totu[i, neferi-
ci]ii no[tri prieteni cuno[teau bine acest ]inut.
CALEA REGAL| 225
Cu siguran]\ c\ nu v\ voi surprinde, domnule, spun`ndu-v\ c\
nu s`nt `n c\utare de confort [i de lini[te. Permite]i-mi s\ v\ `ntreb
ce sprijin `mi pute]i pune la dispozi]ie?
Ve]i primi bonuri de rechizi]ie, gra]ie c\rora ve]i putea dispune,
prin mijlocirea delegatului Reziden]ei, dup\ nevoie, de c\ru]ele cam-
bodgiene necesare transportului bagajelor dumneavoastr\ [i de c\r\-
u[ii lor. Din fericire, tot ce transport\ o expedi]ie ca a dumneavoastr\
e relativ u[or...
Piatra e u[oar\?
Ca s\ nu avem a ne pl`nge de noi abuzuri regretabile ca acelea
ce s-au produs anul trecut, s-a decis ca obiectele, oricare ar fi ele,
s\ r\m`n\ in situ.
Poftim?
In situ, pe loc. Ele vor face obiectul unui raport. Dup\ exa-
minarea acestui raport, [eful serviciului nostru arheologic, dac\ e
cazul, se va deplasa...
Dup\ cele ce mi-a]i spus, mi se pare pu]in probabil ca [eful
serviciului dumneavoastr\ arheologic s\ se aventureze `n regiunile
pe care le voi str\bate...
E vorba de un caz aparte; o s\ ne g`ndim la asta.
{i, de altfel, dac\ s-ar aventura, a[ dori s\ pricep de ce-ar tre-
bui ca eu s\-mi asum riscul de prospector `n profitul s\u?
Prefera]i s\-l asuma]i `n profitul dumneavoastr\? `ntreb\
dulce Ramges.
Timp de dou\zeci de ani, seviciile dumneavoastr\ n-au explo-
rat aceast\ regiune. F\r\ `ndoial\ c-aveau ceva mai bun de f\cut;
dar eu [tiu ceea ce risc [i doresc s\ risc f\r\ control.
Dar nu f\r\ ajutor?
Am`ndoi vorbeau `ncet, f\r\ s\ ridice tonul. Claude `[i st\p`nea
furia ce-l n\p\dise. ~n ce calitate acest func]ionar `[i aroga drepturi
c\utarea c\rora venise anume, de care-[i legase ultima speran]\?
F\r\ alt ajutor dec`t cel ce mi-a fost f\g\duit. Cu mai pu]in
ajutor dec`t acorda]i unui ofi]er geograf care traverseaz\ o regiune
pacificat\.
226 ANDR MALRAUX CALEA REGAL| 227

Doar nu a[tepta]i, domnule, din partea administra]iei, s\ v\ totu[i s\ priceap\ c\ Ramges nu era m`nat de vreun interes, cum
ofere o escort\ militar\? crezuse la `nceput. Ap\ra ordinea mai pu]in poate `mpotriva unui
Am cerut eu altceva dec`t ceea ce mi-a]i propus chiar dum- plan, c`t unei firi at`t de opuse firii lui... {i ap\ra prestigiul Institu-
neavoastr\, adic\ mijloacele de a rechizi]iona c\r\u[ii (de vreme ce tului s\u. Din punctul lui de vedere, ar trebui s\ scoat\ de la mine
aici nu exist\ alt mod de ac]iune)? tot ce-i pot aduce, pentru c\, se vede `n mod clar, colaboratorii lui
Ramges `l privi t\cut. Claude se a[tepta s-aud\, afar\, murmu- actuali n-au s\-[i ri[te pielea prin p\r]ile acelea. Procedeaz\ ca un
rul ploii, dar, dup\ o clip\ de t\cere confuz\, stropii nu mai c\deau. administrator ce-adun\ rezerve: `n treizeci de ani poate c\... ~n
Din dou\ una, relu\ el: sau n-am s\ m\ `ntorc, [i-atunci nici treizeci de ani, Institutul lui o s\ mai fie oare acolo, [i francezii `n
nu mai merit\ s\ vorbim despre toate astea, sau am s\ m\ `ntorc [i, Indochina? Se g`nde[te, f\r\ `ndoial\, c\ dac\ trimi[ii lui `n misi-
oricare ar fi profitul meu, el va fi derizoriu fa]\ de rezultatul ce-l une au murit, asta `nseamn\ ca ni[te colegi s\ le continue opera, cu
voi aduce. toate c\ nici unul, nici cel\lalt nu [i-au dat via]a pentru Institutul
Cui? lui... Dac\, prin persoana lui, ap\r\ o colectivitate, o s\ devin\
N-am s\ v\ aduc jignirea, domnule, de-a crede c\ dumnea- ar]\gos; dac\ `ns\ crede c\ ap\r\ ni[te mor]i, va fi turbat; trebuie
voastr\ s`nte]i hot\r`t s\ nu admite]i nici o contribu]ie la istoria `ncercat s\ anticip\m ce-o s\ mai scorneasc\...
artelor care s\ nu vin\ de la Institutul pe care-l conduce]i?
Spiritul de disciplin\ nu conduce `ns\ `n ]inuturi nesupuse.
Dar spiritul ce duce `n ]inuturi nesupuse...
Ramges, l\s`ndu-[i neterminat\ fraza, se ridic\:
V\ s`nt `ntr-adev\r dator, domnule, cu un ajutor precis. Con-
ta]i pe el din parte-mi; c`t despre rest...
C`t despre rest...
Claude f\cu un gest ce `nsemna, c`t mai discret posibil: Treaba
mea.
C`nd vre]i s\ porni]i?
C`t mai cur`nd.
Ve]i primi deci documentele m`ine sear\.
Directorul `l conduse p`n\ la u[\, cu mult\ amabilitate.

S\ recapitul\m. Claude traversa curtea [i privea, pentru a

sc\pa de `ndemnul interior, fragmentele zeit\]ilor pe care alergau
[op`rlele serii.
S\ recapitul\m.
Nu reu[ea s-o fac\. Porni pe bulevardul pustiu. Cuv`ntul colo-
nie `l b`ntuia cu sonoritatea t`nguioas\ ce o are `n roman]ele In-
sulelor. Pisici vagaboande treceau de-a lungul [an]urilor... Nobilul
acesta b\rbos nu vrea s\ se v`neze pe p\m`nturile lui... ~ncepea

IV
Oglindit `n geamul vedetei ce urma s\-i duc\ pe uscat, Claude
reg\sea profilul lui Perken a[a cum `l v\zuse adesea, `n timpul mesei,
pe hubloul alb care-i adusese de la Pnom-Penh `n timpul nop]ii.
}inutul `n care disp\ruse fostul camarad al lui Perken nu se afla
departe de Calea Regilor, ce marcheaz\ aproape limita zonei disi-
dente; [i informa]iile, ob]inute cu pruden]\ la Bangkok, confirmaser\
temeinicia planurilor lui Claude.
Vedeta porni repede, `nfund`ndu-se printre arborii scufunda]i.
Geamurile atingeau crengile acoperite de m`lul `nt\rit de c\ldur\
d`re verticale de noroi; pe trunchiuri, inele de spum\ uscat\ marcau
`n\l]imea maxim\ a cre[terii apelor. Claude urm\rea pasionat acest
prolog al p\durii care-l a[tepta, posedat de mirosul n\molului ce
se rev\rsa `nceti[or `n soare, al spumei fade ce se usca, al lighioa-
nelor ce se descompun, de aspectul moale al animalelor amfibii, `n
culoarea noroiului, lipite pe ramuri. Dincolo de frunzi[, prin fiece
sp\rtur\, `ncerca s\ z\reasc\ turnurile de la Angkor-Wat1 proiectate
peste profilul arborilor r\suci]i de v`nturile lacului2: zadarnic; frun-
zi[ul, ro[u `n amurg, se-nchidea la loc peste via]a palustr\. Duhoa-
rea `i aminti c\ la Pnom-Penh descoperise, `n mijlocul unei adun\turi
mizere, un orb care psalmodia Ramayana acompaniindu-se cu o chi-
tar\ primitiv\. Cambodgia `n descompunere i se asocia `n minte cu
1 Vechea capital\ p\r\sit\ [i centru religios al Cambodgiei antice. (n.tr.)
2 Lacul Tonl Sap din centrul Cambodgiei, a c\rui extremitate nord-vestic\ se `nve-
cineaz\ cu Angkor-Wat. (n.tr.)
CALEA REGAL| 229
b\tr`nul acela care nu mai tulbura cu poemul lui eroic dec`t un cerc
de cer[etori [i de servitoare; p\m`nt robit, p\m`nt domesticit, unde
imnurile, ca [i templele erau `n ruin\, ]ar\ moart\ `ntre mor]i; [i aces-
te molu[te de p\m`nt ce chior\iau `n cochilia lor, greieri sc`rbo[i...
Dinaintea lui, p\durea terestr\, inamicul, ca un pumn str`ns.
Vedeta acost\, `n fine. Forurile serviciului de loca]ii a[teptau
c\l\torii; un indigen `[i p\r\si grupul [i se `ndrept\ spre c\pitan.
Iat\ specimenul, `i spuse acesta lui Claude.
Boy-ul?
Nu cred c\ te va `nc`nta, dar altul nu-i la Siem-Rep1.
Perken `i puse boy-ului cele c`teva `ntreb\ri obi[nuite [i-l angaj\.
Nu care cumva s\-i da]i arvun\! strig\ c\pitanul ce se dep\r-
tase pu]in.
Indigenul d\du u[or din umeri [i se a[ez\ l`ng\ [oferul ma[inii
albilor, care porni imediat. O alt\ ma[in\ transporta bagajele.
Bungalou? `ntreb\ [oferul f\r\ a `ntoarce capul. (Ma[ina
gonea deja pe [oseaua dreapt\.)
Nu, mai `nt`i la Reziden]\.
P\durea fugea `n cele dou\ p\r]i ale [oselei ro[ii, pe care se
deta[a cre[tetul ras al boy-ului; ]`r`itul greierilor era at`t de ascu]it,
c\ se auzea `n ciuda vuietului motorului. Deodat\, [oferul `ntinse o
clip\ bra]ul spre zarea deschis\: Angkor-Wat. Dar Claude nu mai
vedea nici la dou\zeci de metri.
~n cele din urm\, ap\rur\ focuri [i lanterne, iar l`ng\ ele se ve-
deau umbrele g\inilor [i ale porcilor negri: satul. {i `ndat\ ma[ina
se opri.
Casa delegatului Reziden]ei?
Da, domnu...
N-am s\ r\m`n, cred, dec`t o clip\, `i spuse Claude lui Perken.
Delegatul `l a[tepta `ntr-o camer\ `nalt\, spa]ioas\. Veni spre el,
scutur`ndu-i u[or m`na pe care Claude i-o `ntinse, ca [i cum i-ar fi
c`nt\rit-o:
1 Ora[ central de l`ng\ ruinele vechiului Angkor-Wat. (n.tr.)
230 ANDR MALRAUX
~nc`ntat s\ v\ `nt`lnesc, domnule Vannec, `nc`ntat s\ v\ `nt`l-
nesc... V-am a[teptat ni]el... ~n `nt`rziere, afurisitul \sta de vas, ca
de obicei...
Omul `[i morm\ia frazele de bun-venit `n groasele lui must\]i
albe, f\r\ s\ lase m`na lui Claude. Umbra nasului s\u zdrav\n,
proiectat\ pe peretele alb, dat cu var, [tirbea o parte dintr-o pictur\
cambodgian\.
A[adar, vre]i s\ v\ duce]i `n jungl\?
De vreme ce e[ti informat de sosirea mea, domnule, cred c\
[tii exact ce misiune am de `ntreprins, nu?
Ce ave]i, hm, ce ave]i de `ntreprins... ~n fine, asta v\ prive[te.
Sper c\ m\ pot bizui pe ajutorul dumitale `n executarea
rechizi]iilor necesare pentru plecarea caravanei mele!
B\tr`nul delegat se ridic\ f\r\ s\ r\spund\; `ncheieturile-i poc-
nir\ tulbur`nd t\cerea. ~ncepu s\ se plimbe prin odaie, urmat de
umbra lui.
Trebuie s\ umbli, domle Vannec, dac\ nu vrei s\ fii m`ncat
cu totul de afurisi]ii \[tia de ]`n]ari... E ora cea mai rea, [ti]i...
Rechizi]iile... hm!...
(M\ plictise[te cum `[i tot drege glasul, `[i spuse Claude. Ce
tot face pe mare[alul ramolit?)
Ce-i cu rechizi]iile?
P\i, da!... De-avut, o s\ le ave]i, desigur... Numai c\, [ti]i,
rechizi]iile, nu-s mare lucru. {tiu bine c\ delega]ilor `n misiune
care vin aici nu le prea place s\ avem aerul c\ noi le d\m lec]ii, `i
s`c`ie... Cu toate astea...
Spune-mi.
Dumneavoastr\, ceea ce vre]i dumneavoastr\ s\ face]i nu-i o
mic\ plimbare ca ale celorlal]i. A[a c\ trebuie s\ v\ spun limpede:
rechizi]iile, `n ]ara asta, s`nt echivalente cu a le cere localnicilor
pielea de pe ei.
N-o s\ am nimic?
O! nu asta vreau s\ spun. Dumneavoastr\ ave]i o misiune,
dumneavoastr\ ave]i o misiune; nimeni nu poate avea nimic `mpo-
triv\. Vi se va da ceea ce trebuie s\ vi se dea. Dinspre partea asta,
CALEA REGAL| 231
fi]i lini[tit. Instruc]iunile s`nt instruc]iuni. Cu toate c\ pentru dum-
neavoastr\ ele pot s\ nu fie at`t de bune pe c`t s-ar p\rea.
Adic\?
V\ da]i seama c\ eu nu-s aici ca s\ v\ fac confiden]e, nu? Dar,
`n fine, s`nt lucruri care nu-mi prea plac totdeaua, `n afurisita asta de
meserie. Nu-mi place s\ dau de bucluc. A[a c\, vede]i dumnea-
voastr\, a[ vrea s\ v\ mai spun ceva limpede, dar ceva cu adev\rat
de folos, ceea ce se cheam\ un sfat, nu? Domle Vannec, nu tre-
buie s\ v\ duce]i `n jungl\. L\sa]i-o balt\, e mai cuminte! Duce]i-v\
`ntr-un ora[ mare, la Saigon, s\ zicem. {i a[tepta]i ni]el. V-o spun eu.
~]i `nchipui c\ am f\cut jum\tate din ocolul lumii ca s\ m\
duc la Saigon, mul]umit [i cu aerul cel mai nevinovat?
Jumatea asta, [ti]i, am f\cut-o cu to]ii, noi cei de-aici, [i nu
s`ntem mai fuduli pentru asta... Da tocmai de-aia: dac\ v-a]i dat
at`ta osteneal\, v-a fost oare a[a de greu s\ v\ `n]elege]i cu dom
Ramges [i cu moftu \la, cu Institutul dumisale? Ar fi fost mai
bine pentru to]i, [i eu n-ar mai fi trebuit s\ m\ bag `n bucluc...
Acuma, ce v\ spun eu...
Pe de-o parte, domnule drag\, `mi dai un sfat pe care-l datorez,
pare-se, unei anume simpatii (era gata s\ adauge: sau unei anumite
antipatii pentru Institutul francez, dar nu spuse nimic); dar, pe de
alt\ parte, `mi spui c\ `n orice caz nu voi fi `mpiedicat s\-mi v\d de
misiunea mea; mi-e greu s\...
N-am spus asta. Am spus c\ vi se va da ceea ce vi se cuvine.
Ah... Da. Parc\ `ncep s\-n]eleg. Dar a[ vrea totu[i...
S\ [ti]i ceva mai mult? Bun! Spune]i-v\ c\ asta e o dorin]\ ce nu
v\ va fi `ndeplinit\. Acum, s\ fim practici: vre]i s\ chibzui]i un pic?
Nu.
Vre]i s\ porni]i, totu[i?
Exact.
Bun. S\ sper\m c\ ave]i temeiuri serioase, fiindc\ altfel, domle
Vannec, f\r\ s\ vreau s\ v\ jignesc, a]i gre[i. ~n leg\tur\ cu asta, tre-
buie s\ v\ dau nu, asta va fi mai `ncolo , mai degrab\ s\ v\ spun
dou\ vorbe despre domnu Perken.
Cum?
232 ANDR MALRAUX
Am acolo a[tepta]i, `n cel\lalt dosar, nu? `n fine, n-are impor-
tan]\ am undeva pe-acolo o not\ a Siguran]ei din Cambodgia al
c\rei spirit trebuie de asemenea s\ vi-l comunic. S\ ne-n]elegem
bine: eu, ceea ce am s\ v\ spun, o fac pentru c\ s`nt pus s-o fac.
Fiindc\ eu, [ti]i, am oroare de asemenea chestii. E absurd. Un singur
lucru e serios `n regiune, chestiunea comer]ului cu lemnul. Mai bine
m-ajutau s\ lucrez serios dec`t s\-mi bat\ capul cu pove[ti despre
pietre [i pietricele...
Deci?
Iat\: domlui Perken, care c\l\tore[te cu dumneavoastr\, i s-a
dat liber\ trecere pentru c\ guvernul siamez a st\ruit. Se duce s\-l
caute zice el! pe-un anume Grabot. B\ga]i de seam\ c\ i s-ar fi
putut refuza cererea, fiindc\ Grabot \sta, pentru noi, e un dezertor...
De ce n-au f\cut-o? Nu din umanitate, cred!
Dispari]iile, pe-aici, trebuie l\murite. ~n fine, Grabot o hai-
mana, asta e. {i era mai degrab\ pe drojdie c`nd a plecat.
Cred c\ Perken `l cuno[tea destul de pu]in, dar ce leg\tur\ are
asta cu mine?
Domnu Perken e un soi de `nalt func]ionar siamez, nu-i a[a?
m\car c\ nu e prea oficial. ~l [tiu eu; de zece ani tot aud vorbindu-se
de el. {i personal v\ spun doar at`t: c`nd s-a-ntors `n Europa, a intrat `n
tratative cu noi cu noi, hai? nu cu siamezii, pricepe]i? ca s\-ncerce
s\ capete ceva mitraliere.
Claude se uita la delegat, f\r\ s\ scoat\ o vorb\.
Asta e, domnule Vannec. Prin urmare, c`nd vre]i s\ porni]i?
C`t mai cur`nd posibil.
~n trei zile, a[adar. Ve]i avea ceea ce v\ trebuie la ceasurile
[ase diminea]a. Ave]i un boy cu dumneavoastr\?
Da, `n ma[in\.
Cobor [i eu. Am s\-i dau pe loc ordinele necesare. Ah! scriso-
rile dumneavoastr\!
~i d\du lui Claude c`teva plicuri. Unul purta antetul Institutului
francez. Claude era gata s\-l deschid\, dar tonul cu care delegatul `l
chema pe boy-ul lui, `l f\cu s\ ridice capul: ma[ina a[tepta, albas-
tr\, sub becul de la intrare; boy-ul, care se `ndep\rtase v\z`nd c\
vine delegatul, f\r\ `ndoial\ , se apropie ezit`nd. Schimbar\ c`teva
CALEA REGAL| 233
vorbe `n anamit\; Claude urm\rea scena cu at`t mai atent pentru c\
nu `n]elegea o boab\. Boy-ul p\rea consternat; delegatul, cu mus-
t\]ile lui albe `mbibate de lumina electric\, gesticula.
V\ previn c\ boy-ul \sta a ie[it din pu[c\rie.
Pentru?
Joc, tot felul de pung\[ii. A]i face bine s\ v\ c\uta]i altul.
Am s\ v\d.
~n fine, eu l-am pus la curent. Dac\-l `nlocui]i, hm! o s\ trans-
mit\ instruc]iunile mele...
Delegatul mai spuse o fraz\ `n anamit\, apoi `i str`nse lui
Claude m`na. ~l privea pe t`n\r drept `n ochi, deschiz`ndu-[i [i
`nchiz`ndu-[i gura la loc, ca [i cum ar fi fost pe punctul s\-i vor-
beasc\; trupul lui r\m`nea nemi[cat, distinct pe fondul `ntunecat al
p\durii, de la p\rul alb tuns scurt, p`n\ la pantofii de p`nz\; nu
d\dea drumul m`inii din str`nsoare. Are s\-mi spun\ ceva, oare?
se `ntreb\ Claude. Dar delegatul `i l\s\ m`na, se-ntoarse [i cu un
ultim hm! urmat de o morm\ial\ reintr\ `n cas\.
Boy!
Domnu?
Cum te cheam\?
Xa.
Ai auzit ce-a spus delegatul de tine?
Domnu, nu-i adev\rat!
Adev\rat ori ba, mi-e totuna, m\-n]elegi? Mi-e totuna. Dac\
faci ceea ce trebuie s\ faci, e bine, de restul nu-mi pas\. Priceput?
Boy-ul r\mase aiurit `n fa]a lui Claude.
Priceput?
Da, domnu...
Bun. Ai auzit ce-a spus c\pitanul?
S\ nu da]i acont.
Uite cinci pia[tri. {ofer, d\-i drumu!
~[i relu\ locul.
Asta-i o metod\? `l `ntreb\ Perken z`mbind.
Dac\ vre]i. Dac\ e g\inar, n-o s\-l mai vedem m`ine; dac\ nu,
e un om pe care l-am c`[tigat. Lealitatea e unul dintre rarele senti-
mente ce nu mi se pare a fi alterate...
234 ANDR MALRAUX
Poate... A[adar, ce spune acest b\tr`n r\zboinic care morm\ie
at`ta?
Claude se g`ndi:
Lucruri destul de curioase, de care trebuie s\ v\ vorbesc; dar,
mai `nt`i, s\ rezum\m: vom avea c\ru]ele poim`ine. El insinueaz\
destul de limpede c-a[ face mai bine s\ m\-ntorc la Saigon...
Pentru c\?
Pentru c\ nimic! N-a spus mai mult de at`t... Are inten]ia s\
asculte de ni[te instruc]iuni care, f\r\ `ndoial\, `l plictisesc sau `l
incomodeaz\.
N-ai putut afla mai mult?
Nu... Numai c\... A[tepta]i, a[... tepta]i...
R\m\sese cu plicul `n m`n\. ~l deschise anevoie, [i, c`nd
desf\cu scrisoarea, n-o putu citi. Perken scoase lanterna electric\.
Opre[te! strig\ Claude.
Turuitul motorului sc\zu [i fu acoperit de ]`r`itul greierilor.
Drag\ domnule, citea Claude cu voce tare, socotesc de datoria
mea (`ncepe bine) ca s\ nu ave]i a v\ teme de nici o `ncurc\tur\
[i ca s\ v\ pute]i exercita asupra persoanelor ce v\ vor `nso]i
supravegherea necesar\ s\ v\ transmit decizia, aici al\turat\, a
guvernatorului general, decizie `nc\ `n vigoare [i al c\rei caracter
pu]in cam vag va fi precizat s\pt\m`na aceasta printr-o nou\
decizie administrativ\.
Primi]i, v\ rog... (s\ trecem! a, ba nu, ba nu...) toate ur\rile mele
de succes. Cu toat\ grija fa]\ de dumneavoastr\. (Ce decizie?)
Lu\ a doua fil\:
Guvernatorul general al Indochinei, la propunerea directorului
Institutului francez... (s\ trecem, pentru Dumnezeu!...) decide:
Orice monumente descoperite [i care urmeaz\ a fi desco-
perite situate pe teritoriile provinciilor Siam-Reap, Battambang*
[i Sisophon, s`nt declarate monumente istorice...
* Ora[e din nord-vestul Cambodgiei, nu departe de Angkor [i Siam-Reap. (n.tr.)
CALEA REGAL| 235
Asta e din 1908.
Are vreo urmare?
Administrativ\. P\cat c\ ne-am oprit `n plin drum! {ofer, d\-i
drumu!
{i-atunci?
Perken `[i `ndreptase acum lanterna `nspre fa]a lui Claude.
Stinge]i-o, dac\ vre]i. {i-atunci, ce? Doar nu v\ `nchipui]i c\
asta mi-ar schimba inten]iile?
~mi pare bine c\ am dreptate s\ cred c\ nu le schimb\. M\
a[teptam din partea administra]iei la o reac]ie de felul \sta, ]i-am
spus-o [i pe vas. O s\ fie mai greu, asta-i tot. Dar `n jungl\...
Imposibilitatea `n care se afla Claude de a da `napoi era pentru
el at`t de evident\, `nc`t `l exaspera ideea s\ discute ce-avea de
f\cut. Jocul `ncepea. Cu at`t mai bine. Alunga nelini[tea; trebuia
mers mai departe, avans`nd ca ma[ina asta ce se-nfunda `n bezn\,
`n p\durea inform\. Umbra repede dep\[it\ a unui cal trecu prin
lumina farurilor, apoi becuri electrice...
Bungaloul.
Boy-ul avea de lucru cu bagajele. Claude, `nainte de-a cere de
b\ut, d\duse la o parte de pe masa de bambus numerele `ng\lbe-
nite din lIllustration [i, f\r\ s\-i pese de b`z`itul ]`n]arilor, `[i
de[uruba stiloul.
Doar n-o s\ r\spunzi chiar acum?!
Fi]i lini[tit, n-am s\ trimit scrisoarea dec`t atunci c`nd vom
pleca. Dar trebuie s\ r\spund; o s\-mi lini[teasc\ nervii. Am s\ fiu
scurt, de altfel.
~ntr-adev\r: trei r`nduri. ~i trecu h`rtia lui Perken, `n timp ce
scria adresa.
Drag\ domnule,
Blana ursului e [i ea declarat\ monument istoric, dar s-ar putea
s\ fie imprudent pentru cineva s\ vin\ s-o caute.
Cu [i mai mult\ grij\, Claude Vannec.
Boy-ul bungaloului aducea sifoane, ca s\ fie.
S\ bem [i s\ ie[im, spuse Claude. ~nc\ nu s-a terminat.
236 ANDR MALRAUX
Din partea cealalt\ a str\zii `ncepea marea [osea spre Angkor-
Wat. Pornir\ pe ea. ~[i scr`nteau picioarele la fiecare pas, pe
lespezile ei dislocate. Perken se a[ez\ pe-o piatr\:
Ei bine?
Claude `i relat\ convorbirea avut\ cu delegatul. Perken `[i
aprinse o ]igar\; chipul s\u, foarte aproape de flac\ra brichetei, ie[i
o clip\ din `ntuneric, istovit, tras, [i se topi `n lumina ro[cat\ a
tutunului aprins...
De mine delegatul nu ]i-a spus nimic mai mult?
~ncepe s\ fie de-ajuns [i-at`t...
{i ce-ai crezut de toate astea?...
Nimic. Ne juc\m am`ndoi cu via]a; eu m\ aflu aici ca s\ v\
ajut, nu ca s\ v\ cer socoteal\. Dac\ ave]i nevoie de mitraliere, o s\-
mi par\ r\u chiar [i c`nd mi-a]i spune-o, fiindc\ mi-ar pl\cea s\ vi le
procur.
T\cerea cople[itoare a p\durii rec\zu peste ei, cu mireasma de
p\m`nt proasp\t scurmat. }ip\tul r\gu[it al unui bou de balt\ at`t
de asem\n\tor celui de porc `njunghiat o umplu deodat\ [i se
pierdu apoi `n bezna [i duhoarea lacurilor...
~n]elege]i-m\: dac\ accept un om, `l accept total, `l accept ca
pe mine `nsumi. Ce fapt\ comis\ de un om care este dintr-ai mei a[
putea spune c\ n-a[ fi comis-o [i eu?
Iar\[i t\cere.
N-ai fost `nc\ tr\dat?
Nu po]i g`ndi f\r\ nici un risc `mpotriva mul]imii. Spre cine
m-a[ putea `ndrepta, dac\ nu spre cei ce se ap\r\, ca mine?
Sau care atac\...
Sau care atac\.
{i pu]in `]i pas\ unde te poate duce prietenia?...
M-a[ putea teme de dragoste din pricina sifilisului? Nu spun
pu]in `mi pas\, ci spun o accept.
Prin noapte, Perken `[i puse m`na pe um\rul lui Claude.
}i-a[ dori s\ mori t`n\r, Claude, cum pu]ine lucruri pe lume
am dorit... Nici nu b\nuie[ti ce `nseamn\ s\ fii prizonierul propriei
vie]i; am `nceput s\ b\nuiesc acest lucru abia c`nd ne-am desp\r]it,
Sarah [i cu mine. C\ s-a culcat cu cei a c\ror gur\-i pl\cea mai
CALEA REGAL| 237
ales c`nd era singur\ , asta n-ar fi nimic; [i ea a trecut prin multe `n
Siam, dup\ ce s-a m\ritat cu prin]ul Pitsanulok... O femeie care
cuno[tea via]a, dar nu [i moartea. ~ntr-o zi, a v\zut c\ via]a ei c\-
p\tase o form\ a mea , c\ soarta ei era acolo [i nu `ntr-alt\ parte
[i a `nceput s\ se uite la mine cu aceea[i ur\ ca la oglinda ei.
(Privirea albei c\reia oglinda-i arat\, o dat\ mai mult, c\ tropicele
au s\-i dea pe veci o `nf\]i[are de paludic\, [tii...) Toate vechile ei
speran]e din tinere]e au `nceput s\-i macine via]a ca un sifilis luat
`n adolescen]\ [i pe-a mea, prin contagiune... Dumneata nu [tii ce
`nseamn\ destinul limitat, pe care s\ nu-l po]i combate, care te sub-
jug\ ca regulamentul pe un prizonier: certitudinea c\ vei fi asta [i
nu altceva, c\ vei fi fost asta [i nu altceva, c\ ceea ce n-ai avut, n-o
s\ ai niciodat\. {i-n urm\ toate speran]ele tale, a[a cum n-o s\ le
aib\ nici un alt om `n via]\...
Duhoarea de putreziciune a b\l]ilor `l `nv\luia pe Claude,
care-[i rev\zu mama r\t\cind prin locuin]a bunicului s\u: aproape
ascuns\-n semi`ntuneric, `n afar\ de agrafa din p\rul ei bogat `n
care se reflecta lumina zilei, privindu-[i cu spaim\, `n micu]a
oglind\ `mpodobit\ cu o cor\bioar\ romantic\, col]urile gurii tot
mai l\sate [i nasul tot mai m\rit, mas`ndu-[i pleoapele cu un gest
de oarb\...
Am `n]eles, relu\ Perken, pentru c\ nici eu nu eram prea
departe de acest moment: de momentul c`nd trebuie s\-]i lichidezi
speran]ele. E ca [i cum ar trebui s\ omor`m fiin]a pentru care-am
tr\it. La fel de u[or [i la fel de vesel. Iar\[i cuvinte c\rora dumnea-
ta probabil c\ nu le cuno[ti `n]elesul: s\ ucizi pe cineva care nu
vrea s\ moar\... {i c`nd nu ai copii, c`nd n-ai vrut copii, speran]a nu
se poate vinde, n-o po]i da nim\nui [i trebuie neap\rat s\ ]i-o omori
tu `nsu]i. De aceea, simpatia poate avea o asemenea profunzime
atunci c`nd `nt`lne[ti speran]a la al]ii...
Ca o not\ repetat\ din octav\-n octav\, c`ntecul broa[telor s\pa
beznele p`n\-n orizontul invizibil.
... Tinere]ea-i o religie la care `ntotdeauna sf`r[e[ti prin a te
converti... {i totu[i!... Eu am `ncercat serios ceea ce a vrut s\
`ncerce Mayrena, crez`ndu-se pe-o scen\ de-a teatrelor voastre. A fi
rege e idiot; ceea ce conteaz\ e s\ faci un regat. Eu n-am f\cut pe
238 ANDR MALRAUX
imbecilul cu o spad\-n m`n\; abia de m-am folosit de pu[c\ ([i
totu[i, crede-m\, [tiu s\ trag bine). Dar s`nt legat, `ntr-un fel sau
altul, de mai toate c\peteniile triburilor libere, p`n\-n Laosul de
Sus. {i asta ]ine de cincisprezece ani. I-am c`[tigat unul c`te unul,
apatici sau curajo[i. {i ei nu de Siam [tiu, ci de mine.
Ce vre]i s\ face]i dintr-asta?
Voiam... Mai `nt`i, o putere militar\. Masiv\, dar rapid trans-
formabil\. {i s-a[tept conflictul, inevitabil `n locurile astea, fie `ntre
colonizatori [i coloniza]i, fie numai `ntre colonizatori. Atunci, jocul
ar putea fi jucat. S\ exi[ti `ntr-un mare num\r de oameni [i poate
pentru mult\ vreme. Vreau s\ las o cicatrice pe harta asta. De
vreme ce trebuie s\ joc contra mor]ii mele, `mi place mai mult s\
joc cu dou\zeci de triburi dec`t cu un copil... Voiam acest lucru tot
a[a cum tat\l meu voia proprietatea vecinului s\u, a[a cum vreau
eu femei...
Intona]ia `l surprinse pe Claude. Nimic din vocea obsedatului:
riguroas\, meditat\.
{i de ce nu mai vre]i?
Vreau pace.
Spunea pace cum ar fi spus ac]iune. De[i ]igara i se aprin- men]ineau `ntre Claude [i el.
sese, nu-[i stingea bricheta. O apropie de zid, privi cu aten]ie sculp-
turile [i linia desp\r]itoare dintre pietre. Pace... parc\ o c\uta acolo.
Dintr-un asemenea zid, ar fi cu neputin]\ s\ iei ceva...
Stinse `n fine fl\c\ruia. Noaptea se-nchise la loc peste zid, intens\,
abia tulburat\ pe deasupra lor, de lumini (lum`n\ri de t\m`ie aprinse
`n fa]a statuetelor lui Buddha, f\r\ `ndoial\), cu jum\tate din stele
ascunse de masa colosal\ pr\bu[it\-n fa]a lor [i care se impunea, f\r\
ca ei s-o poat\ vedea, prin simpla ei prezen]\ `n `ntuneric.
M`lul... `i sim]i mirosul?... relu\ Perken. {i proiectul meu a
putrezit la fel. Nu mai am timp. ~n cel mult doi ani, lucr\rile de pre-
lungire a c\ilor ferate vor fi gata. Cam `n cinci, jungla va fi str\-
b\tut\: [osele sau trenuri.
Ce v\ nelini[te[te e valoarea strategic\ a [oselelor?
E nul\. Dar, cu alcool [i cu marf\ de doi bani, moii mei vor fi
da]i gata. Nimic de f\cut. Trebuie s\ trec prerogativele mele Sia-
mului ori s\ las balt\ totul.
CALEA REGAL| 239
{i mitralierele?
~n ]inutul unde-mi am re[edin]a s`nt liber. Dac\ s`nt `narmat,
am s\ rezist acolo p`n\ la moarte. {i mai s`nt [i femeile. Cu c`teva
mitraliere, regiunea e de necucerit pentru un stat, `n afar\ de cazul
`n care ar fi sacrificat un foarte mare num\r de oameni...
Liniile ferate, `nc\ neterminate, erau de ajuns oare ca s\-i `n-
drept\]easc\ spusele? Era pu]in probabil ca regiunea nesupus\ s\
poat\ tr\i contra civiliza]iei, contra avang\rzii sale anamite [i
siameze. Femeile... Claude nu uitase de Djibuti.
Numai asemenea g`nduri v-au desp\r]it de planul dumneavoastr\?
Nu l-am uitat; dac\ prilejul... Dar nu mai pot tr\i doar pentru
el, mai presus de orice. M-am g`ndit mult la asta, la fel [i dup\
e[ecul de la bordelul din Djibuti... Vezi dumneata, cred c\ lucrul
care m-a desp\r]it, cum spui, s`nt femeile pe care nu le-am putut
avea. Nu-i vorba de impoten]\ `ns\, pricepe-m\. O amenin]are... Ca
prima dat\ c`nd am v\zut c\ Sarah `mb\tr`ne[te. Sf`r[itul unui
lucru, mai ales... m\ simt golit de speran]a mea cu o for]\ ce urc\-n
mine, contra mea ca foamea...
Sim]ea contactul `n\bu[it pe care aceste vorbe r\spicate `l
Totdeauna am fost indiferent la bani. Siamul `mi datoreaz\
mai mult dec`t i-a[ putea cere, dar n-o s\ mai consimt\. N-are
`ncredere... Nu, nu c\ ar avea motive anume s-o fac\, dar nu mai
are `ncredere total\ `n mine, la fel ca mine, de doi sau trei ani, de
c`nd s`nt obligat s\-mi `n\bu[esc speran]ele... Ar trebui `ncercate
asemenea lucruri f\r\ s\ te sprijini pe un stat, f\r\ s\ joci acest rol
de ogar care a[teapt\ s\ v`neze numai pentru el. Dar niciodat\
nimeni n-a izbutit un asemenea lucru [i nimeni, la urma urmelor,
n-a `ncercat-o serios. Brooke `n Sarawak, Mayerena chiar... Asemenea
proiecte s`nt bolnave, c`nd te g`nde[ti la c`t valoreaz\. Dac\ mi-am
jucat via]a `ntr-un joc care m\ dep\[e[te...
Ce altceva `]i mai r\m`ne de f\cut?
Nimic. Dar jocul \sta `mi ascundea restul lumii, [i uneori am
o extraordinar\ nevoie ca el s\-mi fie ascuns... dac\ l-a[ fi realizat,
proiectul \sta... dar pu]in `mi pas\ acum dac\ tot ce-am g`ndit e
putregai, fiindc\ mai s`nt [i femeile!
240 ANDR MALRAUX
Trupuri?
Nu se poate imagina c`t\ ur\ `mpotriva lumii e: `nc\ una.
Orice trup pe care nu l-ai avut e un du[man... Acum, am toate fos-
tele mele visuri `n viscere...
Voin]a lui de-a convinge `l ap\sa pe Claude ca templul \sta
pierdut `n noapte.
... {i pe urm\, d\-]i seama ce e ]ara asta. G`nde[te-te c\ `ncep
s\-n]eleg cultul lor erotic, aceast\ asimilare a b\rbatului care
ajunge s\ se confunde, p`n\ [i-n senza]ii, cu femeia pe care o are,
de a se imagina ea, f\r\ s\-nceteze a fi el `nsu[i. Nimic nu conteaz\
fa]\ de voluptatea unei f\pturi care `ncepe s\ n-o mai poat\ suporta.
Nu, nu trupuri s`nt aceste femei; s`nt ni[te... ni[te posibilit\]i, da. {i
eu vreau...
F\cu un gest pe care Claude `l ghici numai, prin noapte, ca al
unei m`ini ce zdrobe[te:
... A[a cum am vrut s\-nving oamenii...
Ceea ce vrea el, `[i spunea Claude, e s\ se distrug\. O [tie oare
mai mult dec`t o spune? O s\-i reu[easc\ destul de bine... Despre
speran]ele lui c\lcate `n picioare, Perken vorbise pe-un ton ce nu-]i
`ng\duia s\ crezi c\ le-a abandonat; sau, dac\ abandonul exista,
erotismul nu era singurul care s\-l compenseze.
~nc\ n-am terminat-o cu oamenii... De unde m\ voi afla, am
s\ pot supraveghea `nc\ Mekongul (p\cat c\ nu cunosc regiunea `n
care mergem sau c\ dumneata nu cuno[ti o Cale Regal\ cu trei sute
de kilometri mai sus), dar `n]eleg s\-l supraveghez singur [i f\r\
nimeni l`ng\ mine. Trebuie s\ vedem ce-i cu Grabot...
El `ncotro a pornit?
Foarte aproape pe Dangrek, cam la cincizeci de kilometri de
itinerariul nostru. Ce s\ fac\? Prietenii lui din Bangkok spun c\ a
venit pentru aur toate epavele din Europa viseaz\ aur. Dar el
cunoa[te ]inutul, nu putea crede `n asemenea pove[ti. Mi s-a mai
spus [i de o afacere, despre un nego] clandestin cu nesupu[ii...
Cum pl\tesc?
~n bl\nuri [i ceva `n pulbere de aur. O asemenea afacere e mai
aproape de adev\r; el e parizian; tat\l lui trebuia s\ inventeze port-
cravata, acceleratoare de motoare, `nchiz\toare de robinete... Mai
CALEA REGAL| 241
cur`nd cred c\ s-a dus s\-[i pun\ la punct anumite socoteli cu el
`nsu[i... Am s\-]i vorbesc despre asta `ntr-o bun\ zi. Dar e sigur c\
a plecat cu acordul guvernului din Bangkok, altfel n-ar ]ine ei at`ta
s\-l g\seasc\. F\r\ `ndoial\ c\ a venit pentru ei [i o fi-nceput s\
lucreze pe cont propriu, ceea ce totu[i e prea devreme... dac\ n-ar fi
a[a, i-ar fi ]inut la curent. Poate c\ l-au `ns\rcinat s\ controleze
pozi]ia mea acolo. A plecat tocmai `n lipsa mea...
Dar n-a plecat `n aceea[i regiune ca [i dumneavoastr\?
Ar fi fost `nt`mpinat la sosire cu s\ge]i; [i mai ales cu c`teva
gloan]e din pu[tile mele Gras, de exerci]ii. Nimic de f\cut. N-a
putut `ncerca s\ vin\ dac\ a vrut-o dec`t prin Dangrek.
Ce fel de om e?
S\ vezi! ~n timp ce-[i f\cea armata, prinde pic\ pe un medic
militar care nu l-a recunoscut c`nd s-a `mboln\vit, cred, sau dintr-o
cu totul alt\ pricin\. Se prezint\ din nou, s\pt\m`na urm\toare, la
infirmerie: Tot tu? M\-n]eap\. Unde te-n]eap\?... El desface
palma: [ase bolduri. O lun\ de `nchisoare. ~i scrie pe loc generalu-
lui, preciz`ndu-i c\ sufer\ de ochi. De cum l-au b\gat la `nchisoare,
(uitasem s\-]i spun c\ avea o blenoragie) [i-a dat cu puroi bleno-
ragic la un ochi, [tiind perfect ce-l a[teapt\. Medicul e pedepsit. El
[i-a pierdut ochiul, bine`n]eles. E chior. Are o c\p\]`n\ rotund\ de
francez, cu un nas ca un cartof [i un trup de hamal. Era `nc`ntat, la
Bangkok, de apari]iile lui indolente de brut\ uria[\, prin baruri. ~]i
imaginezi: priviri ce-l urm\resc pe furi[, tipi care se dau `n l\turi,
pas cu pas, [i `ntr-un col], ga[ca lui nu prea mul]i ridic`nd
paharul [i vocifer`nd... Evadat din batalioanele voastre din Africa.
~nc\ unul ale c\rui leg\turi cu erotismul s`nt curioase...
PARTEA A DOUA
 I

De patru zile, doar p\dure.

De patru zile, popasuri pe l`ng\ sate n\scute din p\dure, ca [i
statuetele lor din lemn, reprezent`ndu-l pe Buddha, ca [i p\i[ul din
frunz\ de palmier al colibelor r\s\rite din solul moale, ca ni[te
g`ng\nii monstruoase; putrefac]ia spiritului `n aceast\ lumin\ de
acvariu, dens\ ca apa. ~nt`lniser\ p`n\ acum mici monumente
pr\bu[ite, cu pietrele at`t de str`ns legate de r\d\cinile ce le fixau `n
p\m`nt ca ni[te gheare, c\ nu mai p\reau s\ fi fost ridicate de oa-
meni, ci de f\pturi pierite, obi[nuite cu via]a asta f\r\ orizont, cu
tenebrele astea marine. Distrus\ de veacuri, Calea nu-[i ar\ta pre-
zen]a dec`t prin aceste blocuri minerale putrezite, cu ochii holba]i ai
vreunei broa[te `ncremenite `n c`te un unghi al pietrelor. Promisiuni
sau refuzuri, aceste monumente p\r\site-n p\dure ca ni[te schelete?
Caravana avea s-ajung\ oare p`n\ la templul sculptat spre care-o
c\l\uzea adolescentul care fuma f\r\-ntrerupere din ]ig\rile lui
Perken? Trebuia s\ fi ajuns acolo de trei ceasuri... P\durea [i c\ldura
erau totu[i mai puternice dec`t `ndoiala. Claude z\cea ca de-o boal\
`n aceast\ fermenta]ie `n care formele se umflau, se lungeau, putre-
zeau `n afara lumii unde omul conteaz\, ce-l desp\r]ea de el `nsu[i cu
for]a obscurit\]ii. {i pretutindeni, insectele.
Celelalte lighioane, furi[e [i cel mai adesea nev\zute, veneau
dintr-un alt univers, unde frunzele arborilor nu par lipite doar de aerul
`nsu[i peste frunzele cleioase pe care c\lcau caii; din universul ce
ap\rea uneori `n violentele sp\rturi ale razelor de soare, `n forfota
246 ANDR MALRAUX
atomilor sc`nteietori prin care treceau iute umbrele p\s\rilor.
Insectele tr\iau pe seama p\durii, de la bulele negre pe care le
zdrobeau copitele boilor `njuga]i la care [i furnicile ce se c\]\rau
tremur`nd pe trunchiurile poroase, p`n\ la p\ianjenii ag\]a]i cu
picioarele lor ca de l\cust\ `n mijlocul p`nzelor de patru metri, ale
c\ror fire prindeau lumina zilei ce se mai t`ra pe deasupra solului,
deta[`ndu-se de departe peste amestecul formelor, fosforescente [i
geometrice, `ntr-o nemi[care vecin\ cu eternitatea. Numai ei, peste
mi[c\rile de molusc\ ale junglei, fixau figuri pe care-o tulbure ana-
logie le `nvecina cu alte insecte, cu [vabii, cu mu[tele, cu lighioane
f\r\ nume ale c\ror cap ie[ea din carapacea lor totuna cu mu[chiul,
cu gre]oasa virulen]\ a unei vie]i de microscop. Termitierele `nalte
[i albicioase, pe care termitele nu se vedeau deloc, `[i `n\l]au `n
penumbr\ piscurile de planete abandonate, de parc-ar fi fost z\mis-
lite `n corup]ia v\zduhului, `n mirosul de ciuperc\, `n prezen]a
minusculelor lipitori aglutinate pe sub frunze, ca ou\le de musc\.
Acum, unitatea p\durii se impunea; de [ase zile `ncoace, Claude
renun]ase s\ mai deosebeasc\ f\pturile de forme, via]a ce mi[c\ de
via]a ce se prelinge; o for]\ necunoscut\ lega de arbori spongio-
zit\]ile, f\cea s\ colc\ie toate aceste lucruri provizorii pe-un sol
asemenea spumei mla[tinilor, `n aceste p\duri ce exalau un aer de
`nceput de lume. Ce act omenesc putea avea vreun sens aici? Ce
voin]\-[i putea conserva for]a? Totul se ramifica, se mole[ea, se
c\znea s\ se acorde acestei lumi josnice [i atr\g\toare `n acela[i
timp, ca privirea idio]ilor, [i care ataca nervi cu aceea[i putere abject\
ca a p\ianjenilor at`rna]i `ntre crengi, de la care `i fusese la-nceput
at`t de greu s\-[i `ntoarc\ ochii.
Caii mergeau cu g`tul `n jos, t\cu]i; t`n\ra c\l\uz\ `nainta
`nceti[or, dar f\r\ [ov\ial\, urmat\ de cambodgianul pe care dele-
gatul `l ad\ugase caravanei lor ca s\ le rechizi]ioneze c\r\u[ii [i
ca s-o supravegheze: Svay. ~n clipa c`nd Claude `ntorcea, c`t putea
de iute, capul (teama lui maladiv\ de-a nu intra `ntr-o p`nz\ de
p\ianjen `l silea s\ se uite cu grij\ drept `nainte), o atingere-l f\cu
s\ tresar\; Perken `l prinsese de bra], ar\t`ndu-i cu ]igara, foarte
ro[ie `n acea atmosfer\ `ntunecoas\, o mas\ pierdut\ `ntre arbori [i
de unde, ici [i colo, ie[eau trestii. Nici acum Claude nu izbuti s\
CALEA REGAL| 247
deslu[easc\ nimic printre trunchiurile copacilor. Se apropie de r\-
m\[i]ele unui zid de piatr\ cafenie, p\tat de mu[chi; c`]iva mici
stropi de rou\, neevaporat\ `nc\, sc`nteiau... Zidul `mprejmuitor,
`[i spuse el. {an]ul a fost umplut.
C\rarea se pierdea sub pa[ii lor; de cealalt\ parte a d\r`m\turilor,
pe care le ocolir\, o gr\mad\ de trestii, str`nse una `ntr-alta ca nu-
ielele unei gratii, opuneau p\durii un baraj `nalt c`t un stat de om.
Boy-ul `i strig\ pe c\r\u[i s\ vin\ cu secerile: o voce static\,
strivit\ de bolta frunzi[ului... M`inile, pe jum\tate crispate, ale lui
Claude, `[i aminteau de s\p\turi, c`nd ciocanul grijuliu pip\ie prin
stratul de p\m`nt un obiect necunoscut. Bustul c\r\u[ilor se apleca
`ntr-o mi[care lent\, aproape lene[\, [i se ridica deodat\ drept,
dominat de pata v`n\t\ a o]elului ce oglindea, `n r\sucire, limpe-
zimea cerului invizibil; la fiece mi[care a lamelor de o]el paralele,
de la dreapta la st`nga, Claude sim]ea-n bra] acul unui medic care,
c`ndva, c\ut`ndu-i st`ngaci vena, `i r`c`ia carnea. Din drumeagul
care se ad`ncea pu]in, suia o duhoare de mla[tin\, `nc\ [i mai fad\
dec`t cea a p\durii; Perken urma c\r\u[ii pas cu pas. Sub cizmele
lui de piele, o trestie, moart\ f\r\ `ndoial\ de mult, p`r`i cu un zgo-
mot uscat; dou\ broa[te r`ioase ]`[nir\ f\r\ grab\.
Pe deasupra arborilor, p\s\ri mari `[i luar\ zborul, greoaie;
secer\torii d\duser\ de un zid. Era u[or, o dat\ ce g\seai poarta, s\
te orientezi; nu s-ar fi putut abate dec`t dac\ o luau la st`nga; era
de-ajuns, deci, s\ urmeze zidul spre dreapta. Trestii [i tufi[uri ]e-
poase `i veneau p`n\ la picior. Claude, s\lt`ndu-se-n m`ini, ajunse
chiar pe zid.
Po]i `nainta? `ntreb\ Perken.
Zidul st\b\tea vegeta]ia ca un drum, dar pe sub un strat lipicios
de mu[chi. C\derea, dac\ ar fi vrut Claude s\ mearg\ pe el, era
extrem de primejdioas\; cangrena e [i ea st\p`na p\durii, ca [i in-
sectele. ~ncepu s\ `nainteze pe burt\; mu[chiul cu duhoare de putre-
ziciune, acoperit de frunze pe jum\tate v`scoase, pe jum\tate numai
nervuri, ca [i cum mu[chiul le-ar fi m`ncat `n parte, i se-ntindea
p`n\ la `n\l]imea obrazului, sporit prin apropiere, u[or agitat `n
aerul at`t de calm, amintind prin mi[carea firi[oarelor lui de pre-
zen]a g`ng\niilor. Dup\ trei metri, sim]i o g`dil\tur\.
248 ANDR MALRAUX CALEA REGAL| 249

Se opri, sc\rpin`ndu-[i g`tul cu m`na. G`dil\tura trecu pe m`n\ Izbuti `n cele din urm\ s\ se apuce de muchiile zidului [i s\
[i-o trase numaidec`t: dou\ furnici negre, mari c`t ni[te viespi, cu coboare.
antenele vizibile, `ncercau s\ i se strecoare printre degete. ~[i scutur\ Lespezi n\p\dite de ierburi scunde duceau spre o nou\ gr\mad\
m`na c`t putu de tare; c\zur\. Se [i ridicase `n picioare. N-avea fur- `ntunecat\: un singur turn, pe c`t se putea vedea; cuno[tea planurile
nici pe haine. La cap\tul zidului, la vreo sut\ de metri, o sp\rtur\ acestui soi de sanctuare. Liber `n sf`r[it s\ alerge ca un om, se
mai clar\: poarta, f\r\ nici o `ndoial\, [i sculpturile. Jos, solul ciuruit arunc\ `nainte, cu capul ferit prost de bra]ul `ndoit, risc`nd s\-[i taie
de pietrele surpate. Peste surp\tura deschis\, o crengu]\ din profil; beregata `ntr-o lian\.
furnici mari, cu burta tot din profil, cu picioru[ele invizibile, treceau Inutil s\ caute sculpturi monumentul era neterminat.
peste ea ca pe-o punte. Claude voi s-o dea la o parte, dar nu reu[i.
Trebuie neap\rat s\ ajung la cap\t. Dac\ s`nt furnici ro[ii e r\u, dar
dac\ m\-ntorc o s\ fie [i mai r\u... Doar dac\ nu s-o fi exagerat?
Ei, ce s-aude? strig\ Perken. El nu-i r\spunse nimic, doar
`naint\ un pas. Un echilibru cu totul nesigur. Zidul \sta `i atr\gea
m`inile spre el cu for]a unei f\pturi vii; se l\s\ iar\[i pe br`nci [i, pe
loc, sf\tuit de mu[chii lui, pricepu cum trebuia s\ mearg\ nu pe
m`ini [i genunchi, ci `n m`ini [i pe v`rful picioarelor ([i-aduse
aminte de spatele arcuit al pisicilor). ~naint\ imediat. Fiecare m`n\
o putea ap\ra pe cealalt\; picioarele [i pulpele `i erau ferite de
pielea car`mbilor, atingerea cu mu[chiul era redus\ la minimum.
Merge, strig\ el. Glasul lui `l surprinse, ]ip\tor [i dezacordat; `nc\
nu uitase de furnici. ~nainta `nceti[or, exasperat de pu]ina ascultare
a corpului s\u ne`ndem`natic, de mi[c\rile ner\bd\toare ce-i
`mpingeau [oldurile-n st`nga [i-n dreapta, `n loc s\-l fac\ s\ mearg\
mai iute. Se opri iar\[i, cu o m`n\-n aer, c`ine la p`nd\, blocat de-o
nou\ senza]ie pe care surescitarea lui i-o `nt`rziase. Continua s\ sf\-
r`me `n m`na ridicat\ micile ou\ aglutinate, de lighioane `n coaj\.
Membrele-i erau iar\[i `n]epenite. Nu vedea dec`t pata de lumin\
ce-l absorbea, `n timp ce nervii nu sesizau dec`t insectele strivite,
nu ascultau dec`t la contactul lor. Din nou `n picioare, scuip`nd,
v\zu mi[un`nd g`ng\nii, o secund\, pe pietrele de pe jos, de care
putea s\ se zdrobeasc\ `n c\dere; senza]ia de grea]\ o dat\ alungat\
din pricina primejdiei, se l\s\ pe zid cu o brutalitate de fiar\ izgo-
nit\, `naint`nd iar\[i, cu m`inile-i cleioase lipite de frunzele putre-
zite, n\ucit de dezgust, nemaiexist`nd dec`t pentru acea sp\rtur\
ce-i atr\gea privirile. Ca `ntr-o explozie, ea f\cu loc cerului. Se opri
uluit; `n pozi]ia asta, nu mai putea s\ri.

II
P\durea se-nchisese la loc peste aceast\ speran]\ abandonat\.
De zile `ntregi caravana nu `nt`lnise dec`t ruine f\r\ importan]\; vie
[i moart\ ca albia unui fluviu, Calea Regal\ nu mai ducea dec`t la
vestigiile pe care le las\ `n urma lor, ca pe ni[te oseminte, migra-
]iile [i armatele. ~n ultimul sat, c\ut\torii de lemn pomeniser\ de un
mare edificiu, Ta-Mean, situat pe creasta mun]ilor, `ntre grani]a
cambodgian\ [i o parte neexplorat\ a Siamului, `ntr-o regiune moi.
Sute de metri de basoreliefuri...
Dac\ lucrul era adev\rat, nu-i a[tepta oare acolo un sinistru
chin al lui Tantal? Imposibil de scos o singur\ piatr\ din zidul de
la Angkor-Wat, spusese Perken. F\r\ nici o `ndoial\. Sudoarea
curgea pe obrazul [i pe trupul lui Claude, cleioas\, insuportabil\.
Cu toate c\, `n aceast\ p\dure str\b\tut\ o dat\ pe an de vreo cara-
van\ jalnic\, de c\ru]e `nc\rcate cu podoabe de sticl\ pe care indi-
genii d\deau `n schimb r\[ini [i cardamomul1 s\lbaticilor, via]a lui
pre]uia c`t un cartu[, Claude nu credea ca pira]ii s\-ndr\zneasc\ s\-i
atace, f\r\ speran]a unui mare profit, pe ni[te europeni `narma]i.
(Dar pira]ii \[tia cuno[teau poate locurile unde se aflau temple...);
[i totu[i, nelini[tea `i b`ntuia. Oboseala?... `[i spuse; chiar `n ace-
ea[i clip\ pricepu c\ privirea lui care de c`teva minute `i r\t\cea
peste arborii unei coline ap\rut `ntr-o deschiz\tur\, urm\rea fumul
unui foc. De mai multe zile nu `nt`lniser\ nici o fiin]\ omeneasc\.
1 Plant\ originar\ din India, ale c\rei gr\un]e au un gust piperat. (n.tr.)
CALEA REGAL| 251
Indigenii v\zuser\ [i ei fumul. To]i `l urm\reau din priviri, cu
g`tul v`r`t `ntre umeri, ca-n fa]a unei catastrofe. Cu toate c\ nu era
v`nt, o adiere de carne ars\ trecu; animalele se oprir\.
S\lbatici nomazi... spuse Perken. Dac\-[i ard mor]ii, s`nt
aduna]i to]i acolo...
~[i scoase revolverul:
... Dar dac\ au pus st\p`nire pe drum...
Intrase deja `n frunzi[, cu Claude imediat dup\ el; cu m`inile
lipite de trup, de teama lipitorilor ce-ncepeau s\ li se adune cior-
chine pe haine, cu degetele `ncle[tate pe revolver, mergeau cu ume-
rii `nainte, f\r\ un cuv`nt. ~n brusca transparen]\ a frunzi[ului
ce-ng\lbeni p\durea, Claude descoperi un lumini[; `n razele soare-
lui, partea din fa]\ a p\durii str\lucea ca o ap\, dominat\ de sub]iri
palmieri deasupra c\rora continua s\ se `nal]e vertical, greu, domol,
fumul. Nu care cumva s\ ie[i de sub pomi, spuse Perken `ncet.
Strig\te `n\bu[ite `i ghidau. Claude fu izbit din nou de mirosul c\r-
nii arse; `ndat\ ce putu, d\du la o parte ramurile; pe deasupra unui
r`nd de tufi[uri ce-i stinghereau vederea, treceau `ntr-un mare v\lm\-
[ag capete cu buze groase [i l\nci sclipitoare; surda melopee f\cea s\
vibreze frunzi[ul `n jurul lor. ~n mijlocul lumini[ului, dintr-un turn
scund de nuiele-mpletite, fumul suia, gros [i alb. ~n v`rf, patru capete
de bivol cioplite-n lemn, cu coarnele mari c`t ni[te b\rci, se decupau
pe cer; rezemat de pr\jina l\nciei lui sclipitoare, sc\rpin`ndu-se-n cap
[i aplecat c\tre partea din\untru a rugului, un r\zboinic galben
privea, gol, cu sexul sculat.
A[a, ghemuit pe vine, Claude era acaparat de acest spectacol,
prin ochi, prin m`ini, prin frunzele ce le sim]ea `n ciuda hainelor de
pe el, prin aceea[i senza]ie de panic\ ce-l cuprindea, copil fiind, `n
fa]a [erpilor [i-a crustaceelor vii.
Perken se d\du `nd\r\t. Claude se ridic\ iute, gata s\ trag\.
~ndat\ ce se stinse p`r`itul crengilor, curentul melopeei se `nst\p`ni
peste t\cere, din ce `n ce mai slab, pe m\sur\ ce se-ndep\rtau...
~[i reg\sir\ caravana.
Hai, `i d\m drumul, spuse Perken cu asprime.
252 ANDR MALRAUX
C\ru]ele o pornir\ zorit, cu un arpegiu al osiilor ce r\sun\ `n
fiecare mu[chi al lui Claude. Printre arbori, din c`nd `n c`nd, fumul
se mai ivea, nemi[cat. Cum `l vedeau, indigenii c\utau s\-[i zo-
reasc\ vitele, ghemui]i pe oi[tea carelor, ca `ntr-o teroare sacr\.
Uneori se iveau, de partea cealalt\ a unei r`pi, `n mari f`[ii, st`nci
portocalii spre care se-n\l]a fluxul arborilor, str\lucitoare pe cerul
al c\rui ultramarin abia sc\dea pu]in. ~ndat\ ce-o nou\ deschiz\tur\
`i sc\pa din `ncercuirea p\durii, to]i urm\reau cu ochii v`rful arbo-
rilor `ndep\rta]i, tem`ndu-se s\ nu dea de-un nou foc; nimic nu tul-
bura neclintirea cerului [i a gr\mezii de frunzi[ peste care aerul
cald p`lp`ia ca deasupra unui cuptor, `n mari unde repezi.
Zi [i noapte, zi [i noapte; `n fine, un ultim c\tun, d`rd`ind de
paludism, pierdut `n universala dezagregare a lucrurilor, sub
soarele invizibil. C`teodat\, din ce `n ce mai apropia]i, mun]ii.
Crengile joase rec\deau pocnind pe coviltirul c\ru]elor ca pe ni[te
cutii de rezonan]\; dar p`n\ [i aceast\ intermitent\ flagelare se
descompunea `n c\ldur\. ~mpotriva aerului `n\bu[itor ce venea din
p\m`nt, rezista doar afirma]ia ultimei c\l\uze: c\ monumentul spre
care se-ndreptau acum era sculptat.
Ca de obicei.
Chiar dac\ se-ndoia de templul \sta, ca [i de fiecare din cele spre
care se-ndreptau, Claude r\m`nea legat de toate laolalt\ printr-o
`ncredere tulbure, alc\tuit\ din afirma]ii logice [i din `ndoieli at`t de
profunde c\ deveneau aproape fizice, de parc\ ochii [i nervii lui ar
fi protestat `mpotriva speran]ei sale, `mpotriva promisiunilor
ne]inute vreodat\ ale acestui drum fantom\.
~n sf`r[it, d\dur\ de-un zid.
Privirea lui Claude `ncepea s\ se deprind\ cu p\durea; destul de
aproape ca s\ disting\ miriapozii ce umblau pe piatr\, el v\zu cum
c\l\uza, mai ingenioas\ dec`t precedentele, `i condusese spre un loc
[ubrezit ce nu putea marca dec`t vechea intrare. Ca [i-n preajma celor-
lalte temple, se-n\l]a un grilaj de trestii `nc`lcite. Perken, care acum nu
mai ignora vegeta]ia monumentelor, indic\ o direc]ie; acolo, p\ien-
jeni[ul trestiilor era pu]in mai rar: Lespezile. Ele duceau cu sigu-
CALEA REGAL| 253
ran]\ spre sanctuar. C\r\u[ii se apucar\ de lucru. Cu un fo[net de
h`rtie mototolit\, trestiile t\iate c\deau `n dreapta [i-n st`nga domol,
l\s`nd pe p\m`nt semne foarte albe `n penumbr\: m\duva tulpinelor
retezate. Dac\ nici templul \sta n-are sculpturi, nici statui, `[i spunea
Claude, ce [anse ne mai r\m`n? Nici un c\r\u[ n-o s\ ne-nso]easc\
p`n\ la Ta-Mean, pe Perken, pe boy [i pe mine... De c`nd ne-am
`nt`lnit `n drum cu s\lbaticii, c\r\u[ii nu mai doresc dec`t un singur
lucru: s-o [tearg\. Iar `n trei, cum s\ manevr\m blocurile de dou\ tone
ale marilor basoreliefuri?... Statui, poate? {i pe urm\, [ansa... Totul
mi se pare o nerozie, ca [i pove[tile c\ut\torilor de comori...
Privirea i se desprinse de la fulgerele securilor [i-i c\zu iar\[i
pe p\m`nt: sec]iunile trestiilor deveniser\ brune. S\ ia [i el o secure
de-asta jum\tate topor, jum\tate spad\ [i s\ loveasc\ mai cu
sete dec`t ]\ranii \[tia. Ah! ni[te lovituri largi de secer\ prin tresti-
ile astea!... Ghidul `l atinse `nceti[or, ca s\-i atrag\ aten]ia; dup\
dobor`rea unei ultime tufe, ferite de pietre, v\rgate de c`teva trestii
r\mase-n picioare, blocurile ce formau poarta se distingeau, netede.
F\r\ sculpturi [i de data asta.
Ghidul z`mbea, continu`nd s\-[i ]in\ ar\t\torul `ntins. Pe Claude
nu-l `ncercase niciodat\ o asemenea poft\ de-a lovi pe cineva.
Str`ng`ndu-[i pumnii, se-ntoarse spre Perken care, la r`ndul lui,
z`mbea. Prietenia lui Claude pentru el se preschimb\ brusc `n
furie; totu[i, orientat de privirile `ndreptate `ntr-aceea[i direc]ie, `[i
`ntoarse capul: poarta, care fusese f\r\ `ndoial\ monumental\, `nce-
pea dinaintea zidului [i nu acolo unde-o c\uta el. Ceea ce priveau
to]i ace[ti oameni deprin[i cu p\durea era unul dintre unghiurile ei,
r\mas `n picioare ca o piramid\ deasupra d\r`m\turilor [i purt`nd `n
v`rf, ginga[\, dar intact\, o figur\ de gresie a c\rei diadem\ era
sculptat\ cu o extrem\ precizie. Claude, `ntre frunze, deslu[i acum o
pas\re de piatr\, cu aripile deschise [i cu cioc de papagal; o raz\ lat\
de soare i se fr`ngea pe una dintre gheare. Furia-i pieri `n acest
minuscul spa]iu orbitor; bucuria `l n\p\di, un fel de recuno[tin]\ f\r\
obiect, o mare fericire urmat\ imediat de-o `nduio[are prosteasc\.
~naint\ f\r\ s\ ia seama, posedat de sculptura aceea, p`n\-n fa]a
por]ii. Boiandrugul se pr\bu[ise, lu`nd cu el tot ce-avea deasupra,
254 ANDR MALRAUX
dar ramurile ce prindeau str`ns canaturile r\maser\-n picioare,
`mpletite `ntre ele, form`nd o bolt\, `n acela[i timp noduroas\ [i
moale, prin care soarele nu p\trundea. De-a curmezi[ul tunelului,
peste pietrele surpate, ale c\ror unghiuri negre, `mpotriva luminii,
`mpiedicau trecerea, se-ntindea o perdea de paracherni]\, de plante
u[oare ramificate, ca ni[te vine pline de sev\. Perken o sf`[ie, [i-i
lu\ ochii o lumin\ confuz\ din care nu ie[eau dec`t triunghiurile
frunzelor de agav\, str\lucind ca o oglind\; Claude trecu prin
sp\rtur\, din piatr\-n piatr\, sprijinindu-se de ziduri, [i-[i frec\ m`i-
nile de pantaloni, ca s\ scape de senza]ia de spongios ce i-o d\dea
mu[chiul. ~[i aminti deodat\ de zidul cu furnici; ca [i atunci, o
gaur\ str\lucitoare, populat\ cu frunze, p\rea s\ fi pierit `n marea
lumin\ tulbure, st\p`n\ din nou peste `mp\r\]ia ei putred\. Pietre,
pietre, unele de-a latul, mai toate cu un unghi `n aer un [antier
invadat de jungl\. Felii de zid din gresie violet\, unele sculptate,
altele goale, din care sp`nzurau ferigi; unele purtau patina ro[ie a
focului. Dinaintea lui, basoreliefuri str\vechi, foarte indianizate
(Claude se apropia de ele), dar foarte frumoase, `nconjurau vechi
deschiz\turi pe jum\tate ascunse sub un meterez de pietre surpate.
Se hot\r` s\ priveasc\ dincolo de ele: deasupra, trei turnuri d\r`-
mate p`n\ la doi metri `n\l]ime, cu cele trei tronsoane ale lor ie[ind
dintr-o n\ruire at`t de complet\, c\ numai vegeta]ia pitic\ mai
cre[tea acolo, `nfipte parc\ `n aceste surp\turi; broa[te galbene se
mi[cau `nceti[or printre ele. Umbra se scurtase; soarele invizibil
suise pe cer.
Un fream\t imobil, o vibra]ie f\r\ sf`r[it `nsufle]ea ultimele
frunze, m\car c\ nu b\tea nici un pic v`ntul: c\ldura...
O piatr\ desprins\ c\zu, r\sun\ de dou\ ori, mai `nt`i `n\bu[it,
apoi cu sunet clar, st`rnind `n mintea lui Claude cuv`ntul insolit.
Mai mult dec`t aceste pietre moarte, abia `nsufle]ite de t`r[`itul
broa[telor ce nu mai v\zuser\ oameni, mai mult dec`t acest templu
zdrobit `ntr-o p\r\sire at`t de decisiv\, dec`t violen]a clandestin\ a
vie]ii vegetale, ceva inuman f\cea s\ apese peste ruinele [i plantele
vorace, fixate ca ni[te f\pturi `ncremenite, o angoas\ ce proteja cu
o for]\ de cadavru aceste figuri al c\ror gest secular domnea peste o
CALEA REGAL| 255
curte de miriapozi [i de lighioane ale ruinelor. Perken i-o lu\
`nainte; lumea asta de abis submarin `[i pierdu via]a, ca o meduz\
zv`rlit\ pe prund, lipsit\ deodat\ de putere `mpotriva celor doi
b\rba]i albi. M\ duc s\ caut sculele. Umbra i se ad`nci `n tunelul
unde sp`nzurau parietarele sf`[iate.
P\rea c\ turnul principal se pr\bu[ise pe de-a-ntregul `ntr-o sin-
gur\ parte, c\ci trei din zidurile lui r\m\seser\ `n picioare, la cap\-
tul celei mai mari gr\mezi de moloz. ~ntre ele, solul fusese c`ndva
s\pat ad`nc indigenii c\ut\tori de comori trecuser\ pe-acolo, dup\
incendiatorii siamezi. ~n centrul s\p\turilor se-n\l]a o termitier\ ]u-
guiat\, de culoarea cimentului, p\r\sit\ f\r\ `ndoial\. Perken se-ntoar-
se cu un fer\str\u [i cu un baros de pietrar `n m`n\, iar un ciocan `[i
scotea capul din buzunarul s\u st`ng.
Svay a r\mas `n sat, cum i-am spus.
Claude apucase deja fer\str\ul, a c\rui montur\ nichelat\ scli-
pea peste piatra `ntunecat\. Aflat l`ng\ unul dintre ziduri, n\ruit `n
scar\ [i din care un basorelief `i venea la `ndem`n\, ezita.
Ce ai? `ntreb\ Perken.
E o idio]enie... Am impresia c\ n-o s\ mearg\...
Vedea piatra aceea ca pentru `nt`ia oar\; nu putea sc\pa de ideea
unei dispropor]ii `ntre ea [i fer\str\u, a unei imposibilit\]i. Atac\
blocul, dup\ ce-l ud\. Fer\str\ul p\trunse-n gresie sc`r]`ind. La al
cincilea efort, lunec\; `l scoase din f\ga[ul croit nu mai avea nici
un dinte.
Luase dou\ duzine de p`nze; f\ga[ul t\ieturii era de-un cen-
timetru ad`ncime. Zv`rli fer\str\ul [i se uit\-n fa]a lui; pe jos, multe
pietre purtau fragmente de basoreliefuri aproape [terse. Nu le d\-
duse nici o aten]ie `nc\, obsedat de ziduri. Cele ale c\ror fa]\ sculp-
tat\ era `ntoars\ spre p\m`nt n-or fi fost protejate de el?
Perken `i ghicise g`ndul. Chemase c\r\u[ii care f\cur\ `ndat\
p`rghii din trunchiurile copacilor tineri [i `ncepur\ s\ r\stoarne
blocurile. Piatra, `ncet-`ncet, se ridica, se r\sucea pe-o fa]\ [i re-
c\dea cu un buf! `nfundat, ar\t`nd ca urma unei figuri prin re]eaua
ce-o `nchipuiau `n fuga lor g`ndacii c\pia]i. Peste alveola l\sat\-n
p\m`nt, neted\ [i lucioas\ ca un tipar, c\dea un alt bloc [i, una dup\
256 ANDR MALRAUX
alta, pietrele-[i ar\tau fe]ele lor roase de p\m`nt, de la ultimul secol
al invaziilor siameze, peste spaima g`ng\niilor ale c\ror [iruri tre-
mur\toare se fr`ngeau zorindu-se spre p\dure cu o frenezie imper-
ceptibil\. Cu c`t basoreliefurile `[i ar\tau formele devastate, cu at`t
i se impunea din nou lui Claude certitudinea c\ numai pietrele ce
formau una dintre aripile r\mase `n picioare din templul principal
ar fi putut fi luate.
Sculptate pe cele dou\ p\r]i, pietrele de unghi `nchipuiau dou\
dansatoare: motivul era sculptat de-a lungul a trei pietre puse una
peste alta. Cea mai de deasupra, `mpins\ cu putere, ar c\dea jos,
f\r\ `ndoial\.
C`t ar face asta, `n opinia dumitale? `ntreb\ Perken.
Cele dou\ dansatoare?
Da.
Greu de [tiut; `n orice caz, peste cinci sute de mii de franci.
E[ti sigur?
Da.
Mitralierele acelea dup\ care se dusese el `n Europa erau acolo,
`n aceast\ p\dure pe care-o cuno[tea, `n pietrele astea... Erau oare
temple [i-n ]inutul lui? Poate c\ ar fi putut a[tepta de la ele mult mai
mult dec`t mitralierele sale; nu putea oare, dac-ar fi g\sit pe-acolo
c`teva temple, s\ intervin\ la Bangkok, `n timp ce [i-ar fi `narmat
oamenii? Un alt templu: zece mitraliere, dou\ sute de pu[ti... ~n fa]a
acestui monument, uita de marele num\r de temple f\r\ sculpturi,
uita de Calea Regal\... ~[i imagina defileurile lui, cu linia str\luci-
toare a soarelui pe ]eava mitralierelor, sc`nteierea din v`rful c\t\rii...
Claude pusese s\ fie despresurat solul, pentru ca piatra s\ nu se
sf\r`me ciocnindu-se de-o alta. ~n timp ce oamenii manevrau blo-
curile, el o privea: pe unul dintre capete, ale c\rui buze sur`deau ca-n
mai toate statuile khmere, un mu[chi foarte fin se-ntindea, albastru-
cenu[iu, ca puful piersicilor europene. Trei oameni o `mpingeau cu
um\rul, to]i odat\; oscil\, c\zu pe-o parte [i se-nfipse destul de ad`nc
ca s\ r\m`n\ dreapt\. Deplasarea ei s\pase-n piatra pe care fusese
a[ezat\ dou\ dungi lucitoare pe care umblau [iruri de furnici opace,
grijulii s\-[i salveze ou\le.
CALEA REGAL| 257
Dar cea de-a doua piatr\, a c\rei fa]\ superioar\ se ivea acum, nu
era a[ezat\ ca cea dint`i; era `ncastrat\ `n zidul `nc\ `n picioare,
prins\ `ntre dou\ blocuri de mai multe tone. S-o fi desprins de-acolo?
Ar fi trebuit d\r`mat tot zidul; [i dac\ pietrele din p\r]ile sculptate,
dintr-o gresie anume aleas\, puteau fi cu mare greutate manevrate,
celelalte, enorme, trebuiau s\ r\m`n\ neclintite p`n\ c`nd alte secole
sau arborii ce cresc printre ruine aveau s\ le-arunce jos.
Cum oare putuser\ siamezii s\ distrug\ at`tea temple? Se vor-
bea de elefan]i `nh\ma]i `n mare num\r pentru aceste ziduri...
Elefan]i n-aveau. Trebuiau deci s\ taie ori s\ sparg\ piatra pentru
a putea desface partea sculptat\, de pe care-o luau la fug\
ultimele furnici.
C\r\u[ii a[teptau, rezema]i `n p`rghiile lor de lemn. Perken `[i
scoase din buzunar ciocanul [i o dalt\; f\r\ `ndoial\, lucrul cel mai
cuminte era, `ntr-adev\r, s\ trag\ cu dalta un [\n]ule] `ngust `n
piatr\ [i s-o desprind\ astfel. ~ncepu s\ loveasc\. Dar, fie c\ el se
folosea prost de unealt\, fie c\ gresia era foarte tare, nu s\reau din
ea dec`t a[chii de c`]iva milimetri grosime.
Indigenii ar fi [i mai ne`ndem`natici dec`t el.
Claude nu-[i lua ochii de la piatra aceea... Precis\, solid\, grea,
pe fond tremur\tor de frunzi[ [i ochiuri de soare; `nc\rcat\ de osti-
litate. Nu mai deslu[ea nici dungile, nici pulberea gresiei; ultimele
furnici plecaser\ f\r\ s\-[i uite nici unul din ou[oarele lor moi. Pia-
tra st\tea acolo, `nd\r\tnic\, fiin]\ vie, pasiv\ [i capabil\ de refuz.
~n Claude n\v\lea o furie surd\ [i stupid\; se opinti [i-mpinse
blocul, din toate puterile. Exasperarea-i sporea, c\ut`ndu-[i un
obiect. Perken, cu ciocanul `n aer, `l urm\rea din ochi, cu gura `ntre-
deschis\. Omul \sta, care cuno[tea at`t de bine p\durea, ignora totul
despre pietre. Ah! s\ fi fost zidar [ase luni! S\-i pui pe oameni s\
trag\ to]i odat\ de-o fr`nghie?... Ca [i cum ai zg`ria-o cu unghiile. {i
pe unde s\ petreci fr`nghia? Totu[i, via]a lui amenin]at\ se afla
acolo... Via]a lui. Toat\ `nd`rjirea, voin]a `ncordat\, toat\ furia
st\p`nit\ ce-l condusese prin aceast\ p\dure n\zuiau s\ descopere
bariera aceea, aceast\ piatr\ neclintit\, ridicat\ `ntre Siam [i el.
258 ANDR MALRAUX
Cu c`t o privea mai mult, cu at`t era mai sigur c\ n-o s-ajung\ la
Ta-Mean cu c\ru]ele; [i pietrele din Ta-Mean n-ar fi [i ele la fel ca
asta? Voin]a de-a izb`ndi `l tulbura ca setea sau ca foamea, `i
`ncle[ta degetele pe m`nerul ciocanului ce-l smulsese lui Perken.
De furie, lovi `n piatr\ din toate puterile; ciocanul s\ri `napoi de
mai multe ori, cu un sunet ridicol `n mijlocul t\cerii; lama lui ne-
ted\ [i lucioas\ sclipi `ntr-o raz\ de soare. Se opri, cu privirea fix\,
apoi repezindu-se, ca [i cum s-ar fi temut s\ nu-i scape ideea, `n-
toarse ciocanul [i lovi iar\[i, de mai multe ori, aproape de cres-
t\tura sclipitoare l\sat\ de dalta lui Perken. O a[chie lung\ de c`]iva
centimetri s\ri; l\s\ imediat ciocanul, se frec\ la ochi... Din fericire,
numai pulberea gresiei `i atinsese pleoapele. ~ndat\ ce v\zu iar\[i
limpede, `[i scoase din buzunar ochelarii de soare, protej`ndu-[i
ochii cu ei, apoi re`ncepu s\ loveasc\. Lama ascu]it\ [i despicat\ a
ciocanului era un instrument eficace: atingea gresia f\r\ s\ fie
nevoie de dalt\, cu mai mult\ for]\ [i mult mai des. Cu fiecare lovi-
tur\, o bucat\ larg\ din carapacea pietrei s\rea; `n c`teva ceasuri...
Trebuia s\-i pun\ pe indigeni s\ taie trestiile ce-nchideau orice
trecere; Perken lu\ din nou ciocanul. Claude, ca s\ preg\teasc\ dru-
mul, se-ndep\rtase pu]in cu c\r\u[ii; auzea loviturile precise, rapi-
de [i inegale ca ale manipulan]ilor telegrafi[ti, ce dominau fo[netul
trestiilor secerate, umane [i vane `n imensa lini[te a junglei, `n
c\ldur\... C`nd se `ntoarse, cioburi din crusta gresiei erau sem\nate
pe jos, `mprejurul unei d`re de pulbere a c\rei culoare-l uimi: alb\,
de[i gresia era violet\. Perken se-ntoarse, [i Claude v\zu t\ietura,
deschis\ la culoare ca [i pulberea, larg\, c\ci era cu neputin]\ s\
love[ti mereu `ntr-acela[i loc...
La r`ndul s\u, se puse pe lucru. Perken continua s\ preg\teasc\
pista, pun`nd s\ fie cur\]at drumul; avea s\ fie greu de transportat
blocurile; cel mai simplu era deci s\ le r\suce[ti de pe o parte pe
alta, dup\ ce-a fost dat la o parte pietri[ul. Metru cu metru, pista se
lungea sub umbrele verticale acum; sunetul loviturilor de ciocan
r\m\sese singur `n lumina din ce `n ce mai galben\, `n umbrele din
ce `n ce mai scurte, `n c\ldura din ce `n ce mai intens\. Aceasta nu
ap\sa pe umeri, ci lucra ca o otrav\, destinz`nd pu]in c`te pu]in
CALEA REGAL| 259
mu[chii, storc`ndu-le for]a o dat\ cu n\du[eala ce curgea pe fe]e, [i
forma, `mpreun\ cu pulberea gresiei, pe sub ochelarii negri, lungi
[iroaie, ca pe sub ochii sco[i. Claude lovea aproape f\r\ s\-[i dea
seama, cum merge un om pierdut `ntr-un pustiu. G`ndul lui f\cut
]\nd\ri, pr\bu[it ca [i templul, nu mai tres\lta dec`t la bucuria de a-[i
num\ra loviturile: `nc\ una, mereu cu una mai mult... Dezagregarea
p\durii, a templului, a tot... Un zid de pu[c\rie [i, ca ni[te h`r[`ituri
de pil\, aceste lovituri de ciocan, mereu, mereu.
Deodat\, un gol; totul rec\p\t\ via]\, reveni la locul lui, ca [i
cum ceea ce-l `nconjura pe Claude s-ar fi n\ruit peste el; r\mase
nemi[cat, `ncremenit. Perken, nemaiauzind nimic, se trase c`]iva
pa[i `napoi. Gura despicat\ `n dou\ a ciocanului se rupsese.
Alerg\, lu\ ciocanul din m`na lui Claude, se g`ndi s\ ascut\ sau s\
pileasc\ gura ciocanului, `[i d\du seama de absurditatea planului s\u
[i, furios, lovi-n piatr\ din toate puterile, cum f\cuse Claude adi-
neauri. ~n fine, se a[ez\ jos, c\znindu-se s\ chibzuiasc\. Cump\raser\,
prev\z\tori, mai multe cozi de ciocan, dar o singur\ lam\...
Pe g`ndurile care-l st\p`neau, Claude le reg\sea eliber`ndu-se de
impresia de catastrof\ ce-l n\p\dise erau cele care-i veniser\ `n
minte `nainte de-a se g`ndi s\ loveasc\ cu partea ascu]it\ a gurii cio-
canului. Dup\ cum ideea de a-l folosi astfel i se impusese dintr-o
dat\, oare o alt\ idee nu s-ar putea impune acum? Dar osteneala,
del\sarea, un dezgust de fiin]\ extenuat\ `l p\trundeau. S\ doarm\...
Dup\ at`tea sfor]\ri, p\durea `[i redob`ndea aspectul ei de
`nchisoare. Dependen]\, abandon al voin]ei, al c\rnii `ns\[i. Parc\
[i s`ngele, pulsa]ie dup\ pulsa]ie, i se scurgea... Se [i v\zu acolo, cu
bra]ele str`nse la piept, ca `ntr-un acces de febr\, ghemuit, pier-
z`ndu-[i cuno[tin]a, supun`ndu-se, cu sentimentul unei eliber\ri,
chem\rilor junglei [i ale c\ldurii; [i deodat\ g\si `n teroare nevoia
de-a se mai ap\ra `nc\. Din crest\tura triunghiular\, pulberea gre-
siei se scurge `nceti[or, str\lucitoare [i alb\ ca sarea, accentu`nd
prin c\derea ei de clepsidr\ masa pietrei, a pietrei ce rec\p\ta o
via]\ indestructibil\, o via]\ de munte; privirea `i r\m`nea ostatic\
`n piatr\.
260 ANDR MALRAUX
Se sim]ea legat de ea prin ur\, ca de-o f\ptur\ `nsufle]it\; [i
`ntocmai astfel piatra p\zea trecerea [i-l p\zea pe el `nsu[i, `nc`t ea
se-nc\rca deodat\ cu elanul lui care de luni `ntregi `i purta via]a.
Se c\znea s\-[i recheme `n ajutor inteligen]a diluat\ `n aceast\
p\dure... Nu mai era vorba de-a tr\i cu inteligen]\, ci de-a tr\i.
Instinctul, eliberat de amor]eala junglei, `l purta `mpotriva acestei
pietre, cu din]ii str`n[i, cu umerii `nainte.
Privind piezi[ la crest\tura aceea, cum ar fi f\cut-o cu o fiar\ la
p`nd\, apuc\ barosul de pietrar [i lovi cu el blocul, dup\ ce-[i f\cu
un fel de mori[c\ din tot corpul. Pulberea gresiei re`ncepu s\ curg\.
O privi, fascinat de d`ra ei str\lucitoare; ura i se concentra asupra ei
[i, f\r\ s-o lase din ochi, lovi puternic, cu bustul [i bra]ele una cu
barosul, cl\tin`ndu-se pe picioare, ca un om ce se cump\ne[te
greoi. Con[tiin]a parc\ i se mutase `n bra]e [i-n [olduri; via]a sa,
speran]a din ultimul an, sentimentul unei `nfr`ngeri se contopeau `n
furie [i nu mai tr\ia dec`t `n [ocul frenetic care-l zguduia de sus
p`n\ jos, eliber`ndu-l de jungl\ ca un v`rtej.
Se opri. Perken tocmai se aplecase `n fa]a unghiului ce-l f\cea
zidul.
Aten]ie! Piatra pe care-o lovim este numai ea fixat\ `n zid.
Uite-o pe cea de dedesubt: nu e dec`t a[ezat\, cum era [i cea de
deasupra; trebuie mai `nt`i desprins\ de zid. Atunci, asta o s\
r\m`n\ suspendat\-n gol [i, cum ciopliturile noastre nu i-au ajutat
cu nimic...
Claude `i chem\ pe cei doi cambodgieni [i trase cu toat\ pu-
terea piatra de dedesubt, pe c`nd ei o `mpingeau. Zadarnic!
P\m`ntul [i, f\r\ `ndoial\, vegeta]ia m\runt\ o re]ineau. {tia c\
templele khmere n-au temelie; puse `ndat\ s\ se sape mici [an]uri
`n jurul lui, apoi dedesubt, ca s-o degajeze. }\ranii, care lucraser\
repede, lucrau acum cu `ncetineal\: se temeau ca blocul s\ nu le
sf\r`me m`inile. Claude le lu\ locul. C`nd s\p\tura fu destul de
ad`nc\, `i puse s\ taie c`teva trunchiuri de arbori [i le a[ez\ drept
proptele; mirosul p\m`ntului jilav, al frunzelor putrezite, al
pietrelor sp\late de ploi, mai puternic dec`t p`n\ acum, `i p\trun-
deau `n hainele umezite. ~n sf`r[it, Perken [i cu el izbutir\ s\ scoat\
CALEA REGAL| 261
piatra; aceasta se r\sturn\, ar\t`ndu-[i fa]a interioar\ acoperit\ de
g`ndaci incolori care, din pricina loviturilor, se refugiaser\
dedesubtul ei.
Aveau acum capetele [i picioarele dansatoarelor. Numai
trunchiurile r\m`neau pe cea de-a doua piatr\ degajat\, ce ie[ea din
zid ca un crenel orizontal.
Perken apuc\ barosul [i `ncepu s\ loveasc\-n piatra de dea-
supra. Sperase c\ va ceda la prima lovitur\, dar nici pomeneal\ de
a[a ceva, `nc`t continua s\ loveasc\ mecanic, cuprins iar\[i de
furie... O secund\, `[i v\zu pozi]iile trupelor f\r\ mitraliere, dis-
truse, date peste cap ca de trecerea elefan]ilor s\lbatici. De pe urma
loviturilor repetate, din pierderea lucidit\]ii, `l cuprindea o pl\cere
erotic\, la fel ca-n orice lupt\ lent\; aceste lovituri `l ata[au iar\[i
de piatra aceea...
Deodat\, auzind dup\ o lovitur\ un sunet diferit, i se opri respi-
ra]ia; `[i smulse ochelarii: o viziune ce]oas\, verde-alb\struie, `l
n\p\di; dar, pe c`nd clipea din pleoape, o alt\ viziune i se impuse,
mai puternic\ dec`t tot ce-l `nconjura: sp\rtura! Soarele sc`nteia
peste ea; partea sculptat\, purt`nd [i ea sp\rtura ei v\dit\, z\cea-n
iarb\ ca un cap retezat.
Respir\ `n fine, domol, ad`nc. Claude, la r`ndul lui, se sim]ea
u[urat; de-ar fi fost ceva mai slab de fire, ar fi pl`ns. Lumea punea
din nou st\p`nire pe el, ca asupra unui om sc\pat de la `nec; stupida
recuno[tin]\ ce-l `ncercase c`nd descoperise prima figur\ sculptat\ `l
n\p\dea iar\[i. ~n fa]a acelei pietre r\sturnate, cu sp\rtura `n sus, un
acord brusc se stabilea `ntre p\dure, templu [i el `nsu[i. V\zu-n g`nd
cele trei pietre suprapuse: dou\ dansatoare dintre cele mai pure din
c`te cuno[tea. Trebuia acum s\ le `ncarce `n c\ru]e... G`ndul `i era
prins numai de asta; [i-n somn s-ar fi trezit, doar s\ le [tie trans-
portate. Pe pista preg\tit\, indigenii `mpingeau acum cele trei
blocuri, unul dup\ altul. Privea acest avut at`t de anevoie cucerit,
ascult`nd [ocul amortizat al suprafe]elor ce, una dup\ alta, turteau
tulpinile trestiilor [i num\r`nd, pe jum\tate con[tient, [ocurile suc-
cesive, ca un avar argin]ii.
262 ANDR MALRAUX CALEA REGAL| 263

Indigenii se oprir\ `n fa]a surp\turilor por]ii. Boii, de cealalt\ Se-ntoarse la grupul nemi[cat [i-[i relu\ locul sub bulumacul s\u.
parte, nu mugeau, dar se auzea cum r`c`ie p\m`ntul cu copita. Per- ~n c`teva minute, trecur\ de grohoti[. Chem\ c\ru]ele c`t mai
ken puse s\ se taie dou\ trunchiuri de arbori, `nf\[ur\-n fr`nghii aproape, a[a c\ Perken trebui s\ ordone c\r\u[ilor s\ dea-napoi c\ s\
una dintre pietrele sculptate [i-o leg\ de trunchiuri, pe care [ase poat\ manevra. Aten]i la mi[c\rile micilor lor bivoli, ei se uitau cu o
mare nep\sare la pietrele sculptate pe care se `ncruci[au fr`nghiile.
indigeni le luar\ pe umeri; nu erau `n stare s\ le salte. Claude `i
Claude r\mase ultimul. C\ru]ele acoperite p\trundeau egale prin
`nlocui pe doi dintre ei, pe unul cu boy-ul, pe cel\lalt cu el `nsu[i.
frunzi[, smucindu-se ritmic ca b\rcile pe mare. Osiile, la fiece `nv`rti-
Ridica]i! tur\ de roat\, sc`r]`iau; un zgomot `n\bu[it, la intervale regulate...
C\r\u[ii ridicar\, to]i odat\ acum, `nceti[or, `ntr-o lini[te Vreo buturug\, la trecerea fiec\rei c\ru]e? Abia dac\ se mai uita
absolut\. la tunelul l\sat de trecerea lor prin verdea]\, la mormanul de trestii
O creang\ p`r`i, apoi altele, una c`te una; zgomotul p`r`iturilor dintre care unele, nestrivite de tot, se ridicau `ncet [i la tr`mba ce-o
se apropia. Claude se oprise privind p\durea, dar nici de data asta f\cea mereu, izbindu-se de sp\rtura din zid, raza de soare ce-i
nu deslu[i nimic. Vreun localnic curios din ultimul c\tun nu s-o fi str\lucise pe gura ciocanului. Sim]ea cum i se destinde fiecare
mu[chi [i oboseala unindu-se `n el cu c\ldura, cu somnolen]a [i cu
ascuns cumva pe-acolo?... poate c\ Svay... Claude `i f\cu semn lui
febra. P\durea, puterea lianelor [i a frunzelor spongioase sl\beau
Perken, care-i lu\ locul sub bulumac, apoi se duse drept `ntr-acolo
totu[i; aceste pietre cucerite `l ap\rau de ea. G`ndul `i era `ntr-alt\
de unde venise zgomotul acela, sco]`ndu-[i revolverul. Indigenii, parte: i se `nl\n]uia `n mi[carea ce m`na `nainte c\ru]ele `m-
care auziser\ tocul pistolului pocnind, apoi, ca pe-un ecou `nt`rziat, pov\rate. Ele se `ndep\rtau sc`r]`ind, cu un zgomot nou, n\scut din
]\c\nitul piedicii ridicate, se uitau f\r\ s\ priceap\, nelini[ti]i. `nc\rc\tura lor, spre mun]ii din apropiere. ~[i scutur\ m`neca pe
Perken, nemai]in`nd trunchiul cu palmele, `l l\s\ s\-i apese cu toat\ care-i c\zuser\ furnicile ro[ii, s\ri pe cal [i ajunse convoiul din
povara pe um\r [i-[i scoase [i el revolverul. Claude, care intrase pe urm\. La primul loc mai larg, o lu\ `naintea c\ru]elor, `ntrec`ndu-le
sub copaci, nu vedea dec`t o umbr\ c`nd mai `ntunecat\, c`nd mai una dup\ alta; c\r\u[ii mo]\iau `ntruna.
deschis\, p\tat\ din loc `n loc de p`nza p\ianjenilor. S\ cau]i pe-acolo
un indigen deprins cu p\durea era o nebunie. Perken nu mai avansa.
La doi metri deasupra capului lui Claude, crengile se l\sar\ `n jos,
apoi se ridicar\ deodat\, elastice, d`nd drumul unor ghemotoace
vinete-cenu[ii ce se repezir\ pe alte ramuri, f\c`ndu-le s\ descrie o
mare curb\: maimu]e. Claude, furios [i u[urat totodat\, se-ntoarse,
crez`nd c-o s\-l `nt`mpine r`sete din toate p\r]ile; dar nici un indigen
nu r`dea; [i nici Perken. Claude se duse spre el:
Maimu]e!
Nu-s numai ele! Maimu]ele nu fac s\ p`r`ie crengile.
Claude `[i v`r` pistolul `n toc gest zadarnic `n lini[tea resta-
bilit\ peste toate vie]ile unite `n cangrena `n\bu[itoare a p\durii.

III
Noaptea, `n fine: o etap\-n plus spre mun]i, cu c\ru]ele dejugate
[i, sub acoperi[ul salei1, ca `ntr-un buzunar, acum st\p`nite, pie-
trele. O destindere ca-n baie... Claude trecea printre ]\ru[ii ce sus-
]ineau colibele de paie. Protejate de un mic acoperi[ tot de paie, `n
fa]a unor s\lbatici Buddha de argil\, ardeau lum`n\ri, puncte roze
sub puternica lumin\ a lunii. Pe jos, o umbr\-i trecu peste picioare,
se apropie de-a lui, `n t\cere. Se-ntoarse; boy-ul, care venea `n
urma lui, se opri, negru [i conturat pe frunzele de bananier aproape
fosforescente:
Domnul Svay plecat.
Sigur?
Sigur.
Duc\-se!
Boy-ul descul] disp\ru, parc\ s-ar fi confundat cu lumina ce-mp`n-
zea poiana: Hot\r`t, nu-i lipsit de calit\]i, `[i spuse Claude.
Desigur, Svay respecta ordinele... S\ lupte cu un du[man [tiut
nu-i displ\cea lui Claude; `ntr-un conflict, precis `[i reg\sea `n-
d`rjirea. Se-ntinse `n `nc\perea unde Perken dormea deja, culcat pe
burt\, cu palmele de-abia desf\cute.
Nu-[i putea potoli surescitarea ce i-o pricinuia avu]ia sa. Str\-
lucirea lunii le d\dea parc\ vocilor ]\ranilor o lung\ rezonan]\; apoi
devenir\ din ce `n ce mai rare. Murmurul unui povestitor [i, uneori,
1 Ad\post pentru drume]i. (n.a.)
CALEA REGAL| 265
o rumoare veneau `nc\ de la coliba de paie a c\peteniei satului;
`ncet\ [i asta, iar lini[tea tropical\ se a[ternu, legat\ de aerul saturat
de lun\, tulburat din c`nd `n c`nd de c`ntul solitar al vreunui coco[
ce se pierdea `ntr-o pace de planet\ stins\.
~n toiul nop]ii, un zgomot confuz `l trezi. Foarte slab, at`t de slab
`nc`t fu uimit c\ putuse s\-i tulbure somnul: ca ni[te ramuri t`r`te pe
p\m`nt. Prima privire o arunc\ spre pietrele lui, pe care le a[ezase
`ntre patul de campanie al lui Perken [i al s\u. Pira]ii n-ar fi ales, ca
s\ atace un sat, tocmai momentul c`nd se aflau albi `ntr-`nsul. Obo-
seala [i lenea `i disp\reau pe m\sur\ ce se trezea. F\cu deci c`]iva
pa[i prin fa]a salei, dar nu v\zu dec`t satul adormit [i propria umbr\,
lung\ [i albastr\... Culc`ndu-se la loc, r\mase aproape o or\ cu ure-
chea la p`nd\; sub v`ntul moale al nop]ii, aerul palpita ca o ap\.
Nimic, doar c`teva mugete, din ce `n ce mai rare, ale boilor trezi]i pe
jum\tate... ~n sf`r[it, adormi.
D\du, trezindu-se o dat\ cu r\s\ritul soarelui, de una dintre bucu-
riile cele mai depline pe care le cunoscuse vreodat\. ~nd`rjirea ce-l
`mpingea de luni de zile ne`ncetat spre o ac]iune at`t de nesigur\ era
justificat\. S\ri jos de pe patul de sc`nduri, f\r\ s-ating\ scara, [i se-
ndrept\ spre g\leata de ap\ l`ng\ care se afla boy-ul, v\rgat `n lung, ca
un pu[c\ria[, de umbrele ramurilor.
Domnu, `i spuse acesta `nceti[or, nu-i chip de g\sit c\ru]e-n sat.
Claude, dintr-un instinct de ap\rare, vru s\-l fac\ s\ repete
fraza, dar `[i d\du seama imediat c\ era cu totul inutil:
Unde-s c\ru]ele din sat?
~n p\dure, sigur. Plecat ast\-noapte.
Svay?
Nimeni altul putu face asta.
Imposibil s\ `nlocuie[ti c\r\u[ii. F\r\ c\ru]e, nici pietre. Zvonul
acela de ramuri, ast\-noapte...
{i c\ru]ele noastre?
C\r\u[ii sigur nu vrei merge mai departe. S\ duc s\ `ntreb?
Claude alerg\ `n sala [i-l trezi pe Perken, care z`mbi v\z`nd
pietrele:
266 ANDR MALRAUX
Svay a [ters-o ast\-noapte cu c\ru]ele din sat [i cu c\r\u[ii lor.
Deci, imposibil de schimbat cu al]ii. Iar cei cu care-am venit noi
vor vrea s\ se vad\ la ei `n sat, fire[te. Dar trezi]i-v\ odat\!
Perken `[i v`r` capu-n ap\; `n dep\rtare, ]ipau maimu]e. Se
[terse [i se `ntoarse spre Claude care, a[ezat pe-un pat, p\rea c\
num\r\ pe degete:
Prima solu]ie: s\-i c\ut\m pe cei care-au [ters-o...
Nu.
O g\leat\ de ap\ creeaz\ mari progrese `n luciditate! S\-i
oblig\m pe c\r\u[ii no[tri s\ continue.
Nu. Un ostatic, poate c\...
Adic\?
S\-l re]inem pe unul dintre ei [i s\-i anun]\m pe ceilal]i c\ va
fi `mpu[cat dac\ ne p\r\sesc.
Xa se-ntorcea, cu o mutr\ de copil `mb\tr`nit [i serios, ]in`nd
dou\ c\[ti `n m`n\: soarele, de pe acum, `l lovea `n cre[tet.
Domnu, eu m-am dus s\ v\d; c\r\u[i ai no[tri plecat [i ei.
Ce?
Eu spusesem c\ ei nu plecat, c\ v\zut c\ru]ele. C\ru]ele noas-
tre nu plecat; numai c\ru]ele satului plecat. Dar c\r\u[ii plecat to]i.
Claude se duse spre coliba `nd\r\tul c\reia se `n[iraser\ c\ru]ele
seara trecut\, la `ntoarcerea de la templu; ele se aflau acolo, l`ng\
boii priponi]i. S\ se fi temut Svay c\ de va veni s\ le ia de-acolo,
at`t de aproape de sala, i-ar trezi pe albi?
Xa? Tu [tii s\ m`ni c\ru]a?
Sigur, domnu...
Satul era pustiu. Numai c`teva femei. S\ lase caii [i s\ m`ne
fiecare c`te-o c\ru]\? Nu era vorba dec`t s\ lase boii s\-i urmeze pe
cei din fa]a lor, condu[i de Xa. Trei c\ru]e cu totul. Era pu]in. {i s\
lase caii... ~n caz de atac, cum s\ te aperi dintr-o c\ru]\? Era nevoie
de toat\ exaltarea ce i-o impunea voin]a de-a continua, de-a `nainta
mereu, `mpotriva p\durii [i `mpotriva oamenilor, pentru a lupta
`mpotriva sec\tuirii ce suia din acest abandon [i `ncepea s\ redea
junglei matinale puterea ei.
Xa, strig\ Perken, unde-i ghidul \la?
CALEA REGAL| 267
{i-a luat c`mpii, domnu!...
Nu mai aveau c\l\uz\. S\ str\bat\ mun]ii, s\ g\seasc\ trec\toarea,
[i `nc\ ei singuri; apoi, `n ultimele sate cu ]\rani malarici, pe deasupra
c\rora se-nv`rteau seara roiuri de ]`n]ari dense precum razele soarelui,
s\ tr\iasc\, s\ g\seasc\ al]i c\ru]a[i, s\ continue `n fine...
Avem busola, spuse Claude, [i pe Xa. Drumurile s`nt at`t de
rare, `nc`t vor fi f\r\ `ndoial\ vizibile...
Dac\ vrei cu orice pre] s\ sf`r[e[ti sub form\ de gr\m\joar\
colc\ind de g`ng\nii, mijlocul \sta nu-mi pare r\u ales. Pune-]i
casca `n cap dec`t s-o ]ii `n m`n\, soarele s-a `n\l]at...
S\ `ncerc\m, `i venea lui Claude s\ `i r\spund\. Dar, cu toat\
voin]a lui de-a sc\pa de acest sat ai c\rui locuitori parc\ fugiser\-n
fa]a unei invazii, din aceast\ poian\ `ncercuit\ de mari trunchiuri
de arbori pe care le sporea [i mai mult lumina matinal\, [ov\ia. Va
continua s\ mearg\ `nainte, orice s-ar `nt`mpla, numai asta era
sigur. Dar cum?
~n regiunea asta, urm\ Perken, destui oameni cunosc drumul spre
mun]i. Am s\ m\ duc cu Xa `n s\tucul f\r\ sala, Tek, pe care l-am
v\zut `nainte de-a ajunge aici. Inutil s\ sper\m c\ vom g\si c\r\u[i.
Dar am s-aduc un ghid; nu cred ca Svay s\ fi trecut pe-acolo.
Boy-ul `ncepuse s\ preg\teasc\ [eile.
Cele dou\ siluete, scuturate zdrav\n de trapul c\lu]ilor, se afundau
`n tran[eea de frunze, ca minerii-n p\m`nt; negre, se iveau deodat\ `n
verde, din loc `n loc, c`nd vreo raz\ de soare se izbea de potec\...
Dac\ vor g\si pe loc o c\l\uz\, `[i spuse Claude, dac\-l pun
s-alerge, va fi `nd\r\t pe la pr`nz... Da, dac\ g\sesc o c\l\uz\...
Svay n-o fi golit [i Tak-ul, tot a[a cum pustiise satul \sta?
Sc\rile de intrare fuseser\ trase `n\untru, `n colibele de paie
coco]ate pe bulumaci. Prin tremurul v\zduhului, totul `ncepea s\ se
clatine sub imperceptibilul fior ce-l declan[eaz\ sosirea marelui
z\duf... Se duse s\ se-a[eze pe patul s\u de campanie, cu b\rbia `n
palme. Un ghid, p`n\-n mun]i?... Din toate p\r]ile poieni]ei, `n jurul
tr`mbei de lumin\ frem\t\toare [i-al a[ez\rilor omene[ti, p\durea
se-ntindea, neclintit\ [i mi[c\toare totodat\. Pe deasupra ei, lumina
268 ANDR MALRAUX
str\b\tut\ de domoale-nfior\ri se descompunea `n ape, ca moarul;
p\durea-l p\trundea p`n\ la stupoare, fiecare und\ de-a ei expir`nd,
c\ldu]\ [i supl\, pe pielea lui transpirat\; se cufund\ `ntr-o reverie
voalat\ de mari pete de somn.
Pasul `ndep\rtat [i zorit al cailor `l trezi. Ora unsprezece. Ghidul
\sta alerga neobi[nuit de repede... Ascult\ cu spr`ncenele `ncruntate,
]in`ndu-[i r\suflarea. Zgomotul venea din p\m`nt; caii, `n ad`ncul
frunzi[ului, galopau... Un om nu e-n stare, dup\ dou\ ceasuri de
drum, s\ se ]in\ de ni[te cai `n galop. De ce `ntoarcerea asta at`t de
grabnic\? Se c\zni zadarnic s\ prind\ vreun zgomot de pa[i; nimic
dec`t marea lini[te a lumini[ului, un zumzet fin de g`ng\nii la nive-
lul p\m`ntului [i, `n dep\rtare, tropotul sacadat al copitelor...
Alerg\-n drum. Trop, tropa-trop... caii se apropiau. ~n sf`r[it,
deslu[i ni[te umbre, s\ltate [i scobor`te `n galop, apoi, cei doi c\l\re]i
str\b\t`nd o pat\ de soare; `i v\zu limpede, apleca]i pe coama cailor, cu
casca pe ceaf\ nimeni nu alerga `ntre ei. Avu impresia, nu a unei
pr\bu[iri, ci a unei descompuneri lente, fade, irezistibile... Cei doi
oameni, redeveni]i umbre, str\b\tur\ o alt\ raz\ [i fur\ lumina]i din
nou. Xa, din ce `n ce mai aplecat, cu dou\ pete albe pe umeri m`ini
se contura pe-o form\ nedeslu[it\: un om c\lare-n spatele lui.
Ei?
Semn prost!
Perken s\ri de pe cal.
Svay?
~[i [tie bine meseria. A fost pe-acolo, i-a rechizi]ionat pe to]i
cei care cunosc trec\torile, ca s\-i ia cu el spre sud.
Dar \sta pe care l-a]i adus cu voi?
{tie drumul prin satele moilor.
Ce triburi s`nt pe-acolo?
Kediengii stungilor. Nu-i alt\ solu]ie.
Dec`t s\ trecem imediat `n ]inutul nesupu[ilor?
Da. Urm`nd Calea Regilor, avem `nc\ o por]iune necunoscut\,
o parte supus\ [i una disident\. ~n partea supus\, Dumnezeu mai
[tie ce poate inventa administra]ia francez\!
CALEA REGAL| 269
Ramges o s\ fie furios c`nd o s\ afle ce-am g\sit.
A[a c\ trebuie s\ renun]\m la trec\toarea cea mare [i s\ trecem
prin disiden]\. Ghidul \sta cunoa[te potecile care duc la primul sat
stung, cel unde se fac schimburile; de-acolo, `n Siam, prin micile
trec\tori.
Pornim spre vest?
Da.
A[adar, nu-i cunoa[te]i pe ace[ti stungi?
Dar, evident, trebuie s\ alegem ]inutul unde se afl\ Grabot.
Ghidul [tie numai c\ e un alb pe-acolo. Dar `n]elege dialectul stung.
~n sat, vom schimba ghidul fiindc\ trebuie s\ proced\m oficial, ca
s\ cerem voie pentru a trece c\peteniile [i o s\ vedem ce-o s\ r\s-
pund\... Mai am dou\ termosuri pline cu alcool [i podoabe de sticl\,
mai mult dec`t face permisul de trecere... Nu-i cunosc, dar cred c\ ei
[tiu cine s`nt. Dac\ Grabot nu vrea s\ ne ducem la el, va trimite un
ghid ca s\ ne fac\ s\ trecem pe vreun drum ocolit...
S`nte]i sigur c-au s\ ne lase s\ trecem?
N-avem de ales. De vreme ce oricum trebuie s\ mergem prin
regiunile nesupuse, mai cur`nd sau mai t`rziu... Ghidul spune c\ cei
de-acolo s`nt r\zboinici, dar c\ recunosc leg\m`ntul rachiului de
orez...
Cambodgianul, `ndesat, cu nasul coroiat ca al statuilor lui
Buddha, tocmai desc\leca [i, cu m`inile-ncruci[ate, a[tepta. Un-
deva se b\tea cu o piatr\ fierul unei securi, pentru despicatul nu-
cilor de cocos, f\r\ `ndoial\. Xa trase atent cu urechea. Zgomotul
`ncet\: prin g\urile colibelor, femeile `ngrijorate, cu ochiul ager,
`i urm\reau pe albi.
Ce-a c\utat aici Grabot?
Erotism, mai `nt`i (m\car c\ femeile de prin p\r]ile astea s`nt
mult mai ur`te dec`t cele din Laos); probabil c\ puterea `nseamn\
pentru el posibilitatea de-a abuza de ea...
Inteligent?
Perken `ncepu s\ r`d\, dar se opri `ndat\, ca [i cum ar fi fost
surprins auzindu-[i r`sul.
270 ANDR MALRAUX
C`nd `l cuno[ti, `ntrebarea pare ridicol\, [i totu[i... Nu s-a
g`ndit niciodat\ dec`t la el, dec`t la ceea ce-l izoleaz\ mai degrab\,
dar a[a cum al]ii se g`ndesc la joc sau la putere... Nu e un cineva,
dar sigur e ceva de el. Din cauza curajului, e mult mai desp\r]it de
lume dec`t dumneata sau dec`t mine, pentru c\ el n-are speran]\,
nici m\car inform\, [i fiindc\ gustul pentru spirit, c`t de slab ar fi,
te une[te cu universul. Mi-a spus odat\, vorbind de ceilal]i, de
cei pentru care oamenii ca el nu exist\, despre cei cumin]i: Nu-i
atingi niciodat\ dec`t lovindu-i `n pl\cerea lor; ar trebui scornit
ceva ca sifilisul. A ajuns `n batalioane1, plin de entuziasm pentru
batalionarii pe care nu-i cuno[tea `nc\. Pe vapor, o p`nz\ `i sepa-
ra pe nou-veni]i de recidivi[ti [i de evada]ii prin[i. O p`nz\ cu dou\
sau trei g\uri `n ea. ~ncepe s\ se uite printr-una [i se d\-napoi deo-
dat\: ceva p\trunsese prin p`nz\, ca o lovitur\ un deget `ntins, cu
o unghie roas\, ascu]it\ `nc\, numai bun\ s\-i scoat\ [i cel\lalt
ochi... E un om realmente singur [i, ca to]i oamenii singuri, obligat
s\-[i mobileze singur\tatea, ceea ce [i face prin curajul lui... A[
vrea s\-]i explic...
Se g`ndi.
Dac\ toate astea s`nt exacte, `[i spunea Claude, Grabot nu
poate tr\i dec`t bizuindu-se pe ceva indiscutabil, care-i permite s\
se admire...
Fo[netul de aripi al g`zelor r\t\cea prin t\cerea aceea. Un purcel
negru `naint\ `ncet, ca [i cum ar fi luat `n st\p`nire satul amu]it.
... Uite cam ce-mi spunea: S\ ri[ti s\-]i crape capul, poate s\-]i
pese ori ba. Eu joc o carte pe care ceilal]i n-o joac\, fiindc\, dac\-i
vorba s\ crape, fac pe ei de fric\. Mie nu mi-e! O s\ fie foarte bine [i
niciodat\ n-o s\ fie prea devreme, fiindc\ e singurul lucru pe care
s`nt `n stare s\-l fac cum trebuie. {i de c`nd pu]in `mi pas\ de-o s\
cr\p, ba mai degrab\ `mi place, totul se poate; dac\ lucrurile merg
prost, apoi nu merg mai departe dec`t revolverul meu... {i el mi-ajunge
ca s\ le pun cap\t... E `ntr-adev\r foarte curajos. ~[i d\ seama c\
nu e prea inteligent, ba chiar [i necioplit de cum se-ntoarce la
1 E vorba de batalioanele franceze de infanterie u[oar\ din Africa, zise [i BatdAf,
create `n 1832, unde erau `ncorpora]i recru]ii condamna]i disciplinar. (n.tr.)
CALEA REGAL| 271
ora[; atunci, compenseaz\ el tr\ie[te `n curaj ca-ntr-un fel de
familie... ~n a-[i risca via]a g\se[te aceea[i pl\cere pe care-o g\sim
cu to]ii, dar ceva mai acut\, fiindc\-i mai necesar\. {i e capabil s\
mearg\ dincolo de risc, are gustul unui soi de grandoare
du[m\noas\, rudimentar\, dar, cu toate astea, pu]in comun\; ]i-am
istorisit cum [i-a pierdut ochiul. S-o porne[ti singur, absolut singur,
`ntr-un ]inut ca \sta... a[a ceva pretinde [i o anumit\ `ndr\zneal\...
Nu cuno[ti `n]ep\tura scorpionului negru? ~n ce m\ prive[te,
cunosc senza]ia fitilelelor `n carne; scorpionul e [i mai dureros, [i
nu-i pu]in spus. Fiindc\ l-a apucat o violent\ repulsie nervoas\ c`nd
a v\zut unul, s-a l\sat `n]epat dinadins. A te refuza f\r\ rezerve
lumii, asta `nseamn\ `ntotdeauna a suferi teribil pentru a-]i dovedi
t\ria. E-n toate astea un imens orgoliu primitiv, dar c\ruia via]a [i
nu pu]in\ suferin]\ i-au dat p`n\ la urm\ o form\... Ca s\-[i ajute un
prieten `ntr-o istorie absurd\, era c`t pe-aci s\ fie m`ncat de furnici
(lucru mai pu]in impresionant dec`t pare la prima vedere, din cauza
teoriei lui cu revolverul).
Nu crede]i c\ e posibil s\ te sinucizi?
Probabil c\ nu e mai greu s\ mori pentru tine `nsu]i dec`t s\
tr\ie[ti pentru tine `nsu]i, dar eu m\ `ndoiesc... Trebuie s\ te sinu-
cizi c`nd decazi, dar atunci c`nd decazi ]i-e din nou drag\ via]a...
~ns\ el o crede, asta-i important.
Dac-o fi murit?
Colibele de paie erau din ce `n ce mai `nchise.
Dac\ s-ar fi v`ndut obiecte europene, ghidul ar [ti, ca to]i cei
care se duc `n satul unde se practic\ trocul. L-am `ntrebat. Nu s-a
v`ndut nimic. Oficial, c\peteniilor indigene le vom cere dreptul de
trecere, `n orice caz...
Privi `mprejurul s\u:
Femei, nimic altceva dec`t femei... Un sat de femei... Nu te
tulbur\ atmosfera asta unde nu e nimic masculin, toate femeile
astea, toropeala asta at`t de... de violent sexual\?
O s\ v\ excita]i mai `ncolo, mai `nt`i s\ plec\m!
272 ANDR MALRAUX

Boy-ul str`nse bagajele `ntr-o c\ru]\ [i `njug\. Atelajele, unul

dup\ altul, se oprir\ `n dreptul salei; pietrele fur\ scobor`te nu f\r\
cazn\, pe patul pliant al lui Claude. ~n fine, c\ru]ele pornir\. Ghidul
o m`na pe cea din frunte, Xa pe cea de-a doua. Claude, `ntins `ntr-a
treia, l\sa boii mai mult s\ mearg\ singuri, dec`t s\-i m`ne; Perken,
c\lare, `ncheia convoiul. Calul lui Claude, c\ruia boy-ul `i d\duse
drumul, `i urma `ncet, cu capul plecat. Docilitatea lui `l lumin\ pe
danez. Cel mai cuminte, `[i spuse el, e s\ nu-l abandon\m. {i-i
prinse h\]ul de ultima c\ru]\, `n fa]a lui. ~n clipa c`nd curba drumului
PARTEA A TREIA
urma s\ fac\ nev\zut satul, el `ntoarse capul; c`teva gratii fuseser\
date la o parte, [i femeile `i priveau, mirate [i curioase.
 I

Aceast\ disiden]\ pe jum\tate s\lbatic\ era la fel de `ndoielnic\,

la fel de amenin]\toare ca p\durea. ~n satul mai putrezit dec`t tem-
plele unde avea loc trocul, ultimii cambodgieni, teroriza]i, ocoleau
toate `ntreb\rile privitoare la sate, la c\petenii, la Grabot... (P\rea
totu[i c-ar fi auzit vorbindu-se despre Perken.) Nimic din nep\sarea
voluptoas\ a Laosului [i a Cambodgiei de Jos: s\lb\ticie, cu miro-
sul ei de carne. ~n fine, `n schimbul celor dou\ sticle de alcool
european, trimi[ii anun]ar\ c\ trecerea [i o c\l\uz\ erau `ng\duite.
R\m`nea de v\zut de c\tre cine; dar, de c`nd urcau spre centrul
stung, o [i mai mare `ngrijorare `l ap\sa. Perken tocmai `l oprise pe
Claude, apuc`ndu-l violent de bra]:
Uit\-te la picioarele dumitale. Nu mi[ca.
La cinci centimetri de piciorul lui drept, dou\ buc\]i de bambus
foarte ascu]ite ie[eau din p\m`nt ca v`rfurile unei furci.
Perken le ar\t\ cu degetul.
Ce mai e [i asta?
El [uier\ printre din]i, f\r\ s\ r\spund\; `[i azv`rli ]igara. Dup\
o curb\ foarte ro[ie `n aerul verzui, `ngro[at de acel sf`r[it al zilei,
]igara atinse p\m`ntul; l`ng\ ea, alte dou\ v`rfuri.
Ce-s dr\coveniile astea?
}epu[ele de r\zboi.
Claude se uit\ la moiul care-i a[tepta `[i `nlocuiser\ ghidul `n
sat rezemat de arcul lui.
276 ANDR MALRAUX
N-ar fi trebuit ca \sta s\ ne previn\?
St\m prost...
~[i relu\ drumul, t`r[`indu-[i picioarele la suprafa]a p\m`ntului, `n
urma petei g\lbui a ghidului c\ruia Claude nu-i mai vedea dec`t c`rpa
ce-i `nf\[ura coapsele, parc\ m`njit\ de s`nge: nici `ntru totul animal,
dar nici omenesc. De fiecare dat\ c`nd piciorul, `n loc s\ r`c`ie
p\m`ntul, trebuia s\ se ridice bu[teni, trunchiuri , mu[chii gambei
se `ncordau de team\ s\ nu fac\ un pas pripit; legat de ei prin inter-
mediul primejdiei, Claude ducea acum o via]\ de orb. Ochilor s\i
aproape inutili, oric`te eforturi ar fi f\cut s\ vad\, le lua locul mirosul
izbit de `ngrijor\toare pale de aer cald duhnind a humus; cum s\ vezi
]epu[ele, dac\ frunzele putrezite n\p\deau poteca? Dependen]\ de
sclav, picioare legate... Se ap\ra de acest mers prudent, dar mu[chii
`ncorda]i ai gambei erau mai tari dec`t mintea lui.
{i boii no[tri, Perken? Dac\ ni-i doboar\ pe vreunul dintre ei?...
Nu-i mare primejdie: ei simt ]epu[ele mult mai bine dec`t noi.
S\ se suie-n c\ru]ele ce veneau `n urm\, m`nate numai de Xa?
Asta ar fi `nsemnat, pe deasupra, s\ se [i lipseasc\ de ap\rare
dac-ar fi fost ataca]i...
Traversar\ albia secat\ a unui r`u, odihnitoare ca un popas din
pricina pietri[ului ei ce nu putea ascunde nimic: la c`]iva metri,
`ntre moi, `n picioare, pe pov`rni[ul malului de lut, `n[irui]i pe ver-
tical\ `i priveau, `ncremeni]i `ntr-o nemi[care inuman\ ce parc\ nu
pornea din ei, ci din toiul lini[tii.
Dac\ iese prost, o s-avem du[mani [i-n spate.
Cei trei s\lbatici `i urm\reau din ochi, continu`nd s\ stea neclinti]i;
doar unul dintre ei avea un arc. Poteca era acum mai pu]in `ntune-
coas\, arborii mai r\sfira]i: trebuia s\ mearg\ tot cu grij\, dar obsesia
mai sl\bise. ~n sf`r[it, lumina poienilor se ivi la cap\tul potecii.
Ghidul se opri `n dreptul lianelor sub]iri de trestie indian\,
`ntinse la-n\l]imea g`tului, [i le desf\cu. }epii lor mici luceau [i se
pierdeau `n soare. Claude nu le v\zuse. Dac\ iese prost, n-o s\ fie
prea u[or s-o [tergem de-aici, `[i spuse el.
Moiul punea grijuliu fer\straiele la loc.
CALEA REGAL| 277
De-a curmezi[ul poienii, nici o potec\. Totu[i, cel pu]in una,
pornea de-aici: cea pe care veniser\ [i care trebuia s\ continue [i
dincolo de lumini[. Cu toat\ tihna ei, poiana asta unde trebuiau s\
doarm\ `]i inspira o via]\ de prizonierat: o jum\tate n\p\dit\ de
umbr\, cealalt\ de lumina prea galben\ care anun]a venirea serii.
Nici un palmier; Asia nu era prezent\ dec`t prin c\ldur\, prin
dimensiunile colosale ale c`torva arbori cu trunchiurile ro[ietice [i
prin densitatea lini[tii c\reia zumzetul miriadelor de g`ze [i, uneori,
]ip\tul solitar al unei pas\ri, ce se l\sa pe c`te una dintre cele mai
`nalte crengi, `i d\deau o `ntindere solemn\. Pas\rea-[i str`ngea ari-
pile peste ]ipetele astea pierdute ca o ap\ somnolent\; colo-n v`rf,
creanga se leg\na u[or, aproape `necat\ `n cea]a serii, pe c`nd dinco-
lo de toat\ aceast\ vegeta]ie f\r\ poteci [i f\r\ urme, ce scobora spre
ad`ncimi ascunse de cea]\, mun]ii se conturau pe cerul deja mort. Ca
viermii `n arborii gigan]i, moii luptau aici cu obiecte fine [i uci-
g\toare; `n aceast\ reculegere, via]a lor subteran\ [i inexplicabila lor
prezen]\ deveneau [i mai amenin]\toare; pentru trei in[i f\r\
escort\, condu[i de-o c\l\uz\ trimis\ de bun\voie, nu era nevoie de
]epu[e, nici de liane ucig\toare; de ce s\ fi ferit ei astfel lumini[ul
acela? Grabot n-o fi vr`nd s\ neglijeze nimic ca s\-[i asigure liber-
tatea? `[i spuse Claude; ca [i cum raritatea unui g`nd `ntr-un aseme-
nea loc l-ar fi f\cut imediat comunicabil, Perken ghici `ntrebarea:
S`nt sigur c\ nu e singur...
Adic\?
Nu-i el singur [eful. Sau atunci, s\ fi c\zut oare p`n\-ntr-at`ta
`n s\lb\ticie...
Ezit\. Cuv`ntul p\rea s\ se `ntind\ peste solemnitatea vegeta]iei,
justificat aproape imediat de ghidul ghemuit ce-[i r`c`ia, la genunchi,
coaja alb\ cauzat\ de o boal\ de piele.
... ~nc`t s\ se fi schimbat cu totul...
Iar\[i necunoscutul. Expedi]ia-i `mpingea spre acest om ca spre
linia nev\zut\ a C\ii Regale. {i el, de asemenea, `i desp\r]ea de
soarta lor. Totu[i, le `ng\duise trecerea...
278 ANDR MALRAUX
Fotografiile aduse din Bangkok de Perken tr\iau `n Claude cu
autoritatea obsesiei: un voinic jovial, chior, plimb`ndu-[i prin jun-
gl\ [i prin barurile chineze[ti din Siam casca dat\ pe ceaf\ [i r`sul
`n hohote, cu gura deschis\ [i spr`ncenele ridicate. Cuno[tea aceste
fe]e pe care expresia de copil reapare sub brutalitatea b\rbatului, `n
r`s, `n ochii holba]i de uimire, `n gesturi: casca v`r`t\ dintr-o lovi-
tur\, prin surprindere, p`n\ peste urechi `n capul unui prieten sau al
unui du[man... Ce mai r\m`nea aici dintr-un om de ora[? Numai
de n-o fi c\zut `n s\lb\ticie.
Claude c\ut\ ghidul; acesta c`nta o melopee pe care-o asculta
Xa, l`ng\ boii nemi[ca]i; focurile aprinse pentru noapte p`r`iau
`ncet, nu departe de paturile f\cute sub pologul contra ]`n]arilor (nu
`n corturi, din pricina c\ldurii).
Scoate poloagele, spuse Perken. E destul c`t ne lumineaz\
afurisitul \sta de foc. S\-ncerc\m m\car s\-i vedem la fa]\ pe cei
care ne-ar ataca!
Lumini[ul era `ntins [i orice atac ar fi trebuit s\ str\bat\ mai
`nt`i un teren descoperit.
Dac\ se-nt`mpl\ ceva, cel care st\ de veghe doboar\ mai `nt`i
ghidul [i o tulim apoi pe dup\ tufi[ul \sta din dreapta, ca s\ ie[im
la lumin\...
Chiar [i-nving\tori, f\r\ ghid...
Tot ce-i ap\sa p\rea c\ e-n m`na lui Grabot, ca un z\vor.
Ce crezi c-o s\ fac\, Perken?
Grabot?
Fire[te!
S`ntem at`t de aproape de el, de ceea ce ne poate veni de la el,
c\ nu m\-ncred `n previziunile mele...
Focul continua s\ trosneasc\; flac\ra, dimpotriv\, se `n\l]a dreapt\
[i clar\, aproape roz\, nelumin`nd dec`t tr`mbele tremur\toare ale
fumului ei, desen`nd reflexe `n mald\rul frunzi[ului ce-abia se mai
distingea pe cer. ~n fa]a mizei pe care-o angajase, el nu-l cuno[tea pe
omul acela.
Cu toate ]epu[ele, crezi c-o s\ ne lase s\ trecem?
Dac\ e singur, da.
CALEA REGAL| 279
{i e[ti sigur c\ nu cunoa[te valorea acestor pietre?
Perken d\du din umeri:
Un incult. Eu `nsumi...
Dac\ nu e singur tovar\[ul lui?
|sta sigur nu-i un alb. {i onestitatea e puternic\ printre cei ce
cuteaz\ s\ urce pe-aici. Eu i-am adus servicii lui Grabot...
R\mase pe g`nduri, privind la ierburile de pe jos:
A[ vrea s\ [tiu de ce se ap\r\ el... cu vechile lui visuri, cu
dec\derea sa se-ncing pasiunile...
R\m`ne de v\zut care.
}i-am vorbit de-un om care punea s\ fie legat `n pielea goal\
de c\tre femei, la Bangkok... El era \sta. Nu e cu mult mai absurd
dec`t s\ pretinzi s\ te culci [i s\ tr\ie[ti [i s\ tr\ie[ti cu o alt\
f\ptur\ omeneasc\... Dar el e cumplit de umilit din cauza asta...
Fiindc\ se [tie?
Nu se [tie. Fiindc\ a f\cut-o. {i atunci, compenseaz\. F\r\
`ndoial\ c\ mai ales pentru asta a venit aici. Curajul compenseaz\...
{i, pentru ca micile ru[in\ri s\ nu at`rne greu, ajunge chiar [i asta...
Ca [i cum slaba amploare a gesturilor omene[ti ar fi fost incon-
ciliabil\ cu aceast\ imensitate, Perken ar\ta cu b\rbia lumini[ul [i
mun]ii ce se topeau `n `ntuneric. De la zidul de arbori p`n\-n
dep\rt\rile ce se confundau cu noaptea, de la cerul unde se iveau
stelele mai limpezi dec`t focul, la marea p\dure primitiv\, for]a
lent\ [i nem\surat\ a stingerii zilei `l cople[ea pe Claude cu senti-
mentul solitudinii, reda vie]ii sale caracterul ei de h\r]uial\. ~l
cople[ea cu o invincibil\ indiferen]\, ca [i certitudinea mor]ii.
~n]eleg c\ nu-i pas\ de moarte...
Nu, de ea nu-i e team\, ci de a fi omor`t; el ignor\ moartea. A nu
te teme s\ prime[ti un glon] `n cap, ce mare scofal\?!
{i, mai `ncet:
~n burt\, e oarecum mai nelini[titor... pentru c\ dureaz\... {tii
la fel de bine ca mine c\ via]a n-are nici un sens; chiar [i tr\ind sin-
gur, nu scapi deloc preocup\rii fa]\ de propriul destin... Moartea-i
aici, `n]elegi, ca... irefutabil\ dovad\ a absurdit\]ii vie]ii...
Pentru oricine.
280 ANDR MALRAUX
Pentru nimeni! Ea nu exist\ pentru nimeni. Prea pu]ini ar
mai putea tr\i... To]i se g`ndesc la faptul de... ah! cum s\ te fac s\
pricepi?... de-a fi omor`t, uite. Ceea ce n-are nici o importan]\.
Moartea-i altceva, e contrariul. Dumneata e[ti prea t`n\r. Eu am
priceput-o prima oar\, v\z`nd cum `mb\tr`ne[te o femeie pe care...
`n fine, o femeie (]i-am vorbit, de altfel, de Sarah...). Apoi, ca [i
cum acest avertisment n-ar fi fost de-ajuns, c`nd m-am pomenit
impotent pentru prima dat\...
Cuvinte smulse, ce nu ajungeau la suprafa]\ dec`t rup`nd mii de
r\d\cini `nd\r\tnice. {i urm\:
Niciodat\ `n fa]a unui mort... S\ `mb\tr`ne[ti, uite, s\-mb\tr`-
ne[ti. Mai ales c`nd e[ti separat de ceilal]i. Dec\derea. Ce m-apas\
e cum s\ zic? condi]ia mea de om: c\ eu `mb\tr`nesc, c\ acest
lucru cumplit, timpul, se dezvolt\ `n mine ca un cancer, irevoca-
bil... Timpul, uite asta-i.
Toate porc\riile astea de g`ng\nii vin spre lanterna noastr\,
supuse luminii. Termitele tr\iesc `n termitiera lor, supuse termi-
tierei lor. Eu nu vreau s\ fiu supus.
P\durea `[i g\sise `n vasta mi[care a serii intima ei corespon-
den]\; via]a s\lbatic\ a p\m`ntului suia o dat\ cu noaptea. Claude
nu mai putea `ntreba; cuvintele ce se formau `n mintea lui treceau
pe deasupra lui Perken, ca venind dintr-un r`u subteran. Separat,
prin `ntreaga p\dure, de cei pentru care exist\ ra]iune [i adev\ruri,
omul acesta din fa]a lui c\uta oare un sprijin uman `mpotriva fan-
tomelor proprii str`nse l`ng\ el `n `ntuneric? Tocmai `[i scosese
revolverul. O lumin\ slab\ lunec\ de-a lungul ]evii.
Toat\ via]a mea depinde de ceea ce g`ndesc despre gestul de-a
ap\sa pe acest tr\gaci `n clipa c`nd `mi v`r `n gur\ ]eava. E vorba de-
a [ti dac\ g`ndesc m\ distrug sau ac]ionez. Via]a e o materie, con-
teaz\ s\ [tii ce faci din ea cu toate c\ nu facem niciodat\ nimic cu
ea, dar s`nt mai multe feluri de-a nu face nimic dintr-`nsa. Spre a tr\i
`ntr-un anume fel, trebuie s\ fi sf`r[it cu amenin]\rile ei, cu dec\derea
[i cu celelalte; revolverul e atunci o bun\ garan]ie, c\ci e u[or s\ te
omori c`nd moartea e un mijloc... ~ntr-asta st\ for]a lui Grabot...
CALEA REGAL| 281
Noaptea ce se l\sase cu totul, plonja p`n\-n cele mai `ndep\rtate
t\r`muri ale Asiei, o dat\ cu lini[tea deasupra singur\t\]ilor. Dea-
supra micului sf`r`it al focurilor, vocile celor doi indigeni urcau,
clare [i monotone, dar f\r\ ecou, prizoniere; foarte aproape de
d`n[ii, un de[tept\tor zdrav\n m\sura cu precizie t\cerea nesf`r[it\
a junglei. Mai mult dec`t focul, mai mult dec`t vocile acelea, tic-
tacul `l lega pe Claude de via]a oamenilor, prin statornicia, prin
claritatea lui, prin ceea ce are invincibil orice obiect mecanic. G`n-
dul lui ie[ea deasupra, dar hr\nit de ad`ncurile din care sc\pase, do-
minat `nc\ de for]a supranaturalului ce urca din noapte [i din
p\m`ntul ars, de parc\ totul, p`n\ [i p\m`ntul, [i-ar fi impus s\-l
conving\ de mizeria uman\.
{i cealalt\ moarte, cea care e-n noi?
S\ exi[ti `mpotriva tuturor acestora (Perken ar\ta cu privirea
amenin]\toarea maiestate a nop]ii), pricepi ce vrea s\-nsemne asta?
S\ exi[ti `mpotriva mor]ii e acela[i lucru. Mi se pare uneori c\ m\
p\c\lesc singur `n privin]a acelei clipe. {i poate c\ totul se va rezol-
va `ndat\, printr-o s\geat\ mai mult sau mai pu]in dezgust\toare...
Nu ne alegem moartea...
Dar tocmai faptul de-a accepta s\-mi pierd moartea, m-a f\cut
s\ aleg via]a.
D`ra ro[ie ce-i desena um\rul se mi[c\; f\r\ `ndoial\, `ntinsese
m`na. Gest infim, ca aceast\ mic\ pat\ uman\ cu picioarele pier-
dute-n umbr\, cu vocea-i ritmat\ `n imensitatea plin\ de stele.
Aceast\ singur\ voce, `ntre cerul str\lucitor, moarte [i `ntunecimi,
venea de la un om, dar av`nd ceva at`t de inuman, `nc`t Claude se
sim]ea desp\r]it de ea ca de-o nebunie incipient\.
Dumneata vrei s\ mori av`nd o con[tiin]\ profund\ a mor]ii,
f\r\... s\ cedezi?
Era s\ mor! Dumneata nu cuno[ti exaltarea ce se na[te din
absurditatea vie]ii, c`nd te afli `n fa]a ei ca-n fa]a unei femei des...
F\cu gestul de-a smulge:
... Despuiate. Goal\, deodat\...
Claude nu-[i mai putea lua ochii de la stele:
Aproape to]i ne rat\m moartea.
282 ANDR MALRAUX

Eu `mi petrec via]a v\z`ndu-mi-o. {i ceea ce vrei s\ spui dum-

neata pentru c\ [i dumitale ]i-e team\ e adev\rat: se poate s\ fiu
mai pu]in tare dec`t moartea mea. At`ta pagub\! E totu[i [i ceva...
mul]umitor `n zdrobirea vie]ii...
Nu te-ai g`ndit niciodat\ realmente s\ te omori?
Nu ca s\ mor m\ g`ndesc la moartea mea, ci ca s\ tr\iesc.
Aceast\ `ncordare a vocii nu reflecta dec`t o singur\ pasiune;
o bucurie sf`[ietoare, f\r\ speran]\, ca o epav\ din ad`ncuri la fel
de-ndep\rtate ca ale `ntunecimii.
II

Iar\[i ceasuri de mers, de cum se trezir\, printre ]epu[ele de r\z-

boi mai pu]in numeroase [i lipitori; din timp `n timp, ]ip\tul puternic
al maimu]elor se repercuta `n cascad\ p`n\-n fundul v\ii, `ntrerupt de
bufnitura `nfundat\ a ro]ilor de la c\ru]e lovindu-se de buturugi.
~ncepeau s\ vad\ satul stung, la cap\tul potecii, ca-n cercul tul-
bure al unui binoclu. Invadase lumini[ul. Claude `i privea `nt\ri-
turile de lemn, ca pe-o arm\ necunoscut\; aceste b`rne ridicate ca
ni[te bariere [i care ascundeau p\durea (se aflau acum foarte
aproape) m\rturiseau cu violen]\ o for]\ pe care-o sugerau p`n\ la
spaim\ singurele obiecte ce se iveau deasupra meterezelor: un mor-
m`nt `mpodobit cu feti[uri din pene [i un enorm craniu de gaur1.
Lumina marii c\lduri lucea ca moarul pe coarnele lui, de parc\
p\durea disp\rut\ `napoia `naltei baricade n-ar fi l\sat `n locul ei
dec`t aceste obiecte neobi[nuite, `ncastrate `n cerul eliberat de frun-
ze. Ghidul d\du la o parte [i alte c`teva liane de palmier indian [i le
`ntinse la loc, `n urma c\ru]elor.
Portalul era `ntredeschis; intrar\. Moiul care-l p\zea `l `nchise-n
urma lor cu patul pu[tii. Uite ceva de la Grabot, `n sf`r[it! `[i zise
Claude. Coco[ul pu[tii nu-i `nchis, constat\ Perken; dar pocnetul
de lemn al portalului `nchis la loc `l `mpinse `nainte.

1 Zimbru din Asia meridional\. (n.tr.)

284 ANDR MALRAUX
~n dreapta, colibe scunde a[ezate aproape la-nt`mplare, pe
jum\tate `ngropate-n p\m`nt, ca lighioanele p\durii; c\]elu[i, l\sa]i
`n voie pe-un morman de gunoaie, chel\l\iau; b\rba]i [i femei se
uitau, cu ochii la p`nd\ pe marginea gratiilor ce ]ineau loc de u[\.
Ghidul `i `ndruma spre-o caban\ mai r\s\rit\ dec`t altele, ridi-
cat\ `n mijlocul unui loc gol de l`ng\ pr\jina ce-avea-n v`rf ]easta
de gaur; ea ap\sa peste pustiul \sta plin de oameni, precum coar-
nele uria[e `ndreptate spre cer ca ni[te bra]e-ntinse. Casa comun\
sau casa [efului; Grabot, poate, sub acest acoperi[ din frunze de
palmier, sub coarnele astea... El `i protejase p`n-aici, de vreme ce
erau `n via]\. S-au c\]\rat pe scar\, `n urma ghidului, [i au intrat
a[ez`ndu-se pe vine.
Nu deslu[eau `nc\ nimic, dar sim]eau c\ nu e nici un alb acolo.
Perken se scul\, se a[ez\ pe vine ceva mai departe, `ntorc`ndu-se pe
sfert, ca din respect. Claude `l imit\; `n fa]a lor acum `n spatele
lor adineauri , `n fundul cabanei, vreo zece r\zboinici st\teau
drep]i, `narma]i cu scurta arm\ a stungilor, pe jum\tate sabie, pe
jum\tate coas\-topori[c\. Unul dintre ei se sc\rpina, [i Perken,
`nainte de a-l vedea, `i auzise r`c`itul unghiilor.
Ridic\ piedica, spuse el foarte repede, cu voce-nceat\.
Nu putea fi vorba de coltul pe care Claude `l purta la cing\-
toare; auzi un pocnet foarte u[or [i-l v\zu pe Perken sco]`nd din
buzunare c`teva din podoabele lui de sticl\. Ridic\ [i el `ndat\, `n
fundul buzunarului s\u, piedica micului browning `nceti[or ca s\
fie c`t mai pu]in cu putin]\ auzit [i scoase m\rgelele albastre.
Deja Perken `ntinsese m`na [i le transmitea, `mpreun\ cu-ale sale, o
dat\ cu ni[te fraze `n siamez\ pe care le traducea ghidul.
Uite-te, Claude, deasupra b\tr`nului care trebuie s\ fie [eful.
O pat\ deschis\ `n umbr\: un veston alb de european. Grabot
trebuie s\ fie pe-aici. B\tr`nul [ef sur`dea, cu buzele mult `ntinse
deasupra gingiilor; ridic`nd dou\ degete. Au s-aduc\ urciorul1,
spuse Perken.
1 Pentru jur\m`ntul de `ncredere se bea din acela[i urcior. Urcioarele s`nt, de altfel,
obiectele cele mai pre]ioase ale satelor stung. (n.a.)
CALEA REGAL| 285
Soarele p\trundea `n colib\ printr-un triunghi [i-l str\b\tea pe
b\tr`n de la um\r la [old, capul lui de eunuc r\m`n`nd `n `ntuneric,
iar oasele claviculelor [i-ale coastelor, foarte ie[ite-n afar\. Privirea
i se plimba de la albi la umbra craniului proiectat\-n fa]a lui, cu
coarnele `ncruci[ate din pricina unghiului din care privea, dar con-
tururile lor erau perfecte. Umbra `ncepu s\ tremure, de parc\ sune-
tul brusc al unei ciocnituri ar fi scuturat-o; deasupra sc\rii, se ivi un
urcior cu o trestie v`r`t\ pe g`tul lui, cu dou\ m`ini cu degetele pre-
lungi respectuoase pe margini, ca ni[te toarte. A[ezat pe podul
palmelor, p\rea oferit umbrei care `nc\ mai tremura, ca pentru a-i
potoli setea. Din nou cioc\nituri u[oare; cel care-l aducea [i care
f\r\-ndoial\ lovise pr\jina `n trecere, dibuia fu[teii. Ie[i `n sf`r[it
din p\m`nt, acoperit de zdren]ele albastre ale cambodgienilor ([eful
moi `nsu[i nu purta dec`t `nvelitoarea din fa]\), `ncet [i drept, [i l\s\
jos urciorul `n fa]a lui, p`n\ la p\m`nt, cu o tainic\ pruden]\. Xa
tocmai `[i `ncle[ta degetele pe genunchiul lui Claude.
Ce te-a apucat?
Boy-ul `ntrebase ceva `n cambodgian\; purt\torul urciorului
se-ntoarse brusc, cu violen]\, spre c\petenia tribului.
Unghiile i se `nfigeau `n carne:
La el... la el...
Claude `n]elese deodat\ c\ omul era orb; dar mai era ceva.
Khmer-Mieng! `i strig\ Xa lui Perken sclav cambodgian.
Omul cobora spre sat acum, parc\ retezat de du[umeaua co-
libei; Claude se mai a[tepta la o lovitur\, ca [i cum aceasta ar fi tre-
buit, plec`nd, s\ se ciocneasc\ din nou de pr\jin\. Dar a[teptarea
tuturor acestor oameni nelini[ti]i, t\cerea `ns\[i, p\reau c\ at`rn\ de
m`na [efului, solemn ridicat\ deasupra urciorului. {i-o cobor` [i
sorbi alcoolul prin paiul de trestie, cu ochii-nchi[i. ~i trecu paiul lui
Perken, apoi lui Claude, care-l v`r` `n gur\ f\r\ sc`rb\; `ngrijorarea
era prea puternic\. Privirea mobil\ a lui Perken care-ncerca s\ vad\
ce se petrece afar\ i-o accentua:
Absen]a lui Grabot m\ contrariaz\ teribil. Noi ne angaj\m
fa]\ de moi, pe c`nd el nu. Am `ncredere `n el, dar, oricum...
Dar ei... fac leg\m`ntul... sau nu?
286 ANDR MALRAUX
Nici unul n-ar `ndr\zni s\ tr\deze leg\m`ntul rachiului de orez.
Dar dac\ el n-a f\cut leg\m`nt fa]\ de ei, Dumnezeu [tie!...
Vorbi `n siamez\, ghidul traduse; c\petenia r\spunse printr-o
singur\ fraz\.
Acest r\spuns `i interesase `n chip deosebit pe oamenii din
r`ndurile din urm\, tot nemi[ca]i, mai pu]in `n momentele c`nd se
sc\rpinau. Claude `i distingea `n sf`r[it, ochiul fiindu-i atras de
petele albe de pe corpul lor cauzate de o boal\ de piele. Acum, to]i
se uitau aten]i.
Spune c\ nu e nici o c\petenie alb\, traduse Perken.
Privirea lui `nt`lni din nou haina european\.
S`nt sigur c\ el e aici!...
Claude `[i aminti de pu[c\ [i se uit\, [i el, la veston. Umbrele
de pe el p\reau duble: de o parte, umbra adev\rat\, de alta, praful.
Vestonul n-a fost `mbr\cat de mult\ vreme, spuse el [optit,
parc\ s-ar fi temut s\ nu fie `n]eles.
Poate c\ praful se depunea repede? Totu[i podeaua era curat\;
sfe[nicele-feti[uri, la fel. Era pu]in probabil ca Grabot s\ umble aici
`mbr\cat ca la Bangkok; dar fraza pe care Perken i-o spusese-n
poian\ ren\scu `n Claude, ca [i cum ar fi plutit pre] de c`teva clipe
`n coliba asta. Numai de n-o fi c\zut `n s\lb\ticie... De ce se
ascundea, substituindu-[i sie[i aten]ia acestor oameni, grea ca aceea
a animalelor?
Perken vorbi iar\[i cu c\petenia. Conversa]ia fu foarte scurt\.
Spune c\ e de acord, ceea ce nu-nseamn\ absolut nimic. Real-
mente, n-am `ncredere... Din pruden]\, i-am spus c\ ne vom `ntoar-
ce tot pe-aici [i-o s\-i aducem gonguri [i urcioare, pe l`ng\
termosurile cu alcool ce-am s\ i le dau; ar avea motive mai bune s\
ne omoare la `ntoarcere... Nu m\ crede... Ceva nu merge. Trebuie
neap\rat s\ punem m`na pe Grabot! F\]i[, n-ar `ndr\zni...
Se ridic\; tratativele se ispr\viser\. Ajunse la scar\, ocolind
umbra craniului, de parc\ s-ar fi temut s\ o ating\. Ghidul `i con-
duse `ntr-o colib\ pustie.
Satul revenea la via]\ `ncetul cu `ncetul: gratiile erau date la o
parte; b\rba]i cu cing\tori `n fa]\ sau purt`nd zdren]e albastre
sclavii se foiau `n jurul colibei pe care de-abia o p\r\siser\, cu o
CALEA REGAL| 287
agita]ie re]inut\, de orbi. Perken `nainta, dar privirea-i era a]intit\
spre ei. Unul se porni s\ traverseze spa]iul gol pe unde mergeau [i
ei; s-ar fi putut s\ se-ncruci[eze. Perken se opri, `[i lu\ piciorul `n
m`n\, ca [i cum s-ar fi `n]epat `ntr-un spin; se uit\ la el de-aproape;
ca s\-[i men]in\ echilibrul, se sprijini de Xa.
C`nd o s\ ne-nt`lnim cu \sta, `ntreab\-l care e cabana albului.
Care e cabana albului. Nici un cuv`nt `n plus. ~n]eles?
Boy-ul nu r\spunse; sclavul era aproape-n dreptul lor, a[a c\ nu
mai era timp s\-i explice a doua oar\. Se afla la o distan]\ de unde
i-ar fi putut auzi vorbind... Sc\paser\ ocazia? Nu; aproape piept `n
piept, boy-ul `i vorbea. Fa]a celuilalt era aplecat\-n jos `i r\spun-
dea [optit [i el. O fi crezut c\-i r\spunde altui sclav? Perken vru
s\ se apropie de Xa, s\-l fac\ s\-i traduc\-n prip\, s\-l ating\, [i era
s\ cad\: uitase c\ `[i mai ]inea piciorul `n m`n\. Boy-ul v\zuse
mi[carea ne`ndem`natic\ [i, cu toate c\ se dep\rtase pu]in, `ntinse
bra]ele. Perken `l prinse de `ncheietura m`inii. Ce zice? Xa se uita
la el cu acea privire nelini[tit\ [i resemnat\ a indigenilor deprin[i
cu extravagan]ele albilor, uluit de asprimea lui, de vocea lui
`n\bu[it\, ca [i cum cineva i-ar fi putut auzi [i-n]elege, `n col]ul
\sta de p\m`nt b\t\torit pe care-l murd\reau numai sclavul ce-[i
reluase drumul [i-un c`ine ce se strecura la umbr\.
L`ng\ bananieri.
Nici o-ndoial\; nu era-n tot lumini[ul dec`t un singur p`lc de
bananieri, pe jum\tate s\lbatici; l`ng\ ei, o caban\ mare. Claude
veni spre el, intrigat, ghicind `n mod vag ce se petrecea.
Sclavul spune c\ e-n coliba asta.
Grabot? Ce colib\?
Din pruden]\, Perken i-o ar\t\ cu degetul, ]in`ndu-[i m`na-n [old.
Ne ducem acolo?
Un moment, s\ ne dejug\m boii. Pe urm\, s\ avem aerul c-am
nimerit acolo din `nt`mplare... `n fine, c`t mai din `nt`mplare cu
putin]\...
Se duser\ la ghid. Dinaintea cabanei ce le fusese dat\, Xa
`ncepu s\ dejuge.
De ajuns, Perken. Acum, s-o pornim.
288 ANDR MALRAUX
Dac\ vrei.
Cu toate ocolurile lor, coliba de l`ng\ bananieri `i atr\gea cu
violen]\. Fie c\-[i pierduser\ ori nu timpul `n discu]ii, erau la dis-
cre]ia lui Grabot. Dac\ trebuiau s\ se-n]eleag\ cu el, cu c`t mai
repede, cu at`t mai bine.
Dac\ iese prost? `ntreb\ Claude.
~l cur\]. E singura noastr\ [ans\. ~n p\dure, pe teritoriul lui,
ne-ar cur\]a el pe noi...
Grabot se pricepea cu siguran]\ s\ umble cu revolverul dac\
putea s\-l foloseasc\ tr\g`nd prin pantalon... Sosiser\. O colib\ f\r\
ferestre, `nchis\ c-o u[\ rudimentar\, nu cu gratii. Un z\vor tras din
afar\. F\r\-ndoial\ c\ mai e [i-o alt\ intrare! Un c`ine `ncepu s\
urle `n dosul colibei. Dac\ mai url\ a[a, `[i spuse Perken, au s\
vin\ to]i `ncoace. ~mpinse z\vorul [i trase u[a spre el, ezit`nd de
team\ s\ nu fie-nchis\ [i pe din\untru; u[a se deschise, pe-at`t de-
nceti[or pe c`t era el de nelini[tit, din pricina lemnului umflat de
ploile toren]iale.
Un clopo]el sun\. C\z`nd din tavan, o raz\ de soare piezi[\,
`mbibat\ de pulbere deas\, de-un albastru `nchis; umbrele se-nv`rteau
`n jurul ei ca-n jurul unei osii, urc`nd [i cobor`nd. Cea mai de sus
prindea form\: o b`rn\ orizontal\ ce se vedea perfect din profil. Ceva,
la un cap\t, o tr\gea. Se r\sucea `n jurul unui mare h`rd\u, al unei
putini... Se rotea spre ei, pierz`ndu-[i forma pe m\sur\ ce se-ndep\rta
de proiec]ia orbitoare a deschiz\turii, a[ternut\ pe praful de pe jos, `n
jurul umbrelor lor `mpletite, cu trunchiuri lungi [i picioare scurte. {i
toat\ instala]ia ap\ru `n cele din urm\ `n dreptunghiul de soare ce intra
prin u[\: o piatr\ de moar\. Clinchetul `ncet\.
Perken se tr\sese-napoi spre a vedea mai bine din `ntuneric, [i
Claude `l urm\ d`ndu-se-n l\turi, ca un crab, incapabil `n acela[i
timp s\ r\m`n\ locului [i s\-[i `ntoarc\ privirea, ca s\ poat\ merge,
de la lumina ce p\trundea-n colib\ ca un bloc de piatr\. Dar Perken
continua s\ se trag\ `nd\r\t. O retragere `ngrozit\. Claude `i ghicea
crisparea degetelor ce c\utau s\ se aga]e, stupoarea unui om c\ruia-
i fuge p\m`ntul de sub picioare; nu spunea nimic, nu mai mi[ca.
Legat de piatra de moar\, un sclav. Cu barb\. Un alb?
CALEA REGAL| 289
Acoperind urletul c`inelui, Perken strig\ o fraz\, at`t de iute,
`nc`t Claude nu o-n]elese; imediat, spuse din nou, g`f`ind:
Ce-a ajuns!...
Sclavul se repezi `nainte, `n `ntuneric, cu umerii tremur`nd.
Clopo]elul z\ng\ni iar, o singur\ dat\, ca o sonerie; dar omul se opri.
Grabot? r\cni Perken.
Spaima [i vocea nedumerit\ se loveau de obrazul `ntors spre ei.
Claude `i c\uta ochii, dar nu-i deslu[ea dec`t barba [i nasul. Omul
`ntinse palma deschis\, cu degetele r\sfirate, `ncerc`nd s\ apuce
ceva; o l\s\ apoi s\-i cad\ pe coaps\ cu o plesnitur\. Era legat cu
ni[te curele de piele. Orb? se-ntreba Claude, incapabil s\ pro-
nun]e cuv`ntul sau s\-l `ntrebe pe Perken.
{i totu[i fa]a aceea batjocorit\ era `ntoars\ spre ei. Spre ei ori
spre lumin\? Claude nu g\sea privirea pe care-o c\uta, dar Perken
`i spusese c\ Grabot era chior, [i omul st\tea `ntors pe trei sferturi,
ba nu, cu fa]a spre u[\.
Grabot!...
Speran]a de-a nu i se r\spunde, [i totu[i...
Omul spuse c`teva vorbe cu o voce fals\.
Was? strig\ Perken, sufocat.
Dar n-a vorbit nem]e[te!
Nu, `n dialect moi! Eu s`nt cel care... Ce? Ce?!
Sclavul `ncerc\ s\-nainteze spre ei, dar curelele `l fixau la cap\-
tul traversei [i fiece mi[care `l `mpingea-n perimetrul ro]ii de
moar\, la dreapta sau la st`nga.
Mai `nv`rte-te o dat\, pentru Dumnezeu!
Pe loc, cei doi albi sim]ir\ c\ lucrul de care le era team\ cel mai
mult era apropierea acelei fiin]e. Nici repulsie, nici fric\ o teroare
mistic\, groaza de inuman pe care Claude o cunoscuse-n fa]a rugului.
Dar, ca [i adineauri, `naint\ doi pa[i (iar\[i clopo]elul), apoi se opri.
Totu[i a-n]eles, murmur\ Claude.
A `n]eles [i fraza asta, cu toate c\ fusese spus\ foarte `ncet.
Ce s`nte]i voi? `ntreb\ el, `n sf`r[it, `n fran]uze[te, cu vocea
aceea f\r\ timbru.
290 ANDR MALRAUX
O disperare de om mut `l g`tuia pe Claude, `mboldit de sensul
multiplu al `ntreb\ri: s\ spun\ numele, s\ spun\ francezi, albi sau ce?
Hait\ de fiare! b`lb`i Perken.
~ntrebarea pe care o pusese p`n-atunci `n tot ce spusese, chiar [i
c`nd `i poruncise s\ se-ntoarc\, era pornit\ din vocea aceea plin\ de
ur\. Se apropie [i-[i spuse numele; Claude vedea limpede cele dou\
pleoape `ntinse, lipite pe-un os absent. ~i venea s\-l ating\ pe omul
acela pentru ca, `n sf`r[it, ceva s\-l lege de el! Cum s\ deslu[easc\
un g`nd dintr-un asemenea chip [ters de sub ni[te pleoape cu riduri
verticale, sub murd\ria asta cumplit\? Perken `[i `ncle[tase m`inile-n
umerii celuilalt:
Ce? Ce?
Omul nu-[i `ntorcea fa]a spre Perken, at`t de aproape de el, ci
spre lumin\. Obrajii i se contractar\; voia s\ vorbeasc\ din nou.
Claude p`ndea aceast\ voce, `ngrozit de ceea ce a[tepta de la ea. ~n
sf`r[it:
... Nimic.
Omul nu era nebun. T\r\g\nase acest cuv`nt, ca [i cum ar mai fi
c\utat `nc\, dar nu era un om care nu-[i amintea, nici care nu voia
s\ r\spund\ era un om care-[i spunea adev\rul lui. {i totu[i
(Claude nu putea s\ nu-[i aminteasc\: E de-ajuns s\ pun cap\t...)
\sta era un mort. Trebuia s\ pui ceva `n acest cadavru, ca-ntr-un
`necat pe care-l masezi...
U[a se-nchise la loc pocnind. Lipsit\ de raza aceea ca de
temni]\, `ntunecimea rec\zu peste ei. Chipul lui Claude exprima
nelini[tea: moii aceia[i moi erau acolo, `n jurul lui. Lu\ cuno[-
tin]\ de `ntunecimea aceea de pu[c\rie, se repezi-n u[a pe care-o
deschise dintr-o lovitur\, se-ntoarse; ca [i la sosirea lor, omul izbit
de lumina zilei f\cuse un pas `nainte cu clopo]elul lui, cu scu-
tur\tura lui de animal terorizat reflexul `i era legat de lumin\ [i de
voce, amestecate laolalt\. Perken lu\ b\]ul, c\zut `n dreptunghiul
de soare, dup\ gestul lui Claude; era un c\p\stru, dintr-o creang\ ce
avea la cap\t o ]epu[\ de bambus la fel ca ]epu[ele de r\zboi. Pri-
virea-i c\ut\ imediat umerii omului; dar el era `ntors cu fa]a spre ei.
~[i scoase cu]itul, t\ie h\]urile lama p\trundea greu prin nodurile
CALEA REGAL| 291
grosolane, cu umfl\turi, dar f\cute cu dib\cie, [i t\ia c`t mai d-
eparte de bra]e. Fu nevoit s\ se apropie, ca s\ taie [leaul. Cel\lalt,
liberat, nu se mi[ca.
Po]i s\-naintezi!
Porni `nainte, de-a lungul peretelui, urm`nd vechiul lui drum,
smucindu-[i [oldurile; era gata s\ cad\. Perken, f\r\ s\ [tie de ce, `l
f\cu s\ se-ntoarc\ pe sfert, `mping`ndu-l spre u[\. Se opri din nou:
`[i descoperea umerii elibera]i. ~[i `ntinse imediat m`na `nainte
primul gest clar de orb. Perken `[i sprijini m`na, prea liber\ de c`nd
ispr\vise de t\iat, pe b`rna aceea [i d\du peste nesuferitul clopo]el.
~i t\ie nodul [i-l zv`rli afar\ pe u[\. La sunetul scos prin atingerea
p\m`ntului, omul c\sca gura, de uimire, f\r\-ndoial\; dar privirea
lui Perken urm\rise sunetul; la c`]iva metri, afar\, moii `ncercau s\
se uite `n\untrul colibei. Numero[i, pe deasupra trupurilor aplecate,
mai multe r`nduri de capete.
Mai `nt`i, s\ ie[im de-aici! spuse Claude.
F\ primii pa[i cu ochii-nchi[i! Altfel o s\ [ov\i din pricina
trecerii `n lumina puternic\, [i ei s`nt gata s\ sar\ pe dumneata.
S\-nchizi ochii `ntr-o asemenea clip\? Avu impresia c\ nu i-ar
mai fi deschis niciodat\. Se repezi afar\ uit`ndu-se-n p\m`nt, f\c`nd
tot posibilul s\ nu se opreasc\. {irul moilor se trase-napoi unul
singur r\m\sese. St\p`nul sclavului, `[i spuse Perken. Se-ndrept\
spre el:
Phya, `i spuse. Moiul dete din umeri, apoi se-ndep\rt\.
Ce i-ai spus?
Phya, [ef, e cuv`ntul ce-l folosea mereu interpretul. Poate
c\ s-au dat `nd\r\t ca s\ sar\ mai bine. {i \st\lalt, fir-ar s\ fie!...
Orbul era-n pragul colibei, mai groaznic `n lumina zilei; nu
venise dup\ ei. Perken se-ntoarse [i-l lu\ de bra].
La coliba noastr\!
Moii `i urmau.

III
~n coliba [efului, nimeni; pe perete, `n `ntuneric, vestonul alb. Moii
`i `nconjurau `n semicerc, la mic\ distan]\; Perken recunoscu ghidul:
Unde-i [eful?
Moiul ezita s\ r\spund\, ca [i cum ostilit\]ile ar fi `nceput. Se
decise totu[i:
Plecat. Se-ntoarce ast\-sear\.
Minte? `l `ntreb\ Claude pe Perken.
Mai `nt`i, s\ d\m zor p`n\ la coliba noastr\!
Fiecare-l apuc\ pe Grabot de c`te-un bra].
Nu, nu cred s\ mint\; `ntreb\rile mele cu privire la c\petenia
alb\ nu l-au nelini[tit... ~ntr-un asemenea moment, n-a putut pleca
dec`t din pruden]\, ca s\ cheme-ntr-ajutor satele vecine...
~n fond, e vorba de-o curs\?
Lucrurile se complic\ de la sine...
~[i vorbeau a[eza]i de o parte [i de alta a profilului de mort al
lui Grabot.
N-ar fi o decizie mai `n]eleapt\ s\ plec\m p`n\ se-ntoarce?
P\durea e mai primejdioas\ dec`t ei...
S\ plece imediat, s\-[i p\r\seasc\ proviziile [i pietrele... F\r\
ghid, moartea le era pecetluit\.
Ajunseser\ la coliba lor.
Xa `i privea cu spaim\, dar aproape f\r\ mirare.
~njug\m? `ntreb\ Claude.
CALEA REGAL| 293
Perken se uit\ la `n\l]imea meterezelor de lemn [i s\lt\ din
umeri.
~ncep s\ se-adune...
Moii nu-i mai urmau. Al]ii li se al\turau acum, `narma]i. {i, mai
mult, de parc\ nimic n-ar fi putut `nvinge formele p\durii refulate,
Claude intr\ `n lumea insectelor; din colibele sem\nate la-nt`mplare,
t\cute [i aparent foarte de cur`nd p\r\site, moii ie[eau f\r\ ca el s\ fi
v\zut pe unde, se scurgeau pe poteci, cu gesturile lor precise, de
viespi, cu armele lor de g`ng\nii. Arcuri [i l\ncii se ridicau pe cer,
uneori, cu precizia unor antene; b\rba]ii continuau s\ soseasc\ f\r\
strig\te, f\r\ alt zgomot dec`t t`r[`itul pa[ilor prin tufi[uri. Gui]atul
unui porc negru umplu lumini[ul, se stinse; lini[tea se topi mai mult
`n soare, [i scurgerea oamenilor, acolo, n\p\di iar\[i locul.
Albii [i cu Xa intraser\-n coliba lor, lu`nd cu ei arme [i cartu[e.
Mai vedeau c\ru]ele, din care o piatr\ ie[ea `n afar\. La ce ap\rare
s\ te-a[tep]i de la coliba asta pe pilo]i, `nchis\ din trei p\r]i [i
deschis\-n fa]a lor? Pe jos, o gratie: o ridicar\ `ndat\; `nalt\ de-un
metru, nu le proteja dec`t jum\tate din trup. La primele s\ge]i, ar fi
trebuit s\ se culce la p\m`nt. Se aflau acolo ca-ntr-o barac\ de b`lci;
`n marele dreptunghi liber, dincolo de mijlocul poienii abandonate,
plec\rile, sosirile moilor treceau peste buc\]ile de-nt\rituri, `ntre
colibe [i arbori cultiva]i. ~n fa]\, pustie, toat\ pia]a se lupta cu
lini[tea du[m\noas\.
Ascult\, Grabot, tu care-i cuno[ti! s`ntem `n coliba care se
afl\-n dreptul celei a [efului lor. Au aerul c\-ncep s\ se agite. Ce-au
de g`nd? R\spunde! Ce? M-ai `n]eles bine?...
T\cere. Un ]`n]ar b`z`i `n urechea lui Perken, care se p\lmui,
exasperat. ~n sf`r[it, vocea aceea:
Ce-are-a face asta?...
Vrei s\ r\m`i aici?
F\cu un nu din cap, absurd. F\r\ privirea care s\ `i sus]in\
nega]ia, mi[carea g`tului avea ceva animalic, ca mi[carea unui taur
sau ca expresia vocii sale at`t de pu]in omene[ti.
Ce mai poate-avea a face, acum?
Acum c`nd e[ti... c`nd...
294 ANDR MALRAUX
Acuma c`nd tot, ce!...
Asta se poate aranja...
{i bestiile lor de c`ini, c\rora le-au dat s\-mi haleasc\ ochiul,
o s\ se aranjeze?...
Linii ascu]ite se ivir\, dep\[ind deschiz\tura: noi l\ncii, `n fun-
dul pie]ii.
Cu cine s`ntem `n colib\? E[ti tu, cel\lalt care e sigur un tine-
rel, [i mai cine?
Boy-ul.
Asta-i tot? {i ei, ei s`nt primprejur?
Nu v\d dec`t pia]a.
Cu dou\ lovituri de cu]it, f\cu mici g\uri `n perete:
Nu-s al]ii de cealalt\ parte.
O s\ vin\... Noaptea, n-au dec`t s\ ne dea foc pe dedesubt...
Cam a[a mi s-a-nt`mplat [i mie... Dac\ asta mai poate-avea vreo
importan]\!...
T\cere. L\ncile disp\ruser\; `n dep\rtare r\zboinicii se l\saser\
pe vine...
Cum s\ sco]i ceva de la el? se-ntreba Claude.
}ine]i neap\rat s\ cr\pa]i aici?
~[i scutura pumnii, pumnii pe care Grabot nu-i vedea pri-
zonier de data asta al universului s\u de forme, cum cel\lalt era pri-
zonier al min]ii sale `ntemni]ate. Cum s\ convingi un orb? ~[i
`nchise [i el ochii, lipindu-[i pleoapele, c\ut`nd alte cuvinte; dar
Grabot r\spundea:
Dac\ `l prinde]i pe vreunul, s\ mi-l da]i mie... Legat...
Claude p`ndea o lance care ap\ruse iar\[i, dar ultimul cuv`nt a
fost at`t de p\trunz\tor, c\ renun]\; feroce, pornit dintr-un aseme-
nea abis de umilin]\, nu bestial, atroce prin simplitate. Acest suflet
pe care-n coliba aceea nimic nu-l putuse trezi, nu-[i revenea acum
dec`t spre a fi con[tiin]a celei mai cumplite dec\deri? {i aceste vise
pline de chinuri, degetele str`nse ale acestei m`ini `ncle[tate, cu
toate unghiile str`nse, ce ochi vor s\ smulg\? M`na `i tremura;
nimic pe fa]\, dar degetele picioarelor i se chirceau. Trupul acela
[tia s\ cuv`nteze de-ndat\ ce fusese deschis\ coliba cu piatra de
CALEA REGAL| 295
moar\, m`n\-ntins\ ca s\ m\n`nce, spinarea deprins\ cu hamul
numai despre ceea ce avusese el de-ndurat; limbajul trupului era at`t
de puternic, `nc`t Claude uit\, o clip\, c\ [i pe ei `i a[teptau chi-
nurile, de partea cealalt\. Nu puteau face nimic `mpotriva focului.
Nimic. }ip\tul unui p\un se isc\, pierz`ndu-se `n calmul profund al
cerului. Moii, pe vine, ar fi p\rut buimaci de somn, de n-ar fi fost
privirile lor de v`n\tori; [i peste toate privirile astea, aerul se-ntindea
pretutindeni, ca un [oim nemi[cat, fixat pe cer. C`t mai e ziu\...
Crezi c-au s\ ne dea foc, Perken?
F\r\-ndoial\.
Cel\lalt nu mai vorbea.
A[teapt\ ceva: ori sosirea [efului, ori seara. Ori pe am`n-
dou\... Po]i s\ fii tu sigur c\ nu renun]\.
Claude crezu la-nceput c\ Perken `i vorbise lui Grabot, din pri-
cina tutuielii.
Atunci, n-ar fi mai bine s\ tragem `n ei, s\-ncerc\m s\
ajungem la poart\? Avem destule cartu[e... O [ans\ din o sut\, [tiu
bine... Poate-o s\ le fie destul de fric\ pentru ca...
La al doilea ins dobor`t, to]i ceilal]i se vor ascunde, st`nd la
p`nd\, mai `nt`i; apoi, nici un fel de tratative nu vor mai fi cu
putin]\. Nu se [tie niciodat\... ei cred c\ noi am `nc\lcat leg\m`ntul
orezului, c\ut`ndu-l pe Grabot, dar probabil c\ nu s`nt prea siguri
de asta; trebuie s\ vedem... ~n sf`r[it, ei s`nt [i mai puternici `n
p\dure dec`t aici.
Dac\ tot ni-i dat s\ cr\p\m, m\car s\ omor`m c`]iva. Uite
doi care vin pe gaura asta, [i patru... cinci, oh! [ase, opt, asta-i
tot? de partea cealalt\. Sun\ bine. {i dac\ am `ncerca s\ ne stre-
cur\m pe-acolo? La urma urmelor, baricada...
P\durea!
Claude t\cu iar\[i. Perken asculta un sunet de ceaun dat de-a
dura ajungea p`n\ la ei:
N-au s\ `ncerce s\ dea foc `nainte de l\sarea nop]ii, continu\
el. Singura noastr\ [ans\ e s-o [tergem spre sear\. S\ lupt\m pro-
fit`nd de noapte, `nainte ca...
296 ANDR MALRAUX
Mi-ar face totu[i o pl\cere dumnezeiasc\ s\ dobor vreo c`]iva!
Uite-l pe-\la care se b\l\b\ne pe-acolo de unul singur, revolverul
meu l-a [i mirosit...
E[ti sigur c\ nu trebuie s\ m\ ocup de el?
Ar\t\ locul gloan]elor `n `nc\rc\tor:
Au s\ r\m`n\ totdeauna dou\...
A-a-i?...
Vorbise Grabot. O voce, una singur\ putea deci exprima ura
`ntr-a[a m\sur\. Omul \sta care era acolo, cu ei. {i nu era numai
ur\, era [i certitudine. Claude, consternat, `l privea; pielea asta
decolorat\, de om din pe[teri, dar [i umerii \[tia de r\zboinic... O
ruin\ puternic\. {i el fusese mai mult dec`t curajos... {i putrezise
sub ap\sarea Asiei, ca [i templele... Omul care-ndr\znise s\-[i dis-
trug\ un ochi, s\-ncerce s\ p\trund\ singur, f\r\ garan]ii, `ntr-un
asemenea ]inut. N-o s-ajung\ mai departe dec`t revolverul meu...
Spaima `i d\dea t`rcoale, `n clipa asta, la fel ca [i moilor.
Pentru Dumnezeu, totu[i nu-i imposibil s\...
Rahat!
Mai mult chiar dec`t invectiva [i chiar dec`t vocea, fa]a desfigu-
rat\ a lui Grabot spunea: nu se poate c`nd e inutil, [i c`nd e nece-
sar se-nt`mpl\ c\ nu se mai poate. ... Doar s\ vrei... era vorba
de-un lucru unde el, Claude, avea prea pu]in\ importan]\... Cu
m`na-n afar\, cu ]eava `ntoars\ spre capul lui, `[i ridic\ revolverul,
cu toate c\, [tia c\ de-ar fi s\ trag\, ar fi `ntors arma, `n ultima
clip\, `mpotriva lui Grabot, ca s\ suprime obrazul, ura, prezen]a
aceea ca s-alunge dovada aceea a condi]iei sale de om, ca asasi-
nul care taie degetul ce-l denun]\. Sim]i deodat\ greutatea revolve-
rului [i l\s\ m`na s\-i cad\ din nou. Absurditatea se retr\gea
dintr-`nsul cu for]a unui val; peste resturile ei, umbrele sinistre din
cap\tul pie]ii, l\ncile [i coarnele s\lbatice proiectate pe cer p\reau
pentru prima dat\ lipsite de putere. O clip\. Ajunse ca un moi s\ se
ridice; era gata s\ cad\, se rezem\ de vecinul lui care strig\; sunetul
amortizat de distan]\ travers\ `ncet poiana [i-o eliber\ de aspectul
ei de capcan\ `ncremenit\. De partea cealalt\, moii erau tot mai
mul]i, dar, pe vine sau umbl`nd, `narma]i cu arcuri sau cu l\nci, se
CALEA REGAL| 297
opreau `ntruna la marginea poienii, lipi]i unul de altul, forfotind
l`ng\ linia aceea misterioas\, precum lupii sau c`inii, ca [i cum o
for]\ ocult\ le-ar fi interzis s-o treac\. Doar timpul singur tr\ia,
ap\s\tor, `ntr-acest loc pustiu: minutele erau prizonierele acelui
cerc de brute [i p\rea c\ vor r\m`ne a[a pe ve[nicie, de parc\ nimic
nu s-ar fi putut `nt`mpla pe lume care s\ treac\ peste capetele lor, ca
[i cum a tr\i, a suporta ceasurile [i cel pe care-l vestea cenu[iul
cerului, l\sarea serii ce-ar preceda cu pu]in incendiul n-ar fi fost
pentru albi altceva dec`t s\ `ndure din ce `n ce mai irecuzabil
str`nsoarea barierei de vie]i ridicate `n fa]a celei a pilonilor uria[i,
dec`t s\-n]eleag\ mai bine `n ce m\sur\ `ncercuirea aceea `nsemna
preg\tirea lor `n vederea sclaviei. H\itui]i, ca ni[te capete de fiar\
la p`nd\, asemenea petelor din fa]a lor, nu tr\iau dec`t prin priviri,
`ndreptate toate asupra colibei, ca spre inima unei capcane. Claude
nu surprindea nici un cap `n vizorul binoclului, f\r\ s\-i `nt`lneasc\
imediat ochii; c`nd `l l\sa-n jos, privirile lor de fiar\ avid\ se
pierdeau `n dep\rtare; dar el r\m`nea `n fa]a acestor priviri a]intite,
`n fa]a acestor g`turi de c`ini `ntinse.
Al]i r\zboinici se iveau, sprijini]i `n arcurile lor, de parc\
`nso]itorii li s-ar fi `nmul]it; avansau ca furnicile, mereu spre linia
misterioas\ din st`nga. Peretele colibei `i ascundea. Perken `l g\uri;
aproape sub ochii s\i, un morm`nt pe care se-n\l]au dou\ mari
feti[uri cu col]i: b\rbat [i femeie, ]in`ndu-[i bine `n m`n\ sexul vop-
sit `n ro[u; pu]in mai departe, o colib\. Moii, f\r\ nici o `ndoial\,
`naintau pe dup\ coliba asta pe care aveau s-o ocupe; cu gratiile
astup`ndu-i deschiz\turile, ea r\m`nea lipsit\ de mi[care. {irul moilor
pierea `nd\r\tul ei ca-ntr-o trap\; la fel [i agita]ia aceea care pu]in c`te
pu]in avea s\ se apropie, spre fa]ada forfotitoare [i cl\dit\ ca un cuib
de viespi, dincolo de cele dou\ sexe de lemn `n care se-nfigeau
degetele zb`rcite. Fa]ada tr\ia [i ea, viclean\, imobil\, `nc\rcat\ de tot
ce-ascundea, de suboameni care disp\reau `napoia ei, preschimba]i
pe loc `n neant amenin]\tor...
La ce le-o fi folosind toate? [opti Claude. Ca s\ se-apropie?
N-ar fi at`t de numero[i...
298 ANDR MALRAUX
Perken se uit\ din nou prin binoclu; aproape `n aceea[i clip\,
f\cu un gest cu m`na, ca spre a-l chema pe Claude, dar `[i duse
m`na la loc, pentru ca binoclul s\ nu se clinteasc\. Apoi i-l pas\:
Uit\-te-n col]uri!
{i?
Mai jos, l`ng\ podele.
Ce te nelini[te[te? Uneltele ce trec sau acel soi de g\uri?
E-acela[i lucru: uneltele s`nt arcuri, g\urile s`nt f\cute ca s\
bage printre ele altele.
{i-atunci?
S`nt peste dou\zeci.
C`nd vom trage, nu gratiile au s\-i apere pe ei!
Stau culca]i. O s\ pierdem multe gloan]e. {i apoi o s\ fie
noapte. Ei au s\ ne vad\, pentru c\ aceast\ caban\ o s\ ard\, dar
noi n-o s\ vedem mai nimic.
Atunci de ce at`tea manevre? N-aveau dec`t s\ r\m`n\ unde se
aflau.
Vor s\ ne prind\ de vii.
Claude, fascinat, privea capcana uria[\, masa aceea, lemnele
curbate ale arcurilor ce ie[eau din ea ca ni[te mandibule. Abia dac\
auzi glasul lui Xa care-i spunea ceva lui Perken; acesta se uit\
iar\[i cu binoclul. Claude, la r`ndu-i, cercet\ `ntr-aceea[i direc]ie, `n
fundul lumini[ului. Numero[i moi se aplecaser\ spre p\m`nt, ca
pentru a r\s\di ni[te plante; al]ii umblau cu mare grij\, l\s`ndu-se
pe genunchi, ridic`ndu-[i foarte sus picioarele, ca pisicile. Se-ntoar-
se `ntreb\tor spre Perken.
~nfig `n p\m`nt ]epu[e de r\zboi!
Deci a[teptau `ntr-adev\r s\ se fac\ noapte [i-[i luau m\suri. {i
c`te alte lucruri asem\n\toare se preg\teau sau continuau, `nd\r\tul
colibei, `nd\r\tul [irului ce forfotea, al acestor trupuri aplecate?
A-i opri pe moi s\ dea foc colibei lor nici vorb\ nu putea fi, focul
o dat\ aprins, ei n-ar fi putut dec`t s\ se repead\ `nainte `mpotriva
arcurilor sau la dreapta, spre ]epu[ele de r\zboi. Mai `ncolo, ]\ru[ii
de `mprejmuire [i, `nc\ [i mai departe, p\durea... Nimic de f\cut
dec`t s\ omoare c`t mai mul]i cu putin]\. Ah! lipitorile astea care se
r\suceau at`t de bine, sf`r`ind deasupra chibriturilor!
CALEA REGAL| 299
Nu era nimic de f\cut dec`t ceea ce-i sf\tuise Perken: s\-ncerce
s\ fug\ la l\sarea serii, cu c`teva minute `nainte de incendiere.
R\m`nea p\durea... Dar chiar [i cu fuga asta, ce [anse ar fi avut cu
]epu[ele de r\zboi?
Claude se uita la c\ru]e.
C\ru]ele pietrele.
S-o ia de la cap\t...
Mai `nt`i s\ ias\ de-aici ori s\ fie omor`]i. S\ nu fie prin[i de vii...
Ce mai `nfig oare?
Forfoteau iar\[i `n fundul poienii, cu l\ncile `ncruci[ate.
Nu-nfig nimic. Se-ntoarce [eful lor...
Perken `i trecu iar\[i binoclul lui Claude. Agita]ia, astfel apro-
piat\, r\m`nea ordonat\; nimic nu-i distr\gea pe moi de la scopul lor.
Atmosfera tensionat\, ostilitatea a tot ce plutea-n aer, ca [i cum toate
aceste gesturi `ndreptate contra lor s-ar fi adunat `ntr-un singur suflet,
totul se `ndrepta spre fiin]ele la p`nd\, spre oamenii aceia `ncol]i]i; [i
ceva chiar din colibele lor se al\tur\ deodat\ acestui duh `nd`rjit:
Perken. St\tea neclintit, ca `ntr-un instantaneu, cu privirea pierdut\,
cu gura deschis\, cu toate tr\s\turile fe]ei congestionate. Nu mai era
nimic omenesc `n colib\; pr\bu[it `n col]ul lui, Xa a[tepta, `ncovoiat
ca o lighioan\; Grabot numai de-ar t\cea mai departe! ~n preajma
lor, mutrele acelea de fiare, cu instinctul lor de sadici, precis [i bestial
ca h`rca aia de gaur cu col]ii mor]i; [i Perken pietrificat. Spaima insu-
lui zdrobit de singur\tate `l f\cu pe Claude s\ simt\ un gol `n stomac,
spaima omului abandonat printre nebunii care se vor pune-n mi[care.
Nu `ndr\znea s\ vorbeasc\, dar `i atinse um\rul lui Perken; acesta-l
d\du la o parte f\r\ s\-l priveasc\, `naint\ doi pa[i [i se opri `n
mijlocul deschiz\turii la b\taia unei s\ge]i.
Aten]ie!
Perken nu mai auzea. A[a c\ via]a asta, [i-a[a destul de-nde-
lung\, avea s\ se ispr\veasc\ aici `ntr-o b\ltoac\ de s`nge cald sau
`n lepra asta de curaj care-l descompusese pe Grabot, de parc\
nimic, din nici un domeniu, n-ar fi putut sc\pa junglei. Se uit\ la el:
cu b\rbia-n piept, cu fa]a ascuns\ de p\r, orbul se-nv`rtea `ncet `n
cerc ca-n jurul pietrei de moar\ , cu un um\r `nainte, rec\zut `n
300 ANDR MALRAUX
sclavajul lui. Perken era obsedat de chipul din fa]a lui, a[a cum ar
putea s-ajung\ [i el m`ine, cu pleoapele pe veci `nchise... Totu[i
mai putea lupta. Ucide, `n fine! P\durea nu era numai o viermuial\
implacabil\, ci arbori, tufi[uri din spatele c\rora se putea trage
sau muri de foame. Nebunia convulsiv\ a foamei pe care-o sim]ea
nu era nimic pe l`ng\ pietrele de moar\ adormite, cu harna[amentul
lor pentru sclavi, din sat; `n p\dure puteai muri lini[tit.
Orice g`nd clar era nimicit de aceste capete la p`nd\; ireductibila
umilin]\ a omului h\ituit de destinul lui s\rea-n ochi. Lupta `mpotri-
va dec\derii se dezl\n]uia `n el, precum o furie sexual\, exasperat\
de acest Grabot care continua s\ se-nv`rteasc\-n colib\ ca-n jurul
cadavrului curajului s\u. O idee stupid\ `l tortura: chinurile iadului
pentru orgoliu membrele fr`nte [i r\sucite, capul c\zut pe spate ca
un sac, trupul `nfipt ca un ]\ru[ pe vecie `n p\m`nt [i dorin]a
`nver[unat\ ca toate astea s\ existe pentru ca un om, `n fine, s\ poat\
scuipa-n obrazul torturii, `n deplin\ con[tiin]\ [i `n deplin\ voin]\,
chiar [i r\cnind. ~ncerca at`t de furios exaltarea de a-[i juca ceva
mai mult dec`t moartea, care devenea `ntr-a[a m\sur\ r\zbunarea
lui `mpotriva universului, eliberarea lui din condi]ia uman\, `nc`t se
sim]i lupt`nd `mpotriva unei nebunii fascinante, ca un soi de ilu-
minare. Nici un om nu rezist\ torturii, `i trecu prin minte, dar f\r\
for]\, ca o fraz\, o dat\ cu un clinchet ciudat `i cl\n]\neau din]ii.
S\ri peste gratii, ezit\ `nc\ o clip\, c\zu, se scul\, cu un bra] ridicat
`n sus, ]in`ndu-[i revolverul de ]eav\ ca pe-un z\log.
Nebun? Claude, cu r\suflarea t\iat\, `l urm\ri cu ]eava armei
lui; Perken se `ndrepta spre moi, pas cu pas, cu tot trupul ]eap\n.
Soarele sc\p\t`nd zv`rlea-n lumini[ lungi umbre piezi[e, cu un ultim
reflex pe m`nerul revolverului. Perken nu mai vedea nimic. Piciorul
i se poticni `ntr-un tufi[; f\cu un gest cu m`na, ca [i cum l-ar fi putut
da la o parte (nu mergea pe potec\), continu\ s-avanseze, c\zu `n
genunchi, se ridic\, mereu la fel de ]eap\n, f\r\ s\ fi sc\pat
revolverul. ~n]ep\tura plantei fusese at`t de ascu]it\, `nc`t v\zu o
clip\ ceea ce era-n fa]a lui: [eful `[i `ndrepta o m`n\ spre p\m`nt, cu
hot\r`re. S\ pun\ acolo revolverul. ~l ]inea `n\l]at `n m`n\. ~n sf`r[it,
reu[i s\-[i `ndoaie bra]ul, apuc\ arma cu cealalt\ m`n\, ca pentru a
CALEA REGAL| 301
o desprinde. Nu mai era vorba de ezitare, dar nu mai putea s\ se
mi[te. ~n fine, m`na i se l\s\-n jos deodat\ [i se deschise, cu toate
degetele desf\cute revolverul c\zu.
Al]i c`]iva pa[i. Niciodat\ nu mersese a[a, f\r\ s\-[i `ndoaie
genunchii. For]a care-l r\scolea `[i cuno[tea prost oasele; de n-ar fi
fost voin]a ce-l `mpingea spre tortur\ cu aceast\ putere de animal
furibund, ar fi crezut c\ o s\-[i piard\ direc]ia. Fiecare pas al
picioarelor lui `n]epenite se repercuta p`n\-n rinichi [i-n ceaf\;
fiece buruian\ smuls\ de picioarele lui, pe care nu [i le vedea, `l
ag\]a de p\m`nt, sporea rezisten]a trupului ce-i tot c\dea de pe-un
picior pe altul cu o vibra]ie `ntrerupt\ de pasul urm\tor. Pe m\sur\
ce se-apropia, moii `[i plecau spre el l\ncile ce sclipeau stins `n
lumina murind\; `i trecu prin minte deodat\ c\, f\r\-ndoial\, ei nu
numai c\-[i orbeau sclavii, dar `i [i castrau.
Ba mai mult se pomeni `nfipt `n p\m`nt, `nvins de carne, `n
viscere, de tot ce se poate revolta contra omului. Nu era teama,
c\ci [tia c\-[i va continua mersul de taur. Destinul putea deci s\
fac\ mai mult dec`t s\-i distrug\ curajul; Grabot era f\r\-ndoial\
un dublu cadavru. Dar barba... Voi s\ se-ntoarc\, `n chip absurd,
ca s\-l mai priveasc\ o dat\; nu-[i mai v\zu dec`t revolverul.
Arma era foarte aproape de potec\, aproape-n mijlocul unei roto-
coale de lut gol, ca [i cum ar fi ars iarba `n jurul ei. Capabil\ s-omoa-
re [apte dintre oamenii \[tia. Capabil\ de toate ap\r\rile. Vie.
Se-ntoarse spre ea; spin\rile curbe ale arcurilor lucir\ o clip\ `n aerul
ro[u al lumini[ului.
Deci, exista, f\r\-ndoial\ o lume de atrocit\]i dincolo de ochii
sco[i, de castrarea pe care tocmai o descoperea. {i demen]a, ca
p\durea nesf`r[it\ de dup\ liziera asta... Dar el `nc\ nu era nebun; o
exaltare tragic\ `l tulbura, o bucurie s\lbatic\. Continua s\ se uite-n
p\m`nt. De ghetele lui zdren]uite, de [ireturile lui de piele r\sucite
se lipea `n chip absurd imaginea str\veche a unui [ef barbar, pri-
zonier ca [i el, aruncat de viu `n butoiul cu vipere [i murind `n timp
ce-[i r\cnea c`ntul lui de r\zboi, scutur`ndu-[i pumnii deasupra
capului, ca pe ni[te noduri rupte... Groaza [i hot\r`rea i se `nfigeau
302 ANDR MALRAUX
`n piele. D\du cu piciorul `n revolverul care se rostogoli vreun
metru [chiop\t`nd, s\lt`nd din m`ner `n ]eav\, ca o broasc\. Porni
iar\[i c\tre moi.
Claude, g`f`ind, nu-l sc\pa din vizorul binoclului ca din cap\tul
unei linii de tir; aveau moii s\ trag\? ~ncerc\ s\-i vad\, `ndrep-
t`ndu-[i o clip\ binoclul spre ei; vederea nu i se obi[nui `ns\ imedi-
at cu diferen]a de distan]\ [i, f\r\-nt`rziere, `l c\ut\ iar pe Perken,
care-[i reluase mersul, cu bustul `nainte: un om f\r\ bra]e, o spinare
aplecat\ de tr\g\tor la edec, pe ni[te picioare ]epene. C`nd se-ntor-
sese, o clip\, Claude `i rev\zuse fa]a, at`t de repede, `nc`t nu-i z\rise
dec`t gura deschis\, dar `i b\nuia fixitatea privirii dup\ imobilitatea
trupului, dup\ umerii ce se-ndep\rtau pas cu pas, cu o for]\
ma[inal\. Cercul binoclului suprima totul, `n afar\ de omul acesta.
C`mpul vizual se l\rgi pu]in spre st`nga; r\sucindu-l pu]in, `l aduse
la loc. Iar\[i `l pierdu pe Perken; `l c\utase prea departe, `ntr-una
dintre lungile d`re de soare. Perken tocmai se oprise.
Un moment, [irul moilor spre care se-ndrepta el i se p\ruse
destul de sub]ire, vizibil la nivelul capetelor, dar pierdut la baz\ `n
cea]a ce-ncepea s\ urce din p\m`nt. Un ultim reflex str\lucea
vibr`nd peste aceste lucruri mi[c\toare, p\rea s\ fie `n perfect\ con-
cordan]\ cu nelini[tea g`f`itoare a oamenilor fa]\ de pacea `nser\rii.
M`na lui, liber\ acum, se-nchidea, moale, la fel de u[oar\ ca m`na
unui bolnav, ca [i cum ar mai fi c\utat o arm\; [i deodat\, privirea
lui `nt`lnind v`rfurile arborilor peste care se-ntindea prelung\ ultima
ro[ea]\ a soarelui, `n timp ce pe jos agita]ia `ncremenit\ continua,
pasiunea libert\]ii pe cale de a-l p\r\si `l cuprinse p`n\ la delir. La
limita atrocei metamorfoze ce-l obseda, se ag\]\ de el `nsu[i, cu
m`inile `ncle[tate `nfig`ndu-i-se-n carnea coapselor, cu ochii prea
mici pentru n\vala tuturor lucrurilor vizibile, cu pielea ca un nerv.
Zv`rlit ca-ntr-o pasiune sexual\ spre libertatea-n agonie, m`nat de-o
voin]\ `nver[unat\ posed`ndu-se pe ea `ns\[i `n fa]a acestei imi-
nente distrugeri, Perken se cufunda `n moartea `ns\[i, cu privirea
a]intit\ asupra razei orizontale ce se alungea acolo din ce `n ce mai
sus, sc\pat\ de umbrele sinistre [i vane a c\ror p`nd\ se pierdea-n
obscuritatea ce suia din p\m`nt. Lumina ro[ie a soarelui se prelungi
CALEA REGAL| 303
deodat\, ca o umbr\; ziua descompus\ ce preced\ pre] de c`teva
minute noaptea tropicelor se n\rui peste poian\ formele moilor se
[terser\, `n afar\ de [irul l\ncilor, negre pe cerul mort, [i-al c\rui
reflex ro[iatic pierise. Perken c\dea din nou `n m`inile oamenilor,
fa]\-n fa]\ cu aceste forme du[m\noase, cu apari]ia s\lbatic\ a
l\ncilor. {i deodat\, cl\tin`ndu-se ne`ncetat, auzi propria voce care
striga [i se sim]i prins. Nu! Sim]ul tactil disp\rea din cauza fricii,
dar aceast\ durere a r\nilor... ~n sf`r[it, pricepu, c\ci mireasma ier-
bii `l `nv\luia: c\zuse, cu un picior prins `ntr-o ]epu[\ de r\zboi,
peste alte ]epu[e. Dintr-o `ncheietur\ a m`inii, sf`[iat\, curgea s`nge.
Se ridic\, mai `nt`i `n m`ini; era cu siguran]\ r\nit la genunchi. Moii
abia de se clintiser\; pu]in mai aproape de el, totu[i... Voiser\ s\ se
repead\ pe el, fuseser\ opri]i? ~n penumbr\, nu le deslu[ea dec`t
albul ochilor, mobili, tot timpul a]inti]i spre d`nsul. O turm\. At`t
de aproape... Unul de-ar fi s\rit, [i Perken ar fi fost atins de lancea
lui. Durerea ap\rea, `n acela[i timp ascu]it\ [i toropitoare, dar se
sim]ea eliberat de el `nsu[i revenea la suprafa]\. Moii `[i ]ineau
l\ncile cu am`ndou\ m`inile, de-a curmezi[ul pieptului, cum fac
c`nd se apropie de fiare. {i el g`f`ia ca o fiar\. ~n buzunar avea `n
continuare micul browning; s\ trag\-n [ef, f\r\ s\ scoat\ pistolul
din hain\? Pe urm\? Imposibil s\ se sprijine-n gamba r\nit\, reze-
m`ndu-se pe cel\lalt picior, o l\sa s\-i at`rne, dar greutatea picioru-
lui i-o tr\gea-n jos [i un junghi ascu]it `i p\trundea-n genunchi:
durerea urca la intervale regulate, cu o pulsa]ie moale [i zv`cni-
toare, o dat\ cu b\taia s`ngelui care `i vuia-n cap. {i o mare ani-
ma]ie se produsese-n jurul lui, de care lua cuno[tin]\ [i care-l
n\p\dea ca [i cum ar fi fost st`rnit\ de durerea aceea; moii se
apropiaser\ `n spatele lui, desp\r]indu-l de Claude. Oare nu-l
l\saser\ s\-nainteze p`n\ aici dec`t pentru asta?

IV
Se afla-n fa]a lor. {eful nu-[i lua privirea de la el, o privire care
clipind devenea sc`nteietoare, p`ndindu-i acum urm\toarea mi[care.
~n m`na lui dreapt\, valid\, continua s\ ]in\ micul browning, gata
s\ trag\ prin stof\, st`njenit de-un reflex ce-l silea s\-[i salte buzu-
narul, ca [i cum ar fi putut s\ scad\ astfel din greutatea piciorului
r\nit. ~ntinse m`na st`ng\ spre ghid, aflat al\turi de [ef. S\lbaticul
ridic\ spre aceast\ m`n\ sabia lui oblic\, dar pricepu c\ gestul era
pa[nic; sabia aproape atinse m`na din care s`ngele, pic\tur\ cu
pic\tur\, c\dea pe jos f\r\ nici cel mai mic sunet, apoi cobor`.
{ti]i voi c\ omul \sta pre]uie[te o sut\ de urcioare? strig\
Perken.
Ghidul nu traduse. Neputin]a se ab\tu asupra lui Perken ca o
revela]ie. S-o apuce pe bruta asta de g`t, s-o scuture, s-o fac\ s\
vorbeasc\:
Tradu, pentru Dumnezeu!
Ghidul `l privea, cu capul str`ns `ntre umeri, de parc\ i-ar fi fost
mai team\ de aceste cuvinte dec`t de lupt\. Perken b\nui c\ nu-n]e-
legea vorbise prea repede, `ntr-o siamez\ nedeformat\, [i strig\tul
f\cea s\-i disting\ [i mai greu cuvintele.
Repet\, c\znindu-se s\ vorbeasc\ rar:
Tu spune la [ef...
Desp\r]ea cuvintele, exasperat de respira]ia sa precipitat\ care-i
acoperea silabele. Cu ochii ]int\ `n cei ai interpretului, care se sim]ea
CALEA REGAL| 305
agitat `n fa]a acestei priviri de s\lbatic, c\uta s\ ghiceasc\. Moiul `[i
aplec\ u[or um\rul spre [ef, ca [i cum avea s\-i spun\ ceva.
... Om alb orb pre]uie[te...
Pricepea el oare? Destinul lui, al lui Perken, se juca pe aceast\
miz\ vie. Via]a lui se `ndrepta ca spre un pasaj c\tre aceste picioare
acoperite de bube, c\tre c`rpa murdar\ [i `ns`ngerat\ din jurul
coapselor, c\tre umanitatea capabil\ numai de capcane [i de vicle-
nie, la fel ca fiarele p\durii. El depindea `ntru totul de f\ptura asta,
de mintea ei de larv\. Ceva-n clipa asta tr\ia mocnit `ntr-acest cap,
cum s-ar deschide ni[te ou\ de musc\ ouate-n creier. De un ceas
`ncoace, nu mai sim]ise o asemenea poft\ violent\ de-a ucide:
... Pre]uie[te mai mult de o sut\ de urcioare...
~n sf`r[it, `i traducea! B\tr`nul [ef nici nu se clinti. Imobilitatea
tuturor era at`t de deplin\ `nc`t p\rea c\ numai noaptea nu se
oprise-n loc, c\ o puteai vedea urc`nd spre cer. Ca-n ritualurile
dimine]ii, toat\ via]a acestui loc uitat de lume se ag\]a de umbra
t\cut\ a [efului; nici un r\get de lighioan\ nu venea din ad`ncurile
frunzi[ului ce p\rea c\ se prelunge[te-n t\cerea [i-n imobilitatea
aceea p`n\ la cap\tul p\m`ntului. Perken a[tepta un gest din m`n\;
dar nu, [eful se apropiase de interpret, cuv`nta; omul traduse pe loc:
Mai mult de-o sut\?
Mai mult.
{eful chibzuia, cl\n]\nind f\r\-ncetare din din]i, ca un iepure.
~[i `n\l]\ capul un strig\t r\zb\tuse din fundul lumini[ului:
Perken!
Claude nu-l mai vedea [i-l chema. ~n c`teva minute, noaptea se va
fi a[ternut; ar fi pierdu]i dac\ ultima lor [ans\, schimbul le sc\pa...
Vino-ncoace!...
Perken strigase c`t putea de tare; [eful se uita la el, ne`ncrez\tor,
continu`nd s\-[i mi[te gingiile, amenin]\tor, `n lini[tea ce s-a[ter-
nuse iar\[i.
~l chem, `i spuse Perken interpretului.
F\r\ arm\! r\spunse [eful.
Ia-]i numai micul browning! strig\ Perken `n fran]uze[te.
Lupta continua...
306 ANDR MALRAUX
Un cerc luminos se ivi `n `ntunecimile cenu[ii unde vocea se
stinse: Claude `[i aprinsese lanterna electric\. Nu-l vedeau, nu s-auzea
nici cel mai mic fo[net de crengi strivite; numai cercul \sta `nainta
`n zigzag, mereu la aceea[i `n\l]ime, `nso]ind lichida zv`cnitur\ a
s`ngelui din vinele de la t`mple, de care Perken nu reu[ea s\ se
elibereze. Lumina urma c\rarea, f\r\ nici o `ndoial\. Ridicat\ deo-
dat\-n sus, ea p\r\si p\m`ntul, trecu cosind peste oamenii aduna]i,
reveni spre sol, c\ut`nd poteca; toate aceste f\pturi ie[ite pentru un
moment din `ntuneric cu v`rfurile albe ale din]ilor aprinse deodat\,
cu busturile `nclinate spre Perken reveniser\ la rolul lor de umbre.
Perken `ncepea s\ simt\ durerea; se a[ez\ pe jos, nu f\r\ greu-
tate. Junghiurile nu mai erau at`t de dese. Lanterna se stinse.
Claude, la numai c`]iva metri, strivea frunzele `naint`nd; Perken, cu
picioarele-ntinse, cu capul plecat spre p\m`nt, nu mai vedea dec`t
imensitatea p\durii `n care se pierdeau toate formele din apropiere,
chiar [i `ntregul [ir de l\nci pe cer. Cuvinte roiau `n jurul lui, ca o
vorb\rie-n\bu[it\.
E[ti r\nit?
Era Claude.
Nu. ~n sf`r[it, da, dar nu grav. A[eaz\-te l`ng\ mine! {i stinge
asta!
Moii, de altfel, preg\teau un foc de propor]ii.
Perken rezum\.
Le-ai propus peste o sut\ de urcioare... C`]i r\zboinici s`nt?
~ntre unul [i dou\ sute.
Bodog\nesc... Ce crezi c\ spun?
Vorbele, `ntr-adev\r, continuau s\ le dea t`rcoale, mai guturale.
Dou\ voci se deta[au de celelalte, mai hot\r`te, afirmative; una era
cea a [efului.
Cred c\ [eful discut\ cu st\p`nul lui Grabot.
Ce ap\r\ c\petenia asta? Satul, `n totalitate?
F\r\-ndoial\.
Dac\ i-am propune un urcior pentru fiecare r\zboinic [i cinci
sau zece, c`t o s\ vrei, pentru tot satul?
CALEA REGAL| 307
Perken f\cu propunerea pe loc. De-abia tradusese interpretul, c\
un murmur invad\ umbra; vorbeau cu to]ii la-nceput `ncet,
ajung`nd apoi p`n\ la o c`r`ial\ furioas\. L\ncile se agitau acum pe
cerul cernut de acelea[i stele ca [i-n ajun. Apoi pierir\; flac\ra toc-
mai ]`[nise [uier`nd, biciuind totul cu p`lp`ielile ei inegale. Se-n\l]a,
[i capetele ap\reau, deslu[ite `n primele planuri, pierdute-n cele din
urm\; aproape to]i r\zboinicii erau acolo, vorbind `n disperare,
brusc f\r\ s\ le mai pese de albi. Fiecare vorbea pentru el, din ce `n
ce mai tare, cu bra]ele nemi[cate, dar cl\tin`nd din cap; focul, la
intervale regulate, `nghi]ind larma de castaniete `n\bu[ite a cuvin-
telor, `[i punea iar\[i accentele ro[ii pe fe]ele lor de ]\rani b\tr`ni pe
care ap\reau deodat\, mai iute dec`t p`lp`iturile fl\c\rii, privirile de
v`n\tori. Tr\nc\neala `nconjura un cerc mut; `n aceast\ groap\ de
t\cere, b\tr`nii st`nd pe vine `n jurul c\peteniei lor, cu bra]e prea
lungi, ca ale maimu]elor, vorbeau pe r`nd. Claude nu-i sc\pa din
ochi, nelini[tit de expresia fe]ei lor pe care voia s-o `n]eleag\, [i
totu[i la fel de str\in\ ca [i limba ce-o vorbeau.
Interpretul veni spre Perken:
Unul dintre voi o s\ plece, altul o s\ r\m`n\ p`n\ se-ntoarce...
Nu.
Unul singur poate muri pe drum, `l puse s-adauge Claude.
Atunci, schimbul nu se mai poate face.
Moiul plec\ iar\[i, `mpiedic`ndu-se de piciorul r\nit al lui
Perken, care era c`t pe-aci s\ ]ipe; durerea, din nou, amor]i...
Tratativele re`ncepur\.
La nevoie, spuse Claude...
Nu, eu `i cunosc pe s\lbatici: dac\ ei vor cu adev\rat, b\tr`nii
nu vor putea ]ine piept satului; [i important e s\ c`[tig\m timp; dac-ar
fi ziu\, a[ avea alte mijloace...
C`r`iala se transform\ deodat\ `n voci `n\bu[ite, asem\n\toare
cu cele ale p\s\rilor `n zbor; to]i se uitau la grupul b\tr`nilor. ~n
timp ce capetele se-ntorceau, gurile r\mase c\scate `n timpul cuv`n-
t\rii celor de-al\turi se-nchideau pentru a fi mai aten]i.
Nici un trib nu are un urcior de fiecare om! strig\ Perken `n
siamez\.
308 ANDR MALRAUX
T\lmaciul traduse. {eful nu r\spunse. Nici unul nu mi[ca; a[-
teptarea se-ntindea, ostil\, ca ni[te cercuri `n ap\. R\zboinicii erau
aten]i la c\petenie.
Perken voi s\ se ridice, dar `i era team\ s\ nu mearg\ prea greu
[i s\ scad\ astfel din puterea cuvintelor. Strig\ iar\[i:
Vom fi f\r\ escort\. Urcioarele...
Interpretul veni la el, urm\rit de mi[carea unanim\ a capetelor.
... Urcioarele au s\ vin\-n c\ru]e. F\r\ escort\.
Se oprea dup\ fiecare fraz\, pentru ca t\lm\cirea s\ fie f\cut\
imediat.
Numai trei oameni.
Face]i schimbul `ntr-un lumini[ pe care-l ve]i hot\r`.
Claude era at`t de deprins s\-i vad\ pe albi aprob`nd din cap,
`nc`t neclintirea acestor chipuri, imediat dup\ mi[carea ce le-ntor-
sese spre ei, `l izbi ca un refuz.
Se vede c\-i ispite[te, totu[i, murmur\ el, s\ aib\ fiecare ur-
ciorul lui.
Nu-[i dau prea bine seama...
Ce se petrecea? Unii se ridicau. Ezit`nd, cu spin\rile aduse, c-un
bra] `ntins spre locul unde st\tuser\. {i se-ndreptau spre coliba de
unde veneau albii, cu umbrele preced`ndu-i. Trei, patru... Se con-
fundau cu arborii; numai partea de sus a l\ncilor se vedea `nc\ pe
cerul `nstelat... Ceilal]i au r\mas pe loc, `ncorda]i `ntr-o a[teptare
at`t de molipsitoare, c\-i prinse [i pe albi. Pe deasupra liniei ondu-
late a arborilor, Claude p`ndea re`ntoarcerea l\ncilor; `n schimb, se
auzir\ ni[te strig\te, c\rora le r\spunse o vociferare din care
r\zb\tea mul]umirea. V`rfurile se ivir\ o clip\ `ncruci[ate, aproape
de-o stea prea str\lucitoare, se l\sar\-n jos, se ridicar\ iar, din ce `n
ce mai sus; oamenii intrar\ `n lumina ro[ie, lega]i de noapte prin
umbrele lor ce se pierdeau `n ea. Perken `l recunoscu printre ei pe
st\p`nul lui Grabot; se dusese s\ se asigure de prezen]a sclavului
s\u; [i ceilal]i se temuser\ s\ nu fi fugit. Voia s\ se-ntoarc\ la colib\;
doi r\zboinici `l ]ineau de-ncheieturile m`inilor; tustrei strigau, dar
CALEA REGAL| 309
Perken nu pricepea ce vor. ~n sf`r[it, se a[ezar\ pe vine; tratativele
re`ncepur\ [i iar\[i o absurd\ atmosfer\ de t`rguial\ ]\r\neasc\ se
a[ternu pe deasupra ferocit\]ii, f\r\ s-o acopere cu totul.
O s\ ]in\ mult t\r\[enia asta? `ntreb\ Claude.
P`n\ ce sting focul, `n zori. ~ntotdeauna acesta e ceasul
hot\r`rilor `n]elepte.
Acum, c`nd energia lui nu se mai canaliza `n alt\ direc]ie,
Perken revenea la el `nsu[i. Cu greu sim]ea c\-[i rec`[tigase via]a;
c`nd riscase tortura [i dec\derea, tem`ndu-se c\ n-o s\ le poat\
`ndura, `[i ie[ise `ntr-at`ta din el, c\ nu se mai sim]ea acum dec`t `n
fa]a unei vie]i care se asem\na cu o cea]\. Ce era real `n aceast\
rumoare ce urca [i cobora o dat\ cu flac\ra, `n acest conciliabul de
nebuni, `n inima acestei implacabile ap\s\ri a p\durii [i-a nop]ii?
O dat\ cu febra, ura fa]\ de oameni `l invada, ura fa]\ de via]\, ura
fa]\ de toate aceste for]e care acum `l recucereau, `i alungau pu]in
c`te pu]in amintirile atroce, ca pe cele ale unui extaz. ~ncetase s\ se
mai simt\ prizonier, m\car c\-[i asculta rana, junghiurile ei [i febra
mai mult dec`t g`ndurile, dar c\ldura ca dup\ o baie ce `i ardea
obrajii [i t`mplele lui dezagrega tot ce venea de la oameni. Moii nu
se mai mi[cau; de c`nd sclipirile focului desenau de fiecare dat\ ace-
lea[i l\nci `nfipte-n p\m`nt, lustruiau acelea[i bra]e lucind de
n\du[eal\, rumoarea trecea peste adunarea aproape cu totul pier-
dut\-n `ntuneric, ca un b`z\it de g`ng\nii peste ni[te mumii st`nd pe
vine; c`nd sc\dea flac\ra, tenebrele reveneau lovind `n aceste epave
cu un reflux din care ]`[neau l\nci `n dezordine. Febra ce urca-ntru-
na le d\dea o imobilitate mineral\; noaptea se n\pustea peste ei la
asaltul acestei s\lb\ticii descompuse, o acoperea la loc, a[a cum p\-
durea acoperise templele, apoi unda ei se pr\bu[ea [i capetele rea-
p\reau, cu punctele fixe [i ro[ii ale ochilor ce reflectau focul p`n\-n
ad`ncurile `ntunericului.
Zorile
Un bulg\re de p\m`nt strivi ultima flac\r\ a focului. T\lmaciul
veni s\ s-a[eze pe vine l`ng\ Perken.
Ve]i alege voi locul [i ziua.
310 ANDR MALRAUX
Jur\m`nt?
Jur\m`nt.
Transmise dialogul r\cnind.
Unul c`te unul, moii se ridicar\, ca ni[te r\m\[i]e dintr-un nau-
fragiu, `n lumina slab\ a zorilor, palid\ [i rece; mul]imea lor ondulat\
ca o prelat\ se dezagreg\ `n cele din urm\. C`]iva urinau, imobili.
Tu crezi `n jur\m`nt, Perken?
Stai. Ar trebui s\ mergem s\ c\ut\m cartu[ele care s`nt `n
cartu[iera mea veche, `n prima c\ru]\, sub hain\... {i coltul meu...
Unde?
Nu [tiu... ~ntre colib\ [i locul \sta...
Printr-un noroc, c\zuse pe locul f\r\ iarb\ unde Claude `l
descoperi imediat. De-ndat\ ce-l lu\ dovad\ de pace un om
`mbr\cat ie[i din coliba lor: Xa. Am`ndoi se duser\ la c\ru]e; Xa
scoase tocul revolverului, apoi se-ntoarse spre Perken.
Grabot? `ntreb\ acesta.
Boy-ul desf\cu palmele:
Acum dorm!...
B\tr`nii st\teau pe vine, sub craniul de gaur; un sclav aducea
urcioarele cu rachiu. Perken se ridic\, rezemat de Claude, pe care-l
nelini[tea tremurul obrajilor s\i sup]i [i neb\rbieri]i; `[i mu[ca
buzele tare, ca s\ nu se str`mbe de durere. C\petenia b\u, `ntinse
bambusul. Perken `[i apropie capul, se opri. To]i `l priveau.
Ce ai? `ntreb\ Claude.
Stai...
S\ refuze jur\m`ntul? Moii a[teptau doar un semn de la c\pe-
tenia lor. Perken ridicase m`na st`ng\, pentru a le atrage aten]ia. ~[i
scoase coltul din toc, `i spuse t\lmaciului Uita]i-v\ la gaur [i
ochi. }inta tremura; febra [i rana lui... Numai ca roua nop]ii s\ nu
fi-mpiedicat arma... Era uns\... Toate privirile se `ndreptau `n dimi-
nea]a ce-abia `ncepea, spre osul lustruit de soare [i de furnici. Per-
ken trase. O pat\ de s`nge se slei `ntre cele dou\ coarne, l\]indu-se
din centru spre margini; un [iroi ro[u [ov\i, se prelinse deodat\
spre bot, se opri pe margine, pic\ `n sf`r[it, strop cu strop. C\pete-
nia `ntinse cu team\ m`na. Un strop ro[u, acolo sus, r\m`nea
CALEA REGAL| 311
neclintit, sp`nzurat; `i pic\ pe deget. El `l linse `ndat\, spuse o fraz\
ce-i f\cu pe to]i s\-[i pironeasc\ ochii-n p\m`nt, cuprin[i de-o neli-
ni[te nou\.
S`nge de om? `ntreb\ interpretul.
Da...
Claude a[tepta ca Perken s\ se l\mureasc\ despre ce-i vorba,
dar Perken se uita la moi. Cu umerii `nainte, cu tot trupul g`rbovit
[i-ncordat `n acela[i clip\, parc\ dezert`nd, c`te-o privire p\r\sea
grupul, se-ndrepta spre h`rc\ [i revenea, pe furi[. Sub p`nda asta
ne`ntrerupt\ a ochilor, sub spaima asta, p\rea c\ pata continua s\
se-ntind\. Pe marginea mai de sus, s`ngele se zbicea, dar alt [iroi
cobor` spre p\m`nt `ntr-un zigzag `ncet. S`ngele \sta-n mi[care, cu
[iroaiele lui ca ni[te gheare, tr\ia ca o g`nganie uria[\, marc`nd osul
vine]iu `n lumin\, ca un semn de posesiune.
Cu m`na lui, pe care limba-i `ntinsese vizibil stropii de s`nge,
c\petenia ar\ta spre paiul de bambus. Perken b\u. Claude sperase
`n vreo venera]ie brusc\.
S`nt prea deprin[i cu supranaturalul, spuse Perken. Ei se uit\
la mine a[a cum s-ar uita albul la posesorul unei pu[ti extraor-
dinare. {i le e team\ de mine `n acela[i fel. Ceea ce c`[tig\m sigur
din asta e c\ investim jur\m`ntul orezului cu o valoare absolut\.
Claude la r`ndu-i b\u [i el:
Dar ce-i dr\cia asta?
Mi-am umplut unul dintre cartu[ele goale cu s`nge din genun-
chiul meu.
{eful se ridic\. Xa merse s\ preg\teasc\ c\ru]ele; Perken [i
Claude se-ntoarser\ la coliba `n care r\m\sese Grabot. St\tea `ntins
pe-o parte, cu bra]ul `n l\turi, cu palma deschis\ dormea. Perken
`l trezi, `i d\du de veste `n]elegerea la care se ajunsese cu moii.
St`nd acum `n [ezut, cu capul moale pe umeri, Grabot nu r\spun-
dea, pe jum\tate adormit `nc\ sau ostil.
S`nt sigur c\ acum n-au s\ tr\deze jur\m`ntul orezului, spuse
Perken.
312 ANDR MALRAUX

Grabot `[i deschise palma f\r\ s\ r\spund\; Claude `ntoarse

ochii: Xa `nainta cu c\ru]ele, cu ultimul ghid al\turi de el. Putuse
s\-njuge la fel de repede ca de obicei, c\ci nu li se [terpelise nimic;
[i aceast\ reluare a mersului lucrurilor, aceast\ estompare a
tragediei nop]ii c\dea asupra lui Claude ca [i con[tiin]a propriului
neant. Sub gaur se f\cuse un mare gol; la cap\tul celor dou\ [iroaie
negre, pe marginea dantelat\ a osului, se-nchega un strop de s`nge
`n care sclipea soarele.

Ghidul le-ar\t\ cu v`rful l\ncii satul siamez: trei sute de metri

mai `n jos, pe-o pat\ a p\durii, l`ng\ c`]iva bananieri, colibe de paie
`nghesuite, cu ve[nicul lor aspect de lighioane s\lbatice; p`n\-n
zare, contururile descresc`nd, aproape paralele, ale dealurilor: Sia-
mul. Ghidul `[i `nfipse lancea-n p\m`nt pentru a ar\ta locul unde se
va face schimbul.
E bine ales, spuse Claude. Se v\d toate potecile ce duc `ncoace.
Perken, `ntins `ntr-o c\ru]\ c\reia Xa `i scosese coviltirul, ca pe
brancard\, se `n\l]\-n capul oaselor:
E un biet nerod; dac\ Siamul vrea s\ ac]ioneze, n-are s-o fac\
dec`t dup\ ce-am f\cut noi schimbul; n-are s\-i fie greu s\ pun\ sub
urm\rire c\ru]ele `nc\rcate cu urcioare. Cel care le va urm\ri va
conduce apoi coloana de represiune...
Moiul continua s\-[i ]in\ lancea; `n fine, fu sigur c\ albii l-au
priceput. Se-ntoarse [i porni `nd\r\t, mai `nt`i `ncet, pe urm\
alerg`nd cu o st`ng\cie de animal gonit. Nu-i mai auzeau pa[ii, dar
tot `i mai sim]eau prezen]a; se-ntorcea spre s\lb\ticie, ca o barc\
spre un vas.
Singuri cu c\ru]ele [i cu pietrele lor, singuri cu c\rarea ce-i
`mpingea spre satul ale c\rui acoperi[uri sc`nteiau dincolo de abisul
de lumin\.
C`]iva s\teni vorbeau siameza. Perken alese c\r\u[i [i, zi de zi,
drumul lor re`ncepu, cu schimburi `n sate, ca [i-n Cambodgia. Mai
gr\bit, dar `n acela[i timp ritmat de zv`cnetul s`ngelui `n piciorul ce
314 ANDR MALRAUX CALEA REGAL| 315

i se umfla de la o zi la alta, `n genunchiul ce se-nro[ea `ntruna, dar gesturile i se schimbar\ de-ndat\ ce-ncepu s\ palpeze. Marea
Perken abia mai m`nca; nu se ridica dec`t dac\ era silit. Seara, febra pat\ neagr\, zb`rcit\ a r\nii p\rea f\r\ nici o leg\tur\ cu genunchiul
cre[tea. ~n sf`r[it, se ivir\ coarnele [i turnurile `nalte ca ni[te \sta enorm [i ro[u.
clopote ale unei pagode, albastre de tot `n lumina tropical\: primul Nu pute]i `ndoi piciorul, nu-i a[a?
t`rg siamez mai r\s\rit. De cum ajunser\ la bungalou, Xa se inform\. Nu.
Se afla acolo un t`n\r medic indigen care studiase la Singapore [i V-a lovit vreo s\geat\?
care locuia la Bangkok; [i-un doctor englez, aflat `n trecere, pentru Am c\zut pe-o ]epu[\ de r\zboi.
`nc\ dou\ zile. Ia masa la chinezi... Era de-abia ceasul dou\- Acum c`t timp?
sprezece. Claude alerg\ la birtul chinezesc sub un evantai uria[ ce Cinci zile.
se leg\na ag\]at de tavan, `n fa]a pere]ilor de rogojin\, lepro[i, pe Prost...
care erau a[ternute enorme reclame de ]ig\ri, `ntre sifoane [i borcane Stungii nu-[i otr\vesc niciodat\ ]epu[ele.
verzui, un spate `mbr\cat `n p`nz\ alb\, cu p\rul alb. Dac\ ]epu[a ar fi fost otr\vit\, era]i mort p`n\ acum. Dar un
Domnul doctor? om se otr\ve[te foarte bine [i singur. E admirabil fabricat pentru
Omul se-ntoarse `ncet, cu boabele de fasole `nfipte-n v`rful a[a ceva.
be]iga[elor lui, cu fa]a aproape la fel de alb\ ca [i p\rul. Se uita la Am pus tinctur\ de iod... de[i nu imediat...
Claude, plictisit [i resemnat `n acela[i timp: Pe-o ran\ at`t de ad`nc\, asta-i egal cu zero.
Ce mai e? ~i palpa `nceti[or genunchiul lucios, at`t de sensibil la atingere,
Un alb r\nit grav. Plaga e otr\vit\. `nc`t lui Perken `i p\rea elastic:
B\tr`nul d\du u[or din umeri [i-[i v\zu de mas\. Claude, dup\ Dur... rotula se clatin\... Da]i-mi termometrul: 38 cu 8... {i
un minut, se hot\r` s\ se aplece, rezem`ndu-[i pumnii peste mas\. temperatura cre[te seara, bine`n]eles. Aproape c\ nu mai m`nca]i?
Medicul `[i ridic\ ochii: Nu.
A]i putea s\ m\ l\sa]i s\-mi termin masa, nu? La stungi!...
Claude ezit\. S\-i trag o pereche de palme? Era singurul D\du iar din umeri [i p\ru s\ cad\ pe g`nduri; apoi se uit\ iar\[i
medic european. Se a[ez\ la masa vecin\, `ntre doctor [i u[\. la Perken, cu ranchiun\:
S-a-n]eles! ar fi fost un r\spuns mai scurt... Termina]i de m`ncat. Nu putea]i sta lini[tit?
~n fine, medicul se ridic\. Perken se uit\ la fa]a lui prea alb\:
Unde l-a]i dus? C`nd un opioman `mi recomand\ s\ stau lini[tit, `l trimit `ntot-
Unde-a]i mai avut nerozia s\-l duce]i? voiau s\ spun\ de fapt deauna s\ se culce. Dac\ e ora c`nd v\ fuma]i pipa, duce]i-v\ s-o
[i vocea, [i chipul lui. fuma]i [i-ntoarce]i-v\ mai t`rziu, c-o s\ fie bine.
La bungalou. Nu v-am cerut...
S\ mergem. A]i auzit de Perken, da?
Soare, soare... {i ce-are-a face asta?
De-ndat\ ce intr\ `n odaie, se a[ez\ pe pat, `[i desf\cu briceagul Eu s`nt. Ceea ce-nseamn\ c\ v\ sf\tuiesc s\ fi]i cu b\gare de
ca s\ sf`[ie p`nza pantalonului, dar umfl\tura ajunsese at`t de mare, seam\.
`nc`t Perken [i-l t\iase singur. Medicul smulse cu brutalitate p`nza, C`nd te g`nde[ti c-am putea avea lini[te!...
316 ANDR MALRAUX
Se aplec\ iar\[i s\ vad\ rana, nu din ascultare, ci ca [i cum ar fi
c\utat ceva; `[i urm\rea g`ndul. O prostie, morm\ia, o prostie...
Un sur`s u[or pe buzele lui, dezgustat, l\s`ndu-i `n jos col]urile
gurii `n loc s\ i le ridice, se [terse, reap\ru iar.
Deci dumneavoastr\ s`nte]i Perken?
Nu, s`nt [ahul Persiei!
{i vi se pare important, nu-i a[a, c\ a]i f\cut at`tea ispr\vi prin
]ara asta, c\ v-a]i agitat mult `n loc s\ fi stat lini[tit, s\...
V\-ntreb eu pe dumneavoastr\ dac\ vi se pare lucru serios s\
stai lini[tit, dup\ cum spune]i?
Z`mbetul `i disp\ru iar\[i.
Ei bine, domnule Perken, asculta]i ce v\ spun: ave]i o artrit\
supurant\ a genunchiului. P`n\-n dou\ s\pt\m`ni o s\ cr\pa]i ca o
vit\. {i nu mai e nimic de f\cut, pricepe]i? Absolut nimic.
Prima reac]ie a lui Perken a fost s\-l loveasc\, dar tonul vocii era
cu mult mai `nc\rcat de-am\r\ciune dec`t de ostilitate, a[a c\ renun]\.
Deslu[ea totu[i la el ura fa]\ de ac]iune a b\tr`nilor intoxica]i...
Ar trebui totu[i s\ g\sim un medic mai serios, spuse Claude.
Nu m\ crede]i?
Perken chibzui:
~nainte de-a v\ vedea, sim]eam c\ poate e a[a. ~ntre moarte [i
mine exist\ o `n]elegere veche...
Nu mai spune]i prostii!
... Dar n-am `ncredere.
V\-n[ela]i. Nu-i nimic de f\cut. Nimic. Fuma]i, o s\ fi]i li-
ni[tit [i n-o s\ v\ mai g`ndi]i la altceva; opiumul e destul de bun
pe-aici... C`nd durerea o s\ devin\ prea puternic\, f\ce]i-v\ in-
jec]ii... O s\ v\ dau eu o sering\. Nu s`nte]i intoxicat?
Nu.
Fire[te! A[adar, tripl`nd la nevoie doza, ve]i putea sf`r[i c`nd
o s\ vre]i... Am s\-i dau boy-ului seringa.
M-am mai r\nit `n ]epu[e de r\zboi...
CALEA REGAL| 317
Nu la genunchi... Toxinele microbiene ce se formeaz\ acolo
v\ vor otr\vi cu-ncetul. Nu-i dec`t o solu]ie, amputarea; dar nu mai
ave]i timp s-ajunge]i `ntr-un ora[ s\ vi se amputeze picioarele. F\-
ce]i-v\ injec]ii, g`ndi]i-v\ la altceva, sta]i lini[tit; `n felul \sta o s\
v\ distrag\ aten]ia! Asta-i tot.
O incizie cu bisturiul?
N-ar ajunge; infec]ia e prea ad`nc\, [i-acoperit\ de oase.
Astea fiind spuse, dac-ave]i poft\, chema]i-l [i pe siamez, cum v-a
propus tinerelul de fa]\. V\ previn c\ n-are nici o experien]\ cli-
nic\. {i mai e [i indigen... Dar probabil c\ face parte din
concep]iile dumneavoastr\ s\-i prefera]i pe \[tia `n locul nostru...
~n clipa asta, mult mai mult...
~nainte de-a trece pragul, cu Xa l`ng\ el, medicul se-ntoarse, se
uit\ din nou la Perken [i la Claude:
Dumneavoastr\ n-ave]i nimic?
Nu.
Pentru c\, de vreme ce m\ aflu...
Dar privirea lui era a]intit\ asupra lui Perken; dup\ `ncetineala
lui, dup\ felul cum `[i mi[c\ pleoapele `l b\nuiai de-un anume
g`nd, ca un reflex `ntr-o oglind\ tulbure. ~n sf`r[it, plec\.
P\cat c-o pereche de palme, acum, nu mai ajut\ la nimic,
spuse Claude; dr\gu] fenomen. S\ m\ duc s\-l caut pe siamez?
Numaidec`t. Un medic alb `n turneu pe aici e `n mod obliga-
toriu un fenomen: opioman sau erotoman... Xa, du-te s\-l cau]i pe
[eful de post. O s\-i dai asta. (~i `ntinse o adres\ oficial\ siamez\,
unde doar numele lui era scris cu caractere latine). S\-i spui c\ e
vorba de Perken. {i g\se[te-mi femei pentru disear\.
C`nd Claude se-ntoarse medicul siamez urma s\ vin\ [i el `n
cur`nd [eful de post se afla acolo. Perken [i cu el vorbeau
siameza; ofi]erul asculta, r\spundea scurt, lua note. Scrisese vreo
zece fraze pe care i le dictase.
{i Grabot? `ntreb\ Claude, `ndat\ ce acesta ie[i.
318 ANDR MALRAUX
O s\-l avem. |sta crede ca [i mine c\ guvernul o s\ profite de
ocazie ca s\ trimit\ o coloan\ de represiune, care s\ ocupe tot ce va
putea fi ocupat `n aceast\ regiune disident\. Un bun pretext [i-un
avantaj real: un alb mutilat, francezii nu pot zice nimic, [i el ar pu-
tea g\si `ntr-o bun\ zi vreun pretext de felul \sta, ceea ce-ar fi
sup\r\tor. Concesionarii c\ii ferate doresc din toat\ inima ocupa]ia
militar\... A luat textul telegramei mele; o s-avem r\spunsul ast\-
sear\. Dac\ o coloan\ va distruge mai `nt`i un sat, panica o s\ cu-
prind\ toat\ regiunea...
Claude privea drumul, de dup\ rogojina ridicat\ pu]in, pe fe-
reastra f\r\ geamuri. Nimeni. Nu mai vine odat\ [i medicul \sta
siamez? Palmierii se pierdeau pe cerul de-un albastru ca o ilumi-
na]ie cu mercur; soarele se a[ternea pe p\m`nt cu o asemenea pu-
tere `nc`t via]a p\rea suspendat\. Acum nu mai era nelini[tea
p\durii, ci supunerea lent\ a p\m`ntului [i a oamenilor de c\tre
c\ldur\, stabilirea unei suprema]ii implacabile. Planuri, voin]\, totul
se volatiliza `n ea; pe m\sur\ ce, o dat\ cu lini[tea ce se a[ternuse
iar\[i, c\ldura invada odaia, o alt\ prezen]\ urca din dogoarea alb\ a
solului, din animalele adormite, din imobilitatea celor doi oameni
refugia]i la umbra asta `ncins\: moartea. De fa]\ cu englezul,
Perken avusese mult mai mult\ nevoie s\ r\spund\ dec`t s\-n]e-
leag\; apoi se c\znise s\ ac]ioneze, am`n`nd astfel revenirea acelui
g`nd ce-l `nv\luia ca [i str\lucirea orbitoare a soarelui. Dar g`ndul
se-ntoarse.
Siguran]a lini[tit\ a medicului nu-l convingea [i, orice-ar fi spus
el, propriile senza]ii, acum, c`nd se str\duia s\ le prind\ c`t mai
lucid, nu-l convingeau mai mult. Se obi[nuise cu r\nile; febra, dure-
rea intermitent\ ce-i r\sucea genunchiul, le cuno[tea; acolo, `n sen-
sibilitatea abcesului, `n reflexele c\rnii tumefiate ce se-ndep\rteaz\
enervat\ la cea mai u[oar\ atingere, acolo era r\ul lui, acolo, [i nu `n
nu-[tiu-ce otr\vire a s`ngelui, de care nu suferea. Afirma]ia oame-
nilor, numai ea singur\ lupta `mpotriva afirma]iei r\nii; gra]ie
medicului siamez, i se p\rea c\ trebuie s\-[i rec`[tige via]a.
CALEA REGAL| 319
De-abia intrase, c\ toate g`ndurile se pr\bu[ir\ `ntr-un [oc de
trezie. Indiferen]a profesional\ a medicului a fost de ajuns s\-i dis-
trug\ acest univers defensiv. Perken se sim]i separat cu brutalitate
de corpul lui, de acest corp iresponsabil ce voia s\-l t`rasc\-n
moarte. Medicul desf\cu pansamentul [i privi atent rana, a[ezat
turce[te, pe marginea patului; Perken `n[ira simptomele pe care i le
adusese la cuno[tin]\ [i medicului englez. Siamezul nu r\spundea
nimic, continu`nd s\ palpeze cu o deosebit\ precizie. Perken ajunse
la limita r\bd\rii, dar f\r\ spaim\ din nou `n fa]a unui adversar,
chiar dac\ acest adversar era acum propriul s`nge.
Domnule Perken, venind `ncoace, l-am `nt`lnit pe doctorul
Blackhouse. E un om... impur, dar e un medic experimentat. El
mi-a spus cu dispre]ul s\u englezesc ca [i cum eu n-a[ fi cunos-
cut aceast\ maladie c\ e o artrit\ supurant\. O cunosc din ma-
nuale. A fost foarte r\sp`ndit\ `n timpul r\zboiului european; dar
n-am v\zut nici un caz p`n\ acum. Simptomele s`nt cele pe care le
prezenta]i dumneavoastr\. Pentru a lupta `mpotriva unei maladii
infec]ioase de natura aceasta, ar trebui pus\ `n practic\ ampu-
tarea... Dar aici, `n stadiul actual al [tiin]ei...
Perken ridic\ m`inile-n sus, `ntrerup`ndu-i spusele. Acest jargon
de individ occidentalizat `i reaminti c\ prudenta confirmare a
mor]ii sale `i era dat\ `n a[teptarea unei bune retribu]ii. Pl\ti; omul
plec\. ~l urm\ri cu privirea ca spre a se convinge.
El credea-n amenin]are mai mult dec`t `n moarte robit `n
acela[i timp c\rnii sale [i separat de ea, ca acei oameni care erau
`neca]i dup\ ce erau lega]i de-un cadavru. Era at`t de str\in de
aceast\ moarte care st\tea la p`nd\-n el, `nc`t se sim]i din nou `n
fa]a unei lupte; dar privirea lui Claude `l arunc\ iar\[i `n trupul s\u.
Era-n privirea asta o complicitate intens\ `n care se ciocnea
sf`[ietoarea fraternitate a curajului [i a compasiunii, uniunea ani-
mal\ a oamenilor `n fa]a c\rnii condamnate; Perken, cu toate c\ s-a
ata[at de el, mai mult dec`t se sim]ise legat de oricine altcineva, `[i
sim]ea moartea ca [i cum ar fi venit din partea lui. Afirma]ia impe-
rioas\ st\tea mai pu]in `n cuvintele medicilor, c`t `n pleoapele pe
care Claude [i le l\sase instinctiv `n jos. Junghiul `n genunchi
320 ANDR MALRAUX
reveni, cu un reflex ce-i `ncord\ gamba: o `n]elegere se stabili `ntre
durere [i moarte, ca [i cum inevitabil una o preg\tea pe cealalt\,
apoi valul de durere se retrase, lu`nd cu el voin]a ce i se `mpotrivea,
[i nu l\s\ dec`t suferin]a a]ipit\, la p`nd\; pentru `nt`ia oar\ se
trezea `n el ceva mai tare dec`t el, un lucru contra c\ruia nici o
speran]\ nu mai putea face nimic. {i contra acestui lucru trebuia
totu[i s\ lupte...
Ce e uimitor, Claude, `n prezen]a mor]ii, fie [i... `ndep\rtat\, e
c\ [tii deodat\ ce vrei, f\r\ nici o ezitare posibil\...
Se priveau unul pe altul, supu[i acestei leg\turi mute care de
multe ori `i unise p`n\ acum. Perken se a[ezase pe pat, cu piciorul
`ntins; privirea-i redevenise precis\, dar plin\ de con[tiin]\, ca [i
cum voin]a nu i s-ar fi desprins `nc\ de regretele ce le tr\gea dup\
ea. Claude c\uta s\ ghiceasc\:
Vrei s\ te-ntorci cu coloana?
Perken ezit\ surprins; nu se g`ndise la asta. Stungii, `n mintea
lui, nu participaser\ la moartea sa...
Nu, acum am nevoie de oameni. Trebuie s\ m\-ntorc `n
regiunea mea.
{i deodat\, Claude descoperi cu c`t era Perken mai b\tr`n dec`t
el. Nici dup\ chip, nici dup\ voce; p\rea c\ anii l-ar fi ap\sat ca o
credin]\, iremediabil diferi]i, de-o alt\ ras\...
{i pietrele?
Acum nu-i nimic mai r\u dec`t ceea ce a fost speran]\...
O s-ajung\, singur, p`n\ la el `n mun]i?...
Nimic nu-l mai `mpiedica pe Claude s-ajung\ la Bangkok.
Nimic, `n afar\ de prezen]a mor]ii.
Am s\ te `nso]esc.
T\cere. Ca pentru a sc\pa de for]a rarelor leg\turi umane, am`n-
doi priveau spre fereastr\, orbi]i de lumina de-afar\ ce sc`nteia pe
sub rogojin\. Minutele treceau, mistuite de soarele neclintit. Claude
se g`ndea la pietrele ad\postite sub coviltirul c\ru]elor, golite de
via]a ce i le opusese at`t de furios. Dac\ le l\sa la post, le-ar fi
CALEA REGAL| 321
reg\sit. {i dac\ nu le-ar mai fi g\sit... De ce am hot\r`t s\ m\ duc
cu el? Nu putea s\-l p\r\seasc\, s\-l lase `n acela[i timp pe seama
acestei umanit\]i de care el se sim]ea pe veci separat [i `n grija
mor]ii. Exerci]iul acestei puteri pe care el n-o cuno[tea `l atr\gea ca
o revela]ie; mai ales dintr-asemenea hot\r`ri, numai din ele, `[i nu-
trea dispre]ul ce-l separa de toate accept\rile oamenilor. ~nving\tor
sau `nvins, nu putea `ntr-un asemenea joc dec`t s\ c`[tige-n
b\rb\]ie, dec`t s\-[i potoleasc\ nevoia de curaj, aceast\ con[tiin]\ a
de[ert\ciunii lumii [i a durerii oamenilor pe care le v\zuse at`t de
des, informe, la bunicul lui... Rogojina se dep\rt\ f\r\ zgomot,
zv`rlind `n odaie un v`rtej de atomi triunghiulari; i se p\ru c\ ra-
]iunile lui se pierdeau, u[oare [i derizorii, `n aceast\ mas\ de aer, c\
nu va cunoa[te niciodat\, din el `nsu[i, dec`t voin]a lui.
Descul], un indigen aducea o telegram\, r\spunsul provizoriu
primit de [eful postului:
Preg\ti]i cantonamente, baza de ac]iune, coloan\ represiune
opt sute oameni mitraliere.
Opt sute de oameni, spuse Perken. Vor s\ pacifice ]inutul...
P`n\ unde?... Chiar de n-a[ fi vrut eu, trebuie s\ m\-ntorc acolo...
{i aduc [i mitraliere, \[tia...
Xa intr\:
Domnu, venit femei...
Po]i g\si [i pentru mine? `ntreb\ Claude.
Po]i...
Am`ndoi ie[ir\.
Dou\ femei st\teau `n dreapta u[ii. Aceea[i ostilitate `l re]inu pe
Perken `n fa]a florilor celei mai micu]e [i-n fa]a chipului ei cu buze
dulci; detesta acum moliciunea. ~i f\cu semn celeilalte s\ vin\,
`nainte de-a o fi privit m\car. Cea mic\ plec\.
Atmosfera p\rea `ncremenit\ ca [i cum timpul s-ar fi oprit, ca [i
cum tremurul degetelor lui Perken, doar el, ar fi fost viu `n lini[tea
imobilit\]ii asiatice a acestui chip cu nasul acvilin [i fin. Nu era
nici dorin]a, nici febra, cu toate c\ el sim]i dup\ intensitatea a ceea
322 ANDR MALRAUX CALEA REGAL| 323

ce-l `nconjura c\ febra cre[tea iar: era ner\bdarea juc\torului. ~n niciodat\ n-ar g\si `n frenezia ce-l scutura altceva dec`t cea mai
seara asta nu se temea de impoten]\; dar, `n ciuda mirosului ome- cumplit\ dintre izol\ri. Nu posezi dec`t ceea ce iube[ti. Prins de
nesc `n care plonja, teama `l cuprindea iar\[i. mi[carea ei, nici m\car liber de-a o readuce la prezen]a lui
Femeia se-ntinse, despuiat\, cu trupul ei f\r\ p\r [i vaporos `n smulg`ndu-se din ea, el `[i `nchise ochii, se arunc\ asupra lui `nsu[i
semi`ntuneric, marcat de infima na[tere a sexului [i cu ochii de care ca asupra unei otr\vi, dornic de-a nimici, prin ne`ntrerupta-i
el r\m`nea legat, `nc\ neobosit de-a c\uta zadarnic `n ei surprin- violen]\, acest chip anonim ce-l gonea spre moarte.
z\toarea dec\dere a nudit\]ii. Ea [i-i `nchise, ca s-alunge domina]ia
ce se n\[tea din sentimentele lui inexplicabile; deprins\ cu poftele
b\rba]ilor, dar fascinat\ de atmosfera ce plutea `n aceast\ lini[te
absolut\, de privirea ce n-o p\r\sea pe-a ei, a[tepta. ~ndemnat\ de
perne s\-[i desfac\ u[or picioarele [i bra]ele, cu gura `ntredeschis\,
p\rea c\-[i creeaz\ propria dorin]\, chem`nd satisfacerea prin lenta
ondulare a s`nilor. Leg\narea lor invada odaia repetat\, asem\-
n\toare sie[i, mai activ\ de fiecare dat\ c`nd re`ncepea. Cobor` ca un
val, suind pu]in c`te pu]in; mu[chii se-ntinser\ [i toate col]urile
umbroase i se l\rgir\. ~ndat\ ce-[i petrecu bra]ul pe sub ea [i c`nd ea
trebui s\-l ajute, sim]i c\ teama o p\r\sea; femeia se sprijini de coap-
sa lui pentru a se deplasa u[or. Nuan]a galben\ al luminii, o clip\ `i
`nconjur\ [oldul ca o lovitur\ de bici [i `i disp\ru `ntre picioare.
C\ldura trupului ei `l p\trunse. Deodat\ ea-i mu[c\ buzele, accen-
tu`nd la extrem, prin aceast\ infim\ interven]ie a voin]ei sale, imposi-
bilitatea-n care se afla de a-[i reprima ondularea s`nilor.
La zece centimetri de fa]a aceea cu pleoape alb\strui, o privea
ca pe-o masc\, aproape separat de s\lbatica senza]ie ce-l lipea de-
acest corp pe care-l poseda ca [i cum l-ar fi lovit. Toat\ fa]a, toat\
femeia aceea erau `n gura ei `ntins\. Deodat\ buzele umflate se
deschiser\, tremur`nd peste din]i [i, ca [i cum de-acolo s-ar fi
n\scut, un zv`cnet lung str\b\tu tot corpul `ntins, inuman [i imobil
ca fiorul arborilor sub marea c\ldur\. Fa]a aceea nu tr\ia dec`t prin
aceast\ gur\, cu toate c\ fiec\rei mi[c\ri a lui Perken `i corespun-
dea o zg`rietur\ a unghiei pe a[ternut. Sub fream\tul devenit intens,
degetul, `ntins `n gol, `ncet\ s\ mai ating\ patul. Gura se-nchise,
cum [i-ar fi l\sat `n jos pleoapele. Cu toat\ contrac]ia col]urilor
gurii, acest trup `nnebunit de el `nsu[i se-ndep\rta de el f\r\ sper-
an]\; niciodat\, niciodat\ n-o s\ cunoasc\ senza]iile acestei femei,
PARTEA A PATRA
 I

Iar\[i zile [i iar\[i nop]i cu moartea al\turi, dar [i cu Claude

`n c\ldura [i ]`n]arii ce parc\ suiau dintr-acest genunchi zv`cnind;
purtat de-a curmezi[ul p\durii, prin toropeala aceea, printr-aceast\
neregulat\ alternan]\ de lumini[uri sf`[iate [i de vegeta]ie, ce-o
`nlocuia pe aceea a zilei [i-a nop]ii, prin lumea asta unde nop]ile se
lungeau acum ca frunzele, unde timpul `nsu[i putrezea. Sp\rturile
se apropiau, ca [i cum p\durea smuls\ ar fi f\cut loc luminii; dar
Perken [tia c\ asta era valea cea mare, c\ un nou val de p\dure va
c\dea iar\[i peste trupul lui `n]epenit, peste voin]a lui devastat\,
unde speran]a se pierdea `n urletele c`inilor s\lbatici, `n cumplita
c\ldur\ pricinuit\ de `n]ep\turile g`ng\niilor. Pusese s\ i se scoat\
un moment ghea]a: carnea era grena, `n]epat\ p`n\ la marginea
pielii `nc\l]\rii, ca de-un tatuaj. Peste durere, m`nc\rimi, putrezi-
ciune, peste ]ip\tul nesf`r[it al maimu]elor [i peste crengile r\sucite
ce le reg\sea dinaintea fiec\rui tunel al p\durii, de c`nd urcau spre
Laos, spre regiunea lui, via]a stungilor alunga]i umplea ad`ncimile
f\r\ a mai putea ie[i la suprafa]\, ca o suprem\ descompunere.
Urcioarele predate, Grabot restituit, dus spre spitalul din Bangkok,
coloana de represiune, c\r`ndu-[i oamenii ei r\ni]i `n ]epu[e [i cap-
cane, `naintase spre sat, aruncase-n aer poarta [i r\sese cu grenade
colibele: nu mai r\m`nea din ele dec`t o gr\mad\ de cadavre, pur-
cei negri scormonind prin urcioarele pulverizate, vintre acoperite
de animale... Stungii, `n fug\, m\turau satele; coloana ce-i urm\rea
328 ANDR MALRAUX
pierdea mul]i oameni `n p\durea ad`nc\, mai ales din pricina r\nilor
otr\vite; mili]ienii `i tratau cu grenade pe bolnavii abandona]i, iar
pe r\ni]i, cu baioneta. Migra]ia br\zda p\durea ca [i `nceata
`mbulzeal\ a animalelor spre locurile de ad\pat; ea suia pe firul
apei spre est, f\r\ s\-i tulbure suprafa]a `ncre]it\, dar seara, lungi
d`re de foc `n aerul nemi[cat indicau oprirea mar[ului epic al
triburilor, fa]\ de fuga nesf`r[it\ a arborilor.
La c`teva zile dup\ ce Claude [i Perken p\r\siser\ t`rgul siamez,
focurile `ncepuser\ s\ apar\; tot mai numeroase `n fiecare noapte,
pe m\sur\ ce se-apropiau `n acela[i timp de ]inutul lui Perken [i-al
lucr\rilor de c\i ferate, ele barau orizontul, acum, la fiece lumini[.
Nev\zut\-n timpul nop]ii pline de greieri, coloana, [i-napoia ei,
guvernul Siamului... Oameni ca mine trebuie s\ mizeze-ntotdeau-
na pe un stat, spusese Perken. Statul era `n fundul acestei obscu-
rit\]i gonind dinaintea lui triburile de animale `nainte de-a le alunga
pe celelalte, prelungindu-[i kilometru cu kilometru linia c\ii sale
ferate, `nmorm`nt`nd an de an, tot mai departe, cadavrele aventuri-
erilor. Ziua, c`nd se ivea fumul la fel de l\murit ca [i tulpinele arbo-
rilor, binoclul descoperea `ntre coloanele lui, pe cer, cranii vopsite-n
ro[u. Focurile astea, al c\ror trosnet p\rea absorbit de imensitatea
p\durii, c`nd vor ajunge oare la drumul ce va-ng\dui trecerea?
P\trunderea liniei ferate, r\mas\ mult `n urm\, `[i lansa farul spre
cer `ndat\ ce fumul `ncepea s\ se piard\-n `ntuneric, ca [i cum
marea fug\ a moilor, mi[carea lor v\lurit\ de vite-n transhuman]\
trec`nd pe sub frunzi[ [i-ar fi aflat centrul `n triunghiul luminos
proiectat pe cer de c\tre albi. Printr-o nou\ rari[te, un peisaj ad`nc
`ncepea s\ se deschid\, ca v\zut de undeva de sus, f\r\ nimic care
s\-i apropie de potec\ liniile v\zute de sus, dep\rt\rile de un albas-
tru parc\ prea puternic. Soarele p\rea c\ se pierde `n acest fundal
ca-ntr-o ap\, o mas\ sticloas\ pe deasupra crestelor, o pulbere `n
jurul palmierilor. ~n dep\rtare, c`teva turle albe budiste, `n verzi[ul
`ntunecat, vestitor al teritoriilor lui Perken, Samrong, primul sat
lao]ian aliat, primul pe-al c\rui [ef `l cuno[tea. Dinaintea lui, fumul
urca `n imensitatea v\zduhului pe care-o sporea [i mai mult, [i
CALEA REGAL| 329
`naintarea lui se lega at`t de direct de via]a p\durii, c\ p\rea invin-
cibil\, pornit\ din p\m`nt [i nu de la oameni, ca un incendiu ori ca
o maree.
De ce dracu s-or fi `ndrept`nd spre sat, acolo unde r\zboinicii
s`nt `narma]i? Se vede c\-i sile[te ceva...
Foametea? `ntreb\ Claude.
Coloana i-a l\sat `n pace acum; ne-am `n]eles c\ nu va trece
peste r`u. Dincolo e ]inutul lui Savan [i, pe urm\, al meu.
R`ul `n form\ de U str\lucea-n vale, incandescent, doar el fiind
alb `n abisul albastru.
Ar trebui s\-l ajut\m pe Savan s\-[i apere satul...
~n starea-n care e[ti?
Dac\ mergem pe creast\, ajungem acolo cu mult `naintea lor.
Cel pu]in o zi de am`nare...
Privea-ntruna p\durea, dar, cu toate c\-[i rodea cu furie unghi-
ile ca s\ nu se scarpine, privirea i se pierdea. Claude `n]elege prea
bine fraternitatea ce-l atr\gea `ntr-acolo, ca s\ mai st\ruie. {i neli-
ni[tea `l amu]ea; ca [i cum s-ar fi st`rnit din tr`mbele-nalte de fum
ce `naintau nest\vilite de-a curmezi[ul `ntinderii, ca duhurile p\-
durii, pocnete trase unul dup\ altul se pierdeau `n nesf`r[ita lini[te
a]ipit\; prea slabe ca s\ umple acest iad de lumin\, ele piereau `n el,
ca [i rarele p\s\ri ce rec\deau `n gr\mada de arbori `ndat\ ce
]`[neau din ea, av`nd traiectoria unei pietre, `ngrozite de tirania
soarelui; intervalele regulate ce desp\r]eau aceste-mpu[c\turi pier-
dute-n lumin\ le d\deau caracterul unui avertisment solemn trimis
de pe o planet\ dep\rtat\. Claude [i-aminti de sunetul gurii despi-
cate a ciocanului `n piatr\.
Ascult\...
Ce?
El n-asculta dec`t cum coboar\ durerea-ntr-`nsul. ~[i ]inu respi-
ra]ia. Una... dou\... trei... patru... Pocnetele se apropiau, distincte,
dar `nfundate, aproape spongioase; `n contrast cu `naintarea-nceat\
a coloanelor de fum, acestea p\reau mai dese.
|[tia-s oameni, relu\ Claude. Or fi construind vreun soi de
ap\rare?
330 ANDR MALRAUX
Moii? Nu s`nt ei! Fumul `nainteaz\ `ntruna, [i zgomotul e
mult mai aproape de noi.
Perken `ncerca s\-[i `ndrepte binoclul dup\ sunet, dar degeaba:
cea]a v`n\t\ a c\ldurii, f\r\ s\ mascheze `ns\ p\durea, `i voala for-
mele; junghiurile din genunchi se dezl\n]uiau `n el ca ni[te dang\te de
clopot, unul c`te unul, f\r\ s\ intre `n acord cu loviturile-ndep\rtate, [i
nici o f\ptur\ omeneasc\ nu se ivea `n natura asta du[m\noas\ ce
p\rea c\ st`rne[te ea `ns\[i fumul [i acest inexplicabil cioc\nit. ~n jos,
un punct sc`nteietor ap\ru, ca sclipirea soarelui `ntr-un geam.
Nu era nici o ap\ pe-acolo.
Se uit\ iar\[i, opri c\ru]a, iar se uit\. Piciorul lui dureros [i mort
`n acela[i timp `i ascundea lumina aceea; se s\lt\, ne`ncerc`nd
m\car s\ dea la o parte aceast\ bucat\ de trup separat\ de el ca [i
cum ar fi putut suferi `n carnea altuia. Acum v\zu. Claude `ntindea
m`na, dar Perken nu-i trecu binoclul. Punctul sc`nteietor urca [i
cobora, intermitent ca [i pocnetul `mpu[c\turilor ce parc\ porneau
dintr-`nsul. Perken `[i l\s\ m`na s\-i cad\. Claude vru s-apuce bi-
noclul, c\ruia el nu-i d\dea drumul; `n fine, desf\cu degetele.
Totu[i, r`ul e acolo? `ntreb\ el.
Claude fixa punctul luminos: o tingire, un obiect de campanie?
cu mult `naintea r`ului. Foarte aproape, linii sub]iri `ncruci[ate,
forme omene[ti, suprafe]e geometrice mai mari. Pe acelea le recu-
no[tea: corturi. Liniile `ncruci[ate erau arme proptite `n form\ de
piramid\. {i se uit\ iar\[i spre r`u; era cu mult `n urm\, foarte
departe. {i-un alt punct luminos se aprinse-n fa]\, urm`nd d`rele de
fum ale moilor.
Coloana, murmur\ Claude.
Perken t\cea. ~n sf`r[it:
{i pentru ei, eu s`nt ca [i mort...
Se uita pe r`nd c`nd la piciorul lui, c`nd la lumina aceea, c-un fel
de groaz\. Privirea-i p\r\si piciorul. Ciocanele de lemn ce r\sunau
str\b\t`nd `ntinderea, lovind `n ]\ru[ii corturilor ca-n ni[te butoaie
sonore, dominau pu]in c`te pu]in, pe m\sur\ ce sunetul se-ntindea,
coloanele de fum, p\durea `ns\[i, tot ce se pr\bu[ea sub soare; via]a
oamenilor `[i relua aici locul ei de comand\, `n slujba mor]ii. Cu
CALEA REGAL| 331
toat\ durerea, se sim]ea teribil de viu `mpotriva acestei afirm\ri a
dec\derii sale. S\ lupte din nou. {i totu[i, tot ce f\cuse se afla
`naintea lui, ca propriul cadavru. P`n\-ntr-o s\pt\m`n\, coloana pu-
tea ajunge la el, `n ]inut, [i via]a lui nu va fi fost dec`t o zadarnic\
a[teptare.
Pu[tile a[ezate `n form\ de piramid\ erau acolo. Coloana
avansa, f\r\ s\-i pese de marele cot al r`ului de unde se `n\l]a o
fosforescen]\ alb\struie, de lumin\ electric\. Acolo erau corturile.
{i totu[i, el nu-ncerca o certitudine, ci o nelini[te [i mai ame]i-
toare, asemenea acelor semipierderi de con[tiin]\ ce preced v\rs\-
turile. Atent mai `nt`i de toate, `mpotriva voin]ei sale, la durerea ce
urca [i cobora ca o barc\, reg\sea, `n clipele c`nd `l mai l\sa, [i
coloana, [i moartea, legate una de alta, `naint`nd am`ndou\ ca mar-
ile d`re de fum.
Se prea poate s\ mi se par\, `[i spuse el, c\ a-]i des\v`r[i
moartea e mult mai important dec`t a-]i des\v`r[i via]a...
~[i `ndrept\ binoclul spre satul ce-i ap\ru iar\[i, cu o limpezime
surprinz\toare, `ntre cele dou\ ridic\turi confuze ale ghetelor.
~n via]a lui ce aluneca acum ca-ntr-o pr\pastie, acest sat se-n-
figea ca o piatr\ de care el trebuia s\ se-aga]e asem\n\toare
acelora din templu. {i binoclul se-ntorcea de la sine, spre
coloan\. Dar cele dou\ valuri se urmau [i trebuiau mai `nt`i
`nvin[i stungii.
Vom ajunge [i la Savan cu o bun\ bucat\ de vreme `naintea lor...
Ai `ncredere mare `n acest ins?
Nu, nu s`nt sigur dec`t de c\peteniile din nord. Dar n-avem
de ales...

II
~mpu[c\turile din ce `n ce mai repezi, amestec`ndu-se acum cu
ecoul, `nconjurau Samrongul [i turlele lui budiste, ca ni[te clopote,
cu punctele lor intermitente, `n afar\ de-o pat\ neagr\. ~n interiorul
curbei lor aproape `nchise, greierii nop]ii, lucirea ro[cat\ a unui
felinar: pacea lao]ian\, ap\s\toare, `ntemni]at\.
Tot nimic, Claude, `n vale?
Perken nu se mai putea ridica.
Claude lu\ binoclul:
Imposibil s\ v\d ceva...
~nc\ nu l\sase binoclul, c`nd scurta lucire a unei noi `mpu[c\-
turi ap\ru, foarte aproape de-un v`rf; ecoul repercut\ detun\tura, cu
un ton mai sus. O nou\ pocnitur\. Sc`nteierea lor p\rea murdar\,
at`t de aproape de stele.
Oare stungii s\ fi-ncercuit satul?
Imposibil.
Perken ar\t\ cu degetul un deal foarte `ndep\rtat:
Paza noastr\ tot nu trage pe-acolo; deci nu `ncearc\ s\ urce.
Moii [tiu c\ pe l`ng\ [antierul de la calea ferat\ s`nt
mitraliere spuse Xa.
Focurile tremurau ca ni[te fl\c\rui ro[cate, dincolo de-mpu[c\turi.
Perken nu-nceta s\ le priveasc\; unde luceau ele, coloana n-ajunsese
`nc\. O siluet\ str\b\tu raza vizual\ a binoclului, foarte apropiat\,
acoperind-o pe aceea pe care o urm\rea Perken.
CALEA REGAL| 333
Cine-i acolo?
~ntins pe-o targ\, `ntr-un post de observa]ie ca un prepeleac, el
domina gr\dina de la `n\l]imea pilonilor. Silueta disp\ru. Trase-n
direc]ia ei, la-nt`mplare, a[tept`nd un strig\t. Nimic.
E pentru a doua oar\...
De c`nd i-ai sf\tuit s\ opreasc\ `naintarea coloanei, r\spunse
Claude, lucrurile merg prost... C`t\ vreme nu era vorba dec`t s\-i
ajute `mpotriva stungilor...
O turm\ de dobitoci!
Oamenii din posturile de paz\, pu[i de Perken, tr\geau acum [i
mai mult; valul stungilor ce luptaser\ contra coloanei declan[a ata-
cul asupra satului.
E[ti sigur c`nd spui asta? M\ tem c\ dac\ ei trimit soli, [efului
coloanei n-o s\-i pese [i, dac\ trag, s\ nu li se r\spund\ cu mitraliere...
Instruc]iunile nu-i `ng\duie s\ lupte `mpotriva lor. Ei s`nt
budi[ti, sedentari, `narma]i ca [i oamenii mei. Se va negocia. Dar
dac\ `i las\ pe solda]i s\ intre f\r\ condi]ii, vor fi administra]i,
cum spun siamezii. Numai Savan `n]elege asta... dar autoritatea lui
de [ef devine la fel de nesigur\ ca [i `mpu[c\turile astea... Nu-i
nimic de discutat. Dac\ ei intr\ aici, drumul va fi deschis p`n\ la
mine; eu n-am autoritate dec`t asupra c\peteniilor din nord...
Mirosul s\lbatic al focurilor aprinse trecu, purtat de boarea
nop]ii.
Nu ne-am oprit numai ca s\ le organiz\m lor ap\rarea contra
stungilor!
~mpu[c\turile din ce `n ce mai dese hr\neau, prin ritmul lor
`ncetinit ca de mitralier\, obsesia lui Perken; ei ap\reau [i disp\-
reau, accentu`nd statornicia focurilor nemi[cate. Noi focuri se
aprinser\: pe m\sur\ ce tirul de baraj devenea mai des, ele ap\reau,
`ndep\rtate [i fixe, pe mai multe [iruri `n ad`ncime; dar sub ful-
ger\turile prafului de pu[c\, era at`t de solemn\ imobilitatea lor,
`nc`t p\rea c\ nici nu-i pas\ de lupta, n\scut\ doar din c\ldur\ [i
din noapte.
Crezi c\ se pot regrupa ca s\ dea asaltul? `ntreb\ Claude.
Acum s`nt foarte mul]i. Uite c`te focuri!
334 ANDR MALRAUX CALEA REGAL| 335

Perken st\tu pe g`nduri. Fiecare dintre exploziile astea m\ love[te ca o ocar\... Ei

Ar putea cu siguran]\ s\ ocupe satul. Dar nu s`nt deloc `n `nainteaz\, f\r\-ndoial\... Dac\ vin aici...
stare s\ se uneasc\. Oamenii mei [i c\peteniile pe care vreau s\ le S\-[i schimbe traseul acum?
unesc s`nt lao]ieni budi[ti, ca [i oamenii din locurile astea, [i tot e Perken nu f\cu nici un gest; privea `ntunericul din fa]a lui, f\r\
aproape imposibil chiar [i s\-i men]in `mpreun\. ~n plus, stungii s\ se mi[te.
atac\ `ntotdeauna, obligatoriu, trec\torile. E greu de organizat un Dac-ar trece pe la mine, ar face o economie serioas\... Cred
asalt `n fa]a unor cadavre, greu de preg\tit `n duhoarea lor. ~n c\ s`nt plini de curaj; moii se strecoar\ ca ni[te lighioane. N-au s\
momentul \sta, cea care-i `mpinge e mai ales foamea. M`ine, au s\ treac\ pe-acolo, nici `n coloan\.
Claude nu r\spunse.
aib\ iar\[i coloana-n coaste...
... Nici `n coloan\... repet\ Perken. {i t\cu din nou.
... {i pe noi pe deasupra...
Trei mitraliere, numai trei mitraliere s\ fi avut [i n-ar fi putut
~mpu[c\turile re`ncepur\, se r\rir\ iar\[i, trec`nd ca o curb\ pe
trece deloc...
deasupra focurilor aprinse. Un om ie[i din umbr\ la intrare `n
Iar `mpu[c\turi slabe, `ntrerup`ndu-se din nou.
barac\, f\r\ nici un zgomot. ~n lumina tulbure a lanternei electrice, Acum au s\ se potoleasc\; `ndat\ se face ziu\...
umbra lui se-n\l]a: cap, piept, picioare. Un mesager. Perken se Savan trebuie s\ vin\ la r\s\ritul soarelui?
ridic\, dar crisp`ndu-[i fa]a de durere, c\zu la loc. Durerea-l Cred... Ceat\ de nerozi! dac\ las\ coloana s\ vin\...
n\p\dea cu at`ta for]\, `nc`t, spre-a putea da ordine, a[tepta s\-l
sl\beasc\ a[a cum a[tep]i s\ ias\ cineva din cas\. Omul `ncepuse s\
vorbeasc\ repede, `n fraze scurte, av`nd tonul celor care recit\.
Claude ghici c\-[i `nv\]ase pe dinafar\ frazele siameze [i se uit\ la
Perken, de parc\ ar fi putut pricepe mai u[or t\cerea unui european.
Perken nu se mai uita la cel care vorbea `ntruna; cu pleoapele
l\sate-n jos, ar fi p\rut adormit, de n-ar fi fost un imperceptibil fior
al obrajilor. Deodat\ deschise ochii.
Ce e? `ntreb\ Claude.
Spune c\ stungii [tiu c\ eu s`nt aici [i din cauza asta atac\ f\r\
`ntrerupere. De altfel, noi s`ntem pentru ei ni[te inamici mai pu]in
primejdio[i dec`t coloana...
~mpu[c\turile `ncetaser\; mesagerul plec\, `nso]it de Xa.
Satul nu poate fi `ncercuit... Noi avem pu[tile cu noi...
Se auzi dublul ecou a dou\ `mpu[c\turi; lini[te iar\[i.
Mai spunea c\ inginerii c\ii ferate `nso]esc coloana.
Claude `ncepea s\ priceap\:
Dar ei lucreaz\ activ acolo! Au f\cut s\ explodeze cel pu]in
zece mine `n cursul zilei...

III
Savan urc\ scara. Vor mai fi oare multe r\s\rituri p`n\ la cata-
strof\? Perken `i privea ochii nelini[ti]i, nasul de Buddha lao]ian,
p\rul cenu[iu tuns foarte scurt ce se-n\l]a `n cadrul u[ii; de c`nd
moartea era-n el, oamenii `[i pierdeau forma. Aceast\ c\petenie pe
care el o cuno[tea exista mai pu]in `n ochii lui ca individ, dec`t ca
b\tr`nul [ef al satului stung. Totu[i, m`inile astea, preg\tite deja pen-
tru discu]ie... Un om bun numai s\ vorbeasc\. Alte capete se ivir\,
suprapuse: era `nso]it de oamenii lui. Intrar\ to]i. Savan ezita; nu-i
pl\cea s\ stea pe vine-n fa]a albilor [i detesta s\ stea pe jos. R\mase-n
picioare, `i privi cu aten]ie, dar nu spuse nimic. Fiecare a[tepta.
T\cerea asta asiatic\ `l exaspera pe Claude. Perken era deprins cu
ea, dar o suporta cu at`t mai dureros de c`nd era r\nit; a[tept\rile `l
f\ceau s\-[i simt\ cu violen]\ imobilitatea. Se hot\r` el primul:
Dac\ vine aici coloana, [ti]i ce se va-nt`mpla.
Acum `ncepea s\ se disting\ pov`rni[ul pantelor p`n\-n zare; la
c`teva sute de metri, h`rci ag\]ate-n arbori izola]i ie[eau din noapte.
V`ntul zorilor le-nclina v`rfurile, [i marile valuri de vegeta]ie ce se
repetau din colin\-n colin\ p\reau s\-i continue mi[carea, duse de
fuga nev\zut\ a triburilor. O min\ explod\. Ei nu vedeau p\trun-
derea c\ii ferate, de cealalt\ parte a colinei; dar dup\ vuietul ce
umplu valea, auzir\ zgomotul c\derii pietrelor [i constatar\ c\
ploua cu buc\]i de st`nc\.
CALEA REGAL| 337
Pom`ine, coloana va fi aici. V\ repet c\ dac\ satul rezist\ cu
armele de foc pe care le-ave]i, coloana o s\ urce spre nord. Dac\
nu, calea ferat\ va trece pe-aici. Vre]i s\ v\ supune]i func]iona-
rilor siamezi?
Savan r\spunse printr-un gest negativ, dar plin de ne`ncredere:
E mai u[or de luptat cu o coloan\ ce n-a primit ordin s\ v-atace,
dec`t s\ lupta]i cu trupe bine organizate, aduse cu trenul...
Dar e mult [i p`n-atunci, `i spuse el `n fran]uze[te lui Claude,
iar eu poate voi fi mort...
Tulbur\tor accent. Din nou, Perken credea `n via]a lui.
Indigenii intrau unul dup\ altul, se a[ezau pe vine `n colib\. Nu
vorbeau siameza `ntre ei, [i Perken nu le-n]elegea dialectul, dar
ostilitatea lor era v\dit\. Savan `i ar\t\ cu degetul:
Lor le e mai ales fric\ de stungi.
~n fa]a pu[tilor, stungii nu exist\!
Degetul [efului, suspendat `n aer, se-ndrept\ spre p\dure. Perken
`[i lu\ binoclul, privi arborii: `n v`rful celor mai `nal]i, pr\jinile
urcau una dup\ alta, av`nd `n cap\t tigve grosolane; stungii nu mai
fugeau. ~n lipsa feti[urilor, pu]ine la num\r, o lume-ntreag\ de h`rci,
de animale ucise-n v`n\toare ]`[nea din p\dure, `nscria amenin]area
s\lb\ticiei, pe cerul dimine]ii, de parc\ o puzderie de oase n\scute
din h`rca de gaur ar fi descins p`n\ pe malul r`ului, puse pe fug\ [i
ele, `ntr-o proliferare de insecte. Cutii toracice, cranii [i p`n\ [i piei
de [erpi se leg\nau `n v`rful pr\jinilor, de-o albea]\ de cret\, dovad\
nea[teptat\ a foametei, ale c\rei v`rtejuri torturau migra]ia s\lbati-
cilor. {i-n dreapta, foarte aproape de r`u, obsedant, unul dintre feti-
[urile ce-nchipuie bocitoarele mor]ilor, de-o durere necunoscut\
lumii civilizate, `mpodobit pe deasupra cu o h`rc\ omeneasc\, `n-
conjurat\ de pene. Perken `[i l\s\-n jos binoclul; al]i indigeni intrau
`n colib\. Doi purtau pu[ti ce luceau u[or. ~[i aminti de coliba unde
at`rna vestonul lui Grabot.
V\ juca]i cu via]a tuturor! Dac\ trimite]i soli [i trage]i `n
coloan\, ea n-o s\ st\ruie. Cunosc instruc]iunile pe care le-a primit.
{i ea poate s\-i prind\ pe stungi prin spate. Dac\ nu...
338 ANDR MALRAUX
Mai mul]i dintre cei de fa]\ pricepeau siameza. Un protest
vehement, un soi ciudat de l\trat, `i `ntrerupse fraza. Savan ezit\,
apoi se decise:
Ei spun c\-i vina ta dac\ stungii ne atac\.
V\ atac\ fiindc\ mor de foame.
To]i, acum, se uitau la Savan, care ezita iar\[i; `n sf`r[it, se hot\r`:
C\, f\r\ tine, ei ne-ar l\sa-n pace...
Perken s\lt\ din umeri.
... {i c\ ei vor s\ pleci.
Perken lovi cu pumnu-n targ\. To]i indigenii ce st\teau pe
vine se ridicar\ cu o s\ritur\ de broasc\; cei doi lao]ieni cu pu[ti
le-ndreptar\ spre albi.
Asta-i acum, `[i spuse Claude. Ce idio]enie!
Perken se uita peste capetele amenin]\toare. Xa totu[i nu era-n
colib\.
Dac\ vreunul mi[c\, r\cni el, cu privirea dincolo de cei din
urm\, trage!
F\r\ s\-[i lase-n jos pu[tile, ei se `ntoarser\ c`t putur\ de re-
pede. Dou\ `mpu[c\turi: Perken tr\sese prin buzunar. Smucitura fu
at`t de dureroas\, `nc`t crezu o clip\ c\ [i-a tras `n genunchi; dar
unul dintre lao]ieni c\zu; cel\lalt, `n picioare, sc\pase pu[ca,
]in`ndu-se cu m`inile de burt\, cu gura c\scat\, cu ochii ului]i de
groaz\ ai muribunzilor. Fuga tuturor `l f\cu s\ cad\ [i el, cu cele
cinci degete ridicate deasupra capetelor `n debandad\. Peste lip\itul
picioarelor descul]e se a[ternu iar lini[tea.
R\m\sese Savan singur.
{i-acuma? i se adres\ el lui Perken.
A[tepta, resemnat, sosirea catastrofei ce-o aducea mai totdeau-
na cu ea, mai cur`nd sau mai t`rziu, nebunia albilor. Lumea guver-
nat\ de budism [i de indiferen]\ `n care tr\ia p\rea c\-l `nso]e[te;
deasupra celor dou\ trupuri ghemuite, din care s`ngele curgea f\r\
cel mai mic zgomot, el r\m\sese `n picioare, cu privirea pierdut\,
imobil ca o apari]ie pe locul acela p\r\sit.
CALEA REGAL| 339
Cei care strigau mai tare adineauri nu pot fi dec`t rivalii lui, `[i
spuse Perken; nu se poate pl`nge c-a fost sc\pat de ei... ~i v\zu
deodat\, dinaintea lui, cu s`ngele acela ce curgea printr-o gaur\
invizibil\, ca din ceva ce n-a fost niciodat\ viu; de[i [tia c\ erau
acolo, avea impresia c\ fugiser\ o dat\ cu ceilal]i. Mor]i. {i el?
Viu? Muribund? Ce leg\turi se puteau stabili `ntre Savan [i el?
Interesul [i constr`ngerea [tia asta. Da, i-ar fi putut r\scula pe
oamenii \[tia, dar era nevoie de acea r\zmeri]\ sau de acel r\zboi
pe care le a[tepta de ani de zile. Chiar dac\ Savan ar fi acceptat s\
lupte `mpotriva coloanei, jum\tate din sat tot ar fi luat-o la fug\,
f\r\-ndoial\. Aceste alian]e prin care a[teptase c`ndva s\ g\seasc\
`nsu[i sensul vie]ii, `i ap\reau deodat\ fragile, ca [i acest lao]ian
[ov\itor, al\turi de care nu luptase niciodat\. ~mpotriva invaziei
albilor, `mpotriva coloanei, `mpotriva minelor ce zguduiau v\ile, el
nu se putea bizui dec`t pe oameni de care era omene[te legat, pe
oameni pentru care exista loialitatea: ai s\i. {i chiar [i \[tia... de n-
ar fi fost r\nit, lao]ienii n-ar fi `ndr\znit niciodat\ s\-l ia la ochi cu
arma. Dac\ sc\zuse-n ochii lor, nu sc\zuse `nc\ `ntr-alor s\i; \[tia
doi au putut s-o vad\. ~[i ridic\ brusc capul spre Savan; privirile li
se-nt`lnir\ [i v\zu, ca [i cum [eful ar fi vorbit, c\-n ochii acestuia el
era cel condamnat. Pentru a doua oar\ `nt`lnea moartea `n privirea
unui om; `l cuprinse furibund dorin]a de-a trage-n el, ca [i cum
omorul singur i-ar fi putut permite s\-[i afirme existen]a, s\ lupte
`mpotriva propriului sf`r[it. Privirea asta avea s-o reg\seasc\ `n
ochii tuturor oamenilor s\i; senza]ia dement\ de-a `nh\]a-n m`n\
moartea, de-a se lupta cu ea cum te lup]i cu un animal, ce-l apucase
c`nd se g`ndise s\ trag\-n Savan, se r\sp`ndea-ntr-`nsul cu for]a
unei crize. Avea de luptat cu cel mai cumplit du[man, dec\derea,
cuib\rit\ `n sufletul fiec\ruia dintre oamenii s\i. ~[i aminti de unul
dintre unchii lui, mic nobil danez, care dup\ nenum\rate nebunii pu-
sese s\ fie `ngropat c\lare pe calul s\u mort, sprijinit `n ]\ru[i, ca un
rege hun, grijuliu `n timpul agoniei s-alunge, prin voin]a de-a nu
r\cni m\car o dat\, oric`t l-ar fi `ndemnat nervii s-o fac\, cumplita
spaim\ ce-i scutura umerii ca pe-ai unui bolnav de parkinson...
O s\ plec.

IV
Nici un sat. ~n\l]a]i pe cer, primii mun]i de la care Perken [i-a[tepta
sc\parea; `n vale, r`ul. Pe deasupra p\durii, zborul greu al p\s\rilor
[i al fluturilor luneca din reflex; dar `n fa]a moilor pe care-i h\ituia
p`n\-n zare coloana, micile lighioane, maimu]ele mai ales, fugeau
cu o groaz\ de parc-ar fi fost incendiu. Treceau r`ul cu sutele,
asemenea v`rtejului de frunze c`nd soseau, asemenea pisicilor c`nd
se opreau pe mal, cu coada-n aer. Una mare se agita `n mijlocul
apei, st`nd, f\r\-ndoial\, pe-o piatr\; cu binoclul, Claude o vedea
foarte deslu[it, ocupat\ s\-[i smulg\ din spinare, sem\n`nd cu un
c`ine udat, puii ce se ag\]au de ea. Pe cel\lalt mal, disp\reau brusc
`n pocnet de ramuri, [i goana lor ivit\-ntre cele dou\ ]\rmuri ale
p\durii unea apa str\lucitoare cu marea curb\ a exodului triburilor.
Focurile, aprinse-acum toat\ ziua, `ntindeau pe pov`rni[uri f`[ii
oblice de fum; nici chiar puternica lumin\ a amiezii nu le mai f\cea
s\ dispar\ `n acest moment; `naintau pu]in c`te pu]in p`n\ la
jum\tatea drumului dinspre mun]i, spre poteca urmat\ de albi, f\r\
cea mai mic\ adiere `naintarea unor oameni, ca trop\itul `nfundat
al unei armate. Fumul fiec\rui nou foc, mai amenin]\tor dec`t cel
precedent prin pozi]ia lui, suia drept `n sus, gros, p`n\ ce tr`mba lui
spulberat\ se unea cu f`[ia oblic\; Claude privea la un kilometru `n
fa]\, `ngrijorat, a[tept`nd s\ urce alt fum, a[a cum a[tep]i r\sucirea
unei chei `ntr-o broasc\.
CALEA REGAL| 341
P`n\ la urm\ o s\ se preschimbe `ntr-un incendiu. ~nc\ unul,
[i n-o s\ mai putem trece.
Perken nu-[i deschidea ochii:
S`nt momente c`nd am impresia c\ lucrul \sta nu prezint\ nici
un interes, spuse el ca pentru sine, printre din]i.
S\ ne fi t\iat drumul?
Nu, moartea.
Dincolo de mun]i, teritoriul lui Perken ap\rat de ei, cople[it de
singur\tatea crestelor lipsite de focuri. De partea cealalt\, calea
ferat\. Dac\ Perken ar fi murit, Claude s-ar fi repezit din nou la
basoreliefurile ce-l a[teptau; niciodat\ stungii singuri n-ar `ndr\zni
s-atace linia aceea.
Perken se cufunda `n ame]eal\. Foarte aproape de urechea lui,
]`n]arii `[i `ncruci[au finele lor b`z`ituri; durerea `n]ep\turilor, trans-
parent\, o acoperea `nvenin`nd febra, constr`ng`ndu-l pe Perken, ca
s\ nu ajung\ s\ se-ating\, la o lupt\ de co[mar ca [i cum prima
durere l-ar fi p`ndit momindu-l cu cealalt\. Un sunet `n\bu[it `l sur-
prinse: erau degetele lui `n]epenite de arsura insectelor, care
cioc\neau convulsiv `n c\ru]\, f\r\ ca el s\-[i fi dat seama. Tot ce
crezuse despre via]\ se descompunea `n febr\, ca un cadavru `n
p\m`nt; o zdruncin\tur\ mai brutal\ `l readucea la via]\. Revenise
la ea `n clipa aceea, trezit de fraza lui Claude [i de mi[carea `nainte
a c\ru]ei, lucruri pe care nu le putea separa; at`t de istovit c\ nu-[i
mai recuno[tea senza]iile, c\ aceast\ intolerabil\ trezire `l arunca din
nou, `n acela[i timp, at`t `ntr-o via]\ de care voia s\ fug\, c`t [i-n el
`nsu[i, voind s\ se reg\seasc\. S\-[i `ndrepte g`ndul spre ceva!
~ncerc\ s\ se ridice ca s\ vad\ noul foc aprins, dar p`n\ s\ apuce s\
se mi[te, o min\ explod\, departe, `naintea lui; p\m`ntul rec\dea cu
o mi[care `nceat\. C`inii moilor `ncepur\ s\ urle.
Nu mai conteaz\ dec`t coloana, Claude. C`t\ vreme calea ferat\
nu va fi terminat\, ea o s\ poat\ fi oprit\. Toate comunic\rile s`nt `n
ad`ncime; ar trebui t\iate destul de departe `n spate, izolat cap\tul li-
niei [i pus m`na pe arme... Nu-i imposibil... Numai s\ m\ v\d ajuns!
Ce porc\rie de febr\... C`nd scap de ea, a[ vrea m\car... Claude?
Te-ascult, vezi bine.
342 ANDR MALRAUX
Ar trebui ca m\car moartea mea s\-i oblige s\ fie liberi.
La ce-]i poate folosi asta?
Perken `nchisese ochii imposibil s\ te faci `n]eles de unul care
tr\ie[te.
Te-au mai l\sat durerile?
~n afar\ de hurduc\turile prea tari. Dar s`nt prea sl\bit ca s\
fie firesc... O s\ `nceap\ iar...
Se uit\ spre coasta muntelui, apoi spre colina unde explodase
adineauri o min\. Ca s\-[i fixeze binoclul, a trebuit s\ se sprijine de
lemnul c\ru]ei; capul i se leg\na la dreapta [i la st`nga; `n fine,
r\mase imobil.
Acum, n-a[ putea nici s\ mai trag...
Acolo, bivolii aduceau traversele pe care siamezii le r\sturnau
jos [i plecau iar\[i cu o precizie de ma[in\, d`nd ocol celei din
urm\ traverse, a[a cum f\cea Grabot `n coliba lui. Fiece travers\
care c\dea f\r\ cel mai mic zgomot, ca de pe-o alt\ lume, r\suna
p`n\-n genunchiul lui. Nu numai peste speran]ele, dar [i peste
adev\ratul lui cadavru, peste ochii lui putrezi]i, peste urechile
m`ncate de p\m`nt va trece linia asta ce `nainta ca un berbec spre
mun]ii din zare. ~nso]ite de tr\snete, aceste c\deri de lemne ajun-
geau p`n\ la el din c`nd `n c`nd, `n b\taia s`ngelui s\u; [tia `n
acela[i timp c\, la el acolo, s-ar vindeca [i c\ avea s\ moar\, c\ pe
ciorchinele de speran]e, care era el, lumea se va-nchide, z\vor`t\ de
calea asta ferat\ ca de-o fr`nghie de de]inut; c\ nimic `n univers,
niciodat\, nu-i va mai compensa suferin]ele trecute, nici pe cele
prezente: s\ fii un om, [i mai absurd `nc\ dec`t s\ fii un muribund...
Din ce `n ce mai numeroase, imense [i verticale `n dogoarea
amiezii, fumurile moilor `nchideau orizontul, asemenea unui grilaj
uria[; c\ldur\, febr\, c\ru]\, arsuri, l\tr\turi, traversele astea, arun-
cate colo-n vale ca ni[te lope]i de p\m`nt peste trupul lui, se con-
fundau cu z\brelele de fum [i cu for]a p\durii, cu moartea `ns\[i,
`ntr-o `ntemni]are supraomeneasc\, f\r\ speran]\. Peste b`z`itul
]`n]arilor, c`inii urlau acum de la un cap\t la altul al v\ii; al]ii, de
dup\ dealuri, le r\spundeau; strig\tele umpleau p\durea p`n\-n
zare, umpl`nd cu profunzimea lor spa]iile libere dintre fumuri. Pri-
CALEA REGAL| 343
zonier, `nc\ `nchis `n lumea oamenilor ca `n cavern\, cu aceste
amenin]\ri, aceste focuri, aceste absurdit\]i asemenea animalelor
din pe[teri. Al\turi de el, Claude care-avea s\ tr\iasc\ [i care cre-
dea-n via]\, la fel cum al]ii cred c\ [i c\l\ii care tortureaz\ s`nt
oameni merita s\-l ur\[ti. Singur. Singur cu febra ce-l str\b\tea
din cre[tet p`n\-n genunchi [i cu acest lucru fidel a[ezat pe coaps\:
m`na lui.
O v\zuse de mai multe ori astfel, de c`teva zile: liber\, separat\
de el. Acolo, calm\ pe coapsa lui, ea-l privea, `l `nso]ea `ntr-acest
]inut de singur\tate `n care cobora cu o senza]ie de scufundare `n
ap\ caldu]\. Reveni o clip\ la suprafa]\, `[i aminti c\ m`inile se
crispeaz\ atunci c`nd `ncepe agonia. Era sigur de asta. ~n fuga
aceasta spre-o lume la fel de elementar\ ca [i aceea a p\durii, o
con[tiin]\ cumplit\ d\inuia: m`na asta era acolo, fascinant\, cu de-
getele-i mai lungi dec`t palma grea, cu unghiile ag\]ate de p`nza
pantalonului ca p\ianjenii anina]i de p`nza lor prin capetele picioa-
relor, pe frunzele `nc\lzite; `n fa]a lui, `n lumea inform\ unde se
zb\tea el, precum p\ianjenii `n ad`ncimile v`scoase. Nu enorm\, ci
simpl\, fireasc\, dar vie ca un ochi. Era moartea.
Claude `l privea; urletul c`inilor s\lbatici se potrivea cu chipul
acesta r\v\[it, neras, cu pleoapele l\sate, al c\rei somn era at`t de
absent, `nc`t nu putea exprima dec`t apropierea mor]ii. Singurul om
care-ar fi iubit `ntr-`nsul ceea ce era, ceea ce voia s\ fie, [i nu
amintirea unui copil... Nu-ndr\znea s\-l ating\. Dar capul se ciocni
de lemnul c\ru]ei. Claude i-l ridic\, `l propti cu casca, eliber`ndu-i
fruntea. Perken deschise ochii; cerul `l invad\, cople[itor [i totu[i
plin de bucurie. C`teva ramuri f\r\ g`ng\nii pe ele treceau `ntre cer
[i el, frem\t`nd ca aerul, ca ultima lao]ian\ pe care-o posedase. Nu
mai [tia nimic de oameni, nimic nici de p\m`ntul ce aluneca sub el,
cu arborii [i lighioanele lui; nu mai cuno[tea dec`t aceast\ imensi-
tate alb\ din pricina marii lumini, aceast\ bucurie tragic\-n care se
pierdea [i pe care-o umplea pu]in c`te pu]in surda b\taie a inimii.
N-o mai auzea dec`t pe ea, singura care ar fi putut s\ se
`ngem\neze cu dogoarea ce-i smulgea sufletul din prada p\durii, ca
[i cum ea singur\ ar fi exprimat r\spunsul obsedant al r\nii sale `n
344 ANDR MALRAUX
fa]a acestui cer sacru. Mi se pare c-am s\ mizez pe mine `nsumi `n
ceasul mor]ii mele... Via]a era acolo, `n potopul de lumin\ `n care
se pierdea p\m`ntul: cealalt\, `n cioc\nitura zv`cnitoare a vinelor
sale. Dar ele nu luptau; inima asta va-nceta s\ bat\, se va pierde [i
ea `n chemarea necru]\toare a luminii... El nu mai avea nici m`n\,
nici corp, nimic `n afar\ de durerea lui. Ce-nsemna cuv`ntul
dec\dere? Ochii-i ardeau sub pleoape ca ni[te lame. Un ]`n]ar i
se-a[ez\ pe una dintre ele; nu se mai putea mi[ca. Claude `i potrivi
capul sub p`nza cortului, `i a[ez\ casca, [i umbra-l arunc\ din nou
`n\untrul s\u.
Se rev\zu, c\zut beat `ntr-un r`u, c`nt`nd c`t `l ]inea gura dea-
supra clipocitului apei. Acum e la fel, moartea era-n jurul lui p`n\-n
orizont, ca v\zduhul ce vibra. Nimic nu va da sens vie]ii sale, nici
chiar aceast\ exaltare ce-l arunca prad\ soarelui. Pe p\m`nt se aflau
oameni, [i ei credeau `n pasiunile lor, `n durerile lor, `n existen]a
lor: g`ng\nii pe sub frunze, mul]imi sub bolta mor]ii. Resim]ea pen-
tru ea o bucurie profund\ ce-i r\suna p`n\-n piept [i-n picior, la
fiecare zv`cnire a s`ngelui `n `ncheieturi, `n t`mple, `n inim\: ea
pulsa nebunia universal\ pierdut\-n soare. {i totu[i nici un om nu
murise, niciodat\, ci trecuser\ ca norii ce adineauri se topeau pe
cer, ca p\durea, ca templele; el singur avea s\ moar\, s\ fie smuls.
M`na-i prinse via]\. Era imobil\, dar sim]ea-ntr-`nsa scurgerea
s`ngelui al c\rui sunet fluid `l auzea, confund`ndu-se cu acela al
r`ului. Amintirile sale erau [i ele la p`nd\, re]inute de semicrisparea
acestor degete; n\vala amintirilor vestea sf`r[itul. Ele c\zur\ asupra
lui `n agonie, groase ca fumul ce venea o dat\ cu sunetul `ndep\rtat
al tam-tam-urilor [i cu l\tratul c`inilor. ~[i `ncle[t\ din]ii, beat de fe-
ricire s\ evadeze din trupul lui, s\ nu abandoneze acest cer dogori-
tor ce-l ]inea ca pe-o lighioan\; o durere `ngrozitoare, o durere ca
de membru smuls se ab\tu asupr\-i, de la genunchi p`n\-n cre[tet.
O galerie-l a[tepta, gata s\ se pr\bu[easc\, ad`nc `ngropat\ sub
p\m`nt... Se mu[c\ at`t de tare c\-i d\du s`ngele.
Claude `i v\zu s`ngele ivindu-se `ntre din]i; dar suferin]a `i
ap\ra prietenul `n fa]a mor]ii; c`t\ vreme suferea, tr\ia. Deodat\,
`nchipuirea-l zv`rli `n locul lui Perken; niciodat\ nu fusese at`t de
CALEA REGAL| 345
legat de via]a lui, la care nu ]inea. S`ngele-i curgea `n [iroaie pe
b\rbie, ca acela din cartu[, c`ndva, pe h`rca gaurului, [i nu era nimic
de f\cut dec`t s\-i priveasc\ din]ii ro[ii ce mu[cau [i s-a[tepte.
Dac\-mi aduc aminte, `[i spunea Perken, e fiindc-am s\ mor...
Toat\ via]a sa era-n jur, teribil\, r\bd\toare, cum fuseser\ stungii `n
preajma colibei... Poate c\ nu ne amintim... ~[i vedea trecutul, la
fel cum `[i vedea m`na; `ns\ cu toat\ voin]a [i cu toat\ durerea, se
revedea zv`rlindu-[i coltul [i-naint`nd spre stungi sub lumina
piezi[\ a amurgului. Dar asta nu putea s\ anun]e moartea lui era
vorba de-un alt om, de-o via]\ anterioar\. Cum o s\-nving\, c`nd
vor ajunge la el, aceste mine care-i h\cuiau febra; suferin]a
revenind, [tiu c\ n-o s-ajung\ niciodat\ acolo la el, ca [i cum i-ar fi
spus-o gustul s\rat al s`ngelui: `[i sf`[ia de durere pielea b\rbiei, cu
din]ii peria]i de barba aspr\. Suferin]a-l exalta `nc\, dar dac\ va
deveni mai intens\, `l va preschimba-n nebun, `ntr-o femeie `n chi-
nurile facerii care url\ ca s\ se scurg\ timpul; se mai n\[teau
oameni pe lume... Nu tinere]ea lui era aceea care revenea-ntr-`nsul,
a[a cum se-a[tepta, ci figuri disp\rute, ca [i cum moartea ar fi
chemat mor]ii... S\ nu fiu `ngropat de viu! Dar m`na era acolo, cu
amintirile-n urma ei, ca ochii s\lbaticilor, noaptea cealalt\, `n
obscuritate nu va fi `ngropat de viu.
Chipul a `ncetat pe nesim]ite s\ mai fie uman, g`ndi Claude.
Umerii i se contractar\; spaima ap\rea intact\ precum cerul dea-
supra lamenta]iei funebre a c`inilor ce se pierdeau acum `n lini[tea
ame]itoare: fa]\-n fa]\ cu vanitatea de-a fi om, bolnav de lini[te [i
de ireductibila acuzare a lumii, ce-o reprezint\ un muribund pe
care-l iubim. Mai puternic\ dec`t p\durea [i dec`t cerul, moartea-i
apuca str`ns obrazul, i-l `ntorcea silnic spre eterna-i lupt\. C`]i
oameni, la ceasul acesta, vegheaz\ asupra unor asemenea trupuri?
Aproape toate trupurile astea, pierdute-n noaptea Europei sau `n
ziua Asiei, zdrobite [i ele de c\tre vanitatea vie]ii lor, pline de ur\
pentru cei care diminea]\ se vor de[tepta, se consolau cu zeit\]i.
Ah! m\car de-ar exista o zeitate, pentru a putea, fie [i cu pre]ul
caznelor ve[nice, s\-i urle ca ace[ti c`ini, c\ nici un g`nd divin, c\
nici o recompens\ viitoare, nimic nu putea justifica sf`r[itul unei
346 ANDR MALRAUX

existen]e omene[ti, pentru a sc\pa z\d\rniciei de-a o urla `n fa]a p\cii

absolute a zilei, a acestor ochi `nchi[i, a acestor din]i `ns`ngera]i ce
continuau s\ ciop`r]easc\ pielea!... S\ scapi de-acest obraz devastat,
de-aceast\ `nfr`ngere monstruoas\! Buzele se-ntredeschiser\.
Nu exist\... moarte... Numai... eu...
Un deget i se crisp\ pe coaps\.
... Eu... care-o s\ mor...
Cuprins
Claude `[i aminti, cu du[m\nie, de fraza din copil\ria lui:
Doamne, fii l`ng\ noi `n ceasul agoniei... S\ poat\ exprima prin
m`ini [i prin ochi, dac\ nu prin cuvinte, aceast\ fraternitate dispe- Not\ asupra edi]iei
rat\ ce-l azv`rlea afar\ din el `nsu[i! ~l prinse de umeri.
Perken `l privea pe acest martor ca pe un str\in, ca pe o f\ptur\
dintr-alt\ lume.
CUCERITORII
(Traducere de Mioara Izverna)
PARTEA ~NT~I: ~nceputurile.................................................................. 9
PARTEA A DOUA: Puterile ................................................................ 59
PARTEA A TREIA: Omul.................................................................. 121
POSTFA}| (1949) ............................................................................ 171

CALEA REGAL|
(Traducere de Miron Radu Paraschivescu)
PARTEA ~NT~I .................................................................................. 191
PARTEA A DOUA ............................................................................ 242
PARTEA A TREIA ............................................................................ 273
PARTEA A PATRA ............................................................................ 325
 biblioteca rao
De la clasici la contemporani, ntr-o formul\
grafic\ nou\, cei mai reprezentativi autori pentru

biblioteca dumneavoastr
Au ap\rut:
Madeleine Albright DOAMNA SECRETAR DE STAT
Grigore Arbore LIBERTATEA F|R| DEMOCRA}IE {I
GLON}UL DE AUR
Emily Bront LA R|SCRUCE DE V~NTURI
Dan Brown ~NGERI {I DEMONI CODUL LUI DAVINCI
FORT|REA}A DIGITAL|
Albert Camus STR|INUL / CIUMA / C|DEREA / EXILUL {I
~MP|R|}IA FA}A {I REVERSUL / NUNTA /
MITUL LUI SISIF / OMUL REVOLTAT / VARA
CARNETE TEATRU
Hillary Rodham Clinton ISTORIE TR|IT|
Robin Cook RISC ASUMAT
Clive Cussler SAHARA AURUL INCA{ILOR
Nelson DeMille FIICA GENERALULUI PLUM ISLAND
Charles Dickens DAVID COPPERFIELD (2 vol.)
Denis Diderot NEPOTUL LUI RAMEAU
F.M. Dostoievski CRIM| {I PEDEAPS| DEMONII
IDIOTUL ADOLESCENTUL
Joseph Finder PUTERI EXCEP}IONALE
Colin Forbes CATACLISMUL RINOCERUL
PE MUCHIE DE CU}IT CONSPIRA}IA
Frederick Forsyth R|ZBUN|TORUL
Andr Gide FRUCTELE P|M~NTULUI FALSIFICATORII DE
BANI / PORUMBELUL
John Grisham TESTAMENTUL FR|}IA ULTIMUL JURAT
UN ALTFEL DE CR|CIUN
CAMPIONUL DIN ARKANSAS MAESTRUL
MO{TENITORII
V.D. Gu[\ de Dr\gan CONDAMNAT LA ADEV|R
Hermann Hesse JOCUL CU M|RGELE DE STICL|
NARCIS {I GUR|-DE-AUR LUPUL DE
STEP| SIDDHARTA / C|L|TORIA SPRE
SOARE-R|SARE KNULP.
DEMIAN CELE MAI FRUMOASE
POVESTIRI
Ilf [i Petrov DOU|SPREZECE SCAUNE VI}ELUL
DE AUR
Franz Kafka JURNAL CASTELUL Nout\]i
Dean Koontz UNICUL SUPRAVIE}UITOR
Mario Vargas Llosa R|ZBOIUL SF~R{ITULUI LUMII
CONVERSA}IE LA CATEDRALA
Andr Malraux CONDI}IA UMAN|
Thomas Mann DOCTOR FAUSTUS MUNTELE VR|JIT
POVESTIRI M|RTURISIRILE
ESCROCULUI FELIX KRULL
G. Garca Mrquez UN VEAC DE SINGUR|TATE TOAMNA
PATRIARHULUI DOU|SPREZECE
POVESTIRI C|L|TOARE DESPRE
DRAGOSTE {I AL}I DEMONI INCREDIBI-
LA {I TRISTA POVESTE A CANDIDEI
ERNDIRA {I A BUNICII SALE F|R| SUFLET
DRAGOSTEA ~N VREMEA HOLEREI
AVENTURA LUI MIGUEL LITTN, CLANDESTIN John Le Carr Regina Noor
~N CHILE A TR|I PENTRU A-}I POVESTI PRIETENIE ABSOLUT| CALEA SPRE CREDIN}|
VIA}A {TIRI DESPRE O R|PIRE
GENERALUL ~N LABIRINTUL S|U
Virgil M\gureanu DECLINUL SAU APOTEOZA PUTERII?
Ilie N\stase MR N|STASE
Farah Pahlavi MEMORII
L. Picknett & C. Prince MISTERUL TEMPLIERILOR
Mario Puzo OMERTA
Ernesto Sbato ~NAINTE DE T|CERE ESEURI (vol. 1)
Antoine de Saint-Exupry CITADELA
Jean-Paul Sartre TEATRU GREA}A/CUVINTELE
John Saul PREZEN}A M~NA DREAPT|
A DIAVOLULUI
Dinu S\raru TRILOGIA }|R|NEASC| CIOCOII NOI CU
Gabriel Garca Mrquez
BODYGUARD
Dinu S\raru & V. St\nculescu GENERALUL REVOLU}IEI CU PICIORUL ~N POVESTEA T~RFELOR MELE TRISTE
GHIPS
Henryk Sienkiewicz QUO VADIS?
Stendhal RO{U {I NEGRU M|N|STIREA DIN PARMA
Alex Mihai Stoenescu ISTORIA LOVITURILOR DE STAT
~N ROMNIA (vol. I, II, III [i IV[1])
PATIMILE SF~NTULUI TOMMASO DAQUINO
INTERVIURI DESPRE REVOLU}IE
J.R.R. Tolkien ST|P~NUL INELELOR: Fr\]ia Inelului; Cele dou\
turnuri; ~ntoarcerea regelui HOBBITUL
SILMARILLION ROVERANDOM
L.N. Tolstoi CAZACII {I ALTE POVESTIRI SONATA
KREUTZER {I ALTE POVESTIRI
I.S. Turgheniev UN CUIB DE NOBILI Christopher Paolini John Saul
Moony Witcher FETI}A CELEI DE A {ASEA LUNI NINA {I ERAGON CASA DE LA R|SCRUCE
MISTERUL NOTEI A OPTA
 clubul c\r]ii rao
{i dumneavoastr\ pute]i deveni membru al CLUBULUI
C|R}II RAO, beneficiind de urm\toarele avantaje:
Ve]i primi cu maximum de rapiditate c\r]ile comandate [i ve]i fi
informat cu regularitate despre ultimele apari]ii, planuri editoriale,
oferte speciale. Pentru c\r]ile comandate, editura suport\ costurile de
transport prin po[t\. n plus:

pentru dou\ c\r]i se acord\ o reducere de 10%;

de la trei c\r]i n sus se acord\ o reducere de 15%
[i titlul de membru al CLUBULUI C|R}II RAO.

Pentru detalii suplimentare ne pute]i contacta la

tel/fax: (021) 224.12.31; 224.14.72; 224.18.47; 224.21.36
E-mail:
club@raobooks.com
office@raobooks.com

A[tept\m scrisorile dumneavoastr\ pe adresa:

Editura RAO
C.P. 2-124 Bucure[ti

Acum ne pute]i g\si [i pe Internet:

www.raobooks.com