Despre credinta n rencarnare

"Cea mai mare contributie a Indiei adus lumii este s i ofere o viziune spiritual a omului. Iar
lumea face bine dac se deschide de bunvoie acestei strvechi ntelepciuni ca s dobndeasc
prin ea o mbogtire pentru viata omeneasc" [36;139].

- Papa Ioan Paul al II-lea -

Printele Cleopa Ilie mrturisea c "cea mai mare nebunie, pgntate si rtcire de la adevr
este de a crede cineva c dup moarte sufletul omului intr n alte trupuri de oameni,
dobitoace..." [40;325]. Aceast afirmatie poate prea cam aspr, dar este ct se poate de
adevrat, este exprimarea concis a modului n care Biserica lui Hristos priveste teoria
rencarnrii.

Stim c unul dintre elementele cele mai importante ale credintei crestine este lmurirea
nvtturii despre viata de dup moarte, despre Judecata sufletelor si despre nvierea mortilor.
Strns legat de aceast nvttur este combaterea rtcirilor teoriei rencarnrii, una dintre cele
mai periculoase conceptii pgne care ncearc si reuseste s se strecoare astzi n mintile
credinciosilor.

Cu greu gsim rtciri care s fie primite de ctre credinciosi att de usor cum este primit
credinta n rencarnare. Dintr-un anumit punct de vedere, acest lucru este usor de nteles. C
Maica Domnului a rmas fecioar si dup nastere cred toti crestinii ortodocsi care vin duminica
la slujba Sfintei Liturghii; de ce cred astfel? Pentru c asa nvat Biserica. Putini dintre ei se
ntreab ce implicatii directe are asupra vietii lor acceptarea acestui adevr.

Atunci cnd este vorba de ceea ce se ntmpl cu sufletul dup moarte, siguranta cu care oamenii
si recunosc conceptiile n punctul de vedere bisericesc este mult diminuat. Starea de fapt este
urmtoarea: desi o persoan care crede n rencarnare se consider crestin (si procentul unor
astfel de persoane este foarte mare), dup nvttura Bisericii ea este rupt de trupul lui Hristos si
st sub condamnarea anatemei.

Vom ncerca s artm cteva dintre motivele pentru care Biserica osndeste cu vehement
teoria rencarnrii si pe cei care o accept. Nici n cazul acestei controverse argumentele aduse de
ctre Biseric nu vor fi n msur s i conving pe cei nselati s se lepede de rtcire. Dar
aceste argumente sunt suficiente pentru crestinul care crede n adevrul propovduit de Hristos.
Unul dintre semnalele de alarm care arat nselarea specific vremurilor pe care le trim este
tocmai faptul c, desi vor s duc o viat curat si s mearg pe calea mntuirii, un numr mare
de credinciosi s-au lsat nselati de aceast credint oriental. Dar credinciosii care cred n
rencarnare sunt rupti de Hristos. Sunt, fr s si dea seama, fii ai Noii Ere de apostazie, desi
putini dintre ei au acceptat rtcirea constientiznd gravitatea unei asemenea optiuni.
Cinci dintre motivele cel mai des ntlnite pentru care un crestin crede n rencarnare sunt
urmtoarele:

1. faptul c se ndoieste c Biserica detine adevrul de credint si c nvttura Bisericii este n

ntregime fr greseal;

2. faptul c nu este constient de pcatul ereziei creia i se face prtas;

3. faptul c i se pare c a gsit n Sfnta Scriptur dovezi privitoare la rencarnare;

4. faptul c nu gseste o explicatie mai potrivit pentru suferintele unui numr foarte mare de
oameni dect aceea c acestia suport consecintele propriilor greseli din vietile anterioare;

5. faptul c o credint conform creia oamenii au sansa de a-si ndrepta greselile ntr-o viat
viitoare i se pare mai potrivit cu nvttura Dumnezeului care i iubeste pe oameni dect
credinta ntr-un Dumnezeu pedepsitor care i osndeste pe oameni la chinuri vesnice.

Este evident c multi dintre cei care se afl n diferite rtciri nu sunt constienti c au o credint
diferit de cea pe care a propovduit-o Hristos, sau nu consider c ndoiala pe care o au fat de
unele puncte din nvttura Bisericii are consecinte grave.

Nimeni nu poate nega c dac ar avea de ales ntre un Dumnezeu care i mntuieste pe toti
oamenii si un Dumnezeu care primeste n frumusetile raiului numai o mic parte dintre oameni,
iar pe ceilalti i trimite n iad, l-ar alege pe primul. Nimic nu este mai clar n Noul Testament
dect imaginea Fiului lui Dumnezeu care a primit moartea jertfelnic din dragoste pentru
oameni. Ar putea fi Hristos att de aspru nct s nu si reverse mila Sa iubitoare si asupra celor
din iad?

La o astfel de ntrebare nu este bine s se dea un rspuns pripit. Dac omul poate da rspunsuri
exacte despre lucrurile pe care le-a fcut el nsusi, n ceea ce priveste problema sufletului dup
moarte lucrurile l depsesc. Omul nu este Dumnezeu ca s stie cum este mai bine, si de aceea nu
i rmne dect s primeasc lucrurile asa cum le-a lsat Dumnezeu. Este de netgduit faptul c
dac Dumnezeu ar fi putut s i mntuiasc pe toti oamenii, atunci ar fi fcut-o si iadul s-ar fi
golit pe loc.

Dumnezeu i-a creat pe oameni astfel nct s ajung cu toti n rai, dar omul a ales pcatul. Si
dac Dumnezeu i-a lsat aceast libertate, nseamn c nu putea fi altfel. Dumnezeul Bisericii nu
este un Dumnezeu capricios care se joac cu destinele oamenilor, care alege s i bucure sau s i
chinuiasc n vesnicie. Dac Dumnezeu l-a creat pe om n asa fel nct s aib libertatea de a
alege pcatul si de a suporta consecintele sale, nseamn c asa este mai bine (chiar dac nu ne
este dat nou a ntelege de ce este asa).

Faptul c Dumnezeu ne-a fcut liberi arat c avem putinta de a nu l asculta, c avem putinta de
a ne ndeprta de El. Este greu de nteles pentru mintea omeneasc de ce Dumnezeu nu este mai
putin aspru n ncercarea de a-l convinge pe om s I se supun, de ce nu gseste mijloace pentru
a-i mntui pe toti oamenii.
Dumnezeu, Cel care cunoaste toate tainele vietii omenesti, nu a vrut ca omul s i fie rob.
Dumnezeu nu l-a creat pe om pentru c ar fi avut nevoie de ceva, pentru c ar fi vrut s fie slujit.
Atotputernicul Dumnezeu l-a creat pe om din dragoste, pentru ca omul s se poat bucura n
vesnicie de comuniunea cu El. Ori bucuria, ca si dragostea, nu se pot manifesta dect ntr-un
suflet liber. Nimeni nu poate descoperi vreun medicament care s bucure sufletul, si nici vreun
drog care s nasc n suflet sentimente de dragoste adevrat.

Dac sufletul nu vrea s se deschid fat de Dumnezeu, el trebuie s si asume consecintele

acestei alegeri. Dumnezeu nu are cum s mntuiasc pe nimeni cu forta. Dar n acelasi timp El
ncearc toate mijloacele pentru a ne mntui. Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a murit pe cruce pentru
pcatele noastre, vdind dragostea Sa pentru neamul omenesc. Este rndul oamenilor s rspund
dragostei artate de Dumnezeu. Si n functie de acest rspuns i asteapt fericirea sau osnda
vesnic.

Cei care vor s cread n mntuirea tuturor, att a celor cu viat curat ct si a celor care au murit
nepociti (conceptie denumit apocatastaz), se afl n contradictie cu nvttura Sfintei
Scripturi.

Aceast teorie condamnat de Biseric s-a rspndit totusi n secolul XX peste tot unde iubirea
patimilor a fost mai puternic dect iubirea virtutii. Un observator al mediului protestant,
Richard J. Buckham, constata c "pn n secolul al XIX-lea aproape toti teologii crestini au
sustinut realitatea chinului etern n iad... (pentru ei era) o parte la fel de indispensabil a credintei
crestine universale ca si doctrina despre Treime si ntrupare. ncepnd cu 1800, situatia s-a
schimbat n ntregime, si nici o nvttur traditional nu a fost abandonat pe scar att de larg
ca cea despre pedeapsa etern. Sustintorii ei printre teologii de astzi sunt mai putini ca
niciodat nainte... Printre cei mai putin conservatori, salvarea universal, fie ca sperant, fie ca
dogm, este acum att de larg acceptat nct multi teologi o presupun fr s mai caute dovezi"
[10;44].

Iat un fragment din descrierea unei slujbe a charismaticilor: "ntr-o sear am predicat despre
iad. Peste tot oamenii au izbucnit n rs. Cu ct le vorbeam mai mult despre iad, cu att rdeau
mai mult." [49;41]; (chiar dac rsul patologic este specific charismaticilor, ironizarea nvtturii
despre iad este prezent n multe dintre gruprile "crestine").

Observnd n lumea occidental o larg rspndire a conceptiei mntuirii colective (iadul nefiind
considerat vesnic), putem vedea n ea o prim treapt pentru acceptarea teoriei rencarnrii. Iat
de ce gndirea new-age-ist se foloseste att de insistent de generoasa idee a mntuirii tuturor,
mult mai aproape de inimile celor care vd n ea izbvirea de suferinta vesnic.

Biserica Ortodox nu a preferat si nu prefer nimic adevrului. Chiar dac uneori adevrul este
asemenea unei doctorii amare, el este singurul care duce la mntuire. nvttura despre
apocatastaz a fost condamnat de mai multe ori de-a lungul istoriei: "Dac cineva nvat sau
cuget c pedeapsa demonilor si a oamenilor pctosi nu va fi vesnic, ci va avea un sfrsit, si c
atunci va avea s urmeze o restabilire a tuturor n fericire, s fie anatema" [61;162]. Sinodul ce a
avut loc la Constantinopol n 543 a hotrt: "Dac cineva crede n fabuloasa preexistent a
sufletelor si n acea condamnabil restaurare (apocatastaz), adic restabilirea tuturor lucrurilor
cum erau la nceput, s fie anatema" [61;162].

Conceptia despre rencarnare este strns legat de cea despre preexistenta sufletelor. Biserica
nvat c sufletele omenesti nu au fost create de la nceputul lumii sau c ar fi "scntei divine",
prticele de dumnezeire. Sufletul fiind creat de Dumnezeu nu poate s fie o parte desprins de
Creator. Asa cred numai cei care confund creatia cu Creatorul si sustin vechile idei panteiste.

Dumnezeu a rnduit ca sufletul s existe din aceeasi clip n care apare si embrionul uman n
care se va slslui. Astfel, ftul creat este rod al dragostei printesti, nefiind posibil existenta
unui suflet care are libertatea de a se ntrupa (si nici mcar de a exista) independent de printi.

Att n teoria rencarnrii ct si n cea a preexistentei sufletului se poate observa foarte usor o
implicatie direct: dac sufletul exist independent de printi, si de-a lungul mai multor vieti
fiecare suflet a avut mai multe perechi de "printi", unicitatea relatiei printe-copil dispare. Odat
cu ea dispare fundamentul dragostei dintre printi si copii, dragoste care st la baza familiei.
Dac n societatea hindus anumite traditii foarte puternice mentineau strns legtura dintre
printi si copii, chiar dac acestia credeau n rencarnare, n societatea contemporan, refractar
fat de orice form de traditionalism, credinta n rencarnare genereaz puternice conflicte ntre
generatii, tinerii cutnd cu orice pret s si manifeste independenta fat de cei pe care nu i mai
recunosc drept printi n adevratul sens al cuvntului.

Binenteles c nu implicatiile sociale ale acestei credinte orientale sunt cele mai grave, ci cele
duhovnicesti. Cel ce crede n rencarnare nu recunoaste nvttura Bisericii despre Judecata
sufletelor si despre nvierea mortilor. Pentru c totusi foarte multi oameni cred c au gsit n
Sfnta Scriptur dovezi despre rencarnare, si implicit neag c s-ar afla n rtcire, s ne oprim
putin asupra textelor de Dumnezeu inspirate.

"Vine ceasul n care toti cei din morminte vor auzi glasul Lui, si vor iesi cei ce au fcut cele
bune, spre nvierea vietii, iar cei ce au fcut cele rele, spre nvierea osndirii" (Ioan 5, 28-29).

"Iar dac se propovduieste c Hristos a nviat din morti, cum zic unii dintre voi c nu este
nviere a mortilor? Dac nu este nviere a mortilor, nici Hristos n-a nviat. Si dac Hristos n-a
nviat, zadarnic este atunci propovduirea noastr, zadarnic si credinta voastr. (...) Dar acum
Hristos a nviat din morti, fiind nceptur (a nvierii) celor adormiti. C de vreme ce printr-un
om a venit moartea, tot printr-un om si nvierea mortilor. Cci precum n Adam toti mor, asa si n
Hristos toti vor nvia." (I Cor. 15, 12-22).

"Dar va zice cineva: Cum nviaz mortii? Si cu ce trup au s vin? Nebun ce esti! Tu ce semeni
nu d viat, dac nu va fi murit. Si ceea ce semeni nu este trupul ce va s fie, ci grunte gol,
poate de gru, sau de altceva din celelalte (...). Asa este si nvierea mortilor: se seamn (trupul)
ntru stricciune, nviaz ntru nestricciune" (I Cor. 15, 36-42).

"Mortii Ti vor tri si trupurile lor vor nvia" (Isaia 26, 19). "Eu stiu c Rscumprtorul meu
este viu si c El, n ziua cea de pe urm, va ridica iar aceast piele a mea ce se destram" (Iov 19,
25).
Considerm potrivit pentru ncheierea acestui mnunchi de citate scripturistice reproducerea
unei afirmri clare a nvierii, care poate fi gsit de oricine vrea s nteleag nvttura biblic
despre acest subiect: "Fost a mna Domnului peste mine si m-a dus Domnul cu Duhul si m-a
asezat n mijlocul unui cmp de oase omenesti, si m-a purtat mprejurul lor; dar iat oasele
acestea erau foarte multe pe fata pmntului si uscate de tot. Si mi-a zis Domnul: "Fiul omului,
vor nvia oasele acestea?" Iar eu am zis: "Dumnezeule, numai Tu stii aceasta". Domnul ns mi-a
zis: "Prooroceste asupra oaselor acestora: Iat Eu voi face s intre n voi duh si veti nvia. Voi
pune vine pe voi si carne va creste pe voi; v voi acoperi cu piele, voi face s intre n voi duh si
veti nvia si veti sti c Eu sunt Domnul". Proorocit-am deci precum mi se poruncise. Si cnd am
proorocit, iat s-a fcut un vuiet si o miscare si oasele au nceput s se apropie, fiecare os la
ncheietura sa. Si am privit si eu si iat erau pe ele vine si crescuse carne si pielea le acoperea pe
deasupra, iar duh nu era n ele. Atunci mi-a zis Domnul: "Fiul omului, prooroceste duhului,
prooroceste si spune duhului: Asa grieste Domnul Dumnezeu: Duhule, vino din cele patru
vnturi si sufl peste mortii acestia si vor nvia!" Deci am proorocit precum mi se poruncise si a
intrat n ei duhul si au nviat si multime mult de oameni s-au ridicat pe picioarele lor." (Iez. 37,
1-10)

Citatele de mai sus sunt foarte explicite si sunt suficiente pentru cei care vor s afle nvttura
biblic despre viata de dup moarte si s gseasc dovezi mpotriva teoriei rencarnrii.

Nimic nu este mai potrivnic acestei rtciri dect nvierea lui Hristos. Totusi, dusmanii
adevrului nu s-au sfiit s denatureze textul biblic pentru a-si apra ideile. Cele mai cunoscute
pasaje pe care le invoc ei sunt cele privitoare la Sfntul Ioan Boteztorul - pe care l consider
rencarnarea Sfntului Prooroc Ilie, si la omul orb din nastere, despre care ucenicii L-au ntrebat
pe Hristos: "nvttorule, cine a pctuit: acesta sau printii lui, de s-a nscut orb? (rspunsul la o
asemenea ntrebare poate s clarifice problema rencarnrii - n.n.) Iisus a rspuns: Nici el n-a
pctuit, nici printii lui, ci ca s se arate n el lucrrile lui Dumnezeu." (Ioan 9, 2-3)

Din acest pasaj, ereticii trag concluzia c omul s-a nscut orb din cauza unor pcate svrsite
ntr-o viat anterioar. Dar dac aceasta ar fi fost situatia, atunci Hristos ar fi rspuns simplu:
"Omul acesta sufer din cauza pcatelor din viata pe care a trit-o mai nainte." Fiul lui
Dumnezeu nu a mintit niciodat, nu avea de ce s tgduiasc adevrul; El S-a ntrupat tocmai
pentru a le mprtsi oamenilor tainele mntuirii.

Ne oprim acum asupra celui mai controversat pasaj referitor la aceast problem, permanent
invocat de fanii teoriei rencarnrii; cel privitor la nainte Mergtorul Domnului, Sfntul Ioan
Boteztorul: "Adevrat zic vou. Nu s-a ridicat ntre cei nscuti din femeie unul mai mare dect
Ioan Boteztorul. (...) Si dac voiti s ntelegeti, el este Ilie, cel ce va s vin..." (Matei 11, 11-
14).

Textul este scurt si precis. "Cine poate contesta c Sfntul Ilie s-a rencarnat n Ioan Boteztorul?
Cum rstlmceste Sfnta Traditie, care neag rencarnarea, aceste cuvinte ale lui Hristos?" - se
ntreab credinciosii murdriti de noroiul rtcirii.

Dac ntr-un singur fragment din Noul Testament s-ar gsi referiri favorabile teoriei rencarnrii,
atunci ar fi clar c nvttura Bisericii este potrivnic adevrului. Dar nainte de a ne pripi s
afirmm asa ceva, s vedem dac poate fi sustinut teoria rencarnrii prin citatul anterior. n
primul rnd, nainte ca Sfntul Ilie s se poat rencarna, el trebuia s moar. Nu gsim nici o
referire n Sfnta Scriptur privitoare la moartea Sfntului Ilie. Gsim n schimb descrierea
ridicrii sale la cer, ntr-un car tras de cai de foc (n IV Regi 2, 11). Presupunnd totusi c Sfntul
Ilie s-ar fi rencarnat n Sfntul Ioan Boteztorul, nseamn c pe Muntele Tabor, cnd n fata
celor trei ucenici ai Si Hristos S-a schimbat la Fat, trebuia ca alturi de Sfntul Prooroc Moise
s l vad pe Sfntul Ioan Boteztorul, si nu pe Sfntul Ilie. Doar Sfntul Ioan, fiind mai mare
dect toti cei nscuti din femeie, era mai mare si dect Sfntul Ilie, si nu avea de ce s si ascund
identitatea. Doar el l botezase pe Hristos. Si dac n ultima rencarnare fusese Sfntul Ioan, nu
avea cum s se arate ca Ilie.

Sfnta Traditie explic pasajul scripturistic de mai sus prin faptul c Mntuitorul a spus despre
Sfntul Ioan Boteztorul c este Ilie, artnd astfel harisma profetiei si puterea propovduirii
adevrului cu care a fost nzestrat, vrnd s i conving pe ucenici de importanta mesajului
nainte-Mergtorului.

Cei care cred c au gsit n pasajul despre Sfntul Ioan dovada rencarnrii nu mai au cum s
nege faptul c s-au nselat. Asa se nseal toti cei care, fr a citi cu atentie cuvintele
Evangheliei, se grbesc s interpreteze anumite fragmente dup propriile cugete, sau mai bine zis
dup cum i insufl diavolul. Acestia ns nu vor s cunoasc nvttura Sfintei Scripturi, ci
numai s gseasc n ea argumente pentru propriile rtciri. Cci dac ar vrea s se mprtseasc
de adevrul Evangheliei, atunci ar ntelege c fiecare om are de trit pe pmnt o singur viat, si
c toti mortii vor nvia.

Cu mult mai grav este rtcirea celor care cred n rencarnare atunci cnd sunt preoti, si cnd
ncearc s gseasc anumite puncte de legtur ntre aceast erezie si nvttura Bisericii. Este
foarte mic numrul clericilor ortodocsi (sau mai bine-zis ex-ortodocsi) molipsiti de acest virus.
Dar n ceea ce priveste clericii catolici, situatia este mai grav. Deschiderea are loc la mai multe
nivele, de la cel al cochetrii cu aceast idee pn la cel al justificrii teologice. Din clipa n care
se accept posibilitatea rencarnrii, chiar numai ca o ipotez demn de luat n seam, ne aflm
departe de predaniile Sfintilor Printi; si ne aflm aproape de cel care seamn ndoiala, de
diavol...

"Problema pe care Biserica o are n privinta rencarnrii este c, potrivit cu aceast doctrin,
unicitatea persoanei pare eliminat, deoarece la fiecare nou nastere eul devine un alt individ
care nu-si mai aminteste nimic despre cel precedent, afirma printele Andreas Resch de la
Academia Alfonsian din Roma. Rmne atunci s ne ntrebm care este nucleul autentic al
personalittii: trupul sau sufletul care trieste n el? Mai este apoi nc o problem: rencarnarea
prevede la sfrsit un fel de renviere, pentru c parcurgnd drumul renasterilor eu m eliberez de
necesitatea de a m mai rencarna si intru n absolut. n felul acesta se nltur, ntr-un anumit
sens, mediatiunea lui Hristos, ntruct omul se mntuieste prin rencarnare, adic prin sine nsusi,
nemaiavnd nevoie de nimeni.

Acestea sunt problemele; ne-am putea ntreba ns dac rencarnarea nu poate fi pus n armonie
cu Biserica catolic interpretnd-o ca pe un fel de desvrsire, n ntelesul pe care noi, catolicii, l
dm Purgatoriului, care printre altele nseamn tocmai desvrsire. (...) Personal sunt interesat de
problema rencarnrii, ntruct foarte multi oameni din lume cred n ea: e vorba de milioane de
persoane, si noi trebuie s ne aflm n dialog cu ele, pentru a ncerca s ne recuperm credintele
comune, care sunt mai numeroase dect credem" [29;108].

Si nc o pozitie asemntoare, apartinnd purttorului de cuvnt al Arhiepiscopului anglican din

Canterbury: "Acesta nu este un subiect asupra cruia exist preri crestine oficiale. Asa cum
probabil stiti, cu mult timp n urm Biserica a respins orice idee despre rencarnare. De atunci, nu
au aprut dovezi care s impun reconsiderarea acestui subiect. Sunt sigur c, dac vor aprea
astfel de dovezi, acestea vor fi luate n discutie; dar, pentru moment, cele care exist trebuie puse
cel putin, n categoria "nedovedit"" [32;155].

Iat dou idei interesante, specifice lumii occidentale: chiar dac Biserica s-a pronuntat cu timp
n urm mpotriva unor erezii, astzi nu mai exist "preri oficiale" privitoare la acestea; si dac
vor aprea dovezi care s contrazic nvttura Bisericii, aceasta ar putea fi ajustat.

O astfel de abordare a problemei este caracteristic celor care s-au ndeprtat de Sfnta Traditie.
n numele gsirii unei punti ctre milioanele de oameni aflati n rtcire, n numele gsirii unor
ndoielnice "credinte comune", se deschid usile rtcirii. Iar acestor milioane de oameni diavolul
le-a furnizat o grmad de dovezi favorabile rencarnrii, dovezi care celor slabi n credint le
arat c nvttura Bisericii este gresit.

Iat un exemplu: o fetit indianc sustinea c si aducea aminte ce i s-a ntmplat n viata
anterioar, n care a trit sub numele de Sudha: ""La 5 octombrie 1978, pe cnd fetita mea avea
un an, sotul meu si cu infirmiera m-au ucis. M-au strangulat.... ". Glasul micutei Meenu e plin de
groaz n timp ce evoc din nou scena, ochii i se umplu de lacrimi. Dar amintirile nu se opresc
aici: pentru a face s dispar cadavrul, cei doi amanti l-au pus ntr-o lad, pe care apoi au
ncrcat-o ntr-un tren cu intentia de a o arunca n Gange, atunci cnd trenul avea s treac peste
fluviu. Dar diavolul si-a vrt coada: cznd din tren, lada nu s-a oprit n fluviu, ci pe pod, unde
a fost vzut si deschis. Astfel cadavrul a fost descoperit si doctorul a fost condamnat pentru
omucidere la nchisoare pe viat. Dincolo de ntmplarea povestit n toate amnuntele ei,
Meenu a dat multe detalii n legtur cu viata ei precedent: de pild, numele tatlui ei si a altor
membri ai familiei. Povestea s-a rspndit si a ajuns astfel si la urechile tatlui lui Sudha, care s-a
dus imediat n satul Bethar pentru a o cunoaste pe fetita n care nefericita lui fiic se rencarnase.
Meenu l-a recunoscut pe dat, l-a mbrtisat si de atunci s-a atasat de el spunndu-i tat.

Ulterior micuta a fost dus la Kampur si, pe cnd strbteau podul peste Gange, ea a indicat cu
precizie locul n care czuse lada care continuse cadavrul "su". La Kampur a gsit singur
strada si casa unde a recunoscut pe mama, pe frati, pe cumnat, pe diferite rude si prieteni,
precum si obiectele sale personale, hainele si chitara la care n cealalt viat i plcuse s cnte"
[29;94].

Cazul de mai sus este un caz demn de luat n serios. Multi dintre cei care sustineau c si-au adus
aminte anumite lucruri din vietile anterioare, n stare normal sau de hipnoz, nu erau capabili s
spun amnunte precise privitoare la locurile n care sustineau c au trit.
Referitor la "amintirile" mprosptate prin hipnoz exist anumite suspiciuni serioase:
"informatiile furnizate de ctre personalittile evocate din "vieti anterioare" sunt dependente de
cunostintele existente la momentul respectiv (data regresiei hipnotice) n cultura mondial. n
multe cazuri, desi informatiile survenite pe aceast cale concord cu realitatea, prin descoperiri
ulterioare sunt infirmate, aruncnd o umbr de ndoial asupra veridicittii "vietilor anterioare".
n lucrarea lui Ian Wilson -Reincarnation - sunt aduse n discutie cteva asemenea cazuri. Unul
dintre ele se refer la o "personalitate" ce a trit n timpul domniei faraonului Ramses al III-lea.
n loc de a da numele folosit pe atunci pentru resedinta faraonului - conform descoperirilor
recente acest nume fiind No - "egipteanul" folosea numele Teba, dat de greci mult mai trziu.
Totodat, se stie c n Egiptul antic numele faraonilor nu era nsotit de numeralele ordinale.
Ramses al III-lea este un nume dat de egiptologi abia n secolul trecut, pentru claritate istoric.
(...) Un alt caz a desemnat o personalitate ce a trit n America de Nord n secolul al XI-lea, fiind
martor al invaziei vikingilor. n descrierea dat acestora, ei purtau coifuri cu coarne. Desi aceasta
este o cunostint comun pentru multi, mai recent s-a descoperit c vikingii nu foloseau
asemenea coifuri n lupt, dect n ritualurile religioase. n lupt foloseau coifuri conice. n mod
straniu, cunostintele avute de persoana supus regresiei hipnotice au conditionat mesajul
personalittii evocate din urm cu nou secole. Aceste fapte ne demonstreaz c "personalittile
anterioare" depind n mare msur de cea actual, strnind serioase ndoieli asupra veridicittii
metodei" [64;189].

Pe ct de mult reclam i se face hipnozei, a crei obiectivitate e considerat de necontestat de

ctre sustintorii ei, pe att de putin sunt cunoscute criticile legate de acest subiect. Dr. Larry
Garrett, un hipnotist american care a avut mai mult de 500 de pacienti crora le-a aplicat tehnica
de hipnoz regresiv, constata c amintirile subiectilor erau inexacte chiar si n ceea ce privea
evenimente normale din viata cotidian. Cei hipnotizati combinau amintirile cu elemente
imaginare: "De multe ori s-a ntmplat ca oamenii s nscoceasc tot felul de lucruri din dorinte,
fantezii, vise, lucruri de genul acesta... Oricine se ocup de hipnoz si realizeaz acest tip de
regresie va descoperi c de multe ori oamenii au o imaginatie att de vie, nct vor inventa te
miri ce, doar ca s fie pe placul hipnotistului" [60;132-133].

Sustinnd acelasi punct de vedere, Allenn Spraggett, un alt cercettor al experientelor de regresie
hipnotic, observa c "aceast metod este plin de riscuri, cel mai mare dintre toate provenind
din tendinta inconstient a mintii omenesti spre fantezia dramatic. Ceea ce apare prin hipnoz
poate fi la fel de bine un vis despre o existent anterioar, pe care subiectul si-ar fi dorit s o
triasc sau chiar crede, adevrat sau fals, c a trit-o Un psiholog a dispus unui grup de
subiecti n stare de hipnoz s-si aminteasc de o existent anterioar; ceea ce s-a si ntmplat,
fr absolut nici o exceptie. Cteva dintre relatrile astfel obtinute includeau numeroase detalii
chiar pline de culoare, deosebit de convingtoare Cu toate acestea, la o nou sedint,
rehipnotizati fiind, fiecare membru al grupului a reusit s lege toate detaliile atribuite initial unei
existente anterioare de surse normale: o persoan cunoscut n copilrie, scene dintr-un roman
citit sau dintr-un film vzut cu ani nainte, etc" [60, 133].

Desi unii consider c n marea majoritate "amintirile" din vietile anterioare sunt doar rod al
imaginatiei, altii consider c precizia relatrilor infirm aceast supozitie; M. Albrecht aprecia
la 90% rata de precizie a veridicittii relatrilor respective.
Jean Prieur, un cercettor al cazurilor de asa-zis amintire a vietilor anterioare observa c
"rencarnarea mguleste eul persoanelor care se simt dezamgite de o viat prozaic. Au trit
mereu la Roma, n Grecia, n Egipt, n India, n Tibet (tri binecunoscute si despre care stim
oricnd cte ceva), dar niciodat n Choresmia, n Atropaten, n Arachozia, tinuturi adevrate,
dar cunoscute doar de eruditi. Au fost mereu florentini, dar niciodat masageti, au fost aragonezi,
dar niciodat cherusci. Dar masagetii si cheruscii au existat cu adevrat. De ce nu s-ar
rencarna?" [18;294].

Ne-am ndeprtat putin de cazul micutei Meenu: aici nu ne aflm n fata unei sarlatanii. Cum
putea aceast fetit s cunoasc attea amnunte despre viata Sudhei, dac nu era ea nssi
rencarnarea acesteia?

Rspunsul corect poate fi dat de ctre cei care cunosc temeinic att nvttura Bisericii ct si
cazuistica manifestrilor diavolesti, asa cum apare ea n Vietile Sfintilor. Aici vedem c, posedati
de diavol, unii oameni au vorbit n limbi pe care nu le-au nvtat niciodat; c spuneau o
sumedenie de lucruri din vietile celor de lng ei, pe care numai dac ar fi fost de fat le-ar fi
putut afla. Dar tot aici vedem cum, dup repetate slujbe de exorcizare, acestia s au tmduit; si au
uitat limbile n care diavolul vorbea prin gura lor, si si-au pierdut iscusinta de a spune amnunte
din trecutul celorlalti.

Dup cum arat bogata experient a luptei mpotriva duhurilor ntunericului pe care o are
Biserica, si dup cum mrturisesc ntr-un glas Printii care triesc n vremurile noastre, n toate
cazurile de "amintire a vietilor anterioare" nu avem de-a face dect cu cazuri de posesie
demonic. Chiar dac acest verdict pare prea simplist celor dornici de explicatii paranormale,
acesta este adevrul.

S amintim aici rezerva pe care o au chiar "maestrii" indieni (care fiind nselati de diavol cred n
rencarnare, chiar dac din alte "motive") fat de cazuistica creia i se face atta publicitate. Sri
Somasundara Desika Paramachariya i scria lui Ian Stevenson: "Toate cele trei sute de cazuri pe
care le-ati studiat nu sunt argumente pentru rencarnare... Toate sunt posesiuni spirituale,
ignorate de nvtatii din Sudul Indiei" [64;195]. Desi ei nu si dau seama c duhurile care intr n
alte trupuri sunt ale dracilor, ci cred c sunt ale celor morti, iat c pn si unii maestri orientali
sunt capabili s observe c n aceste cazuri nu este vorba dect de posesie.

Vom argumenta aceast afirmatie cu dou cazuri interesante, asemntoare cu cel al micutei
Meenu: "Cazul Lurancy Vennum sugereaz o posesie si mai clar. Timp de cteva luni, si rareori
dup aceea, personalitatea lui Mary Roff (care a murit cnd Lurancy avea un an) a nlocuit total
personalitatea fetitei, posedndu-i trupul. Dup trecerea acelui timp Mary Roff s-a retras si
copilul a revenit la normalitate. Ct vreme ocupa trupul fetitei, Mary Roff pretindea c a ocupat
n mod temporar trupul disponibil al fetitei Lurancy Vennum" [64;195].

"n primvara anului 1954 un biat indian pe nume Jasbir, n vrst de trei ani si jumtate, s-a
mbolnvit de variol si a intrat n com, printii si creznd c a murit. Cteva ore mai trziu s-a
trezit si apoi si-a revenit. Dup cteva sptmni, fiind sntos, avea un comportament total
diferit. Pretindea c este un brahman pe nume Sobha Ram care a murit la vrsta de 22 de ani, n
22 mai 1954 (cnd s-a mbolnvit Jasbir n.n.). Vocea lui vorbea prin Jasbir. El spunea c dup ce
a murit un sadhu (un sfnt n.n.) l-a sftuit s intre n trupul lui Jasbir" [64;194]. Jasbir nu putea fi
rencarnarea lui Sobha Ram, pentru simplul motiv c cel din urm murise abia la trei ani dup
nasterea celui dinti. Jasbir a fost posedat de diavolul care se ddea drept Sobha Ram exact asa
cum micuta Meenu a fost posedat de cel care se ddea drept Sudha.

Ca o concluzie la aceast cazuistic, putem afirma c exist trei situatii:

- cnd avem de-a face cu o simpl sarlatanie, "amintirile" fiind rodul imaginatiei (mai ales cele
mprosptate prin hipnoz);

- cnd "amintirile" insuflate de diavol contrazic realitatea istoric sau cea geografic;

- cnd "amintirile" sunt corecte din punct de vedere istoric si geografic, fiind semn al unei
posesiuni demonice partiale sau, mai rar, chiar totale.

Dac primele dou situatii nu pot justifica existenta vietilor anterioare, cel de-al treilea caz - si
singurul demn de atentie - este o piatr de ncercare pentru cei a cror credint este slab. Dar
atunci cnd cineva este slab n credint ar face mai bine s rmn aproape de credinta Bisericii
si a sfintilor, chiar dac ar avea oarecare ndoieli, dect - avnd aceleasi ndoieli - s mbrtiseze
erezia (si acest sfat este valabil nu numai n cazul credintei n rencarnare, ci si n toate situatiile
n care credinta se clatin).

Unul dintre elementele care nu trebuie trecute cu vederea atunci cnd ne referim la rencarnare
este diferentierea dintre modul n care este nteleas aceasta de ctre orientali si de ctre autorii
new-age-isti. Un ex-printe catolic, apostatul Francois Brune, observa: "de fapt, curentele
ezoterice occidentale moderne sunt n total opozitie cu aceste conceptii budhiste si foarte
departe si de traditia hindus. (...) Occidentul nu a urmat orbeste conceptiile orientale.
Diferentele culturale erau, fr ndoial, prea profunde. (...) n acest sistem (al lui Rudolf Steiner
- n.n.) nu suntem deloc n contextul unei purificri treptate de tip indian; sau, mai precis,
purificarea duce la o adevrat mbogtire a personalittilor noastre. Accentul nu se pune pe o
despuiere, ci pe un progres. (...) Sinteza lui Rudolf Steiner, ca si aceea a lui Allan Kardec, este
net hristic. Hristos si asum si rezolv n el consecintele cosmice ale tuturor greselilor noastre.
n afar de aceasta, el d fiecruia forta necesar pentru a nfrnge povara karmei sale" [17;84].

Sub o aparent recunoastere a importantei lui Hristos, autorii new-age-isti rspndesc nvtturi
potrivnice credintei crestine. Si pentru c rencarnarea datorat legii karmice, asa cum o nteleg
orientalii, era o credint prea rece si prea dur pentru a putea fi acceptat n spatiul crestin, s-a
trecut la aceast alternativ mult mai atrgtoare: rencarnarea ca urcus spre o nou treapt
spiritual, ca mbogtire n cunoasterea adevrurilor eterne (trirea unei alte vieti pe pmnt nu
mai este considerat o ispsire a greselilor, ci o sans de progres liber asumat).

La autorii new-age-isti apare si ideea trecerii de la un regn inferior ctre un regn superior, de la
regnul mineral la cel vegetal, apoi la cel animal, la regnul uman si n cele din urm la cel supra-
uman. Aici rencarnarea apare ca o etap necesar pentru ca oamenii s si nteleag esenta
divin, s ajung la stadiul de supra-oameni.
n conceptia neopgn rencarnarea viitoare nu are de ce s apar ca ceva ru, ct vreme este o
poart spre noi culmi spirituale. Si n fata clericilor care combat varianta clasic-oriental a
rencarnrii (n care sufletul se tot rencarneaz pn si nimiceste orice tentativ de a se
manifesta, orice rmsit a personalittii), new-age-istii se apr afirmnd c rencarnarea de
care vorbesc ei este o nvttur care se ncadreaz foarte firesc n doctrina crestin.

Dar este foarte nepotrivit ca cineva s afirme c este crestin si c n acelasi timp crede n
rencarnare. Cele dou credinte se exclud reciproc. A fi crestin este un lucru esential si nseamn
a rmne ancorat n nvttura Bisericii. A crede n rencarnare nseamn a nu mai putea spune
nici mcar "Crezul", nseamn a nu mai astepta nvierea Mortilor. nseamn a fi ca acela despre
care psalmistul spune c "omul, n cinste fiind, n-a priceput. Alturatu-s-a dobitoacelor celor fr
de minte si s-a asemnat lor" (Ps. 48, 12).

Reproducnd un fragment din relatarea unei initieri n explorarea mistic a timpului, vom vedea
pn unde poate merge prostia uman, sau mai bine-zis cum si bate joc diavolul de cei care se
consider prea ntelepti pentru a mai lua n serios nvtturile Evangheliei:

""Aminteste-ti de felul cum triai ca peste", a sugerat Jean Houston la Sacramento.

Aproape o mie de persoane... s-au aruncat pe jos si au nceput s dea din "aripioarele" lor de
pesti, ca si cum s-ar fi deplasat prin ap.

"Noteaz ce simti cnd te deplasezi ca un peste. Cu ce seamn lumea ta, cum sun, cum
miroase, ce gust are? Acum, te deplasezi pe pmnt", a reluat Houston, fcndu-ne s trecem
prin stadiul de amfibie...

Apoi Houston a sugerat: "aminteste-ti complet ce triai cnd erai reptil... unii dintre voi au
nceput pe urm s zboare, altii s se catere n copaci"... Sala s-a transformat ntr-o adevrat
grdin zoologic, cu tot felul de zgomote si de miscri fcute de mamifere primitive, maimute si
primate.

Houston ne-a cerut apoi s ne amintim de vremea cnd eram "oameni primitivi" care tocmai sunt
pe cale s-si piard blana protectoare si s evolueze n oameni moderni.

Acest exercitiu deja intens care ne luase mai mult de o or s-a terminat prin urmtoarea
experient culminant: "acum vreau s mergeti mai departe, pn la urmtorul stadiu al evolutiei
voastre personale". Ne-am transformat ntr-o grmad de oameni care sreau de bucurie, uneori
singuri, altdat n grupuri, care n final si-au unit cu totii minile si vocile. Impactul era
electric...

Deveniserm o mare zvcnitoare de trupuri, aproape o mie de gospodine, terapeuti, artisti,

lucrtori sociali, clerici, educatori, medici si surori medicale... (care) umblau n patru labe, de-a
valma unii peste altii, bucurndu-ne si nvtnd din nou ceea ce era ascuns profund n amintirile
noastre" [37;87-88].
Lsnd la o parte caracterul delirant al acestui "show" new-age-ist, este interesant de observat
faptul c, pe ct de usor unii oameni reproseaz Bisericii c are o nvttur "numai bun pentru
adormit copiii", pe att de usor aceiasi oameni accept nvtturi lipsite de ratiune mai ales
pentru c vin n contradictie cu nvttura crestin. De aici ns nu se poate trage concluzia c
rencarnarea este acceptat numai de ctre gospodine si surori medicale, sau chiar medici si
educatori cu un nivel intelectual redus. Dac unora manifestrile gen "Sacramento" li se par
dubioase, simpliste sau chiar demonice, ngerul ntunericului le pune nainte o alt editie a
credintei n rencarnare, garnisit cu explicatii att de savante nct prefer s se multumeasc cu
faptul c sunt prtasi ai unor nalte nvtturi (chiar dac nu le nteleg).

Celor care prefer s cread n rencarnare desi vor s se numeasc pe sine crestini, prin gura
Sfintilor Printi care au propovduit nvierea mortilor Hristos le spune: "Sfntul Sinod Ecumenic
a hotrt c nimnui nu i este ngduit s nftiseze, s scrie sau s alctuiasc, nici (el nsusi) s
gndeasc, nici s nvete pe altul o alt mrturisire de credint. Ct despre cei care ndrznesc s
alctuiasc o alt (mrturisire de) credint, s o nftiseze altora spre nvttur, sau s
rspndeasc un alt Crez celor care vor s se ntoarc la cunostinta adevrului de la rtcirile
elinesti sau iudaicesti sau de la oricare alt erezie, acestia, dac sunt episcopi sau clerici, s fie
ndeprtati (episcopii de episcopie si clericii de cler), iar dac sunt monahi sau laici, s se dea
anatemei" [2;28].

ncheiem articolul privitor la teoria rencarnrii cu un cuvnt al Printelui Simeon Adrian: "Cei
care cred n rencarnare nu mai pot s cread si n nviere, n Hristos; sunt pgni, eretici sau atei
si nu pot avea nici o mprtsire cu Hristos, cu Biserica, fcndu-se de bunvoie mostenitori ai
iadului" [8;54

Bibliografie selectiva

1. Biblia sau Sfnta Scriptura, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Romne, Bucuresti, (E.I.B.M.B.O.R), 1994

2. Hotarrile Sfintelor Sinoade Ecumenice, Editura Sfntul Nectarie, 2003

3. Arhieraticon - adica rnduiala slujbelor savrsite cu arhiereu, E.I.B.M.B.O.R, Bucuresti, 1993

4. Molitfelnic - cuprinznd slujbe, rnduieli si rugaciuni savrsite de preot la diferite trebuinte ale
crestinilor, E.I.B.M.B.O.R, Bucuresti, 1998

5. nvatatura de credinta crestin ortodoxa - Catehism, Cluj, 1993

6. Patericul, Episcopia Ortodoxa Romna, Alba-Iulia, 1993

7. Achimescu, Nicolae, Noile Miscari religioase, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2002

8. Adrian, Pr. Simeon, Biserica, sectele si fratii mincinosi, Editura Pelerinul, Iasi, 1998
9. Ankerberg, John & John Weldon, Realitatea despre O.Z.N. si despre alte fenomene
supranaturale,

Editura Agape, Fagaras, 1997

10. Ankerberg, John & John Weldon, Realitatea despre viata dupa moarte, Editura Agape,
Fagaras, 1997

11. Ankerberg, John & John Weldon, Realitatea despre astrologie, Editura Agape, Fagaras, 1997

12. Atanasie cel Mare, Sfntul, Scrieri ( partea I), E.I.B.M.B.O.R, Bucuresti, 1987

13. Bastovoi, Savatie, n cautarea aproapelui pierdut, Editura Marineasa, Timisoara, 2002

14. Badulescu, pr. Dan, mparatia raului: New Age, Editura Christiana, Bucuresti, 2001

15. Blond, Georges, Furiosii Domnului, Editura Politica, Bucuresti, 1976

16. Briancianinov, Sfntul Ignatie, Despre vedenii, duhuri si minuni, Editura Sophia, Bucuresti,
2002

17. Brune, Francois, Hristos si karma, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1997

18. Brune, Francois, Mortii ne vorbesc, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1994

19. Chiril al Alexandriei, Sfntul, Anatematismele, Tipografia cartilor bisericesti, Bucuresti,

1937

20. Costian, Dan, Adevarul despre Yoga, Editura Valmi

21. Crainic, Nichifor, Dumitru Staniloae, Razvan Codrescu, Radu Preda, Pentru o teologie a
neamului, Editura Christiana, Bucuresti, 2003

22. Damaschin, Sfntul Ioan, Dogmatica, Editura Scripta, Bucuresti, 1993

23. Dionisie Areopagitul, Sfntul, Epistole, Editura ALL, Bucuresti, 1994

24. David P.I., diac., Invazia sectelor, Editura Christ, Bucuresti, 1997

25. Efrem Athonitul, Despre credinta si mntuire, Editura Bunavestire, Galati, 2003

26. Efrem Vatopedinul, arhim., Cuvnt din Sfntul Munte, Editura Rentregirea, Alba-Iulia, 2001

27. Filaret, pr. Ioan, Crestinism si yoga?

28. Floca, Ioan N., arhidiac. prof. dr., Canoanele Bisericii Ortodoxe, Sibiu, 1993
29. Giovetti, Paola, Straniu si inexplicabil, Editura Agni, Bucuresti, 1995

30. Good, Timothy, Ei sunt aici, Editura Valdo & Savvas Press, 1993

31. Groothuis, Douglas, Portrete istorice atribuite lui Isus din Nazaret, Editura Ariel, Timisoara,
1995

32. Harrison, Peter & Mary, Viata nainte de nastere, Editura Europolis, Constanta, 1993

33. Henri, Claude, conte de Saint-Simon, Noul crestinism, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001

34. Hrisostom de Etna, Arhiepiscopul & Episcopul Auxentie de Foticeea, Scriptura si Traditie,
Editura Bunavestire, Galati , 2003

35. Hristodul Aghioritul, ierom., La apusul libertatii, Editura Sophia, Bucuresti, 1999

36. Hunt, Dave, Pacea globala si aparitia lui Anticrist, Editura Agape, Fagaras, 1997

37. Hunt, Dave & T. A. Mc Mahon, Seducerea crestinatatii, Editura Agape, Fagaras, 1996

38. Ioan Gura de Aur, Sfntul, Scrieri (partea a III-a), E.I.B.M.B.O.R, Bucuresti, 1994

39. Ioan de Kronstadt, Sfntul, Spicul viu, Editura Sophia, Bucuresti, 2002

40. Ilie Cleopa, arhim., Calauza n credinta ortodoxa, Editura Sfintei Manastiri Sihastria, 2001

41. Ilie Cleopa, arhim., Despre vise si vedenii, Editura Bunavestire, Bacau, 1994

42. Irineu al Lyonului, Sfntul, Demonstratia propovaduirii apostolice, E.I.B.M.B.O.R.,

Bucuresti, 2001

43. Kernbach, Victor, Dictionar de mitologie generala, Editura Stiintifica si Enciclopedica,

Bucuresti, 1989

44. Kernbach, Victor, Enigmele miturilor astrale, Editura Albatros, Bucuresti

45. Marler, John & Andrew Wermuth, Tinerii vremurilor de pe urma, Editura Sophia, Bucuresti,
2002

46. Movila, Sfntul Petru, mpacarea Bisericii Ortodoxe, Iasi, 2002

47. Negureanu, Cristian, Civilizatiile extraterestre si a III-a conflagratie mondiala, Editura Datina

48. Nietzsche, Friedrich, Antihristul, Biblioteca Apostrof, 1996

49. Novak, Adolf, Miscarea carismatica, Editura Lumina Lumii, Korntal, 1995
50. Paisie Aghioritul, Cuviosul, Cu durere si dragoste pentru omul contemporan, Schitul Lacu,
2000

51. Paraskevaidis, mitrop. Hristodoulus, Razboiul mpotriva satanei, Editura Anastasia,

Bucuresti, 1998

52. Paulus, Stefan, Nostradamus - 1999, Editura Antet, 1998

53. Patrut, Adrian, De la normal la paranormal, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991

54. Petroaia, diac. Lucian, Nu este sfrsitul lumii n anul 2000, Editura Episcopiei Dunarii de
Jos, Galati, 1998

55. Pop, P.S. Irineu Bistriteanul, Sfntul Irineu de Lyon - polemist si teolog, Editura Cartimpex,
Cluj, 1998

56. Popovici, arhim. Iustin, Biserica Ortodoxa si ecumenismul, Manastirea Sfintii Arhangheli,
2002

57. Popovici, arhim. Iustin, Biserica si statul, Schitul Sfntul Serafim de Sarov, 1999

58. Rodion, pr., Oameni si demoni, Manastirea Slatioara, 1996

59. Rose, ierom. Serafim, Ortodoxia si religia viitorului, Cartea Moldovei, Chisinau, 1995

60. Rose, ierom. Serafim, Sufletul dupa moarte, Editura Anastasia, Bucuresti, 1996

61. Sachelarie, ierom. Nicodim, Pravila bisericeasca, Parohia Valea Plopului, Prahova, 1999

62. Savin, Ioan Gh., Iconoclasti si apostati contemporani, Editura Anastasia, Bucuresti, 1995

63. Teofan Zavortul, Sfntul, Tlcuiri din Sfnta Scriptura pentru fiecare zi din an, Editura
Sophia, Bucuresti, 1999

64. Valea, Ernest, Crestinismul si spiritualitatea indiana, Editura Ariel, Timisoara, 1996

65. Vasile, Danion, Darmarea idolilor, Editura Bunavestire, Galati, 2002

66. Vasile, Danion, Jurnalul convertirii, Editura Bunavestire, Galati, 2002

67. Velimirovici, P.S. Nicolae, Raspunsuri la ntrebari ale lumii de astazi, Editura Sophia, 2002

68. Vlachos, mitrop. Hierotheos, Cugetul Bisericii Ortodoxe, Editura Sophia, Bucuresti, 2000

69. Weiss, Brian, O marturie a rencarnarii, Editura Lotus, Bucuresti, 1992

70. Wurtz, Bruno, New Age, Editura de Vest, Timisoara, 1994

71. *** Crmpeie de viata - Din viata si nvataturile Parintelui Epifanie, Schitul Lacu, 2000

72. *** ELTA - Revista de metafizica, nr. 5/1993

73. *** Evanghelii apocrife, Editura Humanitas, Bucuresti, 1996

74. *** Evanghelia dupa Toma, Editura Arca, Bucuresti, 1993

75. *** Fenomenul sectelor sau al noilor miscari religioase, document oficial al Vaticanului,
tiparit n limba romna de Misionarii Verbiti, com. Sabaoani

76. *** Pelerinul rus, Editura Sophia, Bucuresti, 1998

77. *** Sfnta Lumina pascala de la Ierusalim, Schitul Sfntul Serafim de Sarov

78. *** Viata si nvataturile Cuviosului Parinte Filothei Zervakos, Editura Orthodox Kypseli,
Tesalonic, 1994

79. *** Ce sa credem despre New Age, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice, Bucuresti,
2002

80 . Balan, arhim. Ioanichie, Viata Parintelui Cleopa, Editura Mitropoliei Moldovei si Bucovinei,
Iasi, 1999

81. Irineu de Lugdunum, Sfntul, Demonstratia propovaduirii apostolice, E.I.B.M.B.O.R,

Bucuresti, 2001

( Extras din cartea : DESPRE RENCARNARE SI INVAZIA

EXTRATERESTRA -- de Danion Vasile )

[ dreapta credint ] [ drumul sufletului dupa moarte ] [ yoga ] [ magie. vrjitorie ] [ diavol ]
[ sex ] [ avort ] [ noroc ] [ superstitii ] [ OZN ] [ muzica rock ] [ bioenergie ] [ horoscop ]
[ noile buletine 666 ] [ alte religii ] [ televizor ] [ vise ] [ stiint si religie ] [ pcate ] [ canoane ]
[ cstorie familie ] [ rugciuni ] [ cum postim ] [ asceza ] [ foto galerie ] [ interviuri online ]
[ psaltic MP3 ] [ calendar ortodox ] [ crti ] [ duhovnici ] [ noutti ] [ index ]