NTRODUCERE Ajunsa in secolul al 1V-lea, avand in urma sa aproape trei secole de istorie, Biserica a avut timpul necesar si-si dezvolte organizarea, cu. exceptia monahismului, care se afla abia la inceput. Toate institufiile sale fundamentale functioneaza si au ajuns aproape la maturitate. Biserica soborniceasca, Biserica universala, este constituita dintr-o serie de comunitati locale supuse autoritajii unui episcop: Biserica episcopala, iata unitatea de baza a acestui ansamblu de credinciosi si a clerului insusi, cu o organizare foarte ierarhizata — epi opi, preoti, diaconi, ipodiaconi. 4 coexista in incepand din secolul al 1V-lea, doua sisteme de organizare soci acelagi teritoriu gi, ceea ce este si mai important, sunt alcdtuite din aceeasi oameni. Ele se recunosc una pe cealalta si incep sa se si ajute reciproc. Dar fiecare doreste s-si pastreze prerogativele si uneori priveste prea de aproape domeniul invecinat. De aproape un veac, crestinismul incepuse s& piitrund’ adane in societatea romana, cucerind noi paturi sociale, extinzandu-se in tinuturi noi si astfel submindnd Imperiul din interior. Crestinismul devenise o fort morala si sociala. Imperiul nu reusise nici sd-I {ind in frau, nici si-1 elimine. Crestinii se intalneau in aproape toate provinciile, in aproape toate clasele sociale si in aproape toate profesiile. Biserica avea o organizare caracteristicé: norme liturgice, autoritati recunoscute, tribunale speciale, locuri de intrunire si de cult, cimitire, proprietati, precum gi o disciplina interioara. Toata aceasta organizare asociativa, creat in penumbra catacombelor, fie in timpul persecutior, fie in perioada de toleranga, cuprindea nucleul unei forme sociale mai ample care se dezvolta in interiorul Imperiului Ideea unui Imperiu unic, pentru intreaga crestinatate a fost 0 conceptie teoretica si practicd care a cAutat si imbine universalitatea Bisericii cu pretinsa universalitate a puterii politice. Pentru bizantini, problema nu se punea in principiu ca o chestiune de sau doua ,,ordini ” juridice, ci ca un raport intre oameni. raporturi intre doua ,, puteri ' Teodor M. POPESCU, Rolul istoriei in infelegerea crestinismului, in volumul Biserica si cultura, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, 2006, p. 30.incepand din ziua in care imparatul Constantin cel Mare a devenit un simpatizant al crestinilor, oamenii Bisericii au devenit consilierii sai intimi. Dac judecam dupa faptele sale, chiar mai mult decat dupa vorbele sale, Constantin era intr-adevar omul care se credea investit cu o misiune deosebiti de catre provident, care se simfea raspunzator de mantuirea lumii, in calitatea sa de reprezentant al lui Dumnezeu pe pamant. Se poate afirma ca politica urmarita de Constantin a fost dominata de doua idei: ideea de unitate si ideea de ordine, Problema raporturilor dintre Constantin gi Biserica este foarte complexa. Ele se situeaz pe doua planuri foarte diferite, in primul rand pe plan politic. Constantin ia pentru Biserica masuri cu totul noi, considera crestinismul ca o religie de mare viitor si pentru aceasta insist pentru increstinarea imperiului in timpul domniei fiilor lui Constantin, Constant in Apus ( 337 ~ 350 ) si Constantiu — mai intai in rasarit si apoi in intreg Imperiul (337 — 361 ) - politica religioasa cap&ta amploare. Dar mai intai este nevoie si fie reglementate luptele dintre crestinii ortodocsi, care au acceptat hotararile Sinodului de la Niceea prezitat de Constantin, din 325, si arieni. Victoria ortodoxiei nu va fi deplina decat dupa cincizeci de ani, sub domnia lui Teodosie I. restinismul este prin excelenta o religie istoric’a. El apare in istorie si se desfasoari in strans& legaturd cu ea, in plus, crestinismul creeaza istorie proprie si universalé, aga incat, nici o religie nu este mai impletita cu istoria cum este crestinismul. Biserica este 0 institutie divino-umana, istoria este 0 stiinf{a omeneasca insd, care o serveste prin cunostinfele pe care i le pune la indemana si prin lumina care o proiecteaza asupra ei. Istoria nu trebuie studiat& pentru inmagazinarea de nume si date, ci pentru a afla fapte trecute, in vederea explicarii prin ele a prezentului, care, fara aceasta explicare, ar fi doar o enigma. in acelasi timp prin istoria bisericti avem posibilitatea unor constatari asupra modului in care omul ajunge la sfintenie. Susceptibila uneori de interpretari subiective si cunoscuta numai in masura documentelor existente, istoria nu este o stiinta infailibila, ea evoludnd si modificdndu-se adesea. ee 2 Hans A. POHLSANDER, /mparatul Constantin, traducere de Mirella Acsente, Editura Artemis, Bucuresti, 2006, pp. 26-28.Necunoscdndu-ne deci istoria noastra cresting — cum afirma acelasi Teodor M. Popescu - nu putem cunoaste bine si nu putem evalua puterea noastré, posibilitiile de intdm intre biserici, a ceea ce afirmare crestina, nu avem constiinta a cee a ce reprez suntem $ ice misiune avem ca ortodocsi Relatiile dintre Biserica si puterea politic’ au fost diferite in functie de epoca, de-a lungul veacurilor existind, de asemenea, deosebiri intre Rasaritul si Apusul crestin © buna cunoastere a acestor relatii este ingreunata de obiectivitatea sau subiectivitatea de care au dat intotdeauna dovada, izvoarele istorice: “ Suntem de ieri si totusi am ajuns sa umplem pamdntul si toate ale voastre: orasele, insulele, fortare(ele, municipiile, locurile de intélnire, taberele militare chiar, triburile, adundrile electorale, palatul, senatul, forul. Numai templele vi le-am lasat youd... Dar si fara a mai pune ména pe arme si far sa ne rasculdm, am putea totusi lupta impotriva voastré separdndu-ne de voi, prin ura despartirii de voi. Pentru ca dacd 0 asa de mare multime de oameni ne-am rupe de voi, retrdgandu-ne intr-o parte oarecare de pe intinsul pamédntului, prin pierderea unor cetiifeni asa de numerosi stépdnirea voastra s-ar zdruncina, ba mai mult inség despartirea noastra v-ar fi pedeapsa Primii crestini alcdtuiau o lume aparte, neconsiderdnd cele pamantesti nici ca pe o finalitate, nici ca pe un bun. Lumea profand le era straina si chiar ostila. Comunitatea crestind putea fi considerata ca un stat in stat, chiar dacd nu urmarea nici un fel de separare politics si nu intentiona, nici macar in perspective, s& constituie 0 unitate politic: Se 3 Teodor M. POPESCU, Necesitatea studiilor istorce si patristice in Biserica Ortodoxd, in Studii pp. 6-32, republicat in Biserica Marturisitoare. Studii si articole, Teologice, anul XLVI, 1980, nr. ediie ingrijita de Pr. lie Georgescu, Bucuresti, 1995, pp. 89-112. ‘-TERTULIAN, Apologeticul, 37,6, in Apologeti de limba latina, traducere de David Popescu, Colectia Ortodoxe Parinti si Scriitori Bisericesti, vol. 3. Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bise Romane, Bucuresti, 1981, p. 90-91.CAPITOLUL I BISERICA SI STATUL LA SFARSITUL SECOLULUI AL IV-LEA in acea vreme, Bizanqul era singurul stat centralizat. in acest Imperiu, intreaga viata. politic este concentraté in capital; existé o unica vointé care se impune in provinci si in interesele divergente. Notiunea de stat este mentinuta in intreaga forta a conceptiei romane acest stat se intruchipeaza in impirat, care continua sa se considere imparat roman. Supusii s denumese ,,Romanii” si pentru ei imparatul continua s& aiba o misiune providentiala. Imperiul este universal, si, prin ins’gi natura sa, trebuie s& asigure monarhia crestina universal. Drepturile Imperiului asupra provinciilor pierdute sunt imprescriptibile. imparatul este trimisul lui Dumnezeu. lati un limbaj crestin 4 lipsa unei reguli imprumutat de la limbajul pagan al antichitatii. Toate acestea expli precise in problema succesiunii la tron. Voia lui Dumnezeu se impune gi se exprima prin consimfamantul unanim al poporului si al ostirii, Recunoasterea de catre Senat, indljarea pe tron de citre armata sau aclamatiile poporului ca investituré a suveranului deriva din ritualurile romane.’ in Bizant nu exista regula absolut de succesiune, in virtutea teoriei providentiale: nu poti ingradi prin reguli voia lui Dumnezeu. imparatul isi poate desemna el insusi un asociat la putere sau un urmas. Cand jmparatul nu este ortodox, Dumnezeu intervine pentru a-l schimba, fie prin interventia directa a asociatului la putere, fie prin interventia barbarilor, un pericol neincetat pentru romani. Dupa dezastrul de la Andrinopole (9 august 378), © daci dim crezare spuselor panegiristului Pacatus: ,, Imperiul era pe moarte, lovit, sau mai bine spus epuizat de rele fara numdr, iar popoarelr barbare 5 Pr. Lect. Dr. Adrian GABOR, Bisericd si Stat in timpul lui Teodosie cel Mare, Editura Bizantina, Bucuresti, 2005, p. 59. © Horia C. Matei, O istorie a lumii antice, Editura Albatros, Bucuresti, 1984, p. 346, Dumitru Tudor, Figuri de imparati romani, Editura Stiinjifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1975, p. 167.copleseau lumea romana asemenea potopului.... si in ochii tuturor se impuneau necesitatea de a remedia situatia noastra criticd pundnd la edrma statului un om capabil junea sa” sd ocroteaseé tinerefea si sd-l ajute pe celélalt in mist in aceste conditii deosebite, imparatul Gratian recunostea el insusi cA nu este la inaljimea situatiei respective. Dupa cum ne spune Zosimos, ,e/ mu era in mdsurd sd-si asume puterea, intr-o vreme cand Tracia era ocupatd de barbari, care se si instalasera acolo, cand {inuturile Moesiei si Panoniei erau bantuite de barbarii din aceste locuri, asa cai La cand populajiile transrenaniene atacau orasele fara a intampina rezisten(d, ales pe Teodosie * ca asociat la conducerea Imperiului Rufin ofera o dubla explicatie asocierii lui Teodosie la Imperiu: una fine de . Augustin pare a nu intelepciunea omeneasca, cealaltd se sprijind pe un sfat din Seriptur refine decat pe cea de a doua si insist pe latura religioasi a acestei operatiuni politice: ..(Gratian)... Teodosie, pe care si-1 asociase la coroandi in pofida prezenjei unui ‘frate mai tana, era mai preocupat sa aibd un asociat sigur decdt 0 prea mare putere”’” Paul Orosius!', care a seris 0 Istorie impotriva pagdnilor, pe la anul 413, elogiazi alegerea facut de Gratian: .in anul 1132, dupa intemeierea Romei, Gratian a fost cel de-al patruzecilea, incepand de la August, care a definut puterea imperial. vayand situatia in care se afla Republica, zdruncinata si aproape in ruine, eu aceeasi prevedere cu care altidat’ Nerva alesese un spaniol, pe Traian, multumita céruia a fost restabilits Republica, Ia ales el insusi pe Teodosie, tot unspaniol. Cu obligatia imperioasa de a See eee 7 PACATUS, Panegyrique de Theodose, II, in Panegyriques Latins tome ll, XIL texte etabli et traduit par Edouard GALLETIER, Paris, Les Belles Letters, 1955, p. 70. A se vedea Fr. GRINDA, Der Panegyrikus des Pacatus auf Kaiser Theodosius, Strasbourg, 1916, apud Pr. Leet. Dr. Adrian GABOR, Bisericd si Stat in timpul lui Teodosie cel Mare, Editura Bizantin’, Bucuresti, 2005, p- 60. #4. A, VASILIEV, [storia Imperiului Bizantin, traducere si note de Tonut Alexandru Tudorie, Vasile Adi © ZOSIMOS, op. cit. IV, XXIV, 4, ed-cit, p. 286, apud Pr. Lect. Dr. Adrian GABOR, Biserica si Stat in p. 60. La Cite de Dieu, Livre V, XXV, trad. Fr. De G. Combes, Desclée de Brouwer, p. 735, apud n Caraba, Sebastian Laurentiu Nazaru, Editura Polirom, Bucuresti, 2010, pp. 119-127. timpul lui Teodosie cel Mare... '° AUGUSTIN Ibidem. 1 Orosius s-a nascut la Braga, prin ani 375-380. Augustin i-a cerut s& redacteze un Compendiu de Istorie universala de la origini pana in anul 416, pentru a transmite contemporanilor relele trecutului.restabili Republica, I-a imbracat in purpura la Sirmium si i-a incredintat in acelasi timp puterea imperial si puter Gritului gi asupra Traciei, dand dovadi de o asupra ri judecata si mai adanca decat cea a lui Nerva, prin faptul ci Teodosie, care l-a egalat pe ian i 7 ql Taian in toate virtutile omenesti, |-a depasit firi ca vreo comparatie si mai poata fi cu putint P in ceea ce priveste fidelitatea fata de angajamentele credintei gi ale evlaviei. Intr-adevar, Traian a fost un persecutor al Bisericii, in timp ce Teodosie i-a fost Ppromotorul. Orosius considera deci ca Gratian s-a decis sa salveze imperiul din considerente politice si nu din sentimente crestine. Orosius nu nimic de varsta frageda a lui Valentinian II, ci se gndeste doar la mandria de spaniol, cu constatarea ca Teodosie era crestin. André Piganiol considera ,,surprinzator faptul cd Gratian a apelat la fiul celui care daduse ordin sa fie omorat doi ani inainte”, Teodosie tatal. Acesta era deja dux Moesiae sa de bastina, Spania. Teodosie a fost mae.?2 mae = primae,” si de la moartea tatilui sau, locuia in ta chemat la Curte si numit mai inti magister equitum. S-a distins in timpul luptelor impotriva sarmatilor. Gratian |-a inaltat la rangul de Augustus”, la 19 ianuarie 379. Esta cert cd, inainte de a-i remite insemnele puterii, Gratian |-a infatisat trupelor, apoi a cerut avizul Senatelor de la Roma si de la Constantinopol; dat find distanta, acceptul Senatului constantinopolitan a sosit cel dintai."* Zosimos afirma ci Teodosie a primit ca domeniu imperial Rasaritul si Tracia, Teodosie ar fi primit in plus si acelasi domeniu ca si Valens’. Potrivit lui Sozomer Iliricul, care a fost dezmembrat, cele doua dioceze orientale, Dacia si Macedonia, trecdnd sub autoritate lui Teodosie. Noul imparat si-a stabilit cartierul general la Tesalonic, si este limpede c& Gratian a dorit si se lepede de problema gotilor, lisand-o in seama noului sau coleg, Flavius Teodosius riméne ultimul apusean care a domnit peste Rasirit si, in continuarea domniei sale, va fi ultimul imp3rat care a avut in stipanire in intregime teritoriul Apusului. ” Nicolae BANESCU, Chipuri din Istoria Bizangului, Editura Albatros, Bucuresti, 2001, p. 20. 3 Dumitra TUDOR, Figuri de impdrati romani, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1975, p. 167. 14 pp. Lect, Dr. Adrian GABOR, Bisericd gi Stat in timpul lui Teodosie cel Mare... pp. 138-155: .p.62. 'S Dumitru TUDOR, Figuri de imparati romani...Impératul Teodosie s-a nascut la 11 ianuarie 347 in Spania, la Cauca, in Galitia, aproape de Segovia, astizi Coca, in apropiere de Valladolid.'® Venea deci din Spania, Spania care potrivit lui Pacatus, .,dédea nastere celor mai rezistenti soldati, celor mai experimentati generali, celor mai elocventi oratori, celor mai ilustri poefi, maicd a conducatorilor si a imparatilor. Ea este cea care a daruit Imperiului pe ilustrul Traian, apoi pe Hadrian’", El stpnea in aceasta tara indepartata o avere considerabila. Familia lui Teodosie s-a distins inca din a doua jumitate al secolului al T[V-lea multumita tatalui acestuia, numit tot Teodosie, care a fost cel mai stralucit dintre generalii jumatatii occidentale a Imperiului in timpul lui Valentinian 1 I'S era cunoscut drept ,idolul bretonilor si al Mauritaniei, Teodosie tatal distrugatorilor Saxonilor si al neamului celtilor”, potrivit unei inscriptii de la Stobi. Imparatul Valentinian Ii s-au incredintat frontierele cele mai amenintate, si in pofida cruzimii sale, el s-a acoperit de glorie. Multumiti lui a putut Valentinian I sa-si consacre cea mai mare parte a domniei sale pentru a organiza apararea pe frontiera Galiei. Numele sdu ne arati ca se tragea dintr-o familie evlavioasa si, fara indoiala, de mult timp crestina. Nu se stie nimic despre mama sa, nici despre unchiul siu, Eucherius, care a ajuns consul in 381. Teodosie, viitorul imparat, se foemeaya alaturi de tatal sau, care il ia in Bretania. in calitate de Duce al Moesiei Prima, el se distinge in 374 in lupta impotriva sarmatilor. Dupa moartea tatalui sau, se retrage in Spania unde duce, poate, o existenta linistita, de mare proprietar, intretinand, probabil, relatii cu inaltii functionari ai ‘ila, Imperiului. Ipoteza credibila, caci in 376, se cdsatoreste cu frumoasa Aelia Fla lui Antonius, devenit prefectul pretoriului Maximim, in mai 376. O data cu Antonius, incep un sir de ipoteze privind modalitatile venirii la putere a lui Teodosie. Se poate crede ca socrul sau nu a fost strain de alegerea lui Teodosie, si nici "© Nicolae BANESCU, Chipuri din Istoria Bizanpului. seneesseern Ps 20. " PACATUS, opcit., IV, ed.cit., pp,71-72, apud Pr. Lect. Dr. Adrian GABOR, Bisericd si Stat in timpul lui Teodosie cel Mare. sees Pe 62, '8 Teodosie tatal devine comes rei militaris in anul 368, dar se evidentiaza in campaniile militare din Bretania gi de pe Dunare.spisc " a episcopul Romei, Damasius'®, care dorea si sprijine alegerea unui ortodox, caci la curtea lui Gratian se afla deja o putemica colonic de spanioli si de activitani; sau nici unchiul sau, Flavius Eucherius, care in acel moment era, de mai bine de un an, comes sacrorum Jargitionum al lui Gratian si, fara indoiala, amintea tanarului imparat meritele pe care nepotul si le agonisese ca dux Moesiae.° Acest mare om avea s faci un si mai mare important serviciu omenirii, ind revenirea popoarelor la dreapta credinta si ficdnd sa inceteze dimensiunile care de cincizeci de ani tulburau lumea si atrigeau asupra societitii cele mai mari nenorociri. Om energie, spirit ferm si drept, dusman din instinct al oricarei erori sau teorii false, inzestrat administrator cat si crestin zelos, Teodosie, Traianul crestin, avea o tinuta elegant, parul blond, nasul acvilin. Calitatile sale sunt elocvente de catre panegiristii vremii: Pacatus, Themistius... Evlavia sa era mediocra si caracterul inegal. Caracter versatil, trecea cu usurinta de la inertie la energie, de la cruzime la mil&, de la o politica la alta, cu exceptia credintei, domeniu in care s-a aratat un niceean fanatic. Nu puteai fi niciodaté sigur de prietenia lui, caci exercitaupra celor apropiati o cenzura implacabila si nu era greu si-i cada cineva in dizgratie, cum ne spune Symmachus intr-o scrisoare adresata lui Flavius Rufin, in 382: ,,Domnul nostru Teodosie are, intr-adevar, obiceiul sa-i cenzureze pe ai sdi, sd ceara caracterele si sd examineze indivicii ca si cum mu i-ar cunoaste, fra a-si lasa vreodata judecata in voia traditie®™'. Rostea sentinte pline de cruzime, dar le si revoca cu promptitudine, iertandu-l pe vinovat. Din fire, era nepasator $i aplecat spre neglijenta, cat $i spre defecte... iar atéta timp cat nimic supardtor sau ingrijorator nu-l tulbura, se ldsa in voia firii sale. Dar, odata aflat in fata unei dificultai presante, care ameninta sd tulbure in vreun fel ordinea stabilita, isi scutra nepasarea, spunea adio hucurului si-si recdpata chipul barbatesc, capacitatea —_— '° Posibil ca episcopul Damasius si aiba o ascendenta indepartata spaniola. 20 Nicolae BANESCU, Chipuri din Istoria Bizangului... p. 20. 21 SYMMAQUE, Lettres, tome I, Livres IILV, texte établi, traduit et commenté par Jean-Pierre CALLU, Les Belles lettres, Paris, 1982, Livre III, LXXXI, 2, P.74, apud Pr. Lect. Dr. Adrian GABOR, Bisericd gi Stat in timpul lui Teodosie cel Mare, Editura Bizantina, Bucuresti, 2005, p. 64. 10de a actiona si de a indura. Viata insdsi a ardtat cd era aga. odata scapat de orice grija, 7 . ; Autoritatea Senatului nu mai este decdt nominal. El isi pierde tot mai mult vecvechea sa putere asupra Imperiului si asupra administratiei acestuia. Cu prilejul venirii la putere a principelui, Senatul, informat de aclamatiile armatei, pare a fi invitat si-si aduicd confirmarea. in ceea ce priveste puterea sa legislativa, imparatul a incetat de a-i mai spune proiectele de lege, si fi adreseaza direct, sub forma de mesaje, adictele care-I privese in mod special, prilej cu care Senatul le primeste prin aclamatii, Senatul si-a 24M. PSELLOS, Un veac de istorie bizantind, Editura Polirom, Bucuresti, 2007, p. 33. ?5 Eugen CIZEK, Mentalitati gi institutii romane, Editura ALL, Bucuresti, 2002, p. 75. 12pierdut jurisdictia de apel pe care i-o conferise Octavian August. fi mai ramane doar dreptul de a prezenta urari principelui prin freevente legationes si de asemenea de a propune inaltarea unor statui in Forumul lui Traian, in cinstea personalitatilor de seama. La Roma, Senatul are si functia de consiliu municipal. Presedentia Senatului este asigurata de prefectul orasului. imparatul numeste in acest post prestigios cand, persoane apartinand celor mai nobile familii din Roma, ca Pretextat sau Symmachus, cAnd, favori ajunsi la capatul unei cariere biocratice.”* La Constantinopol, sursa legilor este impiratul. Vointa sa devine institutie imperial si di nastere altor institutii care, progresiv, alcdtuiesc capitala: Senatul, Prefectura urbana, ierarhia eclesiasti . Majoritatea izvoarelor evocd intr-o singura frazi intemeierea Constantinopolului si crearea Senatului acestuia, Senatul din Constantinopol ar fi cel al Romei, cu mai putin prestigiu si mai putind bogatie””. Senatul trebuia sa fie ocupat numai de senatori.Constantiu a intreprins o politica sistematicd de recrutare, aproximativ intre 357-361, in legétura cu care dispunem de 0 documentatie destul de ampli si totodata destul de sigura. Unul dintre principalii artizani ai acestei politici pare si fi fost retorul filosof Themistius, pe care Constantiu II facuse, in anul 355, Senator exemplar”. La Roma, in anul 357, acesta a primit din partea imparatului misiunea de a recruta noi senatori pentru Orient, fiind pus pentru cdtva timp in fruntea Senatului. 26 Thidem, p. 78. 27 DRIMBA, Ovidiu, Structura societatii bizantine, in lucrarea Istoria culturii si a civilizatiei, vol. IV, Editura Saeculum, Bucuresti, 200: considerat de rangul al doilea. imparatul Constantiu i-a atribuit la sfarsitul domniei sale un prestigiu pp. 169 - 170: ., Jn primul rand, la Constantinopol, Senatu era aproape egal cu cel al Romei: i-a dat lui THEMISTIUS sarcina sa recruteze noi membri dintre personalitagile cele mai de seamép, chiar si dintre intelectuali; de asemenea, a hotirét ca Senatorit romani din diocezele Macedoniei $i Daciei sa facd parte de acum inainte de Senatul de la Constantinopole. Dupa Zosimos, lulian a acordat orasului un Senat ca al Romei. Aceasta cdpdtase un caracter cu totul deosebit de cel al Romei: senatorii care se aflau la Roma, departe de principe, apartineau unor vechi {familii aristocratice, conservatoare, ostile crestinilor prin traditie. Cei de la Constantinopol isi datorau adesea titlul functiilor administrative pe care le exercitau, iar imparatul asisté cu plicere la yedintele Senatului. Sub Teodosie, Senatorilor nu li se mai pretindea si fie yi rezidenti in capitala in timp ce sub Constantiu, mostenitor al gdndirit intemeietorului, acest lucru era inca obligatoriu si avea drept consecinta in mod automat atribuirea cetdfeniei”. 13Mai tarziu, in 385, evocand acest episod din cariera sa in fata colegilor sai de adunare, el precizeaz& ci in acel moment, adicd intre 357 si 360 — 361, a ficut ca Aah ; . 7 cfectivul Senatului din Constantinopol s& ajunga ,de la aproape trei sute la doud mii”, Doua mii inseamna it a 11 Inseamna intr-adevar un Senat, adic’ o adunare intemeiata pe existenta unui ordin senatorial, care apare i a in Ori atorial, care apare in acea perioada in Orient. Acesta este momentul in care Ss Tons ex 7 enatul de la Constantinopol capita o fizionomie aparte, care-] va deosebi de cel din Roma. T . ae - hemistius, conform unuia dintre criteriile definite de catre imparat, incearca si atraga i ili it i g4 in adunarea de la Constantinopol i filisofi, ca Celsius sau Iablicus, poeti sau retori, ca Libanius, care insa refuza. Printre acesti senatori avea s -I coopteze pe Cesarius, fratele lui Grigore de Nazianz, care, dupa incheierea studiilor sale de medicina la Alexandria, isi dobandise o excelenta reputatie la Constantinopol, astfel incat ,,cea dintai dintre cetati a dorit sa se os 28. impodobeasca gi si se onoreze cu cel dintai dintre savanti”. Teodosie aduce la Constantinopol senatori de origine spaniola. La sfarsitul mandatului, Themistius isi amenint colegii ca-i va transfera la Roma. Senatul se vedea din ce in ce mai mult contracarat_ de imparat si-si pierduse mult din importanta sa de odinioara, dar este evident cd raza sa de actiune s-a redus si mai mult la Bizant. inca nu-si pierduse pe deplin atributiile sale constitutive si legislative. Redus la umbra a ceea ce fusese odinioara Senatul Romei, Senatul din Constantinopol avea si continue si joace un rol apreciabil in voia imparatului, dar Senatul era totusi asociat la pregatirea legilor prin sfaturile sale, iar uneori era locul promulgarii legii. El prezenta motiuni (senatus consulta), cirora imparatul le conferea putere de lege. Multe legi erau citite in Senat inainte de a fi promulgate. Daca imparatul dorea acest lucru, Senatul putea, de asemenea, si indeplineasca functia de curte supremd de justitie”? Dar prerogativa sa cea mai importanta era dreptul de a-l alege si a-l confirma pe ea domniei. Atunci cand impiratul igi desemnase urmasul sau il noul impérat, la schimbar‘ incoronase co-imparat, confirmarea Senatului nu mai era decAt o simpla formalitate, asa cum s-a intamplat si in cazul lui Teodosie. Constantinopol este regina cetitilor asa cum ee 28 Helen ARHWEILER, Ideologia politica a Imperiului Bizantin, twaducere de Cristina Jinga, Editura Corint, Bucuresti, 2007, pp. 112~ 113 29 Eugen CIZEK, Mentalitati si instituyii romane...... soup P BO 14imparatul este regele oamenilor. Constantinopol se afirma drept capitala pentru ca adaposteste atat pe imparat cat si Senatul. D: nu Lar adaposti decat pe imparat ar fi o resedinta: dac& adaposteste Senatul, se afla in fruntea imperiului. Teodosie trebuie si-gi aib resedinta la Constantinopol si si consolideze Senatul, aceasta este dorinta lui Themistius cind isi rosteste discursul_ la Tesalonic, in numele Senatului: » Tu consolideazd-ne Senatul cu cinste si vrednicie... Putem astdzi sd fim méndri de maretia stauilor noastre, dar de maretia oamenilor nu suntem mandri, Daca tu, cap divin, inchini Senatului asemenea preturi ale victoriei, atunci cetatea ta va fi cu adevarat a doua Roma... cdci pentru moment ne preleviim de un titlu care ni se potriveste prea » 30 bine Discursul din 379 ne dezviluie o noua tendinté a senatorilor din Constantinopol: acestia dorese privilegii, mai multi putere si, in deosebi posibilitatea de a numi guvernatorii. Tind si ei sd constituie o casta Importanta politica dobandit’ de Senat se poate masura de acum inainte dupa participarea la treburile publice. in primul rand, sunt decizii importante pe care Senatul este chemat sa le voteze. Teodosie I consulti uneori Senatul cu privire la anumite probleme ale imperiului. impararatul este relatia cu Senatul prin intermediul prefectului, care este si presedintele Senatului, Ordinul senatorial, mai vast decat Senatul, era elementul cel mai prestigios si cel mai bogat din piramida social a Imperiului roman timpuriu, in care principala conditie de acces era averea. in pofida diversitatii sale, aristocratia senatoriala in ansamblu si in special cea care rezidi la Roma si asisté regulat la Sedintele Adunarii rdmane pistratoarea traditiei romane si fi atrage respectul si prestigiul nobilimii republicane, chiar atunci cand si o mare parte din membrii sai erau deja convertiti la crestinism. Oratorul Symmachus riméne intr-adevar martorul cel mai veridic si apologetul cel mai sincer al Senatului din a doua jumatate a secolului al IV-lea, pentru acesta Senatul pele ; wal rimandnd ,,cea mai bund parte a neamului omenesc”. re domina intreaga Conducerea centrala era reprezentata de Palatul Imperial, organizare administrativa. Orice agent sau militar, cfd igi mentiona functia, trebuia si 8° Tbidem, p. 82. 3 Nicolae BANESCU, Din Istoria poporului bizantin, VIL. Theodosie cel Mare, in revista Mitropolia Olteniei, anul XXXII, 1981, nr. 5 ~ 6, pp.348 ~ 351 15precizeze inainte demnitatea palatind care-i conferea un rang la Curte. imparatul conducea statul prin agenti legati de persoana sa printr-o funtie de palat. in fruntea guvemului nu se afla un prim ministru, acest rol fiind atribuit cand agentilor din serviciul privat, cand unor functionari financiari. Alituri de principe, locul de frunte in consistoriu ~ un consiliu privat al pricipelui — era detinut de quaestor sacri palatii, purtatorul séu de cuvant. Chestorul ideal ar fi trebuit sa fie, deci, in acelasi timp si jurist si orator, caci el réspundea de justitie si de redactarea legilor. Tot el contrasemna ordonantele imperiale. Printre cei mai de seamé, si-i amintim pe Ausonius, sub Gratian, si pe Nicomahus sub Teodosie. O foarte mare influenta pe léngi imparat exercita marele sambelan, praepositus sacri cubiculi, administratorul casei imperiale si in special al vesmantariei imperiale (sacra vestis), Puterea oculti a acestor functionari este bine cunoscuta. Teodosie l-a inclus pe marele sambelan printre ilustri. *° Un alt personaj important in structura administratiei centrale a imperiului era conducatorul birourilor centrale, magister officiorum, membru al Consistoriului, care avea sub ordinele sale garda alcatuita din barbari a principelui, scholae-palatinae. Acesta era insarcinat cu asigurarea securititii personale a imparatului, avand rolul de ministra al politic’ si de mare maestru de ceremonii, controland intreg ceremonialul curtii imperiale. Propriul sau officium era alcdtuit din agentes in rebus, care strabateau orivinciile in calitate de curieri imperiali, de agenti ai statului cat si, uneori, de spioni. Controlul sau se extindea si asupra tuturor officia ale imperiului si, practic, la intreaga administratie imperial, inclusiv prefecturile. Conform Codexului Theodosian, * quaster sacri palatii are intaietate fata de magister officiorum. Dar Notitia Dignitatum afirma contrariul. Potrivit acestui ultim document, ordinea pretoriului Orientului si iiricului, prefectul ierarhicé este urmitoarea: prefe Constantinopolelui, apoi magistri militum, marele sambelan, magister officiorum, chestorul palatului imperial. ** adrian GABOR, Bisericd si stat in timpul domniei lui Teodosie ( 379 ~ 395 ), Editura Bizantind, Bucuresti, p. 72. 3 §telian BREZEANU, 0 istorie a Bizanjului, Editura Meronia, Bucuresti, 2005, p. 48. Adrian GABOR, Bisericd gi stat...........pp- 70-71 16Administratia provinciala avea ca inalti functionari guvernatorii si vicarii diocezelor. Guvernatorii cu rangul cel mai inalt sunt cei trei proconsuli ai Asiei, afficii i Ahaiei, cei care nu depindeau nici de vicari, nici de prefectii pretoriului, ci direct de imp§rat, in numele caruia imparteau dreptatea; sarcina esentiali a guvernatorilor era si ceadea fa dreptate. Vicarii erau inaltii functionari imperiali care conduceau diocezele. Dar cei mai importanti erau, totusi, prefectii pretoriului, care aveau atributii militare, fiscale, judiciare, administrative. Gratian a reunit toate celelalte state ale sale intr-o unica prefectura pe care a incredintat-o unui singur prefect, Antonius apoi unui cuplu de prefecti. Catre anul 380, colegialitatea prefecturii a disparut si situatia a ramas foarte confuza. *° Prefectii alcdtuiesc un colegiu unic in slujba imparatului. in realitate, prefectul este viceregele unui teritoriu imens, magistratul magistratilor. Majoritatea edictelor imperiale sunt adresate prefectilor, cArora le revine sarcina promulgirii lor. Prefectul este intermediarul intre imparat si guvematori gi el poate face propuneri impiratului cu privire la numirea acestora. Prefectii pretoriului, in calitate de loctiitori ai imparatului, detin o anumita putere pe care incearca s-o sporeasca si mai mult, printr-o rivalitate fatisa cu organele administratiei centrale. Prefectul oragului avea calitatea de reprezentant Suprem al senatului. El detinea puterea judecatoreasca la constantinopol si era in acelasi timp si responsabil cu ordinea publica si cu aprovizionarea capitalei.”® Locul sau este luat de catre Flavius Eutolmius Tatianus, originar din Licia, care avusese o carierai magnifica si al carui fiu, Proculus, a devenit prefectul Constantinopolului. Ca si fiul sau, era foarte lacom, si marturia lui Libanius nu ii este prea favorabila. Totusi par a fi fost buni administratori. Un alt personaj foarte important in structurile puterii bizantine era Rufinus, un gal din Elusa (Eauze), care va juca, pare-se, un rol de seama in negocierele din 390 dintre Teodosie si Ambrozie. Crestin militant el a fost un apropiat a lui Teodosie si pare a fi avut mare influent asupra imp’ratului, inca de la urcarea acestuia pe tron. Intrigile si lacomia sa au fost scoase in evidenta la izvoarele vechi; dusman al lui Stilichon, el a fost subiectul unui poem de invective, in doud capitole, scris de Claudian. Prima sa functie cunoscuta este cea de magister officiorum, 35. 5B, DASKOV, Dictionar de imparati bizantini, Editura Bizantina, Bucuresti 2002, p. 52. p.73. 3 Adrian GABOR, Bisericd si stat in timpul domniei lui Teodosi 17ined din 388, consul in 392, iar i onsul in 392, iar in primele zile ale aceluiasi an, ii urmeaza lui Tatianus a prefect al pretoriului Orientului. *” _—_—_—— 37 Gheorghe ZBUCHEA, E. STANESCU, Structura soc ‘ialé a Imperiului Bizantin ( sec. IV ~ XIV ), in Studi si articole de istorie, vol. XXXVI, Bucuresti, 2007, p. 91 18CAPITOLUL Il MARILE PROBLEME ALE DOMNIEI 3.1. Invaziile Vom incepe cu problemele exteme, pentru cA acestea I-au tulburat pe Teodosie ined de la venirea sa la putere si pana la sfargitul domniei sale. imparatul se gasea in fata a doua sarcin: greu de indeplinit: in primul rand, trebuia sa restaureze ordinea interioara a imperiului, sfagiata de tulburari religioase, ca urmare a existentei multiplelor curente cu tendinte diferite si apoi salveze Imperiul de pericolul barbarilor germanici, respectiv gotii, care-i amenintau pe atunci existenta. intre o activitate legislativa si o resedinta linistita, Teodosie era confruntat cu grave probleme politice. Problema arzitoare pentru Imperiu la sfargitul secolului al IV-lea era cea a germanicilor, mai precis a gotilor. Daca originea scandinava a acestui trib germanic este general admisa, istoria deplasarii sale catre sud scapa cronologiei. Migratia lor catre regiunea aflata intre cursul inferior al Dunarii si cel al Niprului este situata catre mijlocul secolului al II-lea d. Hr. Nistrul ii impartea pe atunci pe goti in doud triburi: gotii din rit, sau ostrogotii si gotii din apus, sau vizigotii.”® Activitatea gotilor instalati in stepele Rusiei meridionale a capatat dou’ directii in secolul al Ill-lea: pe de o parte, au fost atrasi de mare si de posibilitatea de a intreprinde incursiuni maritime pe litoralul Mari Negre; pe de alt parte, in sud — vest s-au apropiat de frontiera romana a Dunit gi s-au ciocnit de Imperiu. Profitand de tulburarile existente in imperiu in secolul al IV-lea, gotii au inceput 4 treaci Dunarea si si facd incursiuni in inca din prima jumatate a acestui secol, teritoriul roman. Astfel au trecut Dundrea catre Scitia Mica in timpul iemii 331-332 38 Charles DIEHL, Marile probleme ale Imperiului Bizantin, Editura pentru literatura, Bucuresti, 1989, p.32 19Imparatul Constantin i-a fiicut si sufere un maredezastru, primind in urma acestei victorii titlul de Gothicus victor ac triumphator.” Urmarea acestui succes a fost incheierea unui tratat de pace in 332. Printre conditiile pacii se regisesc si principii privind libertatea credintei crestine. Printre negociatorii veniti la curte se afla si viitorul episcop got, Ulfila. Gotii au obtinut calitatea de federati (foederati) “ si s-au angajat sapere frontiera gi sé furnize un contingent militar. Printre goti a luat nastere o grupare crestina, anterioara Sinodului I ecumenic, iar de acum va fi condusa de Ulfila,"' care a fost hirotonit episcop la Constantinopol in mai 337. in urma unei persecutii, el a tebuit si pardseasca tinuturile gotilor, iar Constantiu le-a acordat azil, lui si alor sai, in Balcani. Dar si in Gotia ramasesera crestini, gi conducatorul acestora era Fritigern si cei ai lui Alaviv, un alt conducator, au obfinut in uma unor indelungate negocieri, autorizatia de a stabili in Tracia, Gotii aveau obligatia s& furnizeze soldati Imperiului. Trasarea a avut loc toamna, ctre 376, pe corabii puse la dispozitie de Imperiu. La inceput, barbarii autrdit linistiti. Dar la inceputul anului 377, la Marciaponoli romani au incereat si-i omoare pe Fritigem si Alaviv in timpul unui ospat si razboiul a reinceput. Pe de alta parte, romani voiau si-i duca in Asia pe gotii stabiliti langa Andrinopole gi aceia s-au rasculat. Moesia si Tracia au fost devastate, cu complicitatea_ transfugilor romani, care le dezvaluiau locul depozitelor de alimente si bunurilor de valoare. imparatul Valens a trebuit sa intreprindd 0 campanie pentru a supune hoardele risculate si astfel si-a regasit sfarsitul la Andrinopole, la 9 august 378. Din acel moment gotii au devenit stapanii Peninsulei Balcanice, pe care au jefuit-o dupa bunul lor plac, ajungand si mai pariseascd imperiul. Ramasesera acolo, ca un corp strain care se deplaseazi in interiorul organism. ,,Sfasie tesuturile si provoacd hemoragii”. Ei incep si ocupe din ce in ce mai multe locuri in administratia imperial. Pentru imperiu, acesta a fost ,,o epoca de decadenta”, dupa cum afirma Sfantul Ambrozie. * Thidem, p. 34. 4° py. Dr, Emanoil BABUS, Bizantul, istorie si spiritualitate, Editura Lopia, Bucuresti, 2003, p. 125 41 Romeo Valentin MUSCA, Ortodoxia mioriticé ~ Crestinismul valah de la gotul Ulfila la evreul Wurmbrand, Editura Pallas, Focsani, 2007, pp. 133 ~ 139. ® pr, Dr. Emanoil BABUS, Bizantul, istorie si spiritualitate..... sooes pp. 44-45. 20Relatiile prietenesti dintre goti si imperiu au luat sfarsit in 375, cand hunii, Popor salbatic de origine tur pe goti catre Apu | au ajuns in europa si i-au impin Izvoarele relateaz cA gotii se aflau pe malul s ng al Dunarii si, cu lacrimi in ochi, implorau autoritatile romane si le ingdduie gi si se ayeze in Tracia si in Moesia, pentru a cultiva paméntul. fi ingiduiau si-i fumizeze forte militare, sa se supund tuturor ordinelor sal la fel ca si supusii sai. O delegatie a fost trimisa la imparat in acest scop In introducerea bizantind si printre generali s-a conturat o majorite foarte favorabila Une! asemenea asezari a gotilor. Noii supusi ar fi aparat imperiul, Locuitorii indigeni ai Provinciilor, care pana atunci erau supusi recrutirii anuale, ar fi platit in locul recrutarii un impozit in bani, ceea ce ar fi sporit veniturile statului La inceput, Teodosie si unititile lui Gratian au repurtat succese impotriva gotilor. Tesalonicul a fost salvat de o epidemie de ciuma care, in urma rugiciunilor episcopului Ascholius, s-a abatut in chip miraculos asupra gotilor. Tesalonicul a devenit, cu scurte intreruperi, primit Teodosie ambasada Senatului din Constantinopol care, prin intermediul lui Themi ius, il saluta pe imparat si-i oferd o coroana de aur si o coroana de bunavointd, cerandu-i confirmarea privilegiilor sale, Tot aici a primit Teodosie si alte ambasade, cu caracter public sau privat. Din ratiuni militare, in Tracia fusesera chemate contingent tocmai de la celalalt capat al lumii, din Spania, din Africa, din Galia, din Armenia, O mare multime de sciti de dincolo de Dunare, respectiv goti si din toate populatiile care mai inainte traiau impreund fluviul si nu puteau decat si tulbure orasele supuse dominatiei romane. Din cauza multimii de huni care le ocupa habitatul, impratul Teodosie s-a pregatit de razboi cu toata oastea sa. Cum nimeni nu mai putea pazi frontiera Dunarii, diocezele Traciei si Daciei au fost cotropite de o hoarda de barbari de diferite origini, pe care teama de huni si iluzia ca provinciile romane erau bogate ii atrégeau spre sud. Amanuntele acestor evenimente sunt putin cunoscute si izvoarele exagereazi adesea succesele repurtate de rezistenta romana Teodosie recrutase gotii masiv, dar si-a dat repede seama de nebunia, pe care 0 comitea. Cel putin , Teodosie incercase si organizeze o recrutare national, scop in care a * Tbidem, p. 126. “ Preot Adrian GABOR, Bisericd si stat in timpul domniei lui Teodosie. p. 78. 21incheiat un acord cu gotul fugar Modares, care i-a masacrat pe ai sai. Episodul Modares, una din primele sale victorii repurtate in 379, arata ci, incd de la urcarea sa pe tron, Teodosie i-a folosit pe goti drept aliati. Aceasta politica de recrutare a devenit una din Caracteristicile principale ale domniei sale.** Ostrogotii “* sau greutungii, din cauza presiunii hunilor, amenintau in 386 imperiul cu o noua invazie. Generalul Promotus a obtinut o victorie care este sirbatorit de Teodosie si de fiul si asociatul su Arcadius, iar 0 coloand comemorativa a fost inaltata pe forumul Tauri. Conducdtorul Tomisului (actuala Constanta, in Romania), Gerontius, poate dux Scythiae, a hotarat si lupte impotriva lor. Gerontius ne este cunoscut datorita relatarii lui Zosim. Aceasta ne spune ca Gerontius era ,, /a indltime atat prin vigoarea sa fizicd cat $i prin zelul séu fate de tot ceea ce inseamnd nevoile razboiului” 7 Gerontius, aflind de aroganta gotilor faté de bizantini si fata de el insusi ,,a luat armele si impreund cu un grup mic de luptatori a infruntat intreaga multime a barbarilor”. »Barbarii au fost inspaimantati de curajul si de hotdrarea acestui barbat... Cat despre cei care au fugit, acestia s-au refugiat intr-un edificiu cinstit de crestini si socotit drept un azil”. Dar Gerontius nu a fost rasplatit de Teodosie pentru fapta sa eroic’. Teodosie s-a iritat si l-a arestat imediat pe Gerontius, cerandu-i socoteala pentru purtarea sa fata de niste romani. Amenintat, Gerontius a putut restitui, prudent, bunurile luate de la barbari ra oferite de imparat) care cdzusera in (ear vorba mai ales de coliere de aur care le fuses mainile oamenilor sai. Gerontius a afirmat ci le va trimite la trezoreria statului dupa ce-i va masacra pe barbari. in felul acesta putea scipa de pericolele ce-] amenintau impartind . Neavand repere pentru a da incidentul, putem deduce din context cd eunucilor averea s-ar situa in jur de 386. Ultima campanie impotriva gotilor care ocupau Tracia a avut loc in toamna anului 388, cénd Teodosie s-a intors iarisi 1a Tesalonic, reludnd operatiunile de curitire, ca si in 379. Tinut in sah de Alaric, noul conducator got salvat de interventia generalului Promotus, Teodosie si-a lsat armata in seama lui Promotus intr-o perioada in care gotii “ P. RICHE, P. LE MAITRE, Invaziile barbare, taducere de Alex $teffinescu, Bucuresti, 2000, p. 137. “Pr. Dr. Emanoil BABUS, Bizantul, istorie si spiritualitate. +p. 123, “" Charles DIEHL, Marile probleme ale Imperiului Bizantin. p.42. 22erau mai putini periculosi, ca urmare a dimensiunilor dintre cei doi conducitori goti, Fravita, un adept al pacii de la 382, si Eriulf, un adept al razboiului. zvolta din nou ideca osoful Themistius igi Uitand dezastrul de la Andrinopol, in Apus, multi oameni gandese ca a despre imparat ca prieten al tuturor oamenilor Themistius. Retorul pagan Pacatus, delegat al galilor, avea sa rosteascd la Roma un Panegiric al lui Teodosie i este in admiratia faptului cd vechii dusmani ai Romei, gotii sunt acum in slujba sa, fie ca agricultori, fie ca soldati. La sfargitul anului 391, pedeapsa je la Tesalonic (un adevarat masacru al populatiei exemplari porunciti de Teodos orasului) pentru uciderea unui ofiter got, Botheric, arata cA acest imparat adoptase o data de barbari pentru totdeauna o politica concilianta f Dupa moartea lui Teodosie cel Mare, trupele de goti de care se slujise din plin in lupta sa impotriva uzurpatorului Eugen, au fost trimise la vatra. Acesti soldati au rupt insa pactul convenit si s-au organizat in mod independent in jurul unuia din conducatorii lor, Alaric.*8 Principala problema de politic’ extema a vremii erau gotii.”” Cat priveste relatiile cu persii in timpul lui Teodosie cel Mare, bizantinii nu au avut probleme deosebite Aceste relatii au devenit chiar mai prietenesti in vremea urmasilor lui Sapor Il, Ardaschir II (379-383) si Sapor III, La loc schimburi de ambasade. Ulterior dupa invadarea Armeni nasterea lui Honorius, in septembrie 384 au avut partea dinspre persi, Armenia a fost impartita intre Teodosie si Sapor III. * Pr, Prof. I. Ramureanu, Crestinigmul in provinciile romane dundrene ale liricului la sfarsitul secolului al IV lea, in Studii Teologice, anul XVI, 1964, nr. 7 ~ 8, 408 ~ 450. sus Pp. 96 — 97 “Pr. Nicolae Chifar, Istoria Crestinismului,.. 23