In sprijinul contestatiei in anulare pot fi invocate numai nereguli de natura procedurala,

cum sunt: nelegala citare si absenta partii, neompetenta, nelegala alcatuire a instantei,
omisiunea de a se pronunta asupra unuia dintre recursurile declarate ori aceea de a cerceta
vreunul dintre motivele de casare.

Practica Judiciara a statuat ca nu este admisibila contestatia in anulare in sprijinul careia

sunt invocate alte motive decat cele prevazute de codul de procedura, cum sunt: lipsa
calitatii procesuale a uneia dintre parti, omisiunea de a fi citata partea pentru termenul la
care s-a amanat pronuntarea, nerespectarea principiului oralitatii dezbaterilor, incalcarea
grava a dreptului la aparare ori omisiunea instantei de a dispune, din oficiu, administrarea
de probe

Felurile si motivele Contestatiei in anulare

Literatura de specialitate distinge intre doua tipuri de contestatie in anulare: simpla

(oranduita de art. 503, alin. 1 NCPC) si speciala (reglementata la art. 503, alin. 2 NCPC).

Contestatia in anulare obisnuita poate viza orice hotarare definitiva, neavand

importanta instanta care a pronuntat-o si nici daca a condus sau nu la rezolvarea fondului
cauzei[11] , unicul motiv pentru exercitarea acesteia reclamand indeplinirea cumulativa a
doua conditii, respectiv:
titularul acesteia (contestatorul) sa nu fi fost legal citat pentru termenul la care a avut loc
judecata si
partea sa nici nu fi fost prezenta la respectivul termen (pentru ca altminteri s-ar fi acoperit
lipsa de procedura).

Prin invocarea dispozitiilor art. 144, alin. (2) NCPC s-a retinut ca inclusiv hotararea de
solutionare a unei cereri de stramutare poate constitui, in sistemul noului cod de procedura
civila, obiect al contestatiei in anulare obisnuite[12].

Desigur ca cererea privind contestatia in anulare trebuie sa intruneasca conditiile de

admisibilitate, astfel cum sunt reglementate de art. 504 NCPC.

Contestatia in anulare speciala se exercita, potrivit art. 503, alin. (2) exclusiv (cu
exceptiile prevazute la alin. 3 al art. 503) impotriva hotararilor definitive ale instantelor de
recurs, pentru urmatoarele motive:
1) hotararea data in recurs a fost pronuntata de o instanta necompetenta absoluta sau cu
incalcarea normelor referitoare la alcatuirea instantei si, desi se invocase exceptia
corespunzatoare, instanta a omis sa se pronunte asupra acesteia;
2) dezlegarea data recursului este rezultatul unei erori materiale;
3) instanta de recurs, respingand recursul sau admitandu-l in parte, a omis sa cerceteze
vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent in termen;
4) instanta de recurs nu s-a pronuntat asupra unuia dintre recursurile declarate in cauza.