prolog Miezul noptit. Londra Charlotte nu avea si afle niciodata ce o trezise de fapt in orele de dinaintea zorilor, Poate creierul ei somnoros percepuse sc4rticul unei scAnduri din podea sau vocea indbusita a cuiva. Oricare fusese cauza, deschise ochii brusc si se ridic& in sezut. Era stipanita de un sentiment de o urgenta coplesitoare. O presimtire rece fi strabatu tot corpul. Era noaptea in care menajera avea liber. in perioada aceea, tatal ei vitreg, Winterbourne, nu se intorcea ni- ciodaté acas& inainte de rasaritul soarelui. Charlotte stia c& ea si sora ei, Ariel, trebuiau sf fie singure in casi. Dar cineva tocmai urcase scirile si pasea pe coridor. Arunci deoparte cuvertuta si se dadu jos din pat, tre- murand, pe podeaua rece. Pentru un moment nu avu nici cea mai mica idee ce trebuia si faci mai departe. O alt& scAndurd din dusumea gemu. Se duse la us’, o deschise cAtiva centimetri si arunc’ o privire pe holul intunecat. Dou’ siluete invelite in mantii lungi daideau rarcoale printre umbrele dense de la capatul coridorului. Se oprira in fata usii lui Ariel. Unul tinea in m4na o luma- nare. Lumina scoase la iveal& trasdturile obtuze, de chefliu, ale lui Winterbourne. ~Fiti rapid, zise Winterbourne cu un mArdit. Si apoi si ne vedem de drum. Rasiritul e aproape. Dar ag vrea si m& bucur de aceasta placere rara. Nu mereu apare ocazia de a savura o virginad adevarata, urmasa a unei linii de samge atat de bune. Paisprezece ani ai zis? O varsti bund. Am de gand s& nu ma grabesc, Winterbourne.8 ‘Amanda Quick Charlotte isi reprima un tipat de manie si de frica. Gla- sul celui de-al doilea barbat semana cu un instrument mu- zical misterios, o combinatie de gratie si de putere chiar si cAnd se rezuma lao soapt&. Era un glas care putea imblAnzi animale salbatice sau, la fel de bine, cnta imnuri. Dar era cel mai inspaim4ntitor lucru pe care il auzise vreodata. —Sunteti nebun? suier’ Winterbourne. Grabiti-va si terminati odara, —{mi datorezi o sum mare de bani, Winterbourne. Cu sigurantd nu te astepti s& incheiem socotelile prin a ma lisa numai cateva minute cu micuta si foarte scumpa mea inocent’. Vreau o ord, cel putin. —Imposibil, mormai Winterbourne. Camera fetei mai mari este aici, imediat, pe hol. Este 0 scorpie. Absolut ne- imblanzita. Daca o treziti, nu se stie ce va face. —Este problema ta, nu a mea. Tu esti stpanul in aceas- t4 gospodirie, nu? Trebuie sti te descurci. —Ce dracu’ vreti sa fac daca se trezeste? —Incui-o in camera. Leag-o. Pune-i un calus in gura. Bate-o pana isi pierde cunostinta. Nu imi pasi cum tezolvi problema atat timp cAt ea nu se amesteca in pla- cerile mele. Charlotte inchise usor usa camerei si tsi Intoarse privi- rea in dormitorul luminat de razele lunii. Trase adanc aer in piept, isi linigti simrurile cuprinse de panica gi se repezi c&tre un cufar din apropiere de fereastra. Bajbai la incuie- toarea acestuia, deschise capacul si azvarli la o parte doua paturi de deasupra. Caseta ce continea pistolul taralui ei era pe fundul cuftirului. Charlotte o lua, o deschise cu degetele tremurande si apucd arma grea. Era desctircati. Nu avea ce face in aceasta privinti. fi lipseau praful de pusci si glontele. La fel si timpul necesar pentru a se prin- de cum trebuiau potrivite toate intr-un pistol, Se duse la ugti, o deschise gi pigi pe hol. Stiu in mod instinctiv cf strAinul care intengiona si o violeze pe Ariel era cel mai periculos dintre cel doi. Simgi ca el ar fi fost Alchimia dragostei 9 incurajat de orice semn de nervozitate sau de nesiguranta din partea ei si, mai ales, de orice umbri a panicii teribile care o strabatea. ~Stati pe loc sau trag, zise Charlotte incet. Winterbourne se impletici de uimire. Flactra lumana- rii pe care o tinea fi dezvalui gura deschis&. ~La dracu’! Charlotte. Al doilea barbat se intoarse mai incet. Mantia i se rasu- ci imprejur cu un fognet usor. Flactra slaba a lumAnarii lui Winterbourne nu razbatea pana la trasaturile lui. Nu isi scosese palaria, iar borul generos al acesteia, impreund cu gulerul inalt al mantiei, ti formau pe fat’ umbre adanci. -Ah, murmur’ el. Sora cea mare, presupun. Charlotte igi dadu seama cA stitea in bitaia razelor lunii, ce se scurgeau prin fereastra ei prin usa deschisa. Strainul ti putea vedea, probabil, conrurul corpului prin camasa de noapte de in alb, Isi dori din tot sufletul ca pistolul pe care il tinea acum s& aiba un glont si o incar- cAtura puternicd de praf de pusc4. Niciodat& nu urase pe cineva asa cum ura aceastd flint& Si niciodata nu fusese atat de speriata. tn acel moment imaginatia ameninta sd preia contro- lul in mod brutal asupra inteligentei. O parte din ea era convinsi ci nu avea de-a face doar cu un om, ci cu un monstru. Ghidat& de instinct, Charlotte nu spuse nimic. Cu- prinse cu ambele mAini pistolul, fl inal’ cu o precizie deliberat&, ca si cum ar fi fost inc&rcat, si ti trase piedica. Sunetul de neconfundat se auzi cu putere pe holul tacut. —La dracu’, fato, esti nebund? Winterbourne se repezi inainte si apoi se opri la cAtiva metri distant’. Pune jos pistolul. —lesiti afara, zise Charlotte. Nu las& arma s& tremure. Toat& atentia ei era concen- trata la monstrul infasurat in mantia neagra. -Amiéandoi, iesiti afari acum! repeti ea.10 ‘Amanda Quick —-Cred cd intentioneazi sd apese pe tragaci, Winter- bourne. Vocea arunca miere si venin, ins& dezvaluia si un grad inspaimAnc&tor de amuzament. —Nuo sa indrizneasca, zise Winterbourne, ficand insa un pas in spate. Charlotte, asculté-ma. Nu poti sa fii arat de proast& s& crezi ci poti impugca un om cu sange rece. O s& fii spanzurata. —Asga si fie, rosti Charlotte tinand pistolul drept spre el. —Hai, Winterbourne, zise monstrul incet. Hai s& ple- cam. Fetiscana vrea s4 infigd un glont in unul dintre noi si inclin s& cred ca i-ar placea ca eu sa fiu victima. Nici o virgind nu meriti atata bataie de cap. —Dar cum ram4ne cu datoriile mele? intreba’ Winter- bourne cu vocea tremuranda. Mi-afi promis ca o sa le stergeti dac& va las si o aveti pe cea mica. —Se pare ca trebuie si gasesti o alt& cale de a-ti plati datoriile. —Dar nu am alte resurse, domnule, se taéngui Winter- bourne cu o voce disperatd. Nu mai am nimic altceva de vandut ca s&-mi pot acoperi pierderile fap de dumnea- voastra. Bijuteriile soriei mele nu mai sunt. A mai ramas doar putin argint. lar casa aceasta nu este a mea. Sunt doar un chirias. —Sunt sigur c& vei gisi alte mijloace de a-mi plati. Monstrul se indrept& agale catre sciiri, fara a-gi lua ochii de la Charlotte, —Totusi, asiguri-te c4 orice metoda ai gisi pentru a-ti acoperi datoriile, nu presupune ca eu s4 am de-a face cu un inger razbundtor, cu un pistol in mana. Charlotte tinu arma atintitd asupra strainului in timp ce acesta cobora treptele. Evitdind lumanarea lui Winter- bourne, barbatul reusi s4 se mentina tot timpul in umbra. Ea se apleca peste balustrada si fl urm4ri cand deschise usa de la intrare. Spre oroarea ei, se opri si se uitd in sus la ea. —Crezi in destin, domnigoara Arkendale? Alchimia dragostet I Vocea lui pluti spre ea din noapte. —Nu ma preocupii astfel de lucruri, —Pacat. Intrucét tocmai ai demonstrat c& esti una din- tre putinele persoane care au puterea de a-l modela, ar trebui si dai mai mult atentie subiectului. —Plecati din aceast& casa! ~La revedere, domnisoara Arkendale. A fost cel pu- tin amuzant. Monstrul se risuci pe calcaie si, cu un ultim fosnet al mantiei, dispiru. Charlotte putu s& respire din nou. Se intoarse catre Winterbourne: —Si tu. Dispari, sau 0 sa apis pe tragaci. ‘Tr&s&turile lui aspre erau cuprinse de furie. —Ai idee ce-ai flicut, nenorocito? [i datorez o afurisita de avere. —Nu-mi pasa c& ai pierdut in fata lui. E un monstru. lar tu esti un om care ar lisa un copil inocent prada unei bes- tii. Asta te face si pe tine un monstru. lesi afara de aici! —Nu mA pofi da afarai din casa mea. —Ba exact asta intentionez. Pleac&, sau o s& apis pe tragaci. Nu te indoi de mine, Winterbourne. —Sunt tat4l tau vitreg, pentru numele lui Dumnezeu! —Esti un ticdlos demn de dispret. Si, in plus, esti un hort. Ai furat mostenirea pe care a lsat-o tata pentru mine si pentru Ariel si ai tocat-o la jocuri. Crezi cd am vreo urma de loialitate fart de tine dup& tot ce ai facut? Daca da, trebuie si fii nebun. Winterbourne fu cuprins de manie. —Banii aceia au devenit ai mei cand m-am c&satorit cu mama ta. —legi din aceasta casa! —Charlotte, stai, nu intelegi care e situatia. Cu barba- tul care tocmai a plecat nu ma pot juca. El mi-a cerut sa-i platesc datoriile de la jocuri in noaptea aceasta. Trebuie12 Amanda Quick sti-mi inchei socotelile cu el. Nu stiu ce-o s4-mi faci dac&t dau gres. —lesi! Winterbourne deschise gura si apoi o inchise brusc. Se uit& neputincios la pistol si, apoi, cu un oftat plin de angoasa, se repezi in jos pe scara. Apucdndu-se de balus- trad’ pentru a se sprijini, cobori treptele, apoi traversa vestibulul gi iegi. Charlotte rimase nemiscata in umbrele de la capatul sciirii pana cénd usa se inchise in urma lui Winterbourne. Trase cAteva guri de aer si l4s4 incet pistolul jos. Pentru un moment, lumea i se paru cA tremurd si cA se misc, sub picioarele ei. Sunetul c&rutelor ce treceau pe strad& era indepartat ¢i ireal. Formele familiare ale holului gi ale sc&rii luar’i aspectul unei iluzii stranii. Usa de la camera lui Ariel se deschise la capatul coridorului. —Charlotte? Am auzit voci. Esti bine? —Da, rispunse Charlotte si ascunse repede pistolul la spate, astfel ircft sora ei sX nu-l poat’ ziri. Se intoarse incet si mim un zAmbet nesigur. —Da, sunt bine, Ariel. Winterbourne a venit acasa beat, ca de obicei. Ne-am certat un pic. Dar acum nu mai e. N-o s& se intoarc’ in noaptea asta. Ariel raimase tacut’ pentru un moment. ~Imi doresc ca mama s& mai fie aici. Uneori mi-e tare fricd fn casa asta. Charlotte simri cum lacrimile ti inteap& ochii. -Si mie imi este team uneori, Ariel. Dar in curdnd o sii fim libere. De fapt, o s4 apucdm drumul catre York- shire maine. Se duse in fuga la sora ei, fi trecu bratul pe dupa umeri si ascunse mai bine pistolul in pliurile ciimagii de noapte. Fierul rece fi inghepa coapsa. —Aji terminat de vandut argintul si ce a mai rimas din bijuteriile mamei? intreb3 Ariel. Alchimia dragostei 13 ~Da. leri am amanetat tava de ceai. Nu a mai raimas nimic. in anul care trecuse de cAnd mama lor murise in mod neasteptat, intr-un accident de calarie, Winterbourne vanduse cele mai bune piese din bijuteriile familiei Arkendale si cea mai mare parte din argint&ria masiva pentru a acoperi datoriile de la cutsele de cai. Cand se- sizase ce se intampla, Charlotte incepu si ascunda inele mai mici, cateva brose si un pandantiv. In plus, dosise ca- teva piese din serviciul de argint pentru ceai. in timpul ultimelor luni le amanetase pe furis. Winterbourne fsi petrecea att de mult timp in stare de ebrietate, incat nu bagd de seam cA multe dintre obiecte- le de valoare din gospodirie disparuser’. CAteodata, cand observa o lips, Charlotte il informa ci el insusi amaneta- se obiectul respectiv in timp ce era beat. Ariel se uita in sus. —Crezi ci o's ne placa in Yorkshire? —O si fie superb. O s4 inchiriem o casuta. —Dar cum o s& traim? Chiar si la varsta frageda de paisprezece ani, Ariel avea un uimitor simt practic. ~Banii pe care fi ai din lucrurile mamei n-o s& dureze mult, adauga ea. Charlotte o lua in brate. —Nu te terme. O si m4 gandesc eu la o modalitate de a cAstiga bani pentru amandoua. Ariel se incrunta. —Sper ci nu o si te simei obligata si devii guvernanci, nu? Stii ce lucruri cumplite patesc femeile care aleg aceas- ti meserie. Nimeni nu le plateste suficient si, de multe ori, sunt tratate ingrozitor. lar eu nu cred cA o sd mai pot sta cu tine dac& intri in serviciul vreunei familii. —Poti s& fii sigur ci o s& gitsesc o alta cale ca sa ne intretinem, jura Charlotte.14 ‘Amanda Quick Toata lumea stia ci munca unei guvernante nu era una plicuta. Pe langa salariile mici si tratamentul umili- tor, existau riscuri din partea barbatilor din gospodiarie, care socoteau guvernantele un v4nat sigur. Trebuia sii fie un mod mai bun de a se intretine pe ea si pe Ariel, se gandi Charlotte. In dimineata urmatoare ins&, totul se schimba radical. Lordul Winterbourne fusese gisit plutind cu fata in jos pe Tamisa, cu gatul tdiat. Se presupunea ci fusese victima unui jaf la drumul mare. Nu mai era necesar s& fuga in Yorkshire, dar Charlotte simtea nevoia de a-si face o carier’i. Primi vestea mortii lui Winterbourne cu o mare usurare. in acelasi timp, stia c& nu avea s&-l poar& uita niciodat& pe monstrul cu vocea minunata si convingatoare pe care il intalnise pe coridor, Miezul noptii. Coasta Italiei. Doi ani mai tarziu —Deci pana la urmé ai ales si ma tridezi, zise Morgan Judd din pragul inc&perii cu ziduri de piatra care fi servea drept laborator. Pacat. Noi doi avem multe in comun, St. Ives. {mpreun’ am fi putut stabili o aliant care ne-ar fi adus atat o avere imensa, cat si o putere la care nici nu putem visa. Irosirea deplorabila a unui destin miret. Dar, pana la urma, tu nu crezi in destin, nu-i asa? Baxter St. Ives isi inclest degetele cu putere in jurul blestematului de carnetel pe care il descoperise. Se intoarse cu fata cdtre Morgan. Femeile l considerau pe Judd inzes- trat cu chipul unui inger cazut. Parul lui negru cArliontat cadea natural cu o eleganti demna de un poet romantic. fi inconjura sprincenele inalte, ce ti confereau un aer in- teligent, si ochii de un albastru glacial, incredibil. Vocea lui Morgan ii putea apartine lui Lucifer insusi. Era vocea unui om care cAntase in corul de la Oxford, Alchimia dragostet 15 citise poezii cu voce tate pentru ascultitori captivari si wtriisese doamne din tnalta societate in patul sau, Era © voce ampli, misterioas’, captivanta, umbrita de intele- suri ascunse si de promisiuni nerostite. Era o voce a pute- rii gi a pasiunii, iar Morgan se folosea de ea asa cum facea cu totul si cu tofi pentru a-si atinge scopurile. Sangele lui era la fel de albastru ca si culoarea de heart din ochi. Apartinea uneia dintre cele mai nobile familii din Anglia. Dar purtarea sa aristocratic’ ascun- dea adevaratele imprejurari ale nasterii sale. Morgan Judd era un bastard. Era unul dintre cele doua lucruri despre care Baxter putea si spun cu adevarat ca le aveau in comun. Celalalt era fascinatia pentru stiinta numiti chimie. Aceasta din urmd era cea care fi adusese fn pragul acestei confrunt&ri nocturne. —Destinul este pentru poetii romantici si pentru scrii- torii de romane, zise Baxter impingandu-si pe nas, cu fer- mitate, ochelarii cu rame aurii. Eu sunt un om de stiinya. Nu ma preocupa astfel de nimicuri metafizice. Dar stiu ci este posibil ca un om s& isi vanda sufletul diavolului. De ce ai fiicut-o, Morgan? ~Te referi la intelegerea pe care am facut-o cu Napo- leon, presupun. Gura senzual& a lui Morgan se curba usor fntr-un amu- vament rece. Ficu doi pasi in inctiperea cufundata in umbre si se opri. Faldurile mantiei sale negre se résucird deasupra varfurilor cizmelor lustruite, intr-un mod care-i aminti lui Baxter de o pastire mare, de prada. —Da, zise Baxter. MA refer la targul tau. -Nu e nici un mare mister in leg&itura cu decizia mea. Fac ceea ce trebuie facut pentru a-mi indeplini destinul. —Ti-ai trida tara pentru a indeplini aceasta idee nebu- neasc& de mare destin? —Eu nu datorez nimic Angliei, si nici tu. Este o tard guvernata de legi si de reguli sociale nescrise, care conlu- creazi pentru a le interzice oamenilor superiori, asa cum16 Amanda Quick suntem noi doi, s& isi ocupe locul ce li se cuvine in ordi- nea fireasc& a lucrurilor. Ochii lui Morgan lucira in lumina lumAnarii. Vocea lui | izbucni cu furie amara: —Nu e prea tarziu, Baxter. Aldtura-mi-te in aceast’ incereare. Baxter inal carnetelul. —Vrei ca eu si te ajut si destivargesti aceste combinatii chimice teribile astfel incAt Napoleon s& le foloseasca pe post de arme impotriva propriului t&u popor? Esti cu ade- varat nebun. —Eu nu sunt nebun, dar tu cu siguranta esti prost, zise Morgan scorand la iveali un pistol dintre pliurile mantiei sale negre. Si orb, in ciuda faptului c4 porti ochelari, daca nu poti vedea ci Napoleon reprezinta viitorul. Baxter scutura din cap. —A incercat si acapareze prea multa putere. Acest lu- cru il va distruge. —Este un om care pricepe ci marile destine sunt create de cei care au voina si inteligenta de a le modela. Si, mai mult, este un om care crede in progres. Este singurul con- ducator din toati Europa care intelege cu adevarat valoa- tea si potentialul stiinrei. —Sunt constient de faptul c4 oferi mari sume de bani celor care fac experimente de chimie gi de fizicd si alte ase- menea, spuse Baxter in timp ce privea pistolul din mana lui Morgan. Dar el se va folosi de ceea ce tu creezi aici, in acest laborator, ca sa cfstige razboiul. Englezii vor muri in chinuri cumplite daca vei reusi si produci vaporii letaliin cantititi mari. Asta nu inseamna nimic pentru tine? Morgan raise. Sunetul avu rezonanta profunda a unui clopot mare, lovit foarte incet. —Absolut nimic. —Ai decis s&i-ti trimiti tn iad nu numai tara de bastina, ci si onoarea? Alchimia dragostet 17 St. Ives, ma uimesti. Cand o sa inveti c& onoarea este li sport conceput pentru a-i amuza pe oamenii nascuti in fona potrivitS a societatii? ~Te contrazic. Baxter isi ascunse carnetelul sub brat, isi scoase oche- larii si incepu s& stearg’ lentilele cu batista. ~Onoatea este o calitate pe care o poate atinge orice om si o poate modela pentru sine, ad’ug’ el zambind usor. Ceea ce nu e valabil th privinta conceptiei tale despre destin, dac& stai s& te gAndesti. Ochii lui Morgan aruncau sigeti de furie. ~—Onoarea este pentru cei care au mostenit putere si boptitie inc’ din leag’in pentru simplul fapt ci mamele lor au avut bunul-simg de a-si asigura un certificat de castito- rie Inainte de a-si desface picioarele. Este pentru barbati precum nobilii nostri tati, care au lasat fiilor lor legitimi ti- tlurile si averile, iar bastarzilor nu le-au dat nimic. Nu este pentru cei ca noi. ~Stii care este marea ta problema, Morgan? Baxter isi puse la loc, cu grijal, ochelarii. Iti ingadui si devii mult prea inflicdrat tn legdtura cu anumite subiecte. Emotia puternic4 nu este un lucru bun pentru un chimist. ~S& te ia dracu’, St. Ives! rosti Morgan, iar mana i se strinse in jurul patului pistolului. M-am s&turat de prele- gerile tale excesiv de monotone si de plictisitoare. Cea mai mare problema a ta este ca iti lipseste o fire destul de puternicd si de indriizneatd pentru a schimba cursul propriului tau destin. Baxter ridic& din umeri. —Daca exist destin, atunci eu ma astept ca al meu s& fie extrem de plictisitor pana in ziua in care ma voi duce. —MaA tem cA ziua aceea a sosit. Poate ca n-o sa-ti vind si crezi, dar regret necesitatea de a te omori. Esti unul dintre putinii oameni din Europa care ar fi putut aprecia ingeniozitatea realiziirilor mele. Este pacat cA nu o s& poti triii ca s& vezi cum se desfaisoara marele meu destin.18 ‘Amanda Quick —Destin, desigur. Ce prostie imensi! Trebuie s& iti spun c& aceasta obsesie pentru metafizicd si ocultism este | o alt& trasaituré deloc bine-venitd la un om de stiinta. Nu demult era un simplu amuzament pentru tine. Cand ai nceput s& crezi in astfel de nimicuri? —Prostule! Morgan tinti cu atentie si trase piedica pistolului. Timpul se scursese. Nu mai era nimic de pierdut. Cu- prins de disperare, Baxter apuca sfesnicul greoi din apro- piere. Il arunca&, tmpreun& cu lumanarea aprinsa, catre cel mai apropiat banc de lucru aflat in dezordine. Suportul de fier si lumanarea se lovira de un recipient din sticla si il f&cura zob. Lichidul de un verde pal ce se afla in interior se scurse peste masa de lucru si atinse luménarea care incd ardea. Izbucni o flacir& ce se intindea rapid. —Nu! tipa Morgan. Blestemat si fii, St. Ives! Apis pe trigaci, ins& toati atentia fi era indreptata asupra flacdrilor care se intindeau, nu la tinta. Glontul patrunse prin fereastra din spatele lui Baxter. Unul dintre geamurile mici se facu tandari. Baxter alerga la usa, tindind in mana carnetelul. —Cum indriznesti si incerci s& intervii in planurile mele? zise Morgan apucind o sticli verde de pe un raft si invartindu-se cu ea pentru a-i bloca drumul lui Baxter, | Prostule! Nu ma poti opri. —Focul se intinde rapid. Fugi, pentru Dumnezeu! Morgan ignora ins& avertismentul. Tras&turile i se schi- monosira de furie si azvarli continutul sticlei asupra lui Baxter. Action4nd instinctiv, acesta isi acoperi ochii cu ména si se intoarse, Acidul ii atinse umérul gi spatele. Pentru o secunda nu simti nimic. Doar o senzafie ciudata de raceala. Era ca si cum ar fi fost stropit cu apa. Dar, in clipa urma&toare, chimicalele ti devorard cimaga gi se na- pustira asupra pielii. Durerea il siget4, o agonie arziitoare care ameninfa sti-i distrugd concentrarea. Se fort s4 se gindeasc4 numai la nevoia presant de a scApa de acolo. Alchimia dragostet 19 Focul inflori repede in camera de piatr’. Fumul gros gl urlit mirositor incepu sa se inteteasca in timp ce mai multe recipiente se spargeau si alimentau flacirile cu li- ehidele dinduntru, Morgan se intinse ciitre un sertar, il deschise si scoase wn ale pistol. fl indrepta spre Baxter, luptandu-se s& tin- tease’ prin atmosfera din ce in ce mai plina de fum. Baxter se simyea ca si cum pielea fi era descojita strat cu strat. Printr-un vail de fur si de durere viizu ci drumul clitre us& era deja blocat de flac&ri inalte. Nu era nici o fclipare in acea directie. isi intinse un picior si lovi pompa greoaie de aer. Aceasta se pravali peste piciorul stang al lui Morgan. ~SAa pieri in iad! Morgan se impletici intr-o parte cAnd obiectul il lovi, C&zu in genunchi, iar pistolul alunecd pe pietre. Baxter alerg4 la fereastri. Buctri din c’imasa distrust vnturau nebuneste in jurul lui. Reusi si se catare pe per- vaz si se uita in jos. Dedesubt se afla marea involbuta- ti. In lumina slaba, argintie a lunii putu vedea suprafata inspumata in timp ce valurile se spirgeau de stancile ce alctituiau fundatia vechiului castel. Pistolul bubui. Baxter se arunc4 in apele intunecate. Ecoul unei serii de explozii se auzi in noapte in vreme ce el plonja. Reusi s& evite stancile, dar impactul ti smulse carnetelul lui Morgan Judd din stransoare, Acesta disparu pentru totdeauna in adancuri. Cand se ridicd la suprafata apei, cateva momente mai tarziu, printre valurile ce se loveau de margini, Baxter con- stata cA isi pierduse si ochelarii. Nu avu nevoie de ei, totusi, ca si observe c& laboratorul din turnul castelului se tans- formase intr-un infern. Nimeni nu ar fi putut supravietui unei asemenea conflagratii. Morgan Judd era mort. Baxter se gandi la faptul cd produsese moartea unui om care fi fu- sese odat& cel mai bun prieten si coleg. Era aproape destul pentru ca cineva s& creada in noriunea de destin.capitolul 1 Londra. Trei ani mai tarziu. ~Nu imi dai de ales, asa c& trebuie sa fiu direct’, dom- le St. Ives. Din pacate, nu sunteti exact ce aveam in inte cfind ma géndeam la notiunea de om de afaceri. Charlotte Arkendale igi puse mAinile pe biroul de ma- hon si il privi pe Baxter cu un ochi critic. a pare rau ca v-ati pierdut timpul. Interviul nu mergea bine. Baxter isi potrivi ochelarii eu rama de aur pe puntea nasului si igi jurd in sinea lui cA fui va ceda impulsului de a serasni din masele. ~Mai scuzati, domnisoari Arkendale, dar am avut im- presia ci doriti s& angajati o persoand care este inofensiva ji neinteresanta. Adevirat. Cred c& descrierea exact& a candidatului ideal pentru fcest post era, si citez, ,o persoana care este tot atat de fad’ ca o budinca de cartoh*. Charlotte clipi din ochii mari, tulburator de inteligenti gi de verzi. ~Cred ci ati inteles gresit, domnule. -Foarte rar mA insel, domnisoari Arkendale. Nu sunt nimic altceva decat precis, metodic si atent de felul meu. Gregelile sunt ficute de persoanele impulsive sau incli- nate catre pasiuni excesive. Va asigur ci nu am un astfel de temperament. —Nu pot decat s& fiu de acord cu dumneavoastra in ceea ce priveste riscurile unei naturi pasionale, zise ea ra- pid. Intr-adevar, aceasta reprezint’ o problema.2 Amanda Quick —Permiteti-mi si dau citire scrisorii pe care i-ati tri- mis-o fostului dumneavoastra administrator, ~Nu este necesar. Sunt perfect constienta de ceea ce i-am scris domnului Marcle. Baxter o ignora. Vari mana in buzunarul de la pieptul paltonului usor sifonat si scoase foaia pe care o indesase acolo. Citise de atat de multe ori acea blestematie incat aproape ci o memorase, dar se diédu putin fn spectacol uitandu-se indelung la scrisul de mana pretentios. —Dupi cum stiti, domnule Marcle, declama el, am ne- voie de un administrator care sii va ia locul. Acesta trebuie s& fie o persoana cu o infitigare obisnuiti, ce nu da de ba- nuit. Vreau un om care sa-si poata desftigura treburile ne- observat; un gentleman cu care s4 ma pot intalni frecvent ftiri si atrag priviri banuitoare sau comentarii. Pe lang’ indatoririle obisnuite ale unui administrator, indatoriri pe care dumneavoastrit le-ati indeplinit atat de admirabil in timpul acestor cinci ani, va solicit ca gentlemanul pe care mi-l recomandati s& posede si alte aptitudini. Nu o s& va deranjez cu detalii ale situatiei in care ma giisesc. Este indeajuns s& spun c4, tinand cont de evenimentele recen- te, am nevoie de o persoand solida, ager’, pe care sii ma pot bizui pentru protectie. Pe scurt, vreau si angajez att un administrator, cat si o garda de corp. Ca inrotdeauna, cheltuielile trebuie si fie luate in considerare. De aceea, in loc s4 platesc pentru doi oameni, am ajuns la concluzia cA ar fi mai economic’ angajarea unui barbat care sa-si poat’ asuma responsabilitatile ambelor posturi. Da, da, imi amintesc destul de bine propriile-mi cu- vinte, il intrerupse Charlotte. Dar nu despre asta e vorba. Baxter continua, incaparanat: ~De aceea vii cer si imi trimiteri un gentleman respec- tabil, care s& indeplineascii toate cerintele de mai sus gi care sii fie la fel de fad precum o budinca de cartoh. —Nu vid de ce trebuie si repetati totul de pe acea pa- gin&, domnule St. Ives. Alchimia dragostei 23 Baxter fort nota, ~—Trebuie s& fie inzestrat cu un grad inalt de inteligen- (ti, deoarece o si am nevoie s& faci investigatii delicate in numele meu. Pe de alt& parte, in calitate de gardai de corp, trebuie s& fie indemanatic in mAnuirea unui pistol, in cazul in care lucrurile iau o intorsdturd urat&. Peste toa- te acestea, domnule Marcle, asa cum stiti, trebuie s4 fie foarte discret. ~Indeajuns, domnule St. Ives, exclam& Charlotte apu- cfind un mic volum legat in piele rosie si trantindu-l cu putere pe birou ca s4-i capteze atentia. Baxter isi ridicd privirea din scrisoare. -Cred ca indeplinesc toate cerintele, domnisoara Arkendale. —Sunt sigur c& tndepliniti cdteva dintre ele, ti spuse ea 2Ambindu-i rece. Domnul Marcle nu v-ar fi recoman- dat niciodat& dac& lucrurile nu stateau asa. Din pacate, exist o calitate importanti pe care nu o aveti. Baxter imp&turi rabdator scrisoarea gi o strecur4 inapoi fn palton. ~Timpul este esential, porrivit lui Marcle. —Destul de adevarat, rispunse ea cu o expresie ne- linistit& care fi disp&ru repede din ochii stralucitori, Am nevoie de cineva care si ocupe postul imediat. —Atunci poate ca n-ar trebui s% fifi atat de mofturoasi, domnisoara Arkendale. Ea rosi. —Dar adevarul este, domnule St. Ives, ci doresc si an- gajez un birbat care indeplineste toate cerintele mele, nu doar cAteva dintre ele. -Trebuie s& insist c& le indeplinesc pe toate, domni- soara Arkendale. Sau pe majoritatea. Sunt inteligent, sprinten si uimitor de discret. Marturisesc insa faptul c4 m& preocupa prea putin pistoalele. in opinia mea, sunt imprecise gi nu te poti bizui pe ele.