PADURILE DIN LOISY doreste si stie (in mod indrepti povestea (daca Achab va reugi si captureze Balena, dact Leopold Bloom il va fatélni , dupa ce i ase cut el intdmplaitor de céteva ori pe par descopere cum instruiegte pas povestirea care il ru a afla cum © sf se termine i, de obicei e de-ajuns si 39 eninceput sa in| devenit cititorul-model in adeviratul infeles Poate cii textul in care vocea autorului ‘modul cel mai expli lui de al dloilea hivel este un celebru roman polifist, The Murder of Roger Ackroyd de Agatha Christie. Cunoasteli cu tof povestea, an farator vorbeste la persoana inidi si povesteste ‘cum Hercule Poirot, pas cu pas, si descopere vinovatul, numa oh slarsit aflim din gura lui Poirot c& povesteste gi ed nici culpa. Dar in timp ce-s larea si se preys utonul se adeseaza direct cititorlor sii. De fap, Hor este o figura ambigui, deoarece nu este care spune “eu mod aproape Naratorul i invita deci pe ra cli dlc la inceput deoarece, afirma el, daca cititorul ar fh feet farunzitor, siar fi dat scama ci el n-a’minjit absolut deloc. Cel mult a fost ret spune noi, un text © © masin la o noua fectura, ci il ajuta si fizie pe cititorul de al doilea nivel ea facd asta, citénd pind la ura unele fraze din capitolele Sunt edt se poate de mulfumit de darurite mele | sertitonicest. De exemplu, ce anume ar putea fi mai precis $i mai cu grija seris deat frazele urmatuare? 40 ee | ‘Serisourea fusese preduid la orele noud fara doudzeci. Era exact noud fara zece cand Lam eirasit, fires ca el s-o fi citit. Am ezitat cu mana ‘Pe clanja usii, $i m-am {ntors intrebdinducmdl dacd facusem totul’" Toate astea sunt adevarate, Dar si Presupunem ca, dupa prima frazd, eu as fi us un sir de puncte-puncte Nu s-ar fi iscat spoman inreburea: “ce's-a intémplat in acele zece minute? Aluns aici, naratorul explici ce anume ficuse ou adevarat in cele zece minute. Apoi continua: Trebuie sa mérurisese ca a fost pentru mine un soc atunci cand, iegind pe usd, mam trezit Safit-n faydé cu Parker. Nici imprejurarea asta nam treeut cu vederes cen ° consemna foarte fidel Mai tarziu, pe urma, atunci cand, dupa ce se descoperise cadavrul, am irimis majordomul sg telefoneze |a politie, edt de ponderate gi de judiciouse astea: “Am ficut putinul care trebuia flicut! Frecajtmadlevar nimic altceva decdt si-mi var dictafond in valijoara, si sii pun la loc fotoliul cu spatele la perete.”* Nu intotdeauna, fireste, autorul model este asa de faplicit. Dac’ ne intoarcem la Sylvie, ne wisim, di npotriva, in fafa unui autor care poate c& nu voia ‘ca noi at recitim, Saul poate ci voia si o facem, dar fra sa infelegem ce ee ® Ledssassinio di Roger Ackroyd, Trad, Giuseppe Motta, Milano, Mondadori Oscar del Giallo, 1978, pp. 230-231. din cauza titlului primei edit ne, aceastil oper este cunoscutd ‘multora ca De la ora noud la zece. 41Pe care oricine dintre noi ar fi dispus si le exprime dupa o prima lecturd a nuvele Ceea ce avem aici, tablourile acelea de o culoare in realitate ...dar pe care le vedem ne sunt evocate de muzica, Adesea, vedem, ‘ceva nedefinit si obsedant ca -- 0 atmosferdi albastruie si purpurie”. Ceva care sta in cuvinte”, ci “totu persoane din Sylvie sunt netede, precise, de o claritate neoclasicd. De fapt, ceea ce nu reugeste cititorul sa Priceapa este in ce moment al timpului se afl, Cum a seris Georges Poulet in Les metamorphoses du cercle, “trecutul * “Gérard de Nerval”, in Co Seri trad. Paolo Giornate di letwura, Torino, Binaudi, 1958, pp. 177-178. * Ibid, p.182, Jjoaca hora in j se bazeazi pe 0 ‘nainte (sau a ii migcdri narrative pe care Genette le- rolepsa) si pe anu forma de cutie analepse incastrate Cand ne este 1 (timpul despre care se nareaza, care poate acum dowd ore sau a persoana in refere la ceva care se nareaza, i personajele pot si se nte de 43alerge in fiecare dimineafa (analepsa bine, era pal Sho si-fi spun c& am ingeles abia pe urma de ce (prot ~ asadar, zice ...ah, ne rivaseste de- Povestiri prin-un joc amejitor de analepse $i prolepse. Naratorul iubeste 0 actrifé, fara si poate fi impartasiti, Pagina ‘un propria-i copilarie, se intoarce acasi inlre veghe si somn, igi aminteste de dou fete, Sylvie Adrienne. Adrienne fusese un fel de blonda, inalta si zveltd, “miraj de glor sdngele familiei Valois curgea in in timp ce Sylvie © {arancufa cu ochi » copilireste geloasa de ratorul i-o da Adriennei, Dupa eéteva ore de nesom ia trasurd gi si se duca in daca iubirea he aflam intr-un trecut mai ap i le atvibuise h atorul ar putea astimpere setea matusa_ Syh le trecute, par s& pr Dar e prea térziu, naratorul s ze posibila lor fericire sau prea devreme. in ziua Povestire parca in treacdit), mbat. A deveriain lla | yl ma g - iar “elle phrasait n sfirsit, © pe cale si se etsAloreascd cu fratele de lapte si prietenul din copiliie al narato care infelege ci timpul irecuperabil, si c& el si-a pi tr-o buna zi ocazia Naratorul, din nou la Paris, va reusi in sfargit si aiba 0 legAturi amoroasi cu Aurélie, actrija. Tar in acest Povestirea se accelereazi: naratorul traieste cu Auré| ie, descoperii ci in realitate n-o iubeste, ‘impreund cu ea se mai intoarce céteodata in satul lui Sylvie, mami fericitd, prietena, poate gi sora. in ul , naratorul, dupa ce a fost parasit de iubitt (sau s-a lasat Pirisit), mai vorbeste © dati cu Sylvie, meditind asupra sale pierdute. nea ar putea fi foarte banal, dar intretdierea de analepse gi prolepse o face ca prin farmec ireald. Cititor asa cum spunea Proust, ¢ obligat ca “in fiece moment si se intoarea indarat, la paginile anterioare, ca sh vada unde ee alli, daca e vorba de prezent sau de intoarcere in trecur??® tl de ceata este att de acaparator, ineat de obicei cititorul da gres in aceasti incercare. Se infelepe de ce Proust, care e alt de fascinat de cautarea timpului pierdut, si are-si va incheia opera sub semnul timpului repisit, « vazut in Nerval un maestru, un predecesor — pe care insa nu a reusit si-I depiseasca, cu toate cdi acesta si-a pierdut Propria-i batalie cu timpul, Dar cine-i cel care pi autor emy de batilia? Gérard Labrunie, enit si se sinucida, Nerval, autorul model, Pe cnd scria Syivie, Labrunie statuse de mai tnulte ori in case de siinatate, intr-o stare mintala destul de critica, iar in Aurélia (11,3) ne povesteste cum anume lucra: a a eed igrard de Nerve Contre Sainte-Beuve, p.183, 46 im seris cu greulate, aproape intotdeauna cu creionul, pe foi disparate, lasindu-ma in voia caprieiilor fanteziei sau a uunei plimbari”. EI scria in felul in care cititorul empiric citeste la inceput, fra a identifica conexitnile temporale, adicd ce este inainte si ce vine dupa. Proust va spune c& Sylvie “e’est le réve d’un réve”, insk Labrunie scria cu adevarat ca si cum ar fi visat. Nu la fel si Nerval ca autor model. Aparenta incertitudine asupra timpurilor gi asupra locurilor care constituie farmecul lui Sylvie (gi care-L vari in crizi pe cititorul de primul nivel) se spri ini pe o Strategie narativa si pe o tactic’ gramaticalé perfect ca ‘mecanismul unui ceas ~ care insi poate apirea numai in ochii cititorului model de nivelul al doitea. Cum putem deveni cititori model de nivelul al doilea? Se cere sii reconstituim succesiunea evenimentelor pe care haratorul a pierdut-o practic, pentru ca apoi si infelegem nu atét felul cum a pierdut-o el, naratorul, ci cum anume Nerval il face pe cititor sa © piarda, Ca sa infelegem ce anume trebuie s& facem, se cere si reluim 0 temi fundamental’ a tuturor teoriilor modeme ale narativitiii, aceea pe care form: diferenta dintre fubula fabules np. Timps FIGURA 6 7Povestea lui Ulise, fie cea relatata de Hon feconstruiti de Joyce, le era probabil inainte de a fi sctisi Odiseeu flacari si mer, fie cea cunoscutd grecilor gi Ulise paraseste Pierde cu tovarasii. sai pe mare. int Si monstri_ inspaimantator, board in infer devine prizonierul titori gi se reuneste eu Penelopa, ial T ants (2PBE in mod liner, dela nar hifial T, catre un moment final Tx (Figura 6), foarte dilerit. Odiseea incepe wea voce pe care Putem sa waditiei, Feat cantarea, sau cu momentul in care noi sa citim, in orice caz, subiectul incepe Ja and Ulise este deja prizonier ta ps0. Scapa de capeanele ei amoroase. naufiges clin momentul asta (pe care-I vom nung To, $i cate corespunde cantul a. Povestea se reia de pentru p ale erou vorbeasca textul ne nsesem in cantul al optulea, “S\esle cate Ithaca, unde igi va incheia ispravile (Figura 7): 48 i povesteste | SUBIECT Timp, Exist povesti ‘Timp, zise de forma mpl’, cum sunt basmele, in care exist numai fabula, iar Seufija Rogie este * adica: NMS ele: incepe cu feta care pleaca de acact si se ign ea2a in pilure, si se termind eu moartes luput intoarcerea acasé a fet 4 fabula, ar putea fi limericks-urile hui Edward Lear: sf Un alt exemplu de forma simpla, There was an Old Man of Peru Who watched his wife making a stews But once by mistake Ina stove she did bake That unfortunate man of Peru A fost odata un mos in Pert Catuia baba-i icea 0 tocani; dar s-a intémplat cd a gresit si-n cratita ea a gatit Pe bietu-i mosneag din Periy, 49sicum ie. Ieri netionar la din gregeala de sojia imp ce pregitea 0 fabuli CONTINUT samasussamemnas subiest TEXT neues EXPRESIE, is FIGURA8 i, care consti in schema ‘cului, Fabula este (Figura 8) mu sunt o i aproape intotdeauna intr-adevar, agi subiect, printr-o pi am si facut mai animat, pent Im sau in desen teme_semiotice schimb cuvintele cu care 4c parte din textul hom ude tradus in imagi jin aceste doui si de analepsa. fi Perrault, cel al mamelor noastre. strategia autoru fabula, coment ne spune ci The Old Man ot face parte discurs, si nu din Lear, care fortunate”. intr- cf ar trebui din di absurda gi , Lear ne spune care, spusi in modalitatea c& putem ride de o fabul discursiva utilizata de New York sine facd si plingem. Cand textul lui Sylvie spune “in timp ce trasura ured pe costige, sf ne adundim ai am hotirat c& cel care ne vorbeste nu vorul-model. E evident ca in acel moment ca mod de organizare a (r-un discurs narativ. S-au strduit pentru ca vocea cd simfita numai prin interm ct), reduciind prezenta nar trebui si-i simta sugestiile. Pentru na emofii in forma arteisi problemele sale} ad. Roberto Sanesi, Opere 1904-1939 52 deoarece este vorba acum sit trebare insidioasa: daca e: si deloe subiect, n-ar fi lexte ca Sylvie, care au numai subiect Textul nu-i cere oare cititorului si de Labrunie, nd bolnay precum ma . perfect vorba si alegem intre dou declaraj ie (intr-o scrisoare catre Dumas, Una in care care apare in res q de la vie. J'ai essayé de les fixer mais bien de coeurs me comprendroi cercat sa-n oare si credem ci Proust, care f¢ folosirea timpurilor verbale are era alt de sensibil la efectele strategic: Nerval sé ne seducd cu le fard ca noi si si p crud ce ne prezinta viata ca pe ceva efemer si pasiv in acelasi timp) decét un sentiment de isterioasd? Sau ci Labrunie awii, wilh ln ily ila lly, lila, yl = wb Mi se spune c& Coca-Cola pare asa de bund la gust deoarece confine niste substanfe, carora_ vr Atlanta nu le vor dezvilui niciodata secretul. Dar nu reugesc sé accept aceasti “Coke-oriented Criticism”. Gisesc inacceptabil gndul ca Nerval n-ar fi vrut ca rul SHU si recunoasca gi si aprecieze strategiile lui ice. Nerval nu voia numai ca noi si simyim ed impurile erau confuze, voia si si infelesem in ce fel a reusit el si le confunde. T putea obiecta cA nofiunea mea de literatura nu corespunde cu oi si poate nu corespunde cea a lui Labrunie; insi ea isi giseste confirmarea i Svivie. Aceast nuveli care incepe cu un vag Je sortais d'un théatre”, ca pentru a ne introduce bruse fntr-un timp aseminator cu cel din basme, se incheie cu o dati, singura din carte. Sylvie, atunei cind naratorul si-a pierd ile, spune: “Pauyre Adrienne! Elle este morte an convent de Saint-S...vers 1832” Oare de ce data accea neasteptati si imperioasa, care apare in cea mai strategica dintre pozifiile textuale, tocmai la sfirsit, gi care pare cf vrea sirup print-o referire precisit vraja textului? Asa cum voia si Proust, suntem permanent obligafi si ne intoarcem Ia paginile anterioare ca sf infelegem unde ne aflim, daca suntem in prezent sau in trecut. De fapt, daca ne intoarcem inapoi, ne dim seama 4 intreg discursul narativ e presarat cu indicafii temporale. La prima lecturd ele se pierd, dar la a doua lectura se ivese foarte clar. Naratorul, in momentul in care nareaza, ie cA o iubeste deja pe actrijé de un an, dupa prima s4 se referd la Adrienne ca la “Yo imagine uitat& de ani de zile”, iar in legatura cu Sylvie se intreaba “cum de am uitat-o timp de trei ani?” Cititorul crede la inceput c& st 4 au trecut trei ani de la timpul acelei prime analepse, gi se rataceste si mai mult, pentru cA daca ar fi asa, naratorul n- ar fi un tnd petrecdrat, ci ar mai fi si acum un baiefandru. fnsa la tneeputul capitolului al patrulea, cand incepe cea de-a doua analeps’, in timp ce trsura ured la deal, textul incepe prin a spune c& “trecuserd cativa ani”. De cfind? Probabil de In perioada copilariei obiectului_ primei analepse. Poate, se gindeste cititorul, au trecut cétiva ani de la timpul primei analepse pani la cea de a doua, si trei de la timpul celei de a doua pana in noaptea respectiva. fn cursul celei de a doua analepse lungi se infelege cu destuli usurinfa ci naratorul petrece in locurile acelea o seara gi ziua urmatoare. Capitolul in care legaturile temporale sunt mai confuze, al saptelea, incepe cu “este ora patru dimineata”, in capitolul urmator ni se spune ca naratorul soseste la Loisy catre zori. igi petrece acolo toatit Ziua si pleacd inapoi in dimineafa urmatoare. Din momentul in care naratorul se intoarce la Paris si incepe legitura cu actrifa, indicafiile temporale devin mai strdnse: se spune ci s-aui scurs nigte luni de zile, se citeazi dupa un eveniment “zilele urmitoare”, apoi se vorbeste de. “dow luni mai tarziu”, despre “vara urmatoare”, de “o zi dupa aceea”, de o sear anume gi aga mai departe. Aceasti voce care ne comunica respectivele jaloane temporale poate ca vrea si ne facd si pierdem sentimentul timpului, ins ne gi invita totodaté s& reconstituim succesiunea exact’ a faptelor. lati de ce, vai rog si urmariti diagrama din Figura 9: si hu credefi totusi c& e vorba de un exercifiu anatomic inuti si crud. Ne foloseste ca si surprindem ceva mai mult misterul nuvelei Sylvie. 55(aceea pe care le Nerval face aluzii vagi) pe 0 coloana ver IP ce povesteste la la fapte di sii ‘ia iporturi temporale. vorbeste naratorul? Cu alte cuvinte, care © el vorbeste? Dat fiind cd textul vorbese 8 secolului al XIX-lea, iar Sylvie a fost scrist an 1853, alegem data ° "a fi putt acum cand FIGURA 9probal cA prima amintire se refer ta an u ca ni se spune ca ‘ita in ly ilig Ce anume cagtiga ¢ Nimic, dacd raméne un a_de pagini consacrate “isi acele momente, ffird si se reugeascd a ipoi_ disproporfia dintre. tin, realmente rememorat, acesta de pierdereApe, Ct Povestea atétor altora?” ~ se justfica Apar doar scurte analepse: una Worului Povesteste lui Aurélie cum a . pe A cum el nu mai 'eazi o intimplare deja cunoscuta vocea Sylvie. a Adrienne, unicul fapt precis, tazis, din intreaga povestire. in ultim loud capitole naratorul accelereaas a exist fabula de ‘Aceasta schimbare de vitezi ne face si tien nde d ului la timpul accelerat al factual Avea creplate Proust cdnd observa c& aceast, au bastruie si purputie” nu sts in euvinte tre wn cuvan altul. inte-adevar, aceasta atmosferi ¢ creat de raport inte fabuld si subiect, si tocmai acest raport guven 60 ee 1 poate fi ci ‘Amplare vrei si n cazul acela num; cheia, firul Pierzi din nou in asesi in text. Te Pidurea din Loisy ffira a mai pasi dun Pesemne ci Lal jenorocire func} ic, despre care biet rezent in romanul The three Walpole. Despre efectul de rpretarii, Po ‘erendipitate” 1996, p. 139 (n.t.) 6ite z J ‘lin ilin lly vat Ty q ca pe 0 provocare, o incercare tun aménunt al compo fi monoton si obsedant — i cuvaint sonor care 88 permit o Pas cu pas, cdtre alcdtuirea ei cu precizia si cu rigoarea logicd a unei probleme de matematici”. Eu cred ca Poe voia pur si simplu s& spund ce anume spera el ca ‘Nevermore”. Dar pentn ci un refren atit de monoton nu poste fi atribui omenesti, nu riméne decét si aleaga un animal vorbitor, Corbul. lar acum trebuie s& rezolve o alta problema, asupra destul de scurti ca A poati fi citi ‘intr -O singura gedinta, “pentru ci, daci cere doud sedinfe, ocupatiile lumesti interfereaza cu ea, Mam intrebat joate temele melancolice, care i universale a oamenilor, este Cel de-al doilea pas consta in a defini principal al unei poezii inflorirea ei ‘melancolia este agadar cel mai Jegitim dintre tonurile poet ins’ Poe voia si giseasci “vreun pivot pe care intreaga structura si se poatd inva si descoperd ci, dintre toate efectele artistice, fusese in chip atat de universal folosit, ca acela al refreru Despre puterea riturnel leaga (“primul e trol cel de-al doilea e compus dintr-un octametru acataleptic repetat fn refrain-ul versului al cincilea, , despre acea monotonie a Citatele care urmeazi Mt extrase din traducere: Berti in E.A.Poe, Marginatia, Milano, Mondadori oferim, evident, versiunea lor romaneasca — n. Ly 2model de primul nivel, insa in realitate ne ‘incredinjeazi ceea torul séu de al doilea nivel si descopere, Ce ar Sa descopere acest cititor? Acea miticé “figura din cal tn slavi de Henry James? Daca aceasil figura infoleasa ca semnificatul final al operei de arti, nu. Poe « cate este semnificatul univoe si definitiv al operei ‘Pune ce strategie a pus in opera pentru a crea un cititor interogheze indefinit opera, are ci s-ar fi hotairdt s-o spund p. ful acela nu a care textul siu voia de induiosatoare uufie, deci n-ar fi trebuit sa scrie ‘The Philosophy of Composition”, lasdndi-ne ade Edgar nu statea mai bine decit Gerard, 5 privinga sina: mintale, Cel de-aldoilea didea impresi nimic despre ceea ce ficuse, primul di impresia c& Relicenta, nebuneasca inocenjé a lui Labrunie, si verbozitatea, excesul de formule al lui Poe, * doi autori empirici. Dar excesul ui Poe ne permite si oare sa ? Poe nu ne spune dere — ce efecte @ noastra, prin nvarti indelung, ca prin piidurile in cGutare de Adrienne-Lenore dispairute, cu dorinfa de a nu mai iesi niciodati de acolo. Nevermore,