TUDOR VIANU Dubla intentie a limbajului si problema stilului” Este 0 constatare plind de consecinfe, pentru intreg domeniul studilor estetice si lterare, faptul cl limbajul omenese este insufleft de doul intent ca desi rimén mai tot timpul solidare, mu sunt mai putin diferite in spiritul si diretia Jor. Am aritat si alts data cd cine vorbeste o face pentru a-si impartisi géndurile, sentimentele si reprezentirile, doringele sau hotirérile, dar c& in acelasi timp comunictrile sale nézuiesc s& atinga o sferd anumiti a semenilor care {ntrebuinjeazd acelagi sistem de simbolurilingvistice. Cine vorbeste «comuniciy si «se comunicd». O face pentr alii si pentru el. in limbaj se elibereaza o stare sufleteascd individual8 si se organizeazA un raport social. Considerat in dubla sa intenje, se poate spune cf faptul lingvistic este in aceeasi vreme creflexiv» gi «ranzitivy, Se reflect in ei omul care fl produce si sunt ating, prin el, tof ‘oamenii care fi cunose. In manifestirile limbii radiaz& un focar interior de viaf& si primeste calduri si lumind o comunitate omeneascf oarecare. Cele dowi intent ale limbajului stau inte-un report de inversé proportionalitate. Cu et o manifestare lingvisicd este menith si ating’ un cere comenese mai larg cu eat ereste valoarea ei «tranzitivi», cu atitscade valoarea ei , cu ait se si impufineazi reflexul vii interioare care a produs-o, Generalitatea unei formuldsi cregte prin insusi sacrficiul intimitii gi adevarului ei subiectiv. O ecuatie matematicd, o lege mecanicd, o formuls chimic& sunt fapte lingvistice prin structura lor s& se impartiseasc’ oricarei inteligenfe omenesti Ele nu sunt limitate nici de caracterul nafional al limbilor, nici de felul particular al tendinfelor si sensibiltifii celui care le inregistreaza. Cénd spun, de pildi, c& «suma unghiurilor unui triunghi este egala cu dowd _unghiuridrepte» sau cdnd afirm c& «corpurile se atrag in raport direct cu masa si {in raport indirect cu p&tratul distanfei lon» construiese un fapt de limb& care se poate transmite oricdreiintligenfe omenest, dar care nu comunic& nimic despre mine fnsumi. Prin aceastt aserfiune relativa la raportul dintre lucruri mu transpere niciun reflex din intimitatea psihicd a vorbitorului [...] Oricine vede inst ci nu acelasi este cazul unui vers de Eminescu sau Racine, Valoarea de ciculafie a unor asemenea fapte de limb este cu atit mai restrinsd. Risunetul retinut de intimitatea spiritual care le-a proiectat este ins nemisurat mai puternic. Tranzitivitatea lor este masginiti;reflexivitatea lor este infinits. Exist creajii ale poeziei in care privim ca intr-un abis irk find. “Text eprodu dn Tudor Via, Arta prozatorlorromdnl, EPL, Bucur, 1966p. 13-19, Citeasc-se ver limpede cf int intenjia trenzit percepe acea se limitat cercul au expresiei sale. [ Reflexivi manifestirilor i Tuer, desi una comune, expres sunt fapte de I sacrificiul virz a celui care le i Desigur, trebuie si se gi ca insisi strat individuale, sau provine din cees conimutului. C poezie, reflexul Am arits mult atenuati. 5 acecagi situatie puting? Design anulati nu poet vorbitorutui. De tranzitiy, nici care tranzitvitat aspirajia, cu ve insuflejite de ni fnslgi. Pentru 2 serierile sale, d sufletului. El re negative, al clr cele mai adénc automatism ps Citeasct cineva tranzitivitate er general se poate expresiei prin o Una din cauzel lipseste pe vor sli se exprime Dimpotriva, preCiteascd-se versul [ui Eminescu: ,Apele pling clar iavordind din fintine”, Este limpede cl intenfia reflexivi a acestei manifestiri de limb& fntrece cu mult intenfia tranzitivi, Tranzitivitatea Iui va scidea prin instsi dificultajile de a pereepe acea semnificafie muzical& lucrurilor apdrut poetului, Poetul isi va fi limitat cereul autenticilor lui cititori prin insigi adéncimea si adevarul subiectiv al expresici sale. [...] Reflexivitatea legilor gi formulelor stiintifice este mula. fn restul manifestirilor lingvistice, intengia tranzitivd si reflexiva se gisesc deopotriva la lucru, desi una din aceste intenjii poate deveni preponderant. Astfel, locurile comune, expresiile care se repeti, formulele de intimpinare gi de politefe etc. sunt fapte de limba in care puterea de a se transmite a erescut prin insusi sacrificiul virtuié lor de a exprima dispozitia generald sau actualitatea sufletensc& ‘celui care le intrebuinteaz&. [...] Desigur, @ transmite inseamnd a transmite «ceva», Sub semnul social trebuie 88 se giseascé o realitate individuala. Dar aceastt realitate poate apartine ea inslgistraturilor mai socializate si mai impersonale ale confiruturilor individuale, sau poate de politefe si in conversafile uzusle, reflexul individual provine din ceea ce suntem obignuifi a considera drept zonele mai superficiale ale continutului. Convenfionalismul acestor manifestiri este notoriu. in creatiile poeziei,reflexul urc& din zonele ei mai adanci. ‘Am aritat o& exist fapte lingvistice in care reflexivitatea este nulk sau ‘mult atenuati. Existh oare fapte lingvistice in care tranzitivitatea se giseste fn aceeasi situafie gi in care reflexul interior ured pnd la cel mai inalt grad cu putinja? Desigur, 0 expresie lingvistic& in care puterea de a se transmite este anulaté nu poate fi judecat& nici in virtutea ei de a reflecta fondul subiectiv al vorbitorului. Delirul unui nebun nu poate fi apreciat nici ca fapt lingvistic tranzitiv, nici ca fapt reflexiv. Din aceasté pricind, toate manifestrile limbii in ccare tranzitivitatea se apropie de punctul nul mu pot fi judecate decat in raport cu aspirafia, cu veleitatea lor. Stim, de pild’, ci operele suprarealistilor sunt fnsuflefite de nizuinga de a transcrie Lectura cea mai adncl a conjinutului fn sine insigi, Pentru a objine acest rezultat, suprarealistul nu vrea si refind nimic, tn serierile sale, din ceea ce se organizeaza in straturile constiente si lucide ale sufletului. El refuzi chiar Iucrarea discriminativa a atenfici, adich a atitudinii negative, al clrei prim rezultat va fi eliminarea din congtiin{& a destiinuirilor ei cele mai adénci, Suprarealistul se va opri deci la dictarea subcongtientului, la automatism! psihic, menit si scoati la iveala fondul lui cel mai intim subiectiv. Citeasca cineva oricare din luerirle suprarealistilor si va constata cum slaba tranzitivitate ereste din insisi veleitatea adincimii lor. De altfel, in mod foarte ‘general se poate spune, c& obscuritatea fn literatura este un efect al desocializicit expresiei prin concentrarea exclusiva a vorbitorului cdtre procesul siu subiectiv. Una din cauzele obscuritifi in literaturé este coborirea in adincimi, care il lipseste pe vorbitor de puterea de a transmite. Sunt obscuri vorbitorii care, dorind si se exprime cft mai complet si mai profund nu mai ajung si comunice cu alti. Dimpotriva, preocuparea scriitorului de a se face fnfeles, cresterea intenfiei saledea transmite, i impinge adeseori cdtre superficialitate si conventionalism, Expresia literard este pandits, astfel, de dowd primejdii, decurgind din natura insagi a limbajului, Cu aceeasi dreptate se poate spurte c& expresia lterari se organizeazé pe linia de demarcafie a celor dowd intenfii ale limbii. Opera literara reprezint& o grupare de fapte lingvistice reflexive prinse in pasta si purtate de valul expresiilor tranzitive ale limbii. Desprind Ia intimplare, dintr-o povestire a lui Mihail Sadoveanu, urmétorul pasagiu: .sVremea era pe la toack, dar clldura era nc in toi gi juca rtind cars fngerile unei ‘pe tainice pe deasupra casclor adormite. Ulia rica, pustc gi singuratea, spre strilucireaasfingitulu. Clopote incepurd a bate dulce gi trst de Ia bisercile targului Feta se opi o vreme in loe,ascultind ." ‘Analiza poate distinge destul de limpede, in sirul acestor notafi, expresile care au o simpla valoare tranzitiva de cele ce adaugé reflexul viziunii si sentimentului intim al scriitorului. [Acestea] ... sunt comunicdri a cdror putere de transmitere este nelimitati, dar care nu ne spun nimie despre cel care le face. Aproape fiecare din aceste notaii sunt fasofite de un adaus de comunictri, prin care patrundem in straturi mai adanci ale constinjei celui care ni le transmite. [...] 0 lecturd atenta a pasajului de mai sus ne face si simfim din moment in ‘moment, cum trecem de la simpla intentie tranzitiva Ia intenfa reflexiv’. Privith in totalitatea ei, amintita expresie literara este produsul coadaptarii celor doud intent, punerea lor de acord intr-un intreg in acelagi comprehensibil si expresiv. (ul CCeea ce vom numi «stiluly unui scriitor va fi ansamblul notailor pe care el le adaugi expresilor sale tranzitive si prin care comunicarea sa dobandeste un fel de a fi subiectiv impreuna cu interesul ei propriu-zis artistic, {mbogatite cu aceste adausuri, expresiile limbii ne introduc in intimitatea unei individuality, fntr-o sfer8 proprie de a resimfi lumea si viala. Stilul este agadar expresia unei individualitifi. Stilul este «intrebuinjarea individuala a limbii», spunea odati renumitul lingvist Vossler, variind © formuli mai veche «Le style c'est homme méme», spusese Buffon. Vesttul naturalist francez recunostea, prin aceasth sentinjé, caracterul oarecum natural al stilului. Dac stilul este onmul insusi, nu rezulté oare cf, orice om are un stil al séu, un chip de a intrebuinta instrumentul general al limbii capabil de a-l exprima in diferentcrea tui individuals? Daca s-a putut face vreodati aceasts afirmatic categoricd, Iucrul se datoreste unui concept incomplet al individualitifi omenesti, Contribuyia modem a stinjelor sociale ne mijloceste astizi o alti infelegere a fenomenului individualiti. [..] Prin poarta individualitfi patrundem pe etile mai multor feluri generale de a fi, Acestei imprejurici i se datoreste faptul cf nu aumai vorbitorii comuni, dar si scritoii cei mai de seams prezintéintre ei afiniti, ca ‘unit care aparfin anumitor cercuri ale societifii gi ea unii care sunt miscafi de amumite curenteintelectuale, morale si esttice. Pentru cercetitorul de azi exist ‘mu numa stlisti, dar si stilur; nu numai scritoi individual, dar gi grupari care fi congin, curente care ti poart GERA [...] Dac de o pertinents este imprumutas gen”: definitie diferenga de ext de stil poetic, i capitol. pomest obiectei: ,Este Cohen raspunds serie un poem, precizare este p rspunde la int cread& uneori @ (proza literara) Proza literard 1 forma vehement El comporté un Ia o stare a poez foloseste proced Astfel, se stiimtica” de | eliberat lipsit sublinia a contr vorbit. Ne-am p de epoct, intre proza romantic Racine si La E Goncourt, Mall nici att de pro Iucru: ,Stilul ¢s att cea a limba Text reprodus di Bucuresti, 1978 "Op. et, p. 20. * tid, p49,