Vechea filosofie greacd se impartea in trei stiinte: fizica, etica si logica'. Aceasta impartire este perfect conforma naturii obiectului, si nu avem nimic de ameliorat la ea, ci doar numai de addugat principiul pe care se intemeiazd, pentru a ne asi- gura astfel pe de o parte ca este completa, iar pe de alta parte pentru a-i putea determina exact subdiviziunile necesare. Orice cunoastere rationalad este sau materiald si cerceteazd un obiect oarecare; sau formald si se ocupa numai cu forma insdsi a intelectului si a ratiunii si cu regulile universale ale in genere, fara deosebirea obiectelor. Filosofia formala se numeste logica, iar cea materiala, care are a face cu obiecte determinate si cu legile cérora ele le sint supusc, este iarasi i ii, sau Icgi ale Stiinta despre cea dintii se numeste fizicd, stiinta despre cea de-a doua se numeste eticd; cea dintii se mai nu- meste_si doctrind a naturii, cea de-a doua doctrina a moravu- rilor. Logica nu poate avea o parte empiricd, adici o astfel de parte incit Icgile universale si necesare ale gindirii si se inte- meieze pe principii care sd fie luate din experienta; caci altfel ea nu ar fi o logicd, adicd un canon pentru intelect sau ratiune, care este valabil pentru orice gindire si care trebuie demon- strat. Dimpotriva, atit filosofia naturala cit si filosofia moi pot avea fiecare partea ei empiricd, fiindcd cea dintii trebuie sa determine legile naturii considerata ca obiect al experientei, iar cea din urmé legile vointei_omului_j i APREFATA natura, si anume cele dintii ca legi conform carora se intim- ila totul, cele din urma ca legi conform carora trebuie (soll) sa se intimple totul, dar luind totusi in considerare si conditiile sub care adesea nu se intimpla. Putem numi empiricad orice filosofie, intrucit se intemeiaza pe principii ale experientei, iar pe cea care isi expune teoriile exclusiv din principii a priori, filosofie purd. Cea din urma, daca e numai formala, se numeste logicd; iar daca este limitata la obiecte determinate ale intelectului, se numeste metafizica. In acest fel se naste Ideea unei duble metafizici, a unei metafizici a naturii si a unei metafizici a moravurilor. Fizica va avea deci partea ei empirica, dar si o parte rationala; etica de asemenea, desi aici partea empiricd s-ar putea numi indeo- sebi antropologie practicd, iar cea rationala propriu-zis mo- rala?. Toate mestesugurile, meseriile si artele au cistigat prin di- viziunea muncii, deoarece nu unul face toate, ci fiecare se limi- teazi la o munca anumita, care prin tehnica ei se deosebeste sensibil de altele, pentru a o putea executa cu cea mai mare perfectiune si cu mai mare usurintéa. Acolo unde muncile nu sint astfel distinse si distribuite, unde fiecare este priceput la toate, mestesugurile zac incd in cea mai mare barbarie. Dar desi ar fi poate pentru sine un obiect demn de luat in consi- derare, sA intrebam: daca filosofia pura, in toate partile ei, nu ar reclama un om special, si dacd intregul mestesugului savant nu ar profita, daca cei ce obisnuiesc a vinde empiricul ames- tecat cu rationalul, dupa placul publicului in diferite pro- portii lor insile necunoscute, cei ce se numesc pe sine gin- ditori independenti, iar pe ceilalti, care pregatesc numai par- tea rationala, visatori, ar fi avertizati sé nu se ocupe cu doua treburi care, in privinta felului cum trebuie tratate, sint foarte diferite, si dintre care fiecare reclama poate un talent parti- cular si a cdror reunire intr-o aceeasi persoana produce numai cirpaci; totusi nu intreb aici decit daca natura stiintei nu cere sA separam totdeauna scrupulos partea empirica de cea ratio- nala si sa punem inaintea fizicii propriu-zise (empirice) 0 me- tafizicad a naturii, iar inaintea antropologiei practice o meta- fizica a moravurilor, metafizici care ar trebui meticulos puri- ficate de tot ce e empiric, pentru a sti cit poate realiza ratiuneaPREFATA pura in ambele cazuri, si din care izvoare ea insasi scoate invatatura ei a priori, fie de altfel cd aceasta treaba din urma ar face-o toti moralistii (al cdror nume e legiune), sau numai unii care simt vocatie pentru aceasta. Cum aici nu am in vedere decit propriu-zis filosofia morala, restring problema pusa mai sus numai la atit: dacd nu se crede c& e absolut necesar s& se elaboreze odata o filosofie morala pura, care sa fie pe deplin curatata de tot ce nu poate fi decit empiric si apartine antropologiei. Ca o astfel de filosofie tre- buie sa existe, rezulta cu evidenta din Ideea? comuna a dato- riei si a legilor morale. Orice om trebuie sA admita cA o lege, pentru a fi valabila ca morala, ca bazd adica a unei obligatii, trebuie s4 cuprindad in sine necesitate absoluta; cd porunca: nu trebuie s4 minti, nu este valabil4 numai pentru oameni, pe cind alte fiinte rationale n-ar trebui sa i se conformeze, si la fel cu toate celelalte legi morale propriu-zise; ca, prin urmare, fundamentul obligatiei nu trebuie cautat aici in natura omului sau in circumstantele externe in care este pus omul, ci a priori exclusiv in conceptele ratiunii pure si ca orice alt precept, care se bazeaza pe principii ale simplei experiente, chiar daca este universal intr-un anumit sens, oricit de putin s-ar sprijini pe o baza empirica, eventual numai pe un singur motiv, poate fi numit o regula practica, dar niciodata o lege morala. Astfel, in orice cunostinta practicd, nu numai ca legile mo- rale, impreuna cu principiile lor, se disting esential de tot ce cuprinde ceva empiric, ci orice filosofie morala se intemeiaza in intregime pe partea ei pura, si, aplicaté la om, ea nu im- prumuta nimic de la cunoasterea acestuia (antropologie), ci ii _da lui ca fiinté rationala legi a priori. Aceste legi reclama ne- gresit si judecata ascutita de experientd, in parte pentru a dis- tinge in ce cazuri se aplica, in parte pentru a le procura intrare in vointa omului si a le face eficace in executarea lor, deoarece mul, fiind afectat de atitea inclinatii, capabil ce-i drept sa conceapa Ideea unei ratiuni pure practice, nu este insa atit de usor in stare sd o faca eficace in concreto in purtarea lui. O metafizica a moravurilor este deci neapadrat necesara, nu numai dintr-un motiv al speculatiei, pentru a studia izvorul principiilor practice care rezida a priori in ratiunea noastra, ci fiindcd insesi moravurile ramin supuse la tot felul de perver-PREFATA tiri, cité vreme lipseste acest fir conducator si aceasta norma ‘suprema a judecarii ei juste. Caci, pentru ca ceva sd fie bun din punct de vedere moral, nu este suficient sa fie conform legii morale, ci trebuic sd aiba loc in vederea ei; in caz con- trar, acea conformitate nu este decit foarte contingenta si foarte dubioasa, fiindea principiul imoral va produce fara in- doiald citeodata actiuni conforme legii, dar de multe ori va produce actiuni contrare ei. Dar legea morala, in puritatea si autenticitatea ei (ceea ce tocmai in practica este important in primul rind) nu trebuie cdutata nicdieri altundeva decit intr-o filosofie pura‘, prin urmare aceasta (Metafizica) trebuie sa pre- ceada, si fara éa nu poate exista nicdieri o filosofie morala; acea stiinté care amesteca principiile pure cu cele empirice nu merita numele unei filosofii (caci filosofia pura se distinge de cunoasterea rationala comuna tocmai prin faptul ca expune intr-o stiinta aparte ceea ce aceasta din urma nu concepe decit confuz); cu atit mai putin merité numele de filosofie morala, fiinded tocmai prin acest amestec ea dauneaza chiar puritatii moravurilor gsi actioneazi impotriva propriului ei scop. Sa nu se creada cumva ca ceea ce cerem aici se gaseste deja in Propedeutica pe care celebrul Wolff a pus-o inaintea Filo- sofiei sale morale, adica in asa-numita de el Filosofie practica generala5, si cA deci aici nu ar trebui sA ne indreptam tocmai intr-un domeniu cu totul nou: Tocmai fiindcd aceasta Prope- deuticd trebuie si fie o Filosofie practica generala, ea nu a determinat o vointa de oarecare specie deosebita, de exemplu una care sa fie determinata cu totul din principii a priori, fara nici un mobil empiric, si pe care am putea-o numi vointa pura, ci a considerat facultatea de a voi in genere cu toate actiunile si conditiile care-i revin in acest sens general, si prin aceasta ea se distinge de o Metafizicd a moravurilor asa cum si Logica generala se distinge de Filosofia transcendentala, caci Logica generala expune operatiile si regulile gindirii in genere, pe cind Filosofia transcendentala expune numai operatiile si re- gulile particulare ale gindirii pure, adicd ale acelei gindiri prin care sint cunoscute obiecte complet a priori. Caci Metafizica moravurilor trebuie sA cerceteze Ideea si principiile unei vointe pure posibile si nu actiunile si conditiile volitiei? omenesti inPREFATA, genere, care sint luate in cea mai mare parte din. psihologie. Faptul ca in Filosofia practicad generala se vorbeste (desi fara nici o autorizatie) si de legi morale si de datorie, nu constituie o obiectie impotriva afirmatiei mele. Caci si in aceasta privinta autorii acestei stiinte ramin fideli Ideii pe care si-au facut-o despre ea; ei nu disting mobilurile care, ca atari, sint repre- zentate complet a priori numai prin ratiune si care sint pro- priu-zis morale, de motivele empirice pe care intelectul le inalta la gradul de concepte generale numai prin compararea experientelor; fara a tine seama de diferenta de origine a acestor principii ei le considera numai dupa numéarul lor mai mare sau mai mic (toate fiind considerate ca avind.o valoare egala) si isi formeazd astfel conceptul lor de obligafie, care fara indoial4 numai moral nu este; dar totusi este astfel con- stituit cum nu se poate cere decit unei filosofii care nu tine de loc seama de originea tuturor conceptelor practice posibile, daca au loc si a priori sau numai a posteriori. Intentionind sd public cindva o Metafizicd a moravurilor, las sa-i preceada aceasta intemeiere. Ce-i drept, nu exista propriu- zis o alta bazd a ei decit Critica unei rafiuni pure practice, asa cum pentru Metafizica nu exista decit Critica ratiunii pure speculative pe care am si publicat-o. Dar, pe de o parte, cea dintii nu este o atit de extrema necesitate ca cea din urma, deoarece in morald ratiunea omeneasca, chiar la cel mai de rind intelect, poate fi adusd usor la un mare grad de exactitate si de dezvoltare, pe cind in folosirea teoreticd, dar purd, ea este in totul dialecticd; pe de alta parte, pentru ca o Critica a ratiunii pure practice sd poata fi perfectata, eu cer ca uni- tatea ei sé poatd fi neapdrat demonstrata intr-un principiu, co- mun ratiunii speculative si ratiunii practice, fiindcd in cele din urma nu poate fi decit una si aceeasi ratiune, care trebuie sa fie distinsd numai in aplicarea ei. Dar la o astfel de perfectare nu am putut ajunge inca aici, fara a intra in consideratii de cu totul alta natura care ar fi incurcat pe cititor. Din aceasta cauzi m-am servit de denumirea Intemeiere a metafizicii mo- ravurilor in locul celei de Criticé a rafiunii pure practice’. lar in al treilea rind, fiindcd si o Metafizica a moravurilor, in ciuda titlului ei infricosdtor, este totusi apta de un mare grad de popularitate si conformitate cu intelectul comun, ga-PREFATA sesc ca e util sd prezint separat aceasta lucrare preliminara asupra bazelor, pentru a nu ingreuna mai tirziu cu subtilitati inevitabile, teorii mai usor de inteles. Intemeierea de fatd nu urmdreste insd altceva decit cerce- tarea si stabilirea principiului suprem al moralitafii®, lucrare care singura, in intentia ei, constituie o intreagd operatie si care trebuie distinsi de orice alta cercetare morala. In ade- var, afirmatiile mele asupra acestei probleme principale, care n-a fost studiata pind acum nici pe departe in mod satisfaca- tor, ar dobindi multa claritate, daca. acel principiu ar fi fost aplicat la intregul sistem, si ar primi o importanta confirmare, vazindu-se ca este suficient pretutindeni; dar a trebuit sa re- nunt la acest avantaj, care, in fond, ar fi mai mult de folos personal decit de folos comun, fiindcd usurinta in aplicare i suficienta aparentd a unui principiu nu constituie 0 dovadd sigur a exactitatii lui, dimpotriva desteaptd o anumita parti- nire, care ne-ar putea impiedica sd-] cercetam si sa-] apreciem in el insusi, fara nici o considerare pentru consecinta. * In aceasté scriere am adoptat metoda mea, pe care o cred cea mai potrivita, cind vrem sd luam drumul de la cunoas- terea comuna spre determinarea principiului ei suprem in mod analitic, si sé ne intoarcem iarasi indarat, in mod sintetic, de la examinarea acestui principiu si de la izvoarele lui la cu- noasterea~comun4, in care intilnim folosirea lui. Impartirea lucrarii este deci urmatoarea: 1. Sectiunea intiia: Trecerea de la cunoasterea morald a ra- tiunii comune la cunoasterea filosofica. 2. Sectiunea a doua: Trecerea de la filosofia morala popu- Jara la Metafizica moravurilor. 3. Sectiunea a treia: Ultimul pas de la Metafizica moravu- rilor la Critica ratiunii pure practice. ~Sectiunea intii TRECEREA DE LA CUNOASTEREA MORALA A RATIUNII COMUNE LA CUNOASTEREA FILOSOFICA Din tot ceea ce este posibil de conceput in aceasta lume, ba in genere si in afara ei, nimic nu ar putea fi considerat ca bun fara nici o restrictie decit numai o vointa buna. Intelect, spirit, discerndmint si cum s-ar mai numi altfel talentele spiritului, sau curaj, hotarire, stdruinta in proiecte, ca proprietati ale temperamentului, sint f4rd indoiald in unele privinte bune si de dorit; dar ele pot deveni si extrem de rele si ddunatoare, daca vointa, care are sd se foloseascd de aceste daruri naturale si a carei calitate specifica se numeste de aceea caracter, nu e buna. La fel stau lucrurile cu darurile fericirii. Putere, boga- tie, onoare, chiar sindtate si toatd bundstarea si multumirea cu soarta sa, pe scurt ceea ce se numeste fericire, determina indrazneala si, prin ea, adesea si trufie, dacd nu exista o voin' buna care sa corecteze si sA facé universal conforma scopului influenta Jor asupra simtirii si prin aceasta si intregul prin- cipiu de a actiona; fara a aminti cd un observator rational si impartial nu poate “avea niciodata placere vazind continua prosperitate a unei fiinte pe care nici o trasdturad a unei vointe curate si bune nu o impodobeste, si astfel vointa buna pare sd constituie conditia indispensabila chiar pentru a fi demn de fericire®. Unele insusiri sint chiar favorabile acestei vointe bune in- sisi si-i pot inlesni mult opera, dar nu au totusi o valoare interna neconditionata, ci presupun totdeauna si existenta unei vointe bune, care limiteaza inalta stimd ce le-o purtam de alt- fel cu tot dreptul, si nu ingdduie sa le considerdém absolut iSECTIUNEA INTH bune. Moderatia in afecte si pasiuni, stapinirea de sine si chib- zuinta sandtoas4 nu numai ca sint in multe privinte bune, ci par s& constituie chiar o parte din valoarea interna a persoa- nei; dar lipseste inci mult pentru a le declara bune fara re- strictie (oricit de neconditionat au fost ladudate de cei vechi). ‘Chiar fara principiile unei vointe bune ele pot deveni foarte rele, si singele rece al unui raufacdtor nu numai ca il face cu mult mai primejdios, dar si nemijlocit in ochii nostri incd mai abominabil decit ar fi fost considerat fara aceasta. Vointa bund nu e buna numai prin ceea ce produce si efec- .tueaza, nu prin capacitatea ei pentru realizarea unui scop oarecare ce si-l propune, ci este prin volitie, adicd este buna in sine, si, considerata in sine insdsi, ea trebuie sA fie evaluata ja un pret incomparabil cu mult mai ridicat decit tot ce ar. utea fi realizat prin ea in folosul unei inclinatii oarecare, ba, aca vrem, al sumei tuturor inclinatiilor. Chiar daca, printr-o impotrivire deosebita a soartei sau printr-o inzestrare saraca- cioasé a unei naturi vitrege, acestei vointe i-ar lipsi cu totul capacitatea de a-si realiza intentia; dacd, in ciuda celor mai mari straduinte ale ei, ea n-ar putea totusi implini nimic si nu ar rimine decit vointa buna (fireste nu ca o simpla dorinta, ci ca o folosire a tuturor mijloacelor in m&sura in care sint in puterea noastra), ea ar straluci totusi pentru sine ca o pia- tra prctioasa, ca ceva ce-si are in sine deplina sa valoare. Utilitatea sau inutilitatea nu pot adauga, nici scédea ceva aces- tei valori? Ea-ar fi oarecum numai chenar pentru a o utiliza mai bine in viata de toate zilele, sau de a atrage asupra ei atentia acelora care nu sint inca destul de cunoscatori, iar nu pentru a o recomanda cunoscatorilor si a-i determina valoarea. In aceasta Idee despre valoarea absoluta a simplei vointe, fara a tine seama de oarecare utilitate in aprecierea ei, este cuprins totusi un element atit de straniu, ca, in ciuda oricarui acord a insdsi ratiunii comune cu ea, trebuie totusi sa se nasca banuiala ca, in mod neméarturisit, izvorul e poate numai o hi- mera sublima si cd a fost fals inteleasd natura in intentia ei de a face din ratiune calauza vointei noastre. De aceea vom examina aceasta Idee din acest punct de vedere. In dispozitiile naturale ale unei fiinte organizate, adicd ale unei fiinte adaptate util vietii, admitem ca principiu ca orice 12