You are on page 1of 56
POPOARE SI SPATII ISTORICE 2 Lupoaica ~ simbolu! descendentei romane (mitul Rome!) Traditia romanitatii Agezati la interferenta unor mari civilizatii — oceidentala si bizantina -, romani gi-au faurit 0 cultura si o civilizatie trainice, puternic ancorate in traditiile, obiceiurile gi felul lor de a gandi. Situati in aria civilizatiei bizantine, orto- doxia a constituituna dintre componentele princi- pale ale constiinei colective romanesti. Mai veche decat aceasta gi mai profunda a fost traditia ori- ginii romane, a descendenjei din Roma (Doc.1) si colonistii ei, idee prin care s-a exprimat indivi- ualitatea poporului roman in contextul Europei risiritene si de sud-est. Constiinta descendentei romane s-a manifestat indeosebi prin numele insusi al poporului roman, provenit din limba latina de la romanus. Izvoarele medievale externe, indeosebi ger- mane si slave, ne-au consemnat sub numele de valah, vlah, voloh, bloch, blach, olah etc., termeni care exprima incontestabil notiunea de romanitate. Definiti coordonatele romanitatii roma- nilor. Primele marturii asupra constiintei romanitatii la romani inceputul ideii romanitatii romanilor cores- punde incheierii procesului de etnogenezi roméi- neasci in spatiul daco-moesian, moment din istoria poporului roman marcat prin stabilirea identitatii sale etnice intre celelalte popoare europene. Cea dintai atestare a elementului romanic la nord de Dunire in izvoarele medievale dateazi din secolul al Vil-lea gi este menfionaté intr-un tratat militar bizantin Strategikon, populatia find desemnata cu termenul de romani Pentru secolul al [X-lea, geografia armeani a lui Moise Chorenati aminteste ,tara necunoscut ce-i zic Balak-Valahia”, iar cronica ture’ Ogiizname scrie despre o fara a viahilor (Ulak-ili) La inceputul secolului al X-lea, imparatul bizantin Constantin al VII-lea Porfirogenetul infayiseaza in lucrarea Despre administrarea imperiului intrepatrunderea lumii paleoslave cu cea protoroméneasca, desemnand aceasti din urmi populatie cu termenul de romani, speci- ficdnd cA ,acestia se mai numese gi romani pentru céi au venit din Roma $i poarté acest nume pand in ziua de astazi”. in Sfaturile si povestirile lui Kekaumenos (sec. XI) sunt amintiti viahii (roménii) sud-dunareni care traiau in apropierea Dunarii si pe Saos (Sava). Din aceeasi perioada dateaza si tratatul geo- grafului Gardizi, intitulat Podoaba istoriilor. Referindu-se la roméni, Gardizi ii asaza intre slavi (bulgari), rusi si unguri, intr-un spatiu cuprins intre Dunare si un ,munte mare”, probabil Muntii Carpati. Strabatdnd tinuturile roménilor nord-duna- reni (secolul al Xil-lea), loan Kynnamos consemna despre vlahi: ,,se zice ca sunt coloni veniti de demult din Italia”. in corespondenta dintre Ionit& cel Fumos $i Papa Inocentiu al Ill-lea, ideca romanitatii roménilor ocup’ un loc central, surprin- zandu-se atat afirmarea legiturii dintre originea etnicd $i Roma, cat si mandria romanilor de a avea o asemenea descendent. Cronica notarului anonim al regelui Bela al Ungariei (Gesta Hungarorum) furnizeaz’ cea mai bogat& si completa relatare medievala despre starile gasite de unguri la pitrunderea lor in teri- toriile locuite de romani, Relatand venirca ungurilor in Pannonia, Anonymus aminteste faptul c& acestia au dat de 0 populajie nume- roasi, alcituitd din mai multe neamuri (Doe. 2). © Activitate independent Studiati Doe. 2 si rispundeti urmitoarelor cerinte: 1. Identificati in text populatiile gasite in Pannonia Ia venirea ungurilor. 2, Explicati sensul afirmatiilor lui Anonymus: ,si acum romanii pase pe mogiile Ungariei”. La sfirsitul secolului al XIlJ-lea igi scrie cronica Simon de Keza, cel care a trait in mijlocul romanilor, subliniind ca si Anonymus 4 acestia sunt ,,pastorii romanilor”. Despre romanitatea romanilor in secolele XIV-XVI Procesul de cristalizare a constiinfei originii romane a romé- nilor este subliniat prin faptul c& la denumirea dat acestora de citre straini se adauga cea pe care si-o dédeau ei insisi. Aceasti asociere se apropie de cea din cronicile maghiare: ,, Blachi ac pastores Romanorum” Se aduc in sprijinul romanit&fii romanilor argumente istorice ilologice: cucerirea si colonizarea romana a Daciei, limba de origine latin’ vorbit& de rom&ni, dar se intreprind si primele incercari de a explica termenul ,,valachus” (Poggio Bracciolini, Flavio Biondo, Enea Silvio Picolomini, Laonic Chalcocondil, Antonio Bonfini s.2.) (Doc. 3). Secolul al XVi-lea marcheazi europenizarea cunostinjelor despre originea roman a poporului roman, dar si afirmarea limbii romaine scrise. Nicolaus Olahus, umanist de origine romana, a fost primul care a sustinut unitatea de neam, limbi, si religie a romAnilor, argumentindu-le prin originea lor comund, Francesco della Valle (Doe. 4), cat si Anton Veranesics s-au bazat in afirmatiile lor despre romanitatea roménilor pe cunoasterea direct a acestora. Veacul al XVI-lea a adus gi prima afirmare a limbii nationale. Tiparul romAnesc a prilejuit o puternic’ afirmare a constiinjei de neam si de origine in tipariturile bisericesti, Diaconul Coresi justifica, in Psaltirea sa din 1570, tipirirea de cArti romanesti: |, mai toate neamurile au cuvéntul lui Dumnezen in limba lor, rumai noi ruménié n-avem”. Doe. 2 $i se léuda pamantul Pannoniei ca find extraordinar de bun. Caci spue eau 8 acolo curg cele mai renumite iswoare de ape, Dunarea si Tisa $i alte rea vestite ape pline cu peste bun. Ca ‘aceasté jard o lacuiesc slavii, bulgarit $1 blachti, adicé pastorit romanilor. Fiinded, dupa moartea regelui Athila, dimdntul Pannoniei romanii ziceau cd este pdsune, fiinded turmele lor pasteau in Tara Pannontel, $icu drept cuvént se spunea cd paméntul Pannoniei ar fi pitsunile romanilor, Aiinded yi acum romani pase pe mosiile Ungariei. Cronica lui Anonymus Doc. 3 Umanistul italian care a contribuit cel maj mult la rispandirea teorici despre originea romana 2 poporului roman a fost Enea Silvio Piccolomini, devenit Pepa Pius al [I-lea, Dar pe ling argu- mentele sustinute de ceilalfi umanisti, cl prezint& denaturat originea cuvin- telor valachi i Valachia, legand-o de numele generalului roman Flaeeus, probabil cel cantat de Ovidiu, din care au derivat termenii Flaci sau Flaccia, pentru vlahi, Valachia. Accastd inter- pretare a fost preluatd de multi cArturari din secolele urmitoare. Doe. & Francesco della Valle a fost primul clrturar care a reprodus 0 propozitie {n limba romant: ,,Sti Rominest” (,Stii roméneste?”), aflati de la roméni gi infeleasa de italian. Este 0 propozitie simplt, dar deosebit de sugestiva, caci cea reda de fapt numele pe care poporul roman gi-l didea siesi si limbii sale. i y es é ” Doe. $ Inceputul jaritor acestora $i neamului moldovenescu si munieneseu $i cdi sunt si in farile unguresti cu acest ume, romani si pand astéi, de unde sdntu side ce semintie, de cénd $i cum au descdlecat aceste part de piiméntu, a@ serie multdé vreame ia cumpand au stdtut sufletul nostru. Sa inceapa osteneala aceasta, dupa atéita veaci de la discdlecatul jardior cel dintdi de Traian, imparatul Ramului, cu céteva ssute de ani peste mie trecute, sd sparie géindul [..] Biruit-au géndul sa ma apucu de aceasta trudd, sa scot lumit la vedeare felul neamului, din ce tzvor $i semintie sdmtu ldcuitorit pari noastre, Moldovei si Tardi Muntenest? si roménii din farile unguresti, cd toti unneam sio data disedlicati sint[...}. Miron Costin, Predoslovie /a De ‘neamul moldovenilor POPOARE SI SPATII ISTORICE. Doe. 6 Lard noi, ruménii, séntem adevarati romani ialesi romani in credina si in barbajie, den carli Ulpie Traian tau aagezat aici in urma lui Decheval, dypre ce de tot Iau supus $i !-au pierdt, $i 4gpot si alait tot sireagul fmpéirayilor aga i-au finut si au lsat asezari aici 5 dintr-acelora rémasita sé trag pana astdzi rumdnii acestea. Insd, ruméini injeleg me numai cestea de aici, ce siden Ardeal carii incd mai neaagi stint, si moldoveanii, si tofi cdi $i inir-altd parte sé afla si cu aceasté limba mitcaré fie si cevasi mai asebitd inniste cuvinte den amestecarea altor limbi, tot romani i finem ca tof acestea dintr-o fntind au izvordt st curd: C, Cantacuzing, [storia Parti Roménesti Doc. 7 Ce Dimitrie Cantemir (1673 - 1723) 4 Secolul al XVil-lea - epoca de aura culturii medievale romanesti Un foarte bun cunoscdtor al roménilor a fost Martin Opitz, care a gisit o confirmare a originii romane a poporului roman in limba romani, considerati cea mai apropiat de latina dintre limbile romanice gi in obiceiurile populare romanesti. Larandul lor, istoricii sasi Johann Trdster si Laurentius Toppel- tinus au sustinut originea pur romana a poporului romén, combaténdu-1 pe Szamoskézy, care, dupa unirea infiiptuiti de Mihai Viteazul, nega autohtonia si continuitatea rom4nilor in vatra Daciei strabune. Primul reprezentant de seam& al umanismului roménesc in secolul al XVII-lea a fost Grigore Ureche. El a reliefat constiinta romanititii si a unitdtii neamului, contribuind la dezvoltarea constiinfei de neam. Cel care a acordat o atentie deosebita originilor neamului a fost Miron Costin in Letopisefu! Tari Moldovei si De neamul moldovenilor. in opinia cronicarului, istoria romanilor incepe cu cea a dacilor antici, cucerifi si supusi de romani lui Traian, socotit primul ,,descalecator” al rom4nilor (Doe. 5). Stolnicul Constantin Cantacuzino, in Istoria [arii Ro- ‘ménesti, asazis|a originea etnogenezei roménilor elementele de bazii: dacii si romani (Doe. 6). ¢ Activitate pe grupe Studiati Doe. 5 $i Doe. 6 si identificati asemintrile dintre ele, Dimitrie Cantemir (Doc. 7) abordeazi in treacdt in Des- crierea Moldovei romanitatea roménilor, dar in Hronicul romano- moldo-viahilor reia aceasta idee, amplificdnd-o $i tratdnd-o intr-o lucrare de dimensiuni impresionante, Ela sustinut originea pur romana a roménilor, anticipand una dintre ideile de baz& ale ,,Scolii Ardelene” (Doc. 8). Romanitatea romanilor silupta de emancipare politica si nationala Toan Inochentie Micu a fost primul care a elaborat un pro- gram complex de emancipare politica si sociald a nafiunii romane din Transilvania, aducdnd ca argumente romanitatea neamului, vechimea si continuitatea romAnilor, Ca reactie la migcarea lui Inochentie Micu, au apdrut in secolul al XVIII-lea primele teorii tendentioase despre originea neromana a romanilor gi despre prezenfa lor mai recent in Transilvania, ca urmare a unei imigriri tarzii (Doe. 9). Laastéel de reactii, reprezentantii ,,Scolii Ardelene”’ au raspuns prin noi argumente istorice, uneori ajungand la exager&ri (descen- denja pur romandi a romAnilor- ,,scoala latinista”), Supplex Libellus Valachorum din 1791 a reprezentat primul program politic modem al roménilor din Transilvania gi, odati cu 1, ideea romanitétii roménilor s-atransformat intt-o veritabild arma politica. Aceasti evolutie se va mentine si in anii urmatori, cind afirmarea somanititii va deveni o permanenfii politic activa. Daco-romanismul s-a manifestat in momentele cruciale ale intregii natiuni romane: 1848, 859, 1877 si 1918, RETINET © Romanitatea roménilor a fost componenta fundamental a constiintei de sine a romAnilor, factor esential in definirea identititii ca popor, care explicit enigma si miracolul istoric” al supravietuirii poporului roman. ‘> Am rimas romani — spunea Nicolae Iorga— pentru ct nu ne-am putut desparti de amintirea Romei”, Pebaze texelorde maijos, acai un eseu despre romanitatearom&nilr: C8 intslagem prin ideea remantstt roménior? Aceasts este in primul ‘dnd ideea desore descendenta romand a rménior ain cotonsti roma tans- planted in Dacia raland; de aici decurg ogi o sere de toe nates! alacente, a care fac parte din ansamblul cetegorial stance de romanitate a roménior. ‘Aceste ide complementare sunt: ileea starinelelementulroman in Dacia

You might also like