al lui Hus si unul din cei mai culfi oameni ai vremii. El a obfinut titlul de magistru la patru universit&fi europene si a fost un cdlator pasionat, care nu numai a colindat intreaga Europa apuseand, oprindu-se, printre altele, la Paris si Oxford, dar a fost si in Palestina si — lucru extrem de semnificativ pentru acea vreme — a vizitat Rusia, si anume orasele Vitebsk si Pskov *. Jeronym din Praga era plin de inflacirare si temperament ; el com- punea cintece pentru popor si lupta pentru o cit mai larga raspindire a lor. Lucrul acesta se stie sigur, cici Jeronym a admis acuzatia ce i s-a adus la sinodul din Constanta, si anume, ci a compus cintece religioase pentru popor si c& le-a raspindit. Jeronym intelegea perfect puterea propagandisticd a cintecelor si le folosea ca arma pentru a ridica poporul impotriva clerului catolic. Poporul cinta zi si noapte aceste cintece anticatolice. Jeronym a mai fost acuzat ci a compus nu numai cintece cehe, ci si germane. De aici reiese c& el cunostea si caracterele tipice ale cintecelor altor popoare. Din nefericire, textele cintecelor lui Jeronym nu s-au pastrat: el era mai mult un improvizator si nu nota decit rar compozitiile sale. El cinta bine si-i placea si execute cintece religioase cu pasaje de coloratura (,pasaje de cint liturgic“), cum li se spunea pe atunci — pasaze litur- kickeho zpevu) *, Mergind din oras spre locul executiei, Jeronym cinta responsoriul Mariei Felix namque es, sacra virgo (,,Esti fericita, sfinta fecioara“). Textul acestei iucrari se bucura de popularitate in Cehia, iar notatia melodiei s-a pastrat intr-un gradual husit de la inceputul secolului XVI ***. Acest responsoriu, larg raspindit in popor, abunda in jubilatii, pentru executarea cérora era necesara o buna stapinire a resurselor vocale. In timp ce urca pe rug, Jeronym intona cintecul-rugiciune ,,Cred in unul dumnezeu“ (Credo in unum Deum), iar cind flacirile l-au cuprins, el a inceput s4 cinte ,,Doamne, in miinile tale imi dau duhul* (In manus tuas, Domine, commendo spiritum meum). Jeronym din Praga s-a distins nu numai in domeniul muzical prac- tic: el a fost si un teoretician de frunte. S-a pastrat **** o mica, ins’ extrem de importanta lucrare a sa de teorie muzicalé, intitulata Recommandatio artium liberalium (,,Prezen- tarea artelor libere“). Cele sapte ,,arte libere“ apar aici, in sunetele unei melodii fermeca- toare, sub infatisarea alegoricd a sapte fecioare. Una din ele se adreseazi celorlalte cu cuvintele : ,,Muzica si cintul farima stincile, muté p&durile, oprese vintul in loc’ astfel defineste Jeronym marea putere a muzicii. ,,Muzica este unealta pacii, iar nu a fur- * Una din principalele acuzatii aduse lui Jeronym la sinodul din Constanta a fost ca, vizitind orasele Pskov si Vitebsk, el ar fi trecut de la catolicism la orto- doxism. Perwolf da o descriere amanunfita a comportarii lui in timpul sederii in Rusia, pe baza relatirii unui contemporan, care a depus ca martor in procesul lui Jeronym, ce a avut loc in cadrul sinodului din Constanja “, ** Zdenek Nejedly. Op. cit., III, pag. 107-108. *** Thid., pag. 108—109. **** Intr-un manuscris aflat la Bibl. Universitara din Praga X E fol. 241—250 (v. Zdenek Nejedly, Op. cit. III, pag. 111 si urm.). 327tunilor razboiului*, — proclama el. Mai departe, Jeronym expune in lucrarea sa bazele teoretice ale muzicii. Schema si tabelul solmizarii sint trasate pe corpul aceleia dintre fecioare, care simbolizeazi arta muzicala. In conceptia lui Jeronym, muzica polifonica (,,diafonia") este partea cea mai frumoasa a artei muzicale. El socoate cA insdsi natura, impartind vocile in masculine si feminine, a generat cintatul pe doua voci, la interval de octava. Dupa parerea lui, cvinta, sexta si unisonul au si ele 0 sono- ritate placuta. La sfirsitul lucrdrii sale, Jeronym vorbeste despre muzi- canfii vesti{i din trecut : Orfeu, Timoteu din Milet si alfii. Opiniile partizanilor lui Hus despre executia melodiilor laice si liturgice, despre frumusetea muzicii si, in special, a polifoniei, atesti ci acei care gindeau la fel ca si Hus erau extrem de numerosi. Astfel s-a inchegat noua tradifie husitd, a cirei esenta poate fi exprimata prin urma- toarele cuvinte : ,,Cintatul este un lucru bun, ins& el trebuie s& slujeascd © cauzi dreapta‘. Asadar, politica energici, ce a fost urmatd in mod consecvent in domeniul dezvoltarii limbii si a culturii cehe, incepind cu Milec si disci- Poli sai si sfirsind cu Hus, cu tovarasii sAi de arme gi continuatorii sai, 2 avut, printre altele, rezultatul ca ,,limba popularé cehé, — dup’ cum subliniazd in mod special Marx in ,,Notele cronologice“, — a devenit mai evoluata decit cea germana“ >, Lucrul acesta a fost perfect inteles de Hus, care a declarat in anul 1409, in mesajul sau referitor la legea regelui Ven- ceslav menita sa stavileascd patrunderea germani: ,,Deoarece, cu aju- torul lui dumnezeu, a sunat ceasul cind invatdtorii cehi au intrecut ca numéar pe cei germani si au ajuns in toate stiinjele si capacititile mai presus ca strainii, rezulta cA ei nu mai sint robi, ci fii ai frii si, cu voia domnului, si mostenitorii ei...“ Mai sus, am ardtat c& activitatea husitilor a avut un caracter nu numai national, ci si democratic. In predicile si tratatele sale si in toate actiunile intreprinse, Hus a avut in vedere, in primul rind, interesele paturilor largi ale poporului ceh. Nu este intimplator faptul ci in Cehia sudicé, unde Hus a fost nevoit si se ascunda un timp, el se bucura de o enorma influen{a in rindurile taranilor, ale saracimii orasenesti si ale minerilor 5, $i cu cit Germania se indirjea mai mult in acei ani ,,impo- triva lui Hus, impotriva unui eretic, adept al invafaturii lui Wycliffe si dusman de moarte al «natiunii sfinte» — citim in ,,Notele cronologice® ale lui Marx, — cu atit mai important devenea rolul lui Hus, de condu- c&tor al poporului ceh, Ca aparator al drepturilor nationale si populare, Hus se bucura in rindurile cehilor de o popularitate cu atit mai mare, cu cit era atacat mai cu inversunare de b&daranii (Knoten) germani* * ®2 Laturile democratice ale invataturii lui Hus au ajuns la maximum de dezvoltare dupa moartea lui, in aripa sting& a husifilor, care a cipitat numele de miscare taborita**. Taboritii formulau deziderate radicale nu numai in ce priveste reorganizarea bisericii, ci si in domeniul reformelor sociale. Ei cereau abolirea propriet&tii private, a deosebirilor de clas& si a oricdrei dependente personale, precum si o modificare radical a rela- fiilor politice existente. Ei proclamau ,,fraternitatea general“ si suvera- * Ibid. (subliniat de mine, R.G.). ** Numele li se trage de la tabara militara instalata pe muntele Tabor — mai exact, pe dealul Hradzt de ling& Luznica, inconjurat din trei parti de defileuri sipate de ape, iar din cea de-a patra parte, cu totul inaccesibil. 328nitatea poporului (Solus Dominus regnabit et regnum tradetur populo terrae) *, Intr-un cuvint, cercurile husite de extrema stingd faceau parte dintre acele ,secte popular-revolutionare, evanghelic-comunist-republi- cane“ *4, apropiate de picarzi, albigenzi si begarzi, care, dup’ cum am vazut, au imigrat pe atunci in Cehia in mare numér si care au anticipat in multe privinte ideile lui Thomas Miintzer si ale anabaptistilor. Spre sfirsitul acestei perioade (1419—1434), s-au ascutit in mod ine- vitabil divergentele dintre cercurile husite moderate — asa-numitii ,,utra- quisti* *, reprezentanti ai nobilimii si ai ordsenilor instariti — si. tabo- Titi, din rindurile c&rora ficeau parte masele de oameni ai muncii de la orase si sate, in special faranii, micii meseriasi si minerii. Aceste diver- gente au fost urmate de tradarea miscarii de cdtre utraquisti, care au. inceput sA se teama de taborifi mai mult decit de germani. Ca urmare, a izbucnit un razboi civil in rindurile cehilor, care s-a soldat cu zdrobirea taboritilor in anul 1434 la Lipane. Consecintele razboaielor husite au fost extrem de variate : situatia maselor largi ale poporului ceh s-a inrautatit, in timp ce marii feudali au reusit si-si sporeasci si mai mult puterea 5, Ins&, pe de alta parte, o realizare extrem de important a miscarii husite a fost o crestere fara precedent a constiintei nationale si a dragostei de patrie, intensificarea rezistentei impotriva pretentici feudalilor ger- mani de a-si extinde dominatia si in domeniul cultural. Mai mult decit atit, miscarea husitA a ajutat de fapt cultura ceha sd exercite o puternicd influent asupra colonistilor germani. Acum, au fost promulgate legi care sanctionau deplina prioritate politic’ si administrativa a cehilor in ocuparea functiunilor de stat si administrative. Un mare numar de guvernanti cehi nu cunosteau decit limba patriei lor: Jost de Rosenberg vorbea germana extrem de prost, iar Jirzy din Podiebred nu era in stare sA se exprime nici in latina, nic in german °6, Miscarea husiti a dus la renasterea culturii nationale cehe, a st mulat formarea limbii cehe literare, a reinviat si a intarit vechile tradi{ii nationale in domeniul creatiei de cintece si in acela al culturii muzicale populare, a pregitit terenul pentru o si mai mare inflorire a culturii natio- nale cehe in epoca Renasterii din secolul XVI. Limba ceha s-a raspindit pind departe, dincolo de hotarele patriei sale, si a devenit limba diplomatica oficiala a unei mari parti din Europa rasariteana, Imensa importan{a a miscarii husite s-a manifestat si prin puter- nicul ecou pe care ea l-a trezit in aproape intreaga Europa **. * ,Utraquisti* li se spunea husitilor moderati, care admiteau tmpartdsania sub ambele forme (Sub utraque...). Bastionul principal al ,,utraquistilor* era univer- sitatea din Praga; de aceea, contemporanii miscirii husite ii mai numeau si »praghezi". ** La numai un an dupa moartea lui Hus, episcopul orasului Lodi, intr-un discurs rostit la cea de-a 21-a sedin{a a sinodului din Constanta, a fost nevoit s& recunoasci ci vestea ,,ereziei husite“ s-a rispindit pin& departe dincolo de hotarele Cehiei — in Anglia, Fran{a, Ungaria, Polonia, Lituania, Rusia, Italia si a facut ocolul intregii Germanii. In cel de-al patrulea deceniu al secolului XV, miscari populare impotriva clerului si a claselor suprapuse au izbuenit in Transilvania, la Passau, Worms, Wamberg si Magdeburg, iar mai tirziu (pind 1a ineeputul secolului XVI), in Suabia, Saxonia, Turingia, in’ regiunea Rinului, in Bavaria”. 329