You are on page 1of 120
A 2 G 4 7 Lectii de autovindecare I Coordonstorlserict OANA BARNA Coperta si concept grafic a serie DINU DUMPRAVICIAN Coperta volumata LUCIAN CIUREA Desererea CIP Blblotsi Nationale « Remfnich SIEGEL, BERNIE S. Tube, meticing miracle le de avovindceae ale pacenilor excepto / Ae Bee S. Siegel ad Lanna Stoiza. - Bowes mani, 2004 ISBN 973-80-0642:1 1 Stoic, Lana (rad) sissz. ana emie S. Siegel, M.D. Love, Medicine & Miracles © 1986 by B. H. Siegel, S. Korman, and A. Schiff, Trustees ofthe Berard S, Siegel, M.D, Children’s Trust, ‘Thoughts a Few Years After the Original Publication of Love, Medicine & Miracles (La ctv eni dup prima edife « citi») © 1990 by Berard S. Siege! All rights reserved, (© Homnitss, 2002, pentru prezenta versiune rom PPublicatt prima oar in 2008 EDITURA HUMANITAS Pinta Prsei Lipere 1, 013701 Bucuregi, Romnia tel 021/222 8546, fix 021/224 36:32 vwrwrhumanins ro Comenzi CARTE PRIN POSTA: te. 021/223 15 01, fax 021/222 90 61, wowelirarilehumanitas7o ISBN 973-50.0682-1 Parinjilor mei, Si si Rose, pentru céi mi-au ardtat cum si iubese si s@ sper Sotiei mele, Bobbie, pentru cd m-a incurajat si a fost mereu alituri de mine ca sd invat de la ea $i $-0 iubese Parintilor ei, Merle si Ado, pentru curajul si umorul lor Copiilor nostri, Jonathan, Jeffrey, Stephen, Carolyn si Keith, pentru toatd dragostea $i frumusefea pe care au adus-o in viafa noastraé Tuturor asistentilor, pacientilor si prietenilor mei exceptional, pentru rabdarea cu care m-au invaijat, m-ou sustinut si m-au ‘acceptat Victoriei Pryor, lui Carol Cohen si lui Gary Selden — care mi-au aritat de cita dragoste, acceptare si iertare are nevoie un chirurg pentru a duce la bun sfirsit scrierea unei citi lubire, medicing si miracole se bazeazd pe fapte reale, dar numele, detaliile si trésdturile individuale «a fost modificate pentru a pastra éoerenja cértii si totodata intimitatea celor implicati. La citiva ani dupa prima editie a cartii [...] Mi se pare interesant si citesc recenzii ale cartilor mele gi si fiu provocat de redactorii §i invitatii diverselor emisiuni. int-un. articol dedicat supraviefuitorilor cancerului, doirecenzenti afirmau, tunul, c volumul meu e plin de lectii despre vindecare, viata si iu- bire, iar celalalt c¥, daca sinteti influentabili si vreti sa fiti pedep- siti, nu aveti decit sé citi cartea. Cei doi citiserd aceeasi carte, Ce se intimplase? ‘Oamenii spun c& ii riscoleste cartea mea si ma citeaza. Eu zi «Nu am spus asta», iar ei deschid cartea pentrua-mi dovedi contra- sul, dar descopera ci am dreptate, Care e cauza acestor denaturari? ‘Oamenii ajung de fapt si-si vada propria contribute. Toti ne pro- iectim problemele si ne credm propriile meta‘ore. Aga cum boala poate fi folositi pentru a vindeca o viati, la fel poate fi folosit& gi aceasta carte, Daca va inspira, sinteti inspiratis insa daca va incear- ca vinovatia ori sentimentul ca ati gresit, daca va condamnati, trebati-va, varog, unde anume igi au originea in viata voastra aceste sentimente. in felul acesta veti dobindi capacitatea de a va iubi si dea va vindeca viata. ‘Vad multi oameni care, atunci cind aflé c& nu vor trai vesnic, ajung in sfirgit sd ia contact cu suferingele din copitarie. Cunose per- soane care la fntrebarea «Erai dulce, draigilas cind te-ai néscut?» tis pund «au!». Privifi un nou-nascut ¢i infelegetisuferinga cu care au crescut oamenii acestia. Cum poate un bebelty si nu fie dragalas, nnumai bun de iubit? Nu fi acuz pe paringi, caci sei, la rindul lor, au avut parinfi... ins& vreau s4 punem capat ciclului suferinfei, sé ne ~~ La citiva ani dupa prima edisie 2 cacti vindecim copiliria si sd ne eliberdim trupul de aceasti povars. Aga cum un dependent de droguri care is asuma responsabilitatea vietit poate fi recuperat, haideti ¢4 punem stipinire pe euferinfa noastrs, Sine descotorosim de culpabilitate, greseli si acuzatii, sis mergem spre vindecare. Sistemele de credinfe se schimba lent. Sint fericit s& vid c& se {ntreprind tot mai multe cercetéti pentru a demonstra aptitudinile noastre de autovindecare, teritoriu multi vreme neglijet gi ignorat a find nestiintific, MA simt astzi mai blind fafa de profesia medicala, caci imi dau seama c& de vind nu este medicul ca individ (cu anumite exceptii de-a dreptul distructive), ci insti educatia medical, N-am invatat cum si comunicim, cum si ne raportim la sentimente si cum si in- ‘cetim de a mai fi orientati spre egec. Am vorbit cindva unui public de 150 de chirurgi si am observat cit de inchistati erau din cauza vieti si pregatirii lor, Nu aveau dorinta si ajute oamenii, ca pe vre- ‘mea cind erau studenti. Nu fi condamn, Asa cum dorese si vd ori- ce medic petrecind o sfiptzintnd intr-un pat de spital, la fel ag vrea ca fiecare pacient si poatd fi medic vreme de o saptiming, Avem nevoie si ne impirtasim experientele, suferinfa, sentimentele — si sine vindecim unii pe alti Sint mai convins ca oricind de importanta viselor si simbolu- rilor noastre. Vad cum corpul gi intuitia ne vorbesc la nivel sim- bolic. Avem capacitatea de a cunoaste si ceea ce nu este accesibil {ntelectului, Mintea si trupul comunicd. Nu va fie teama sa folositi aceasta cunoastere interioara ia combinajie cu ceea ce vi poate oferi medicina. Cind stiinfa se apleacd asupra consliintei, se petrec Iucruri ex- traordinare. Poate rugciunea s& amplifice vindecerea? Pot gindu- tile s influenteze aparatcle? Pot bacterile si sufere muta inteligente pentru a-si prelungi supraviejuirea intr-un mediu ostil? Raspunsul este da la toate aceste intrebéri, Pentru mine e un lucru incitant ~ si cred ca ne deschide perspectiva unui potential incredibil in vitor. Pentru unii este extrem de deranjant, Imi pare réu pentru ei. Asta nu inseamn’ od renunt la chirurgie, ci cé vreau si adaug ppe lista optiunilor noastre autovindecarea. Nu incurajez oamenii st La eifiva ani dupi prima editie # eartii recurga exclusiv la autovindecare, pentru c& ¢ un lucru foarte difi- cil. Va indemn sa folositi toate mijloacele care v8 stau la dispozi- tie: pe voi insiva, pe reprezentantil profesiei medicale $1 credinta voastra spiritual’, Adoptati calea seninatatii rgiciunii si avefi curajul de a lupta peniru a fi socotiti persoane, precum si infelepciunea de a accepta ‘ceea ce nu puteti schimba, Caci aveti nevoie de infelepeiune ca sa stiti ce lucruri sf lisa in seama lui Dumnezen. Avetithria de a spu- ne «vom vedea» cind vi se intimpla lucruri pe care nu le puteti fine sub control. Iar lucrul cel mai important, pesenne, pe care vi-l pot reaminti este si va gasiticalea si si va titi viafa cea adevarata. Cind stai de vorba cu oameni care nu mor conform pronosticu- lui medical, tofi spun cam acelasi lucru. Tofii accepta faptul c& vor ‘muri intr-o bung zi si sint ferm decisi s& trliasc& pina in acea 2i. O femeie si-a notat si a afigat pe frigider numarul de zile care se pre- supunea c& i-au mai rimas de trait. $i a decis si puna pret pe fie- care. Cinci ani mai tirziu, femeia aceea era sindtoasd. O alta femeie mi-a scris, spunindu-mi ca atunci cind i s-au mai dat doar doud luni de trait a fost atit de ingrozitd incit s-a gindit c& poate aveau dreptate, Asa cai si-a facut testamentul, s-a luat un ci ne, aris mai mult, a ficut migcare, a mincat mai sinatos, a amena- Jat un peisaj salbatic in curtea din spatele casei sia diruit celor dragi lucrurile la care tinea. S-a gindit c8, daca tot uma si moar, macat si faci pind atunoi ce-i place. Dupa citiva ani eperfect sinatoasi gi {mi scrie c& este atit de ocupats incit «se omoara cu ziley — deci ce sé faci? I-am spus: «Trage un pui de somn» Nu te omori cu zile cind faci ce-ti place. Te obosesti numai. Traiti, va rog, ca si cum ar uurma si muriti curing, Eliberafi copitulkauntric cin voi si bucurati-va de fiecare clipa. Nu uitati, acesti oameni nu-si propun sd mu moard. {si propun $4 trdiascd pind cind vor muri. Sint adesea abordat de persoane care au pierdut membri de familie. imi multumesc 24 am adus in viata lor iubirea si vindecarea. Stiu cd pierderea cuiva drag este insofita de suferintd, dar in dragoste existi si nemurire. Nupputeti vindeca boala unei persoane dragi, aceasta e treaba ei, Poteti si aveti insé grija de ea. O prietenia bund de-a mea, al carei 10 La chive ani dupa prima edit a cAnti sof este bolnav, mi-a spus: «N-ai totul cind ai sindtate. O stnatate bund e mai usor de obtinut decit o iubire bund. Dar cind mu ai si- natate, daca ai pe cineva cdrvia fi pasa de tine, ai total» ‘AS vrea ca medicii si stie c& si lor le poate psa. $i as mai vrea s& stie cd pot fi vindecati de pacientii lor. Trupurile noastre nu ne ingridese capacitatea de a iubi. ‘Aver cu tofii nevoie s& ne exprimam sentimentele pentru a rl- mine sinatosi. incepeti sé tineti un jumal despre sentimentele vos tre, Aliturafi-va unui grup pentru a resimfi afectiunea si disciplina si pentru a vi impéitigi suferinga intr-un mod adecvat. ‘Nu muriti rd a fi tit, Acordati-va sansa de a arita cine sin- ‘efi cu adevarat si, cind vine vremea si va duceti, faceti-o strélu- cind de glorie. [...] Mesajul meu de incheiere este si alegi viata in clipa aceasta, nu s& incerci sA traiesti vegnic. intr-o zi, cind vei fi ostenit gi suferind si vei dori si-tiparisesti trupul, moartea va fio vindecare ~ nu un sec. Vei fiun exemplu pentru felul in care se infrunta adversitafile si vei lisa in urma 0 mostenire de iubire.* Dr Bemie S. Siege! New Haven, martie 1990 * Locurile marcate in text prin (,..] indie lipsacftorva fragmente referi- toare Ia istoria roceptiril ia SUA 2 acestei cai, mai putin interesanta pentru cititorul roman. (Ned) Introducere Faptul cd mintea domind trupul, desi negitjat de biologie si de medicind, reprezintd cel mai fundamental lucra pe care-I cunoastem despre procesil viet ~ Dr Franz Alexander Acum citiva ani, niste asistente medicale de la un spital inveci- nat m-au rugat s& vorbese cu Jonathan, un medic cAruia tocmai i se diagnosticase un cancer pulmonar. La intemare starea lui de sind- tate era bun’, Era bine dispus si glumea cu tcate asistentele, Dupa aflarea diagnosticului ins, devenise cumplit de deprimat gi de in- chis in sine. Am vorbit cu el despre legitura dintre comportament gi boala. ‘Am comentat experienta trait de Norman Cousins atunci cind fu- sese suspectat de tuberculoza, experienti desorist in Anathony of ‘an Iiness (Anatomia unei boli): M-am confruntat pentru prima oard cu wn diagnastic medical sumbru la virsta de zece ani, cind am fost trimis intr-un sa- natoriu de tuberculosi. Eram ingrozitor de plapind si de slab si prea logic si flu macinat de o maladie grave. Ulterior sa des- coperit cd medicit interpretaserd gresit drept semn de TBC o cal- cifiere normala La vremea respectivd radiografille mu constituiaw o baza intru totul demnd de incredere pentra un diagnostic com- plex. Cert este edt am petrecut sase luni insanatoriu. ‘Ce mi s-a parut cel mai interesant in aceasta experienta timpu- rie a fost faptul ca pacienti se impérteau de la sine in doud gru- puri: cei convinsi ca vor invinge boala $i isivor putea relua viaqa normala si cei resemnati in fata perspectiveiunei bolt lungi, chiar fatale. Aceia dintre noi cu o atitudine optimistd am devenit bunt ‘prieteni, ne-am implicat in activitafi creatoare si am avut putin de-a face cu pacientii resemnagi. Cind soseau pacienti noi, ne " Introducere diéideam toata silinja sd-i recrutém inainte ca esalonul «negra» sd poaté actiona, Am fost tare inpresionat de faptul ed béiiefit din grupul meu in- registrau un procent mult mai mare de «externat ca remisy decit pusti din celélalt grup. Desi aveam doar zece ani, eram condisionat filozofic; am devenit constient de puterea mint in infringerea bolii. Lectia despre sperantd pe care am invajat-o ‘atunci a avut un rol important in vindecarea mea deplind si m-a facut sit simt cit este de-pretioasd viaja. Jonathan mi-a spus: «Stiu asta. Am avut si eu tuberculoza si mi ‘2 spus c& voi sta doi ani in sanatoriu, Le-am zis: ,Nu, de Criciun si fiu acasd, cu familia mea." Si in sase luni, chiar pe 23 decem- brie, am fost extemat» Desi I-am asigurat ca poate face acelasi fucru in cazul canceru- Ini, dupa doua siptimini se stingea din viafa. Sotia Iui mi-a mulfu- ‘mit pentru stradanie si mi-a explicat c& Jonathan nu dorise s& lupte cu boala deoarece pentru el viata si munca igi pierdusera sensul. Sir William Osler, stralucitel medic gi istoric al medicinii, a spus ch evolufia tuberculozei depinde mai mult de ceea ce se petrece in mintea pacientului decit in pliminii lui. fl paraftaza pe Hipocrat, care spusese cd preferd si stie ce fel de persoana are boala décit ce boala are 0 persoand. Louis Pasteur gi Claude Bernard, doi dintre titanii biologiei secolului al XIX-lea, s-au contrazis toat® viaté pe tema fac- ‘orului celui mai important el bolii: «terenub» — organismal uman ~ sau germenele? Pe patul de moarte, Pasteur a recunoscut ci Berard avusese dreptate, declarind: «Este terenul.» in ciuda intuitiei acestor doctori eminenti, medicina inc se con- centreazi asupra bolii, orientind-o astfel spre esec. Practicienii inca actioneaza de parcé bolile ar pune stiptnire pe oameni, in loc si in- {eleagiic& oamenii se imbolnvesc deoarece devin sensibili la «se- minfele» bolilor la care sintem expusi cu tofi, in permanenti. Desi cei mai buni medici au stiut dintotdeauna ce important e acest Iu- cru, medicina in ansamblu i-a studiat rareori pe oamenii care mu se imbolnavesc, Majoritatea doctorilor nu prea jau in considerare mo- dul in care atitucinea fata de viel a pacientului influenfeaza dura- ta $i calitatea acelei viei Introducere Pacientiidifera enorm ntre ei. Unii fac aproape orice pentru a-gi spori sansele de vindecare, dar refixza si-si schimbe stilul de viata. ind le dau ocazia si aleaga intre o interventie chirurgicala gi schim- barea stilului de iat, opt din zece spun: «Operati-ma. E mai sim- plu. fn cazul asta nu trebuie decit si angajez un babysitter in siptimina pe care o petrec in spital»» La cealalté extrema s> afla cei pe care eu fi mumese pacienti exceptional, sau supraviefuiteri. Ei refuza sé par- ticipe la infringere ~ ca femeia aceea pe care em ingrijit-o, o dia- beticd oarba, cu amputatii, bolnava de cancer, care a trait mai mult decit previd statisticile gi care acum st mai tet timpul la telefon, ridicindu-le altor pacienti moralul. Ea gi alti pacienti exceptionali ‘tau invafat cl mintea poate influenta covirsiter corpul gi cd pute- rea iubirii nu este limitata de boala trupeasca. ‘Teoria lui Freud conform céreia instinctului nostra de autocon- servare i se opune un soi de instinct al mortii a fost respinsd ulte- rior de multi psihologi. Cu toate acestea, stim cu toi cd multi oameni isi due vinta de parca ar ciuta sa sico scurteze. Pacientii exceptio- nali au depasit tensiunile, conflictele gi deprinderilecare-i fac pe al- {iid actioneze sub imboldul acelei «wointe de moarten. Fiecare gind si fiecare act al lor sustin cauza viet. Personal cred eX definem me- canisme biologice de tipul «traieste» si, respect, «mori». Ceroe- tarile altor medici si experienta mea clinicd de zi cu 2i m-au convins & starea mental schimba starea trupului, actionind prin interme- diul Sistemului nervos central, al sistemului endocrin $i al sistemu- lu imunitar. Pacea sufleteasca ti transmite trupului un mesaj de tipul «atrdicste», in timp ce depresia, ftica si conflictele nerezolvate i trans- ‘mit un mesaj de tipul «mori». Asa se face cd orice vindecare este stingifici, chiar daca stiinfa nu poate inc’ sa explice riguros cum se produc «miracolele» neasteptate, Pacientii exceptionali isi manifesta dorinta de a trai in forma ei ‘cea mai intensa. [si iau viafa in mfini chiar daca mai inainte nu fu- sesera capabili de asta si se striduiesc din risputeri sd se insdnato- seascl gi sé atingS pacea sufleteasc’. Nu asteapta.ca medicii sa aiba inifiativa, ci fi folosesc mai curind ca pe niste tovardsi de echipa, cerindu-le maximumul in materie de tehnica, resurse, grifé si des- chidere spirituala. Daca sint nemultumifi, schimba medicul. B 4 Introducere Pacientiiexceptionali sint totodata afectuosi si inteleg dificulta- {ile cu cae se confrunté medicul. in majoritatea cazurilor, sfatul po care i dau unui pacient nemulqumit este si-1 imbratigeze pe doc- tor. in general asta il face pe doctor sé fie mai deschis la nevoile tale, deoarece devii pentru el un individ gi esti ¢ratat ca un individ, nu cao boal, Devii ceea ce eu numesc, cu o sinceri afectiune, «ne- bun». O pacienti mi-a spus c& a vrut simi urmeze sfatul, dar nu |-a putut imbratiga pe doctorul ei. «in schimb, a continuat, i-am adre- sat o privire plina de compasiune. $i stiti ceva? S-a asezat, mi-a spus cc trebuie sa slabeasca si si fact! mai mult migeare si apoi m-a im- bratigat el pe mine!» Dar daca imbratigarea nu are totusi efect, ¢ ca- zal s& va gisit alt medic, deoarece cunose pacienti care sintefectiv ucisi de relatia cu doctorii lor. Oricine poate fi un pacient exceptional, iar momentul cel mai bun si incepeti este inainte de a vi imboln&vi. Multi nu-si folosese pe deplin forta vitala decit cind o boala grava le impune o schim- bare de atitudine. Nu trebuie ins ca trezirea sf se produc’ in ulti- ‘mul moment, Puterea minti ne este accesibild oricind si ea sepoate manifesta mai bine inainte de aparitia dezastrului. Procesul acesta mu necesita aderarea la vreo ctedinta religioasé sau la vreun sistem psihologic. Cum, Ia ora actual, ameninfarea cea mai serioas cu ‘care m& confrunt in practica mea este cancerul, majoritatea intim- pliilor pe care le voi mentiona se refer la cancer. Principiul se apli- C8 ins oriearei boli Problema fundamentali cu care se confrunté majoritatea pa- cienfilor este incapacitatea de a se iubi pe ei insigi, determinata de faptul c n-au fost iubiti de alfii intr-o perioada crucial a vietii. In majoritatea cazurilor, e vorba de copilarie ~ cind relatile cu parin- fiine cizeleazi modalititile specifice de a reactiona la stres. Ajungi adult repetiim aceste reacti si devenim vulnerabili in fata bolilor, iar personalitatea noastra determina adesea natura celor pe care le contractim. Capacitatea de a te iubi pe tine insuti laolalté cu capa- citatea de a iubi viata, acceptind féré rezerve faptul c& nu va dura vesnic, if da putinta de a-ti imbunatiti calitatea viefii, Rolul meu, in calitate de chinurg, este si le dlruiesc oamenilor timp, astfel ca ei ‘SA se poati vindeca singuri. Incerc si-i ajut sé se insindtogeasca gi, Introducere in acelasi timp, s8 inteleaga de ce se imbolniivesc. Abia atunci vor obtine vindeearea adevarata, si nu simpla remisie unei anumt- te boli. Aceasti carte e un ghid in vederea unei asemenea transformari si totodati un jurnal al instruirii mele de cAtre pacientii pe care j-am avut. Incere si fiu canalul prin care talentul lor pentru viata, dobin- dit cu pretul suferinfei, va poate ardta cum st luptati eficient pen- ‘ru propria voastré sinatate, Cartea nu e o simpla colectie de sfaturi despre ce ar trebui si facet; exist nenumira‘e asemenea clr, Ea este mai curind un ghid catre acea parte din voi capabila sd alea- g& cel mai bun sfat propriu si s8 va mobilizeze apoi vointa de a-1 urma, Sper si ajung dincolo de zona rafionali.a mintii voastre, cAci miracolele nu se nase din intelectul rece. Ele provin din descoperi- rea sinelui autentic si din urmirirea a ceea ce simfiti cd este adeva- ratul vostru drum in viata. Daca suferiti de vreo boali considerata incurabila, schimbarea despre care vorbese va poate salva viafa sau v-0 poate prelungi mult peste asteptarile medicilor. In cel mai rau caz, vi da putinta si obti- neti de la perioada ramas8 mai mult decitcredeti acum ci e posi Daca nu aveti decit o afectiune minora sau dacd nu sinteti bolnavi, ci pur si simplu nu va bucurati cu adevarat de viata, principiile pe care Je-am invafat de la pacientii exceptionali va pot aduce bucurie si va ajutd si evitati pe viitor boala. Dacé esti medic, sper ca aceasta carte si-ti puna la dispozitie 0 serie de strategii carora, poate, lei simtit lipsa, tehnici care n-au fost mentionate in cursul formatii tale profesionale, Medicii isi dau rareori seama cit de diferit vorbese cu pacientii bolnavi de cancer. fi spunem cuiva care a suferit un infarct cum s-si schimbe stilul de viata — alimentatie, exercitiu fizic .a.m.d —, oferindu-i astfel speranta c& poate contribui la propria insandtosire. Dar daca acelasi pacient s-ar deghiza si s-ar intoarce dupa o séptamin& zicind «am cancer, majoritatea medicilori-ar spune: «Daca tratamentele aces- tea nu dau rezultate, nu mai am ce face pentru dumneata.» Trebuie sa invattim sa le oferim pacientilor sansa de a participa la vindeca- re, indiferent de ce boald sufera. 45 Introducere Nu mi folosese de aceste pagini pentru a spune «Sint un doc- tormai bun decittine». Dimpottiva, incerc si explic de ce m-am sim- sit uu rata pina in elipa cind pacientii mei au ajuns sa ma invefe c& medicina existi si dincolo de pilule gi incizii. $tiu c& ai cabinetul plin de pacienti care te store de energie fia si se inslndtogeasca. (Cunosc suferinta care-iinceared pe medici. Avem toate problemele Mi-o amintese perfect pe Flora, o pacienté din perioada aceea. Soful fi murise recent gi acum era la rindul ei pe moarte din cauza ‘unui cancer uterin pe care dou interventii chirurgicale nu reusiserd si-l stavileasca, Femeia era disperatd la gindul cf fiecare zi de spita- lizare fi minca din economiile de-o viaté, pe care le lisase prin tes- tament nepoatelor ei, Dorea sé-si prelungeesca viata, dar in acelagi timp dorea sa si-o incheie pentru ca banii destinati facultatiifetelor a 22 Acti gindi trupul ‘si nu se mai iroseasca pe trupul ei slabit. «Cum, ma intrebam, cum sii gisese tiria de a-i eprijini pe toti acesti oameni in zbaterea lor?» ‘Mulfumita introspectiei din jurnal, mi-am dat in cele din uma seama ci trebuie s8-mi schimb atitudinea fata de practica medicali. in toaté acea perioada ma gindeam serios sé-mi schimb meseria. Am ‘rut s& devin profesor ~ sau veterinar, c&ci veterinarul isi poate lua pacientii in brafe. Nu m-am putut decide, dar am inteles c& majori- tatea optiunilor mele aveau de-a face cu oamenii, Chiar gi in pictu- a pe care 0 practicam ca hobby nu ma interesau decit portretele, ‘fn cele din urma, am avut revelatia. Ingrijeam zilnic pacienti, mi {ntiIneam cu famille lor, cu zeci de medici si asistente, si totusi con- tinuam s& caut oameni. in tot acest timp ma ocupasem de cazuri, diagrame, boli, medicatii, personal si pronosticuri, in loc si mii ocup de oameni. Imi privisem pacientii ca pe niste simple masinarii pe ‘care trebuia si le repar. Am inceput sé aud altfel vorbele colegilor ‘mei. Imi amintesc c& in anul acela am luat cuvintul la o conferint de pediatrie, Multi dintre participanti au intrat in sali tiriu, expli- cind infierbintati cd tocmai fusese intemat «un caz interesanby — un copil in prag de coma diabetic’. Am constatat socat ce distant crea aceasti atitudine intre medici gi «cazuly lor, care fntimpléitor era un copil foarte bolnav si speriat, cu parinti disperaf. ‘Am devenit constient c, indiferent cit de tare incercasem sii re- zist, adoptasem si eu acelasi mod tipic de a ma apara de suferintd si egec. $i pentru cd sufeream, mé retrgeam exact atunci cind pa- cienfii aveau mai multd nevoie de mine. Lucrul acesta a devenit ex- trem de evident in august 1974, la intoarcerea dintr-o lung vacanta. Citeva zile am reactionat doar ca o fiinté omeneasc’. Apoi am sim- {it cum emofiile dispar $i se instaleazA scorjosenia profesionala. $i totusi, doream sé-mi mentin acea sensibilitate, c&ci raceala nu scu- teste de fapt pe nimeni de suferinga. Ingroapa doar durerea undeva, citmai adine. Ma gindeam c& 0 anume doza de distantare este esen- tial, insé la cei mai mulji medici ea merge prea departe. Prea ade- sea tensiunea la care sintem supusine ucide compasiumea innascuti. pentru a putea merge mai departe. $i chiar dac& nu mai erau tinuti in viagh decit cu ajutorul aparatelor, pacientii mei incereau si ma ajute printr-o atingere sau un strut, iar culpabilitatea, teama si dis- perarea mea piereau. Bi erau cei care ma salvau pe mine, {n fata unui asemenea cura, imi doream neincetat s& pot face ceva pentru a le usura trecerea. Am inceput si am sentimentul ci metodele profesiei mele menite s& prelungeascd viata gi s& vindece boala - dowd dintre cele mai nobile feluri ale civilizatiei noastre ~ sint uneori mai crude decttlegile junglei, unde moartea alind rapid suferinfa bolilor grave. Se spune c& nu ne putem imagina niciodata ‘cu adevarat propria moarte, dar sint sigur c& unii o fac atunci cind trebuie st cintireascé povara orelor, zlelor sau lunilor rimase. Virst- nicii se intreabai adesea de ce trebuie si trdiascd atita doar ca sé trea- cd prin umilinge si chinuri, Cred c@ ar trebui si putem face mai mult pentru a ajuta oamenii s& renunte gi si-si sfirgeasc’ viafa ugor in clipa cind zilele devin lipste de orice valoare. (Ma refer Ia metode Ascultatorul privilegiat naturale de renuntare, care ne sint tuturor laindemind atunci cind ‘moartea nu e socotita un egec.) ‘Nevoie compasiuuii care si contrucareze eroismul medical m-2 frapat cel mai tare cind a murit Stephen, un prieten al unui coleg, Un infarct putemic fl tintuise la pat, cu tuburiintroduse in toate orfi- ciile. Leriunea era ait de grava, incit a fost emis un ordin de «non-re- animarey. Gemea de durere gi team, dar nimeni nu autoriza anal- gezice, de team ca medicamentele si nu grabeascd inevitabilul, iar actul si semene cu o euthanasie. in cele din urmi, colegul meu a trebuit s& intervind, desi prietenul sau era pacientul altcuiva. [-a fi- cuto injectie cu Nembutal. Cu ajutorul medicamentului, Stephen @ putut si se relaxeze gi si-si parseascd in pace trupul. A murmurat un amulfamese» si s-a stins linistit in cinci minute. Ar fi fost mai fericit in stradi decit in spital. Sfirsitul ar fi fost mai rapid si n-ar ‘mai fi insemnat un asemenea calvar pentru toti cei din jur. Cum pu- tem spune c& prelungim via{a cind omul nu mai este decit 0 valva intre solutile intravenoase care intr gi urina care iese? Tot ce pre- Jungim de fapt este moartea, Cuvintul «spital» vine dela latinescul haspite care inseamnnl «oas- 3 rarer institufia cu pricina este cu adevarat ospitalier’. si vindecatii i se acord mai putin’ atentie decit medica- fic. M-am intrebat adesea de ce designerii nu pot face micar tava- nele mai placute ochiului, din moment ce pacienti trebuie s& petreacd atta timp privindu-le. Este televizor in fiecare cameri, inst ce mu- icd, ce videocasete creative, meditative sau comice existé pentru a se insttui un climat propice vindecarii? Ce libertate lise acordi pa- cientilor pentru a-si menfine identitatea? Cind un ome internat in spital, membrii personalului devin par- tea failici sale, c&ci fl vad pe pacient mai des gi mai in intimitate decitoricine altcineva. Trebuie si facem fafa acestei responsabilitigi oferind acel gen de sustinere afectuoasd pe care 0 asteptim din par- ‘ea membrilor familiei. Acestia nu pot face prea mult in cele citeva ore de vizit8. imi amintesc de unul dintre pacientii mei, cu cancer de colon si metastaze pulmonare si cerebrale, care a refuzat trata- ‘mentul ca si poat& muri in lumina soarelui care-i scalda veranda, ascultind cintecul pasirilor. De ce nu pot fi spalele la fel de calde? 25 26 ‘Asti gindi trupul ‘Vrind si simt cit de intens puteam aceeasi teama si durere ca pacienti mei, am ajuns si-mi daw seama c& exist un aspect al me- ‘Gicinii mult mai important decit toate procedure tehnice. Am in- vitatc& aveam de oferit mult mai mult decitintervenfi chirurgicale sid ajutorul meu se putea extinde chiar $i asupra muribunzilor cbiar siasupra rudelor lor. Am ajuns, de fapt, la concluzia ci singurul mo- div real dea continua aceast’ profesie era si le ofer oamenilor o pric tenie pe care s-o poata simti exact cind au mai multi nevoie de ea ‘Cum seria in Mortal Lessons (Lectit extreme) prietenuil meu Dick Selzer, care este nu numai un excelent chirurg, ci si un extraordi- nar eseist: _ Nu stiu cind anume am fnteles céi tocmai acest iad in care ne ducem viata ne oferd energia, putinga de a tine unti la alfti. Chi- rurgul nu iese din pintecele mamei sale minjit de compasiune ca de fluidele nasterii. Ea vine mult mai tirziu. Nu e 0 simpla ‘pogorire a grajiel divine, ci murmural eumuativ venit din ne~ ‘vumaratele plagi pe care le-a oblojt, din inciciile pe care le-a “fkcut, din toate rile siulcerele si cavitaile pe care leva atins ‘peniru a le vindeca. La inceput este abia auzit, 0 soaptd mur- ‘muratd de mai multe guri. Incetul cu incetul se implineste, ri- dicindu-se din carnea zarenfutd pind ce, in final, devine chemare purd — un sunet unic, aidoma strigdtului anumitor pasiri soli- tare -, spuaind cd, din rezonanfa omului bolnay cu cel eare-! ingrijeste, se poate naste acea curtoazie profinda pe care oa- meni religiosi o numesc Iubire. Aparitia unei cdlauze fn iunie 1978, modul meu de a practica medicina s-a schimbat fn urma unei experiente neasteptate pe care am avut-o 18 un semi- ‘nar, Oncologul Car] Simonton si psihologu! Stephanie Matthews (pe atunci sot gi sofie) au organizat un workshop ~ «Factor psio- Jogici,stresul si canceruby ~ la Institutul Elmerest din Portland, Connecticut. Sotii Simonton erau primi practicieni oceidentali care utiliza tehnici de vizualizare in combaterea cancenului. Impreun Ascultatorul privilegiat cu James L. Creighton, si-au descris metodele in lucrarea Getting Well Again (Din nou sdndtos). Sotii Simonton igi publicasera deja primele rezultate referitoare la pacientii cu cancer in faza «termi- nal», Din primut lor lot de 159 de pacienti, nici unul cu o speran- {de viata mai mare de un an, 19% s-au vindecat complet de cancer, iar la 22% boala a regresat. Chiar si pacientii care in cele din urma au murit si-au dublat, in medie, durata de viafa prezisi initial. Privind in jur in timpul primului workshop, am fost uimit gi tot- oodati infuriat sf descopar c& eram singunul «medic al trupului». Se mai aflau acolo un psihiatru si un practician al medicinii holistice, dar nici un alt medic «de prim ajutor» printre cei 75 de participant. ‘Auditoriul era aleatuit in principal din tucritori social, pacienti gi psihologi. Cind multi participanti mi-au spus c& ei aveau deja cu- nostinfd de aceste tehnici m-am infuriat si mai tare — cdci lucrurile pe care le aflam mu fusesera nici macar pomenite in timpul forms- tii mele medicale, Iati-ma aici, un doctor, o«zeitate medical», care habar n-avea despre ce se intimpla in mintez omului! Literatura de- spre interactia minte-trup era un capitol aparte, si de aceea necunos- cut specialistilor in alte domenii. Mi-am dat pentru prima data seama cit de departe erau din acest punct de vedere teologia, psihologia si medicina holistica. M-am gindit la stindtatea doctorilor: ei au mai multe probleme cu drogurile gi alcoolul si o rat mai mare de sinucideri decit paci- enfii lor. Se simt mai neajutorati decit acestia gi mor in medie mai repede dupa virsta de 65 de ani. Nu este de mirare c& multi oameni ezita s& se adreseze medicilor «traditionali», V-ati duce masina Ja.un mecanic care nu e in stare s8-i facd propria magind s& func fioneze? Sofii Simonton ne-au invatat si meditém. La un moment dat ‘ne-au aratat un gen de meditatie care ne conducea la descoperirea ‘unei cAlauze interioare. Am abordat acest exercitiu cu tot scepticis- mul de care e capabil un medic mecanicist, M-am agezat totusi, am inchis ochii gi am urmat comenzile. Nu credeam ci va merge, dar daca avea si se intimple mi asteptam sé-| vad pe Isus sau pe Moise. (Cine altcineva ar indrzni s4 apard in capul unui chirurg? 2 28 ‘Adi gindi trupul {n Jocul lor l-am intilnit pe George, un tindr cu par lung, purtind ‘oroba imaculati fluturinda si un capison. A fost o «desteptare» i credibili, cici ma asteptasem sf nu se intimple nimic. Pe masure ce sofi Simonton ne invifau s4 comunicim cu cel pe care-I che- ‘mam fiecare din inconstient, am descoperit c& a discuta cu George cera de parca as fi jucat gah cu mine insumi, fra a sti ins care va fi umitoarea migcare a alter-ego-ului meu. George era spontan, constient de sentimentele mele si un exce~ lent sfétuitor. imi didea rispunsuri oneste, dintre care unele, la ceput, imi displaceau. ine& mai cochetam cu ideea unei schimbari de profesie. Cind i-am spus acest lucru, mi-a explicate eram prea ‘mindru ca s& renunt la greu dobindita mea maiestrie chirurgicala pen- tru a demara de la zero intr-o alti disciplind. In schimb, mi-a spus ‘c& puteam face mai mult bine réminind chirurg si schimbindu-ma ‘pe mine pentru a-mi ajuta pacienfi si-gi mobilizeze resursele men- tale impotriva boli. Puteam imbina sprijinul si indrumarea caracte~ ristice unui preot sau unui psibiatru cu resurscle gi experienta proprii medicului, Puteam practica «preotia» — termen introdus de sotia mea. {in spital, puteam deveni un model pentru studenti, functionari si chiar pentru alti medici. George mi-a spus: «Ai acces oriunde tn spital Un repreventant al clerului sau un psihoterapeut nu are. Esti iber sé completeri tratamentul medical cu iubire sau consiliere despre rmoarte, intr-un mod inaccesibil celor care nu sint medici.» Decd simfiti neaparat nevoia de a-i pune 0 etichets rationalist Jui George, presupun ct I-afi putea num o «intutie eliberaté din in cconstient prin meditafien sau ceva de genul acesta, Tot ce stiu este ccdin clipa primei sale eparitii a devenit insofitore meu nepretuit. ‘Viaga imi este acum mult mai usoard, pentru ci el duce tot greul “Tot George m-a ajutat sa vad lucruri legate de medicind care imi scpasera pind atunci. Am remarcat 8, in privinfa vindecdri, ex- ceptiile nu confirma regula, Daca se intimpls o data un «miracol», ‘cum ar fi remisia complet a unui cancer, acesia ¢ real simu trebuie ignorat, considerindu-] un noroe. Daca un pacient 0 poate face, nu exist nici un motiv s& n-0 poatd face gi alii, Mi-am dat seama c& medicina igi studiase esecurile, cind de fapt ar fi trebuit sé invete din succesele ei. Ar trebui si acordam mai multi atentie pacienti- Ascultatorul privilegict lor de exceptie, care se inslinatogese in mod nesperat, in loc s& ne ironim privirea lugubra asupra celor care mor conform ssteptiri- lor. fn cuvintele lui René Dubos: «Uneori ceea ce este mai ugor de ‘misurat oblitereazii ceea ce este cel mai important.» Am inceput si inteleg in ce masuré increderea in statistici mi-a afectat gindirea proprie. L-am operat demult pe Jim, un pacient cu cancer la colon. Am comunicat familiei fui c& mai are de trait cel ‘mult sase luni ~ asta se intimpla pe vremea cind inca preziceam cit aveau si mai triiasca pacienti -, insd el mi-a dovedit c& ma inge- lam, A revenit de citeva ori la mine gi, de fiecare dat cind intra in cabinet, primul meu gind era: «Aha! Au apdrut pind la urm& me- tastazele», dar intotdeauna se dovedea ci nu era decit o problema minor, Ri legiturd cu cancerul. Ori de cite ori i-am propus un tra- tament preventiv pentru cancerul ui, Jim m-a refuzat, Era prea ocu- pat si triiascd si n-avea timp pentru tratamentele mele bazate pe statistic, A trecut mai bine de un deceniu siJim e bine sinatos. _Laextrema cealalti se afl pacienti de genul lui Irving, un con- silier financiar a c&rui slujba era sa investeasca economiile de-o via- {ale oamenilor bazindu-se pe statistici. A verit la mine cu un cancer de ficat. Oncologul ii spusese ce preziceau statisticile cu privire la sansele lui de supraviefuire si din acel moment omul a refuzat si mai lupte. Spunea: «Mi-am petrecut viata Ricind predictii bazate pe Statistici. Daca nu mor, intreaga mea viafé ar fi lipsita de sens» Dupa care s-a dus acasi gi a murit. Unul dintre neajunsurile statisticilor privitoare ta cancer este c& majoritatea vindecdiilor autoinduse nu apar in literatura medicalé, Un studiu asupra rapoartelor despre canceru: colorectal a identifi- ccat doar sapte asemenea cazuri descrise in intervalul 1900-1966, desi cu siguranti fuseseré mult mai multe. O persoana care se insi- naitoseste degi nui s-a prezis acest lucru nu revine la medic. lar daca face, majoritatea medicilor presupun in mod automat c& a fost vor- ba de un diagnostic gresit. in plus, cei mai multi medici considera asemenea vindecari prea «mistice» pentru ale prezenta intro re- visti de specialitate, sau cred c& ele mu se aplica celorlalti pacienti ai lor, cei «ftira speranta. 29 30 ‘Acti gindi trupul ‘Dar de cind mi-am schimbat atitudinea, concentrindu-ma asu- pra acestor except, ortunde m-as duce aud despre vindcofs «mni- raculoasen, Dac’ igi dau seama ci eu stiu de existenta acestor lucruri, coamenii au incredere s& mi le impartéseascd. Dupa o conferingd la o bisericé locala, de exemplu, un barbat mi-a inminat un bilet si mi-a soptit: «Citeste-1 mai tirziw», dupa care a disparut. Pe bilet seria: _ Cu vreo zece ani in urmd, colegul dumitale l-a operat pe tatal meu si -a extirpat o portiune din stomae. Ati descoperit atunci cd intregul lui sistem limfatic era atins de cancer. M-afi sftuit ‘pe mine, fil cel mai mare, sd le spun celorlalfi membré ai, ifami- liei. Am hotdrit sa n-o fac. Duminica trecutd tatal meu s-a bucu- rat de minunata petrecere pe care i-am organizat-o de ziua lt A implinit 85 de ani, iar mama mea, in virstd de 80 de ani, zim- alaturi de el! ane figa pacientului si am vizut c@, intr-adevar, cu zece ani in urm& consideraserim c& boala acelui om se aflé intr-un sta- iu terminal, Avusese cancer Ja pancreas cu metastaze ale ganglio- nilor limfatici, Am revézut frotiurile de laborator —nu era vorba de nici o eroare de diagnostic. Un posibil rispuns al unui medic in faya ‘unui asemenea caz ar fi «o tumoare cu evolutie lenta».. Astizi, dom- nul acela are 90 de ani. Tumoarea trebuie sa, aiba o evolutie al naibii de lenta! fn asemenea cazuri, medicii ar trebui sa invete s& se re- peada la domiciliul pacientului ca si se intereseze de ce nu a murit afunci cind «trebuian. Altfel, asemenea vindec&ri nu vor figura in literatura medical, iar noi mu vom invata niciodata de la acest pa- cienf cin cazal lor nu este vorba de noroc or, de diagnostice ero- nate, de tumori cu evolutie lenté sau de cancere civilizate... Grupul care incalc& regula 3 experienta avuti cu soti Simonton, cu ajutorul sotiei mele, bie, si Marcel Eager, aisteta medicals Ia cabinetul meu, ‘am inifiat un grup de terapie numit Pacienfi Cancerosi Exceptio- nnali (PCa), menit si-i ajute pe oameni s’-gi mobilizeze toate re- sursele impotriva boli Ascultitorul privilegiat Am adopiat drept manual recent publicata carte a lui Carl si Ste- phanie Simonton, Din nou sdndtos, ¢i am trimis 0 suti de scrisori pacientilor. Scrisorile sugerau ci i-am putea ajuta sf triasca mai bine si mai mult cu ajutoral tebnicilor pe care aveau si le invefe in cadrul PCaE. Ne asteptam la sute de raspunsuri, Credeam cd toti cei care vor primi scrisoarea vor transmite mesajul gi altor bolnavi de cancer si fi vor aduce la intrunire. La urma urmei, ma gindeam, nu dorese tofi si triiasca? Nu merg multi pazienti pina la capatul lumii pentru tot soiul de tratamente alternative care oferd o bruma de speranfa? Am inceput s& am emofii gindindu-ma cum o s8 fac fat multimii care urma 8 vind. ‘Au venit 12 persoane. Atunci am inceput sd invat cum sint de fast pacientii. Am aflat c& sint de tri feturi. Circa 15-20% dintre pacienti vor, inconstient sau chiar consti- ‘ent, si moard., Intr-un anume sens, ei vad in cancer sau in alt boa- 18 grava o cale de a scapa, prin moarte sau boald, de problemele lor. Acestia sint pacienfi care nu prezinta semne de stres la aflarea diag- nosticului. fn timp ce medicul se lupta si-i faci bine, ei opun rezis- tenta si incearea s& moar. Daca ii intrebi cum se sim, ii rispund: «Bine» Ce anume fi supara? «Nimic.» Intr-o seard, pe cind incepeam sa inteleg acest lucru, s-a intim- plat si fiu in cabinet cind unul dintre colegii mei discuta despre tra- tament cu Harold, un pacient de virsté mijlocie avind un cancer de colon, si cu sofia acestuia. {1 puteam auzi opunind rezistenta la fie- care optiune sugerats de medic. Nu m-am putut abtine gi am spus: «Nu cred ci vrei cu adevarat si triesti»y Sofia lui s-a infuriat, dar Harold a oprit-o. «Stai putin, a zis el, are perfecta dreptate. Tata are 90 de ani, e senil ise aflaintr-un azil de batrini. Nu vreau s& ajung vreodatd cael, asa c& pentru mine este {n regula dact mor de cancer acum.» in momentul acela datele problemei s-au schimbat, Trebuia acum sil facem si simt& c& poate detine controlul esupra vietii si mort sale, si infeleaga c& nu era cazul s& renunje la multi ani buni doar pentru a evita posibilitatea unui sfirgit nepkicut. Nu trebuie si ai 90 de ani i si fii senil daca le pofi spune mu acelora care ti-ar prelungi 31 32 Ai gindi trupul vviata—mai bine spus, moartea — in mod artificial. Dup& zile intregi de discutii pe marginea acestor aspecte si a ceva ce gindea cu ade- vvarat despre viaja lui, Harold a fost capabil sé faca tratamental con- tra cancerului si astazi e un om sénitos. ‘Nu mult dupa aceea, un prieten psihiatru mi-a spus 0 poveste care mi-a ardtat pind unde poate merge dorinta de a muri. L-a de- scris pe unul dintre clienfi sii, un barbat cu o depresie sever, care intr-o bund zi a intrat la el in cabinet numai zimbet. Terapeutul la intrebat ce se intimplase, iar pacientul i-a rispuns: «Nu mai am ne~ voie de dumneata. Acum am cancer.» In fata unor asemenea reac- ‘ii, ma intreb uneori ce sens are s& cAutim longevitatea cind atitia ‘oameni se simt aga de nefericiti si de deznadajduiti incit nu mai vor si traiased, ; ' ‘Trebuie si infelegem durerea resimiftd de foarte mulfi oameni sist ne redefinim felurile. Ce este vindecarea? Este oare un simpli transplant de ficat ori inkaturarea unei boli —sau inseamné sii ajuti pe oameni si-si dobindeasci linstea sufleteasca si st-itiascl via- {a din plin? Cunose tetraplegici care rispund «bine» cind sintintre- baji cum se simt ~ deoarece au invatat s& iubeasci gi sf se daruiasca lumii, Nu isi neaga limitele fizice, mai curind le transcend. in centrul spectrului se afl majoritatea pacientilor, reprezentind cam 60-70%. Acestia sint aidoma actorilor care daw proba pentrs ‘un rol. Prestafia lor urméreste si-1 multumeasc& pe medic. Se com- ‘porta asa cum ered ei c& doreste medicul, sperind c& atunci el se va ‘ocupa de tot si cd medicamentele nu vor avea gust neplicut. Igi vor ua cu sfinfenie pastilele ¢ se vor prezenta in mod regulat la control. ‘Vor face exact ce li se spune ~ cu conditia ca medicul si mu le su- gereze schimbiri radicale in stilul de viata ~, dar nu Ie va trece nici- ‘dati prin minte sé puna sub sernnul intrebirii decizile doctorului ‘ori si se zbatd pe cont propriu, ficind pentru ei insisi lueruri despre care «simt c& sint bune». La cealaltd extrema se afld cei 15-20% pe care eu i numese ex- ceptionali. Ei nu «fac frumos» jucind teatru, ci sint ei ingisi. 24 si intre in rolul victimei, Interpretind acest rol, pacientii nu se pot ajuta singuri, cici totul /ise face, din afara. Ascultitorul privilegiat Primesc nenumarate scrisori de la grupur intitulate Ajutor pen- tru vietimele cancerului sau cu alte denumiri de genul acesta. $i ce Je-spun mai inti este s& schimbe numele grupulti, deoarece prin de~ finitie victimele nu detin controlul de care au nevoie pentru a-si te-

You might also like