C Vv KUBARKIN st BA LEVITIN Padietehnica DISTRACTIVA FRADUCERE DIN LIMBA RUSA © EDITURA TEHNICA BUCURESTI 1958»Radiotehnica distractiva" nu urmillreste expuncres sistemeticS » uns! curs de radiotehnicd. ci are drept scop sé exempiifice yi 33 expliee, tnts-o forms distractiv’, GHerite probleme ale acestel ramuri a tehalkcii, cum gf domentite eleetrotehnicii gi fixtclt, legate de en. Materislele cxpuse in carte stint ast- fel alese, tacit <4 ajute pe cititor sb ioteleagé si s4 asimiteze ma: bine probtemele cele mai impor- fante din radiotehnicd. Cartes se adreseazé radioamstoritor si, in general, cititoribor care se ittereseari de tehnicd gi de fi- sich $1 care posedE cumogtinge de nivetol gcolilor medi. A.B. RYSAPEBE. £ A IRSETEE SARMMATEIBHAA PAXMOTEXHHBA Ceoomeprosagae 1008 MecumDin partea autorilor Radiotehnica distractioS” nu urmdreze si expand sistematic dasele radiotehnicii si astfel si se substituie unui manual. Lo fel cu alte ciirti de acest gen, introdase in literaturd de |. |. Perel. man, cartea de fad are drept scop principal s& trexeascd ta cithor gustal pentru studiul stiinjei si tehnicti, 3-1 ajate sh-4i formese concepfia despre tchniol si stitnjd, a8 Inrdddcinese in ef deprin- derile de a discerna fondul fizic al fenomenetor, Pentre atingerea acestai scop, in ~Radiotehnica distracticd” se examineasé diferite probleme principale ele radiotehnicii qi ale domeniilor inrudite din electrotehnicd xi fisicd, iar fondul, impor- tanja gi sensual lor se dexviluie prin exemple — in limita posibi- Hidsilor —~ legase cig mai strins cu viaja de toate rilele i de aceea mai apor de asimilat si de memorat. Pentris o mai bund injelegere a fondului fixic al acestor probleme 4 pentru a agribui expunerii ua caracter mai captivant, ele sint adesea considerate dintr-un punct de vedere pusin mai diferit de- cit cel obisnuit. Accasta usureazd intelegeres fenomenclor, favari- searé ennaolidarea gi extinderea cunosltinjelor existente ale cilito- rului cu privire ta legatura reciprocd intre diferitele domenii ale singe’ 31 tehnicii, ceea ce constitaie unul dintre principtile obli- gdtorii ale instruirii politehnice. Pentre a do cirjii un ceracter mai captivent, printre fenomencle examinate aw fost inckuse multe probleme, care de mult atrdgeau 3ntentia radidamatortlor, dar totusi nu au fost totdeauna suficient teatate in publicagis. In text au fost introduse numeroase exemple, atit din domeniul radivtehnicii, cit gi din alte domenié (adeseoré 3i din vioja de toate silele) cle fiind alese astfel, ineit calculele si comporosiile numeriec. legate de cle, it dea rezultate interesante $i uneori ne- agteptate. Principala dincultate de care auturis sau lovit in permancaja $i pe care ei nu au reusit intro oarecare masurd sd 0 invingé in- tegral, este 0 onumits diferentiere in ce priveyte gradal de difi- cultate al fenomenefor cxaminate. Totugi, alegerca materiolulu $-a efectuat, de reguld, jinind seama de cunoptinjele unué radio amator mijlociu, care se intereseazi de principiile fizice ale radio tehnicii, O anumit parie din material va fi probabil interesanul ne numai pentru radioamaiori, ci ti va interesa fi pe stadenfi oolilor superioare i medii de radiotehnicd, cum 4i pe radiotah nicienié profesionigti. Astoriiparatajul gi instalatiile radiotehnice sint adesea de- A numite electronice. Permanent auzim @ citim cu- vintele: aparataj electronic, releu electronic, tub electronic, televiziune electronic etc. De ce oare tot ce se refer& tocmal ls radiotehnict se aso- ciazé atit de frecvent cu cuvintul ,,electronic“? De sigur, faptul c& electronii constitule cea mai impor- tanté perte a intregii lumi materiale nu poate ef jaace aict nicl un roL Dac# denumirea electronic” s-ar atribui — in general — pe baza compozitiei materiale, ar in- semna ch fark acest adjectiv cuvintele ar reprezenta nu- mai notiuni abstracte. Nici faptul ci aparatajul radiotehnic este un aparataj electric, iar curentul electric este format dintr-un flux de electroni nu poate avea nici o important& Nimdnui n-o Sd-i vind in cap sh numeasch soneria electricl sau flerul electric de c&lcat electronice, cu toate cli este indiscutabil c& functionarea lor se bazeazh pe curentul electric. Termenv) ,,electronic’ tn gtiinta si tehnica actuali se aplicl Ja acele aparate, in cursul function&rii clrora se folosese electronii liberi, nelegati de atomi, si care se de- Plaseaz’ de preferint’ in vid sau in gaze. Functionares multor aparate gi instala{ii radiotehnice se bazeazi pe utilizarea acestor electroni liberi @, de aceea, pentru tadlotehnicieni si, prin urmare, gi pentru radtoamatori este important& cunoagterea electronitor gi a naturii lor. Ce este atunci un electron?Toate substantele existente in natura — solide, lichide si gazoase — sfnt constituite din formatii extrem de mici, dar totusi destu! de complicate, denumite moiecule. Canti- tatea de molecule, chiar tn farimele de substanté cu di- mensiuni neinsemnate, este atit de mare, incit cifrele care exprim& aceast’ cantitate sint atit de mari inclt nu mat reprezinté nimic pentru noi. Numai prin comparatie se poate forma o anumit& idee asupra mé&rimii acestor cifre. S& luim o picdturé de apd. Picdtura este — pentru li- chide — cea mai mich unitate de misur de care ne fo- losim in viata de toate rilele. Picitura de ap’ cuprinde ins& o cantitate enorm’ de molecule. Pentru a ne-o in- chipul intr-un fel oarecare, va trebul si trecem de la o picdturé ls o mare intreagi. La sudul Uniunii Sovietice se agterne minunata Mare Neagra. Ea scald’ malurile a patru atate, vapoare urlage alunec’ ‘pe valurile ei, nemirginite sint intinderile ei. Suprafata el este egali cu aproximativ 400000 km’, adici cu aproape © jumState de milion de kilometri p&- trai, iar adincimea ej este In medie de cei putin 750 m. Oare sint multe picituri In Marea Neagra? Desigur ci o asemenea problemi neagteptaté ne va pune pe fiecare in fncurciiturd. Nu pot! dintr-o dati s& glsegti cite picdturi confine, ai zicem, un pahar de apd. dar mi-te o mare {n- treagt. Cretonul gi hirtia ne vor ajuta ins& si gisim rapid elfra necesaraé. Daci vom considera c& volumul unei picd- turi de apf este egal cu [5 mm, vom obtine ch Marea Neagr&é contine aproximativ 2-107 picdturi. Aceasth& cifré nu este atit de importanté ca atare, cit este importanté comparatia pichturli de apS cu Marea Neagra. deoarece intr-o picituré de apd sint apreximativ tot ati- tea molecule, cite picituri sint in Marea Neagri. Acest exemplu poate ne va ajuta sk ne imagindm, cu o oarecare dificultate, cit de mich este molecula. Dar mo- lecula poate fi gi ea divizata. Ea este formata din parti- cule gi mai m&runte — atomii. S& ludim o gimilie de ac. Noi o folosim adesea pentru comparatie, cind vrem s4 subliniem dimensiunile mici 6ale unui obiect. Gamilia de ac contine Ins& 10’* atoml r. ac fier se poate compara acest numar? De la pamint Ja soare sint 150 milioane de Kilometri, S4 transformim Kilometrii in milimetri — vom obtine 1,5 + 10% mm. Acest numa este enorm, ins& Intr-o gimille de ac aint atitia atomi, fncit pe fiecare milimetru din distanta din- tre pamint gi soare se pot ageza cite o jumBtate de mi- hon de utomi de fier. Dac3 am dori sé repartiziim cite un atom pe ficcare milimetru, am obfine un Jan} de atom! care s-ar intinde pe 10> km. Calea aceasta este stribl- tutd de lumind fntr-un an. Atomul de fier confine 26 electroni gi, in consecinté, gi- mAélia de ac contine de 26 ori mai mult! electroni decit atomi. Lantul format din acest numiir de electroni — situati la interval de cite 1 mm — se va Intinde de la pamint spre depirthrile nemérginite ale spatiului commic, pe o distanjA care este strib’tuté de lumina fp 26 oni. Aceastd distant este mare chiar la scar& coamich C&ci paémintul este separat de cea mai apropiatdé stea la o dis- tan{é ,,doar“ de patru ani lumin’. 26 ani lumin este dis- tanta dintre p&mint gf strillucitoarea stea Vega din con- stelatia Lirei. lati la ce depBrt&ri ne-a dus gimilia de ac. Dar ce este electronul gi ce cifre caracterizeazi proprieté- tile lui fizice? Electronul contine cea mal mich cantltate de electrici- tate. Noi o considerim cantitate minim posibilé, intru- cit pind fn prezent nu s-a observat niciodaté o sarciné mai mica, cu toate ch tehnics experimentalé moderni are — in principiu — posibilitatea sti descopere si sh mésoare sarcini mult mai mici. Dup& datele cele mai re- cente, sarcina electronului este egalé cu 4,8~-10-* unit&tl elec- trostatice absolute sau 1,6 - 10-™* coulombi. Aceasti mirime este foarte importants pentru electri- FS mm Geni gi radiotehnicieni, Intruclt € au de-a face in permanent cu sarcini electrice si cu curent 7electric Curentul elec- tric de un amper este un curent la care, in- tr-p secunda. xe scurge printr-9 sectiune trans- versald a unut conduc- ter o cantitate de elec- treet conor b Se poate calcula cu usurintS c& un coulomb este egal cu sarcina a 6.3 - 10" electroni. Prin urmare ati- tia electroni se scurg intr-o secundd prin sectiunea transversal’ a conduc- torului daci curentul este de un am- per. Acest numar este enorm. Dac&d se incarcd un corp oare- care cuo sarcin’ negativa egald cu un coulomb, iar dupa uceca se iau de pe el cite un milion de electroni pe se- cundd, pentru indeplinirea acestei operatiuni vor fi ne- cesari dou’ sute de mii de ani. Oare cit cintdreste aceast% cantitate colosalé de clectri- citate? Expernenfe ingemoase si extraordinare in ce priveste finctea ior au permis ca fizicienii nu numai sa mAsoare sarcins clectromului, ci sk determine si masa lui. Ea a fost dante ca ste emala ou G1. 10 7 go Aceasta masa este atit de mica. ineit — in majoritatea cazurilor — ea poate fr neglijata si electronul poate fi considerat lipsit de masa. Totugi, ea nu este egala cu zero si — inmultind numiiral de electroni din coulomb cu cifra ardtat’ mai &sus —- vom obfine cH un coulomb ,,cIntéreste" 5,7 . -10— g sau 0,0087 micro- grame. Aceasta este o mirime ex- trem de mich Coulombul nu poate fi ,,cintérit’ nici chiar la cea mai buni ba- lant& miecroanaliticA, sensibi- litatea cireia este egali cu milionimi de gram. Coulom- bul cintireste de o mie de ort mai putin. 1 Secundd 6.3 10” LiecteontDIN CE SINT constiiuite PURILE antitatea enormé de atomi, existenté in cel mai infim volum din orice substantdé, impune presu- punerea ci particulele elementare, din care este constituité substanta, sint apezate foarte strins. Se pot da multe exemple care s& ne sugereze aceasta idee. Tatd In fata noastr& un tub clectronic. Din balonul Jul de sticli sau de metal, aerul este evacust cu cea mak mare atentle. Nenumirate molecule ale aerului lo- vese cu furie perefii exteriori ai balonului, tinzind si p&trundé in interior. Fiecare centimetru pitrat din su- prafata balonului suporté, la temperatura camerei, 10" loviturl pe secund& din partea moleculelor de aer care inconjoarié tubul gi care zboard cu viteza de 1500 km pe ord. Peretii subtiri al balonului rezist&, insd, cu suc- ces la acest tix ultravijelios. Moleculele de aer nu pot gsi nici cea mai micd crapturd. Involuntar, aceasta ne face si credem ci particulele ele- mentare din care este constituité substanta sint agezate tot atit de dens ca, de exemplu, cirimizile dintr-un perete. S& vedem care este situatiea in realitate. Pentru aceasta si revenim Ja gimélia de ac gi fn primul rind s& notam citeva cifre necesare: vom considera diametrul electro- nului egal cu 10~* angstrémi (1 angstrém=10—" mm), diametrui nucleului atomic este in medie de 10— ang- strémi, iar diametrul atomului — de aproximativ 1...2 angstrdmi. Yom considera diametrul géméliei de ac egal cu 1,3 mm, adicé 1,3- 10° angstrémi, iar numirul de 10atomi din ea, dup& cum s-a mai aritat, egal cu 10'*. S4 mé&rim gimélia de ac pind ia dimensiunile globului pamintese. Diametrul globului p&mintese este egal, in cifre rotunde, cu 13000 km, adicd 13-10" mm. Dect. gaimBlia de ac avind diametrul de 1,3 mm, trebuie si se mareasch de zece miliarde (10) ort, pentru ca ea sh de- vind egal cu globul pimintesc. Cit de mare va fi oare la o asemenea mérime, atomul? Diametrul atomulul este aproximativ egal cu I angstrém, adic& 10-'* mm. In cazul m&ririi de zece miliarde de ori, diametrul iui va deveni egal cu un metru. Ca rezultat al acestei miiriri vom obfine modelul atomului cu dia- metrul de un metru, a cirui mirime ne-o putem ima- gina ugor — este o sferd, care poate fi cuprinsd cu bra- tele de doi ingi. Oare cit de mari vor fi, {n cazul acestei mériri, nucieete atomice si electronii? Diametrul nucteului atomic este egal cu aproximativ 10 ang- Al strémi sau 10-"* mm. In cazul feat miririi de 10° ori, nucleul ato- mulul va ajunge le 0.1 mm. Punctul de la asfirgitul acestci fraze are un diametru de apro- ximativ 0,5 mm; deci diametrul nucteului atomic va fi de cinci ori mai mic. Aceasta este grosi- mea firului de par. | iVom reusi si vedem nucleul in acest model metric al atomului? In cazul unei ilumindri laterale bune g pe un fond corespunzStor, oamenii cu vederea bund vor putea si-! distingi, cet putem distinge Intr-o razi de soare cele mai mdrunte firicele de praf. invizibile in conditii obisnuite. Dar ce va deveni diametrul clectronului? El va fi si mai mic de 10 ori. Grosimea firului de paianjen ne poate da © imagine asupra diametrului electronului, in cazul mi- rirts tut de zece miliarde or. Un asemenea model” de _tlectron se poate vedea numa: cu lupa } La ce rezultat am ajuns? In volumul care are forma de sferé cu diametrul de 1 m, se afl& un firicel de praf abla vizibil, ocupind centrul sferei. In jurul jut, la dife- rite distante, pe anumite suprafeje, pe fnveliguri invizi- bile, se rotese 26 electroni, ce se pot distinge numat cu lupa. Atoraul_este In fond gol. Substanta sub formd de nuclew @f electron! otups numai 1/10" din volum. Pentru comparatie se poate lua sistemul nostru solar. In reali- tate el are forma turtitd, dar cu aproximatie putem sh ni-] imaginam sub form de sferé cu diametrul egal cu de dou% ori distanta de la soare pind la planeta cea mai indepirtata care este Pluton, adic’ o sferé cu diametrul de 12 miliarde kilometri. In acest volum enorm Soarele, Pamintul gi toate celelalte planete cu satelitli lor ocupa un toc neinsemnat, dar totugi raportul dintre partea ocupaté de materie si partea goali va fi de 200 ori mai Mare decit la atom. Atomul este aproape complet gol Jar tntrucit baza SERCEUAT OHIERTeT OUBSTAN{E cole foemal atomul, ve poate spune fir& exagerare, ci toate corpurile sint constt- tuite maj ales din vid. Materia este tmprastiataé im acest vid in cantitati microscopice.') De asemenea, nici atomii din substanté nu sint agezatt unul Lingd altul, de sceea partea de spatiu gol din orice volum al oricirei substante este si mai mare decit fn interioru! atomilor ei. Dacd s-ar reusi si se preseze ma- ‘) Tretmie si se find scama de faptul cd termenul de vid" este conventtonal. Sub termenul de vid” trebule 93 se inteleagd mediut fizic care posed capacitatea 8 transporte enerqia. 12veria, astfel incit in- fe nucleele atomilor +4 nu mai existe sps- yi. dimensiunile o- tiectelor s-ar reduce extraordinar, pastrin- du-se in acelasi timp areutatea lor. Metrul cub de routerte, pre- satu in felul acesta, s-ar transforma intr- un firicel de praf in- vizibil. cu volumul de milionim) de mi- fimetru cub. Conti- nuind comparatia cu gamilia de ac, se pea- te calcula ci dacd in- treaga materie din care este constituit un cuirasat mo- dern enorm cu o deplasare de 45000 tone se comprima, astfel incft intre nucleele atomilor lui si nu mai existe spatii, toath materia lui ar ocupa volumul gtiméaliei de ac. Dar aceast’ gimilie de ac ar cintiri la noi pe paimint patruzecigicinci de mii de tone. Dar dac& substanta constituie in fond vidul, de ce oare este ea impenetrabil? De ce oare moleculele de aer care bombardeaz4 din exterior balonul tubului electro- nic, nu pot s§ p&trundé in interior? Stratul cel maf fin de substant& consti dintr-un numar atit de mare de atomi, inclt moleculele ,,stréine" nu vor putea stribate prin el f4r3 a suferi numeroase ciocniri cu atomii si f{r& a consuma ca rezultat al acestor cioc- niri intreaga lor energie. Pelicula de metal cu grosimea de 100 de atomi este deja impenetrabilé pentru gaz, far perctele metalic al tubului are grosimea de aproximativ 95 mm, ceea ce corespunde cu aproximativ 5. 10%* atomi. Ins3, pentru a suferi o ..ciocnire’ cu atomul, nu este deloc necesar ca rticula respectiva si se ,,lo- veasca" de nucleul lui. fr spatial ocupat de atom actio- neaz& exclusiv forte exceptional de puternice. de accea 13apropierea particuielor elementare intre ele, Ja distante comensurabile ¢u dimensiunile atomului, constitule — fn fond — 0 ciocnire cu toate urmirile ei. Pe mdsura micsorarit distanfelor {ntre nuclee avind sar- cin} de acelagi fel, se mirese fortele de repulsie dintre ele. Inc’ {nainte de apropierea completa a particulelor, fortele de repulsie cresc atit de mult, incit particula care se apropie este aruncaté fmapoi sau tratectoria ej se modifica.umerele legate de electroni aint ba fantastic de mict, ba nemaipomenit de mari. Ele aint atit de diferite de toate proportiile cu care sintem obig- nuifi, incft cu greu putem s& le percepem. Ce ne spune, de exemplu, valoarea masei electronului — 9-1 g? Nol nu concepem micimea incomensurabilé a acestul numidr. Pentru a ne ugura infelegerea lu! sd incercim s& calculim citi electroni trebuie luati pentru ca masa lor totalé si formeze un gram. Aceasta se poate calcula tn mod simplu, clici: 1 = 10" electroni. 9-10-* S& compariim acest numir enorm cu un alt numér, de asemenea extrem de mare, cu numdérul electronilor care formeazi curentul de un amper. Noi gtim ci la un cu- tent de un amper, prin sectiunea transversali a conduc- torului trece tntr-o secundi un coulomb de electricitate sau 6,3 . 10'* electroni Cu cit depigeste primul numér (10*) pe cel de-al doilea (6,3 - 10°)? Oare va ajunge pentru mult timp un gram de electroni pentru a mentine in circult — de exemplu —— un curent de 0,5 amperi, necesar pentru functionarea teceptorului ,,Rodina“? S& ne Inchipuim ci am reugit 6% facem rost de o sticli continind un gram de electron! gi ch aceasti sticlujé este previzutA cu un robinet care 45permite si se regleze du- pa dorint& suvita de elec- troni ce se scurge din sticla. Cit timp va putea sticlufa noastraé-minune si alimenteze receptorul ,,[Ro- dina“? Sa aflim mai intii timp de cite secunde un gram de electroni va putea mentine curentul de un amper. Pentru aceasta, numérul de electroni con- finut intr-un gram, fl vor imp&rfi prin numi- rul de electroni dintr-un coulomb: ~~ 1,6-10° secunde ~ 44000 ore ~ 1800 zile. ion 6S « 1088 Recepterul de radio ,,Rodina“ consum& o jumatate de amper, prin urmare un gram de electroni va putea si-1 alimenteze in decurs de 1800-2=3 600 zile ~ 10 ani. Un gram de electroni va asigura functionarea recepto- rului |,Rodina“ fn decurs de 10 ani! Acesta este rezulta- tul neasteptat al calculului nostru. Nimeni ins& nu foloseste receptorul in permanenta. De obicei el functioneazi aproximativ patru ore pe zi. In acest regim de functionare, rezerva de alimentare din sticla-minune continind un gram de electroni, va ajunge pentru 60 de ani. Sintem perfect in drept s4 spunem ca 0 cumpératur& atit de reusit’ va asigura alimentarea receptorului pentru toatd viata. Pentru a completa imaginea, s{ mai facem un calcul: eit timp un gram de electroni va putea s& alimenteze un troleibus? Curentul consumat de un troleibus este de aproximativ 130 amperi. Un gram de electroni va asi- 16FLADIVOSTON, gura = 14 zile de circulatie neintrerupta a trolei- busului. O cifra de asemenea neasteptat de mare, in special in comparatie cu lungimea parcursului trofeibusului. Par- curgind cite 40 km pe ord, troleibusul ar acoperi in 14 zile distanta de aproximativ 13500 km, adicd ar straibate de la vest spre est intreaga Uniune Sovietici. Douad sip- timini intregi ar merge troleibusul prin paduri, cimpii, munti, taiga, pe ling& orage, uzini si sate. De doudzeci gi opt de ori ziua ar fi inlocuit&é de noapte si din nou ziua ar schimba noaptea, pind cind, fn sfirsit, troleibusul ar atinge malurile Pacificului. $i in tot acest timp, pe tot parcursul acesta enorm, prin motorul lui ar trece un singur gram de electroni. Tat& cit de mare este un gram de electroni! 2— Rediotehnica disteactivé 17vitezi extrem de mare, egald practic cu viteza lu- minii. Semnalul electric strabate conductoarele cu trei sute de mii de kilometri pe secunda. Curentul electric din conductoare este format prin mis- carea electronilor. Inseamn&’ oare aceasta c& electronii se misgci in conductoare cu viteza luminii? Nu, nu inseamnd. Prin tnchiderea circuitului, de-a lun- gul conductoarelor se propag&’ cimpul electric, aceasta propagare efectuindu-se cu viteza luminii. Dac4-se in- chide un circuit electric de o lungime enormé, este ade- virat ca electronii vor incepe sf se miste la o distanté de 300 000 km de locul in care s-a inchis circuitul. Acolo ins& nu se vor migca aceiasi electroni care au inceput sa se miste in momentul inchiderii circuitului in locul res- pectiv. Acestia vor fi alfi electroni, cum s-ar zice, vlocali". Cimpul care se propag’ cu viteza luminii, pune in migcare electronii in toate portiunile conductorului pe care le-a atins. Dar electronii ins&si? Ei se misc extrem de lent. In afara de aceasta, caracterul migcdrii lor este astfel, incit viteza lor este nedeterminata. La formarea curentului electric particip’ electronii 1li- beri. care se g&sesc in metal in cantitate enorm’ (numi- rul clectronilor liberi este aproximativ egal cu numarul atomilor). Acesti electroni se mised ins’ nu numai sub actiunea cimpului electric. Ei se afl’ in permanent& 18 C urentul electric se propag& prin conductoare cu omiscare termicd, haotic’. AceastA miscare a electronilor, in metal este extrem de ingreunaté. Electronii sufera ciocniri necontenite atit cu alti electroni cit gi cu atomii, gi, ca rezultat al acestor ciocniri, {si schimb& directia migscdrii, isi micsoreazi viteza si adesea sar fnapoi-. Practic, viteza termicd de agitatie a electronilor in con- ductoare este de cifiva zeci de kilometri pe secunda. Aceastd agitafie termicé a electronilor nu provoacé aproape nici o actiune electricd, cu toate cA orice mig- care a electronilor formeazi un curent electric. Aceasta se explicd prin caracterul haotic al agitatiei termice: la orice mumar de electroni care se migc& {ntr-o directie oarecare, ii corespunde intotdeauna aceeasi cantitate de electroni, care se mised in directie opusd. Prin actiunea cimpului electric asupra electronilor apare, in afar& de aceasté migcare haotic4, si o migcare ordo- nat& a electronilor in acelasi sens. Aceasta nu inseamna& c& dac& existé cimpul toti electronii liberi se misc& in acelagi sens. Viteza, pe care o cap&t& electronii sub ac- tiunea cimpului, este relativ redus&, dar ea se insumeazi cu viteza agitatiei termice. Aceasta inseamna c& electro- nii care se deplasau in sensul de actiune al cimpului, isi vor m&ri viteza, iar migcarea electronilor in sens invers va fi incetinita. Ca rezultat, intreaga mas& a electronilor liberi se va deplasa in sensul de actiune al cimpului. Aceast4 deplasare noi o numim curent electric. Care este viteza de deplasare a electronilor provocatS de actiunea cimpului electric? In conductoare, viteza de deplasare a electronilor sub actiunea cimpului, in intervalele de timp dintre doud ciocniri, poate fi relativ important, atingind citiva kilo- metri pe secund4. Dar nenumiaratele ciocniri duc ja fap- tul ¢c4 deplasarea reald a electronilor in sensul de actiune al eimpului se caracterizeazi printr-o vitezi extrem de mick. Aceasta vitezi este determinaté de intensitatea cimpului si, in medie, la o intensitate a cimpului de un volt pe un centimetru de lungime a conductorului, este de aproximativ zece centimetri pe secunda. Dar o astfel de intensitate a cimpului se intilneste rar. Pentru a crea un astfel de cimp in conductorul lung de 2 19un kilometru, trebuie si i se aplice o tensiune de 100 000 volti. Intensitatile reale ale cimpului sint mult mai mici si viteza de deplasare a electronilor in sensul de actiune al acestui cimp se evalueaza la cifiva mili- metri sau chiar fractiuni de milimetru pe secundd. De exemplu, Ja tensiunile care exist& fn refeaua de iluminat. viteza de deplasare a electronilor este de 1...3 mm pe secund&. Electronii se deplaseazi pe ori doar la o distan{4 de aproximativ 10 m. Deci, viteza curentului electric este viteza de propagare a cimpului electric, care determin4 electronii s& se miste de-a lungul conductorului gi nu este viteza electronilor insdsi. Dac curentul s-ar propaga cu viteza electronilor, © telegrama trimisd, de exemplu, din Moscova la Vladi- vostok ar ajunge acolo peste 100 ani. Ea ar fi primitd de nepotii adresantului. La o asemenea vitezi, Moscova ar trebui si agtepte 10 ani pind cind va ajunge la ea cu- rentul de la Kuibisev, si chiar becul electric, un simplu bec electric, ar trebui s&-l aprindem cu o jumitate de ora {nainte de a avea nevoie de lumina lui, deoarece la viteza de 10 m pe ord, electronii ar ajunge de la intre- ruptor la bec nu mai inainte de o jum&tate de ora. In toate exemplele precedente am considerat cA avem de-a face cu curentul continuu, care se caracterizeaza prin deplasarea electronilor intr-un sirgur sens. In cazul curentului alternativ, electronii efectueaz& migcdri osci- latorii in jurul unei pozitii medii si — in general — nu se deplaseazi la distante mari. Viteza de circulatie a electronilor in vid este mult mai mare decit in conductoare, Aceasta este normal, intru- cit deplasindu-se in vidul aproape perfect, electronii nu sufer4 ciccniri cu alte particule. De aceea, viteza depla- sdrii lor este determinaté numai de actiunea accelera- toare a cimpului si in realitate depdseste mult vitezele termice. In tuburile electronice, la o tensiune de 250 volti, electronii parcurg spatiile dintre catod gi anod eu © viteza de aproximativ 9000 km pe secundd. Mai re- pede ins& zboar& electronii in tuburile de televiziune, unde ei sint accelerati de o tensiune care se ridicd la multe mii de volfi. 20Agitatia termicad a elec- tronilor din conduc- toare se produce hao- tic. In fiecare moment, o anumitd cantitate de electroni se misc ast- fel incit si tind’ s& scape din limitele con- ductorului. Strabaterea stratului de la supra- fata conductorului con- stiluie ins’ o mare di- ficultate pentru’ elec- troni, deoarece acest strat ii respinge spre interiorul conductoru- lui (v. capitolul ,,De ce functioneazd difuzorul dinamic*). Pentru a strabate spre exterior, electronii trebuie si ca- pete o vitezi mare. De exemplu, pentru a scépa din wol- fram, care este un metal din care se fabric filamentele de inc&lzire ale tuburilor de radio, electronii trebuie s& capete viteza de 1270 km pe secunda. Electronii pot si capete aceastA vitezi, numai ca rezultat al incilzirii intense a conductorului. Cind viteza nece- sar& este atinsa, electronii incep si scape din conductor in spatiul exterior luind nastere astfel emisiunea elec- tronicd. Conductorul din wolfram trebuie s& fie inc&lzit pind la aproximativ 2500°C pentru a se obtine o emi- siune electronica normala. Astfel, viteza de deplasare a electronilor in aparatajul radiotehnic oscileazi intre limite aproximative, de la fractiuni de milimetru pind la zeci de mii de kilometri pe secunda.PATRU FELURI de curent ELECTRIC deplasarea electronilor. Ne imaginam curentul electric ca un suvoi format din nenumarati elec- troni, care zboaraé in interiorul conductoarelor sau prin vidul tubului electronic. Curentu! electric ins’, nu este in mod obligatoriu un flux de electroni. Curentul electric este deplasarea sar- cinilor electrice, iar sarcind electricd nu o au numai electronii. InsSsi caracterul migeirii sarcinilor poate fi diferit, putind exista 9i o astfel de miscare, pentru care definitia de ,,flux“ s& nu fie totdeauna potrivita. Oare cite feluri de curent electric exista? In majoritatea cazurilor, avem de-a face cu curentul electric din conductoarele metalice. Acest curent este format intr-adevér de o miscare organizatA a electroni- Jor, pentru definirea c&reia cuvintul ,,flux" este potrivit. Un astfel de caracter fl are si curentul in spatiul dintre electrozii tuburilor electronice si care poate si serveascd drept exemplu tipic de flux pentru electronii liberi. Acest fel de curent electric este cel mai cunoscut si de aceea nu este necesar si ne oprim mai mult asupra lui. Purtitorii de sarcini electrice cei mai rAspinditi sint io- nii. Atomii in starea lor normald sint neutri din punct de vedere electric: sarcina pozitivA a nucleului este com- plet echilibraté de sarcinile negative ale electronilor din »invelisurile* electronice ale atomului. Dar atomii pot 22 N otiunea de curent electric este de obicei legatd des& piarda electroni sau s& capteze electroni ,,supranormativ". In am- bele cazuri atomul devine un ion. Atomul cu electroni lipsi are o sarcina pozitivé, iar atemul cu un surplus de electroni — o sarcind negativd. Miscarea ordonat& a io- nilor formeazi de asemenea cu- rentul electric. Dar ionii nu se pot deplasa ne- stinjeniti pretutindeni. In conduc- toarele solide nu exist’ pentru aceasta conditii favorabile. Chiar si electronul mic se strecoaré cu greu prin desimea atomilor si a moleculelor substanfei solide, pe cind diametrul ionului-atom este de aproape un milion de ori mai mare. Din contra, in conductoarele lichide, curentul electric se formeazi mai ales datoriti deplasi- rii ionilor. Ionii negativi se migc& spre polul pozitiv, iar cei pozitivi — spre polul negativ. In electrolitul acumu- latoarelor $i elementelor galvanice circulé curentul ionic. Tonii care formeazd curentul electric se deplaseaz& nu- mai fn lichid si nu pot s& ,,intre* fn electrozii solizi cu ajutorul cArora curentul este adus la lichid. In electrozi circulé numai electronii. De aceea, la limita dintre lichid gsi electrozi se produce un fel de transformare a curen- tului ionic in curent electronic si reciproc. Tonii pozitivi fiind atrasi spre electrodul negativ, pe care exist& elec- troni fn exces, preiau de la el electronii lips si se trans- formA in atomi neutri. Spre electrodul pozitiv, slracit de electroni, sint atrasi ionii negativi si ii cedeaz& electronii suplimentari, transformindu-se, de asemenea. fn atomi neutri. Trebuie s& ad&ugaim c& pot exista ioni, care formeazd cu- rentul electric in lichid, nu numai din atomii cu elec- troni, in lips’ sau fn plus. Curentul poate fi format in lichide nu numai de c&tre ioni izolati, ci si de c&tre for- matii mai complexe, de exemplu, molecule ionizate. De 23aceea, in zona de con- tact a lichidului cu con- ductorul solid se pot de- gaja nu numai atomii neutri, ci si moleculele. Curentul electric din gaze are aceeasi natura gi acolo au loc atit pro- cesele ionice cit si cele electronice, Pe suprafa- ta electrozilor aparatu- lui cu gaze (a ldmpilor cu neon, a gazotroanelor etc.) se produce o transformare asemanatoare a curentului ionic fn curent electronic, ca gi transformarea de la trecerea curentului din lichid in electrodu! solid. In aparatele electrice cu vid, de exem- plu in tuburile electronice, curentul electric este format de electroni, dar gi aici pot exista in paralel si curenti ionici. De exemplu, functionarea tuburilor electronice cu fascicul dirijat se bazeaz%i pe utilizarea unui fascicul subtire de electroni. Concomitent ins&i cu fluxul de elec- troni, in aceste tuburi exist& gsi un flux de joni. Datorit bombardamentului ionic, pe ecranele televizoarelor se formeaz4_,,petele ionice, care gi-au cucerit o trist& faimd. In prezent pentru protectia ecranului impotriva bombardamentului cu ioni (ioni negativi de oxigen) in tuburile electronice cu fascicul dirijat se fac ,,capcane ionice’* speciale. Cu totul alta este natura fizicé a curentului electric din semiconductoare. Ea este foarte complexd gi nu se dis- tinge prin constan{%, schimbindu-si caracterul datoritd diferitelor cauze: natura semiconductorului, tempera- tura, existenta impuritatilor etc. Semiconductorul pur, la o temperatur& sc&zutS, se asea- mand cu un izolator. Toti electronii lui sint retinuti bine in atomii respectivi. Nu existé sarcini libere si semicon- ducterul se comport4 ca un izolator. Electronii din ato- ™mii semiconductorului nu sint atit de bine retinuti ca in atomii izolatorului. La incdlzire sau la iradiere cu lumina, electronii capita o energie suplimentara, sufi- 24cienté pentru a se des- prinde de atomi gsi a ca- Pita posibilitatea s& se deplaseze. Ca rezultat, in semiconductoare apar sar- cini libere, care determi- n& conductibilitatea lor. Dacd unui semiconductor i se aplicd o tensiune, in el se va produce deplasa- rea electronilor si curen- tul va lua nagtere. Acesta va fi deci curentul elec- tronic, In semiconductoare este ins& posibil si apard nu numai curentul electronic. Atomul care a pierdut un electron devine ion pozitiv. Ionul pozitiv sub actiunea cimpului electric atrage electronul lips’ de la atomul vecin ,,nor- mal", transformindu-l prin aceasta intr-un ion pozitiv. Acest ion nou format preia la rindul lui electronul lipsd de Ja atomul urméator 5.a.m.d. Fizicienii denumesc ionul pozitiv nemigcat, lipsit de electroni, ,,gol“, iar curentul creat ca rezultat al miscarii aparente a ,,golului‘, curen- tul ,,prin goluri". Ca rezultat se obtine ceva asemAndtor cu deplasarea io- nului pozitiv, cu toate c4 ionii insasi isi pastreazi imobi- litatea. Aceasta ne-o putem fnchipui clar, urméarind exemplul iluminatiei care se cunoaste sub denumirea de ,,flackr& progresivA". Pentru a forma imaginea flic3- Yii in migscare nu este obligatoriu s4 se deplaseze lampa. Se pot instala un sir de lampi care s& se aprindd succe- siv. Acest procedeu se folaseste frecvent la amenajarea diferitelor reclame electrice. TaAimacirea proceselor ce se produc in semiconductoare, expus& mai sus, cit si In capitolul ,,taina detectorului cu cristal, difer& oarecum de procedeele de explicare a acestor procese, rispindite in prezent. Aceast4 tilmi&cire simplificata s-a introdus pentru a ugura intelegerea na- turii foarte complexe a curentului electric din semicon- ductoare. 25In functie de caracterul semiconductorului, se spune cA el posedd conductibilitatea ,,electronici" sau prin ,.go- luri. La unele semiconductoare, printr-o prelucrare co- respunz&toare se poate obtine atit conductibilitatea elec- tronic& cit si cea prin goluri. Dintre aceste semiconduc- toare face parte, de exemplu, germaniul. Prelucrarea constA {n ad&ugarea la semiconductor a impuritatilor corespunz&toare, in cantitatile necesare. Cele patru feluri de curent electric examinate se utili- zeazi larg in radiotehnic’. Dup& cum vedem, curentul electric nu se formeaz4 intotdeauna cu ajutorul electro- nilor si — in ce priveste caracterul lui — nu corespunde chiar intotdeauna cu_nofiunea de ,,flux. De fapt, cel mai indicat este s& sé considere curentul electric ca un flux de electroni doar fn tuburile electronice. Dar aceste patru feluri de curent nu epuizeazi complet toate tipurile posibile de curent electric. Fizicienli obtin, de exempiu, fluxuri suficient de puternice de protoni si nuclee de heliu, avind sarcin’ pozitiv’, deplasarea lor formind curentul electric. Unele experiente fizice sint insotite de aparitia pozitronilor — electroni pozitivi, a chror deplasare formeazi de asemenea un curent elec- tric. Deocamdaté acegti curenti nu au cdpdtat o utilizare practich in radiotehnica, ei vor fi folositi insi In scopul cre&rii bateriilor atomice. Forfa electromotoare a acestor baterii nu apare ca rezultat al reactiilor chimice, ca la elementele galvanice sau la acumulatoare, ci in urma 26dezintegr&rii radicactive a atomilor substantei, insotita de radiatia particulelor incdreate. In bateriile atomice, ale ciror modele in functiunme s-au creat deja, se folosegte dezintegrarea cu emisiunea de particule beta a unuia dintre izotropii radioectivi ai strontiului — strontiul 90.Lo CF SENS CURGE In timpurile indep&rtate, cind fizicienii studiau un cerc relativ ingust de fenomene electrice cu- noscute lor, s-au introdus nofiunile de electricitate pozi- tiva si negativ’a. Semnul plus s-a atribuit electricitétii »din sticlé“— acelei sarcini electrice care apare pe sticlé ca rezultat al frecdrii acesteia cu mitasea. Drept electri- citate negativ’ au inceput sd considere electricitatea vdin cear& rosie“, sarcina care apare pe ceari rosie, fre- cata cu lind. Ulterior s-a convenit ca, curentul electric curge de la plus la minus. Aceast& conventie s-a dovedit a fi comoda’. Ea convenea atit fizicienilor eit si tehnicienilor si s-a pAstrat pind in zilele noastre. Pe baza ei s-au formulat toate legile, re- gulile si relatiile principale din electricitate. Ins&, neconcordanta acestei terminologii cu fondul fizic al fenomenelor electrice a devenit evident& chiar in ul- timii ani ai secolului trecut cind s-au descoperit electro- nii. Aceasté descoperire a dovedit cd, curentul electric este format din ,,particule“ gi constituie un flux de sar- cini negative extrem de fine, denumite electroni. Elec- tronii circuli de la minus spre plus, adicd in sens opus aceluia care s-a stabilit la inceputurile electrotehnicii. Aceasta a dat nastere la dualitate si la incurc&turi. In multe cazuri cind era vorba de sensul curentului, era necesar s& se specifice, In mod special, cum se intelege acest sens: ,,fn functie de curent” sau ,,in functie de elec- 28 S e poate oare raspunde la aceast4 intrebare?troni“. Deosebit de neplicuti este . 4,,, aceast& dualitate terminologicé fn ra- diotehnic’, unde pentru explicarea /¢/ra—= functionérii montajelor gi aparatelor fyrenny |* este adesea necesar si se ia in consi- derare tocmai sensul de circulatie a + electronilor. De exemplu, in ce sens »conduce“ tubul electronic? Dacd se consider& in functie de curent", tu- <— fledran’ bul conduce de la anod spre catod, iar dac& se consider4 ,,in functie de electroni“, atunci el conduce de Ja catod spre anod. Adesea se expune ideea de necesitate a elimindrii duali- t&tii terminologiei gi de stabilire a uniformitdtii in ce priveste reprezentarea sensului curentului. Se poate oare realiza o asemenea unitate? Aceasta nu se poate face atit de usor cum s-ar pdrea. De sigur, nu este greu s& se elimine din intreaga litera- tur care apare mentiunea asupra curentului electric in rist&ilmicirea lui veche gi s& se introduc’..... Dar ce s& se introducd? Sensul de circulafie al electronilor? Dar de ce tocmai al electronilor? Noi acum stim c&, curentul electric este deplasarea sarcinilor electrice, dintre care fac parte si electronii, si protonii, si ionii, gi pozitronii. Electronii si ionii negativi circulai de la minusul nostru conventional spre plusul tot atit de conventional, iar ionii pozitivi, protonii si pozitronii se deplaseaz’ in sens invers. Se poate forma un circuit din conductoare meta- Hee, elemente galvanice, redrescare cu semiconductoare etc.: in diferitele parti sarcinile electrice, care formeazd eurentul electric, se vor depiasa in sensuri opuse. Care anume trebuie si se considere sensul curentului in dioda formatd din semiconductor, in care electronii se depla- seazd intr-un sens, iar ,,golurile* (v. capitolul ,,Patru feluri de curent electric) — in sens invers? In tranzis- tor se obtine o imagine foarte incurcaté a sensurilor de circulatie a curentilor si sarcinilor. Dup& cum vedem, problema sensului curentului nu este chiar atit de simpla. Lurentyul —~ ~T_rece curentul electric prin condensator, sau nu T trece? Experienta de zi cu zi a radioamatorilor dovedegte In mod convingitor c& curentu! conti- nuu nu trece prin condensator, iar cA cel alternativ trece. Aceasta se confirmé ugor prin experiente. Becul se poate aprinde legindu-) la refeaua de curent alterna- tiv printr-un condensator. Difuzorul sau c>ile telefo- nice vor continua s& functioneze chiar dac& nu sint le- gate direct la receptor, ci printr-un condensator. Condensatorul este format din doud sau mai multe placi metalice separate printr-un dielectric. Cel mai frecvent acest dielectric este mica, aerul sau ceramica, care sint cele mai bune izolatoare. Este natural ca curentul con- tinuu s& nu poats trece printr-un asemenea izolator. Dar de ce oare curentul alternativ trece prin el? Aceasta pare cu atit mai straniu, cu cit aceeagi ceramici, de exemplu, sub forma de role de portelan izoleazi admi- Tabil conductoarele de curent alternativ, iar mica inde- plineste admirabil functiunea de izolator in ciocanele electrice de lipit, fiarele de c&lcat electrice oi fn alte aparate de incalzit, care functioneazd bine fiind alimen- tate in curent alternativ. Cu ajutoru) unor experiente am putea ,.dovedi“ un fapt gi mai curios: daci in condensator se inlocuieste dielec- tricul cu proprietati izolante comparativ slabe printr-un alt dielectric, care este un izolator mai bun, proprietutile condensatorului se modificd astfel, Incit trecerea curen- 30tului alternativ prin condensatoare nu va fi ingreunatd, ci, dimpotrivai, ugurati. De exemplu, daca se conecteaz’ beculetul la circuitul de curent alternativ printr-un con- densator cu dielectric din hirtie gi dup& aceea se Inlo- cuieste hirtia ca un izolator tot atit de bun cum ar fi sticla sau portelanul de aceeasi grosime, beculeful in- cepe si ardi mai puternic. O astfel de experient& per- mite si se ajung& la concluzia ci, curentul alternativ nu numai c& trece prin condensator, dar, in acelagi timp, el trece cu atit mai usor cu cit dielectricul lui este un zolator mai bun. Insi, cu tot caracterul conving&tor aparent al unor ase- ™menea experiente, curentul electric — atit continuy, cit gi alternativ — nu trece prin condensator. Dielectricul care separ vlicile condensatorului servegte drept o pie- dic& sigurS in calea curentului, oricare ar fi acesta — alternativ sau continuu. Dar aceasta nu fnseamn’ ¢c& nu va exista curent in intregul circuit in care este introdus condensatorul. Condensatorul posed& o proprietate fizic& bine determi- nat& pe care o numim capacitate. Aceast&é proprietate constd fn capacitatea de a acumula sarcini electrice pe armaturi. Sursa de curent electric poate fi asemfnatd fn mare cu © pomp§, care transvazeazé in circuit sarcinile electrice. Dacd curentul este continuu, sarcinile electrice se transvazeazA in permanenté intr-un singur sens. Cum se va comporta condensatorul in circuitul de cu- rent continuu? ,,Pompa noastré electric’ va pempa sar- alcinile pe una dintre arm&turile lui si va evacua aceste sarcini de pe cealalté armaturi. Capacitatea condensa- torului de a mentine pe armaturile (placile) lui o anu- mitd diferen{4 de cantitate de sarcini se mumeste tocmai capacitatea tui. Cu cit este mai mare capacitatea conden- satorului, cu atit mai multe sarcini electrice pot si existe una dintre armaturile Jui in comparatie cu cealalta. fh momentul inchiderii circuitului curentului, condensa- torul nu este incaircat — cantitatea de sarcini de pe am- bele armituri este identicd. Dar iat& cA se inchide circui- tul curentului. ,,Pompa electricd“ a inceput s& functio- neze. Ea pompeaza sarcinile pe una dintre arm&turi si le evacueaza de pe cealalté. O datd ce in circuit s-a inceput miscarea sarcinilor, inseamn& c4 prin e! a inceput s& cir- cule curentul. Curentul va circula pini cind condensato- Tul se va incdrca complet. Dup& atingerea acestei limite, curentul va inceta. Prin urmare, dacd in circuitul de curent continuu exista un condensator, dup& inchiderea lui curentul va circula atita timp cit este necesar pentru Incdrearea completa a condensatorului. Daca rezistenta circuitului, prin care se incarcd conden- satorul, este relativ redus&, durata inc&rc&rii este foarte micd: ea se produce in fractiuni neinsemnate de secunda, dupa care inceteazi scurgerea curentului. Alta este situatia in circuitul de curent alternatiy. In acest circuit, ,pompa" transvazeazi saricinile electrice ba intr-un sens, ba intr-altul. Abia creeazi pe una din- tre armaturile condensatorului un surplus de sarcini in comparatie cu cealalt’ arm&tur& gi pompa incepe s& le transvazeze in sens invers. Sarcinile vor circula neintre- tupt in circuit, deci in acest caz, cu toat& prezenta con- densatorului care nu conduce curentul, va exista curent val curentul de incircare si descircare al condensato- Tului. De ce anume va depinde valoarea acestui curent? Prin valoarea curentului noi intelegem cantitatea de sarcini electrice care trec in unitatea de timp prin sec- fiunea transversald a unui conductor. Cu cit este mai Mare capacitatea condensatorului, cu atit mai multe 32sarcini vor fi mecesare pentru ,,umplerea” lui, deci cu atit mai intens va fi curentul din circuit. Capacitatea condensatorului depinde de marimea placilor, de dis- tanta dintre ele gi felul dielectricului care le separa, de constanta lui dielectricd. La portelan, constanta dielectricd este mai mare decit la hirtie si, de aceea, la inlocuirea hir- tiei din condensator prin portelan creste curentul din cir- cuit, cu toate cd, portelanul este un izolator mai bun de- eft hirtia. : ‘ Valoarea curentului mai depinde gsi de frecventa lui. Cu cit este mai mare frecventa, cu atit curentul va fi mai mare. Se poate intelege cu usurinté de ce anume se pro- duce aceasta, inchipuindu-ne ci umplem cu apa printr-o feava un vas cu capacitatea, de exemplu, de un litru, iar dup& aceea o varsim de acolo. Dac& acest proces se va repeta o datd pe secunda, prin teavd vor trece fn fie- care secunda doi litri de apd: un litru intr-un sens si un litru in celalalt. Dar daci dublam frecventa procesului — vom umple si goli vasul de doud ori pe secunda si prin feava vor trece pe secundd patru litri de apa — pastrind neschimbatd capacitatea vasului, marirea frec- ventei procesului, va duce la cresterea corespunzatoare a cantitatii de ap& care strabate feava. , Din tot ce s-a spus se pot trage urmitoarele concluzii: curentul electric — atit continuu cit si alternativ — nu trece prin condensatoare. In circuitul care face legitura dintre sursa de curent alternativ si condensator circuld 3 —Radlotehnica distractiva 33insi curentul de incdrcare si desc&rcare a acestui con- densator. Cu cit este mai mare capacitatea condensato- rului si este mai ridicaté frecventa curentului, cu atit va fi mai puternic acest curent. Aceastd particularitate a curentului alternativ isi ga- seste o larga utilizare in radiotehnici. Pe ea se bazeaz’ si propagarea undelor de radio. Pentru aceasta noi exci- t&ém in antena de emisie curentul alternativ de inaltl frecventé. Dar de ce curentul circuld in antend, doar ea nu constituic un circuit inchis? El se scurge {ntrucit intre conductoarele antenei gsi ale contragreutStii sau pa- mint existé o capacitate. Curentul din antend reprezinta curentul de incdreare si descdrcare a acestei capacitati, a acestui_condensator.e a-ti spune dac& sub ochii vogtri s-ar scdpa din C gregeali pe podea o bobind de la un emit&tor de . radio, si care a avut forma de spiral’ cilindricd, parcel de argint si.... ea s-ar sparge in bucitele mici. Bobina fusese executata in realitate din feavd de sticli gi doar Ja suprafat& a fost acoperiti cu un strat subtire de argint. Putea oare si functioneze in emititor 0 asemenea bo- bind de sticl4? Doar sticla este un izolator admirabil; re- zisten{a bastonagului de sticlé in curent eleciric este atit de mare incit este aproape imposibil de mA&surat, iar conductorul care se folosegte pentru confectionarea bo- binei trebuie s& aib& o rezistenté cit mai mici: cu cit este mai mici rezistenta, cu atit oscilafiile circuitului oscilant se vor amortiza mai lent. Intr-adevar, sticla constituie un izolator minunat. Tot aga de adevarat este si faptul cd bobinele trebuie facute dintr-un material care are o rezistenta cit mai mic3. Ins& aceste doud adeviruri, ori cit de curios ar p&rea, nu se contrazic reciproc. Chestiunea consta in faptul ci bobina emitdtorului este parcursdé de curenti de inalta frecven{a, care se propagi doar la suprafata conducto- rului. Tocrnai de accea spirele bobinei s{nt acoperite la ex- terior cu argint, care este unul dintre cele mai bune ma~ teriale conducdtoare de curent clectric. Partile interioare ale spirelor nu sint parcurse insé de curentul de inalté ao 35frecvent4; de aceeca argintul scump si greu poate fi in- locuit fr fricd prin sticlé, Prin ce se explici atunci o asemenea repartitie a curen- tului in diferitele portiuni din sectiunea conductorului? Se stie din electroichnic& ci curentul electric — adich depiasarea sarcinilor electrice — este insofit de aparitia efmpului magnetic. La cresterea curentului, cfmpul de- vine intens si se propaga pe un spatiu mare, ja slabirea lui liniile de forté al cimpului se restring, intensitatea cimpului se micsoreazé. Dach un asemenea cimp mag- netic in miscare intersecteaz& conductoarele, in ele apare curentul — g§i incepce astfel miscarea sarcinilor. Cind_ cimpu! devine puternic, curentu! indus, creat de acesta, are sensul invers sensului curentului care a provocat apa- titia cimpului. La micgorarea intensitatii cimpului, acest curent indus are acclasi sens ca si curentul primar. Putem considera fiecare conductor ca un num&r mare de conductoare subfiri agezate in paralel. Prin fiecare dintre ele se scurge cureniul electric, care creeazi in spafiul inconjurétor un cimp magnetic, care prin migcarea lut acjioneazi asupra conductoarelor invecinate si — in vir- tutea fenomenului inductiei — face si apard in ele cu- Tenti indugi. Pentru a ne descurca mai bine in ,,mecanica” acestui fenomen, si ne inchipuim doi electroni care se aflé in sectiunea conductorului. Sub influenta cimpului electric, in conductor trebuie s{ apara un curent electric, adicd cei doi electroni ai nogtri trebuie si inceap& 6& se miste. Dar imediat ce primul electron s-a pus {n migcare, fn jurul lui s-a creat un cimp magnetic, fn zona de ac- tiune a cdruia nimeregte cel de-al doilea electron Cimpui electric face ca electronul al doilea s& se -migte in acelasi sens cu primul, iar cimpul magnetic al pri- mului electron face ca el si se migte fn sens invers. Cu alte cuvinte, deplasarea primului electron va frina de- Plasarea electronului al doilea. Dar electronii nostri sint perfect identici si se supun actiunii fortelor identice. Dac& electronul al doilea su- fer’ o actiune de frinare din partea primului electron, 36primul electron sufe- ra o actiune de fri- nare absolut identicd din partea electronu- lui al doilea. Electra- nii se frineazA reci- proc. Aceasta frinare se manifesté cel mai puternice in mijlocul eonductorului, unde electronii sint incon- jura{i din toate partile de alti electroni. Electronii din straturile superficiale ale conductorului suportd frinare minimé, deoarece et nu sint fnconjurafi din toate partile de alti electroni. Frinarea pe care o suportd electronii din partea elec- tronilor fnvecinati este echivalenté cu o rezistenti, intrucit numim rezistenta electric toate cauzele care ingreuneazd deplasarea electronilor sub actiunea cimpu- lui electric. De aceea se poate spune ci mai aproape de mijlocul conductorului rezistenta va fi mai mare si deci, intensitatea curentului va fi acolo mai mica. Pentru a nu face erori, la examinarea unor astfel de fenomene trebuie s4 se tind seama c& actiunea de fri- nare este exercitaté de cimpul magnetic variabil, iar un asemenea cimp este creat de electronul care igi schimb& viteza de deplasare, adic’ de un electron care se accele- Teazi sau se frineazi. De aceea slibirea curentul din interiorul conductorului se observ’ numai in curent al- ternatlv, intrucit numai {in curent alternativ sarcinile electrice se migcd ba accelerat, ba incetinit. Cu cit este mai mare frecventa curentului, cu atit cregte mai brusc rezistenta zonelor interioare ale conductorului. In cu- tent continuu, aceasta se intimpld doar in acele putine clipe in care cregte curentul, Cind curentul se stabili- zeazi, mu existé variatii ale cimpului magnetic gsi de aceea nu se manifesti nici actiunea lui de frinare: cu- rentul se scurge uniform prin toat& grosimea conducto- Tului. 37Ca exemplu se pot da uncle cifre. S& presupunem cA bo- bina este confectio- naii din conductor de cupru cu diame- trul de 10 mm Re- zistenja unui aseme- nea conductor incu- rent continuu, care strabate toaté grosi- mea conductorului, este extrem de mica. Pentru curentul cu frecventa de 100 kiloherti, rezistenta bobinei creste de 12 ori, iar pentru curentul cu frecventa de 10 megaherti, ea creste de 116 ori. Aceasta inseamn& in fond cd, curentul trece in acest caz numai prin 1/116 parte din sectiunca conductorului — prin stratul Jui su- perficial subtire. De aceea, fenomenul examinat se nu- Mmeste uneori ,,efect superficial’ sau ,,efect pelicular“, adicd curentul pare cd se propagé numai prin ,,pclicula’ conductorului. Astfel, la frecvenfa de 3 megaherti, cu- rentu!l din conductorul de cupru se scurge doar prin stra- tul exterior cu grosimea de 0,2 mm. © dat& ce curentul nu se scurge prin p&rtile interioare alc conductorului, ne putem dispensa de cic, putem exe- cuta conductorul in forma de teav&, sau putem sa-l fa- cem dintr-un material izolant acoperit la suprafayé cu un strat bun conducdtor. Efectul pelicular permite si se facd expcricnfe intere- sante. De exemplu, la muzeul politehnic din Moscova, Personalul care face demonstratii aprinde un bec elec- tric de iluminat tinindu-l cu mina de un contact care Merge la filament si atingind antena emifStorului de radio cu celdlalt contact. In acest caz curentul care aduce filamentul la incandescent& trece prin cel ce executd de- Monstratia. Acest curent este mare, el atinge 0,5 am- peri, fn timp ce un curent de joasd frecven{i mult mai mic este deja mortal pentru om. 38De ce atunci cel care executé demonsirafia ramine in viatd? Intrucit curentul poate si ucidi doar atunci cind strabate organele, interne ale corpului. Emitatorul de radio ins&, produce un curent de inaltS frecvent&, care nu patrunde in interiorul corpului; in cazul de fata el strabate, in intregul inteles al cuvintului ,prin piele* gi de aceea nu actioneazd asupra organismului.Sind. H® S -ar pirea ca intrebarea nu este clara. Aceste ma- rimi sint egale intre ele. Dar aceasta nu este tot- deauna adevirat. De exemplu, va fi oare egald rezistenfa conductorului cu secftiunea de 1 mm? cu re- zistenfa a zece conductoare cu sectiunea de 0,1 mm’, legate in paralel? Electrotehnica ne spune cd aceste ma- rimi sint egale, insi pentru radiotehnicA nu este chiar aga. Datorita faptului c&, curentii de inalt’ frecvenji nu se scurg prin toatd grosimea conductorului, ci numai la suprafata lui (v. capitolul precedent), zece conductoare se dovedesc a fi mai avantajoase, intrucit suprafata lor total’ este aproximativ de trei ori mai mare decit su- prafata unui conductor cu aceeasi sectiune. Pe aplicarea acestei particularitéti de trecere a curenti- lor de inalté frecvent& se bazeaz& utilizarea unui con- ductor multifilar special, numit Jit’. Acest conductor de inalt& freevent& este format dintr-un numar mare (doud- zeci) de sirme subtiri, separate, cu diametrul de 0,7--0,2 ™mm, impletite intre ele si cuprinse intr-o cémasii de mi- tase, comund. Toate sirmele trebuic s& fie in mod obli- gatoriu izolate intre ele pe toat& lungimea lor si legate numai la capete. Dacti ele nu vor fi izolate, vor dispare toate avantajele acestui conductor, doarece curentul nu se va scurge prin zece cdi separate, ci printr-o cale co- muné gi influenta cimpului magnetic va fi aceeagi ca intr-un conductor monofilar. 40Datorité faptului ci sirmele sint rdsucite intre ele, ele sint interscctate in mod identic de cimpurile magnetice create de sirmele diferite si cimpul se repartizeazd de asemenea uniform. Pentru a utiliza in mod optim materialul conductoare- lor — cuprul — trebuie s& se foloseascd sirme cit mai subfiri, astfel fiecare dintre ele va participa la trecerea curentului cu o cantitate mai mare din metalul lor.uvintul ,,rezistent&* cel mai frecvent se leag& pen- C tru radioamatori de nofiunea acelor mici piese de Tadio ,care se cunosc sub aceasté denumire gi care intrd In numar mare in componenja oricirui mon- taj de radio. In realitate fnsi, acest cuvint are diferite semnifica{ii, depinzind de adjectivele legate de ele. Iaté unele din ele. In general prin rezistenti se intelege o anumitS proprie— tate a unui circuit electric, de care depinde valoarea curentului din circuit, atunci cind asupra lui actioneazd o tensiune constant’: cu cit este mai mare rezistenta, cu atit este mai mic curentul. Cea mai simpli este no- fiunea rezistentei pe care 0 opun conductoarele curentu- lui electric gi care depinde doar de materialul si dimen- siunile lor. Rezistenta conductoarelor din diferite mate- Tiale este caracterizatA de rezistenta specifici a con- ductorului. In circuitele de curent continuu, valoarea rezistentei este determinata mai ales de acesli doi factori. In cir- cuitele de curent alternativ, avem ocazia s4 ne intilnim cu relafii mult mai complexe, in special in circuitele curentilor de fnalt& frecventd. Toate rezistentele din circuitele de curent alternativ pot fi impartite in doud grupe: rezistentele active si reactantele. Dintre rezistenjele active sau pur si simplu dintre rezistente fac parte acele rezistente in care se consumA puterea electrica degajati sub forma de cal- 42dura. Intrucit puterea se misoara in wafi, astfel de rezistenfe se mumesc uneori re- zistente watate. Dintre reactante fac parte acele rezistente, care cu toate ca limiteazé valoarea curentu- lui din circuit, totusi nu consuma toati pu- terea numai pentru inciilzire. In circuitele de curent continuu toate rezistentele sint active sau watate si, de aceea, adeseori dorind sa se sublinieze acest fapt se utilizeaza termenul de rezistentda in curent continuu sau, din punct de vedere logic, un termen mult mai putin potrivit — rezistent&é ohmica. In circuitele de curent alternativ, orice rezisten{d este intr-o masura mai mare sau mai mic’ o reactanta, deoa- rece ea posed in mod inevitabil o inductanti sau o ca- pacitate. Reactanta suplimentard introdus& in circuit de catre o inductanjd poarté denumirea de reactan{a induc- tivd, iar reactanta suplimentard introdusa de o capaci- tate, poart’ denumirea de reactant capacitivi. Ambele aceste reactanfe suplimentare se numese adeseori de- watate deoarece pentru a le invinge, nu se consum4 energic, ea trecind doar dintr-o forma in alta. De excm- plu, curentul alternativ care strabate o bobind de induc- tanta, crceazd in jurul ei un cimp magnetic alternativ; energia acumulaté in acest cimp intr-o jumatate de al- ternanta&, revine in circuit in timpul jumét&tii de alter- nanti care urmeaza. Acelasi fenomen are loc si cu condensatorul: energia acumlati in cimpul electric la incdrcarea condensatoru-~ lui, se debiteazi din now in circuit in timpul descdr- eérii lui. Circuitele de curcnt alternativ sint de obicei caracte- rizate prin felul in care opun rezistenté curentului care Je stribate. De exemplu, bobina cxecutatd din sirma cu rezistenta specifich mici este mai ales inductiva. Dar, vorbind riguros, orice circuit opune curentului alterna- tiv o rezistenté, o reactanti inductivd si o reactanti ca- pacitiv’ conditionate de efectul pelicular (v. capitolele precedente), cu toate ca, in orice circuit complex una sau mai multe dintre aceste reactante sau rezistente pot 43fi practic atit de mici. incit in cal- cule se pot neglija. Rezultanta in curent alternativ se nmumegste impe- danta. Rezistentele ale cdror carac- teristici inductive sau capacitive pot fi neglijate se cunosc sub denumi- rea de rezistenfe neinductive sau necapacitive. Impedanta circuitului care confine inductante si capa- citéti depinde nu numai de valoarea lor, ci si de frec- venta curentului alternativ. Impedanja unui asemenea circuit, in curent alternativ mai are inc’ o denumire si Y anume, de rezisten{S totald sau apa- rents. La stabilirea unor anumite relatii intre frecvenia curentului, inductanfé si capacitate, obfinem fenomenul de rezonanj{a. In eazul legarii in derivatic a in- ductantei $i capacila{ii, impedanta circuitului creste brusc, iar in ca- zul legarii lor in scrie, ca devine extrem de mic&. impedanja unui circuit electric obisnuit este cu alit mai mare cu cit el este mai lung. Liniile de inalta frecventa insti, de exemplu, cablurile coaxiale folosite in antenele de televiziune, posedi o proprietate interesanté. Dacisarcina la eapStul terminal al cablului (de exemplu, impedanta circuitului de intra- re‘al receptorului}) este bine alcasi si, dup4 cum se spunc, este adaptati la cablu, impedanta cablului nu depinde dc lungi- me gi rémine constanté pentru linia de constructie respectiva. O astfel de impedanti poart’ de- numirea de impedanta caracteristicd. Pentru caracterizarea proprictdtilor tuburilor electronice amplificatoare, este necesar sd se introducd nofiunea de rezistent& intern’ a tubului, care trebuie s4 fie cunos- cuta pentru a se putea calcula etajul, cum gi nofiunea de rezisten{ de intrare a tubului si de rezisten{i de zgo- mot, care. determina valoarea zgomotelor create de tub. Pentru caiculul puterii radiate de antena, trebuie intro- dusi notiunea de rezistenti de radiatie, iar pentru cir- cuitul oscilant — noftiunea de rezistenta de pierderi, care caracterizeazi pierderile in circuitul de putere atunci cind exista oscilatii de inalt& irecventa. Rezistentele care se introduc in circuit pentru ca s& for- meze © sarciné suplimentaré, necesara pentru functio- Nnarea normald a circuitului, se mumese de obicei rezis- tente balast. Multe denumiri de rezistente sint legate de materialul din care ele sint confectionate si de constructia lor. Se cunosc, de cxemplu, rezistente bobinate (de sirma) si chimice; acestea din urmé, la rindul lor, au mai multe denumiri: de carbon, de cdrbune, de cox, chimicc, cera- mice. De constructiile rezistentelor sint legate denumi- rile: fixe, variabile, semivariabile si rezistente sub sticla. Cele 33 denumiri de rezistente enumerate, nu constituie © listi completd a acestora. Ficcare radioamator poate si o completeze la rindul sau.