VIDEO AVALANSE

http://www.youtube.com/watch?v=uko6YPdB3Tc

http://video.nationalgeographic.com/video/101-videos/avalanches?source=relatedvideo

http://www.youtube.com/watch?v=BpNxRsIoN58

http://www.youtube.com/watch?v=WmfQ-LsjeLs

http://www.youtube.com/watch?v=Tbuk9AyEap8 surprins de avalansa,se filmeaza in timp ce coboara de pe munte,este si

salvat

AIC is hosting the annualSnow Safety Summit,Thursday November 6, 2014 6-8:30pm BP Energy Center,
Anchorage. This event brings together Snow Safety Practitioners and State agencies to assess the state of snow
safety in Alaska. Invited guests include Governor Sean Parnell, Legislators from Anchorage, Cordova, Haines, Mat-Su
Valley and Valdez plus snow safety professionals from across Alaska. Registration is now open. Click here to register.

Snow Safety Practitioners, mark your calendar for the Alaska Snow Safety Workshop. This years event will be hosted
by CNFAIC, Friday, Nov. 7th at Alaska Pacific University. Info <here> .

Avalanche Courses for 2014-2015. Find an avalanche course near you.

 The AAIC Executive director is Debra McGhan. Contact her by email at: dmcghan@alaskasnow.org

Think about snow and take this quiz to get 10% off avalanche gear from BCA.

Thank you to BCA. Stay tuned as our forecasters test the Tracker3 in the field.

Thank you Ortovox for the donation of three 3+ transceivers for our forecasters. We look forward to sharing our
thoughts and experiences with this new transceiver.

Heli ski guide dies following Haines avalanche March 15, 2014<here>.

For those interested in the avalanche history of Denali National Park.

New high elevation weather station <here> at 6600 feet above the Valdez Glacier <here>

Project Zero get involved.

Large avalanches in the Thompson Pass and Valdez area January 24-25, 2014 backed up the Lowe River swamping
the Richardson Highway and posed a flash flood potential for the valley below. Video of crews working to clear the
massive debris pile to enable the highway to re-open February 5th.

Looking for avalanche education specific for women? Backcountry Babes offers many courses in Alaska.

AAIC supports Alaska Safe Rider Snowmobile Safety Education.

AAIC earns the Governors Special Achievement Award at the 33rd annual Governors Safety Conference for our
work to establish a statewide forecast and education network. Thanks to everyone for your support and work in
helping to make this dream a reality. Full press release here: 03.05.14 Press Release

Alaska Avalanche Information Center received 2012 Governors Safety Award.

Alaska Dispatch article on US avalanche fatalities on the rise, Jan. 1, 2013

Anchorage Daily News article about avalanche safety, Dec. 23, 2012

Avalanche forecasts now available on your smart phone. Download either the iOS or Android version of the app for
free <here>.

Want to Learn More?:

 Check the Avalanche Coursespage often for classes near you! Find
avalanche education opportunities throughout Alaska.

The Further Learning page is a huge library of online avalanche information.

SURSA: http://www.alaskasnow.org/

Types of Avalanches

Previous

Next

An avalanche is a mass of snow that moves rapidly down a steep mountain slope. There are two main types to be concerned
about: loose snow and slab avalanches.

A loose snow avalanche (a.k.a. a slough or sluff) is simply loose snow that originates at a single point on a slope and gathers
cohesionless snow on the surface of the pack as it descends. (Cohesionless snow is loose, unconsolidated, individual snow
crystals that are not well bonded to each other.)
Loose snow avalanches often appear as an inverted V pattern on the snow slope. They are capable of burying a person or
carrying someone over a cliff but rarely are large enough to do significant property damage.

A slab avalanche occurs when a cohesive layer of snow slides down a slope. (Cohesive snow consists of very well bonded
and consolidated snow crystals throughout the entire layer.) Since slab avalanches often form from new snow and wind,
they are referred to as wind slabs.

Slabs can consist of snow from a single storm or from multiple layers of snow from several storms. As youd expect, slab
avalanches cause the most fatalities and do the most property damage.

Slabs have several parts:

A fracture line at the upper limit on the slope (the crown)

Flanks, which are continuations of the fracture lines down both sides of the slab

A stauchwall, which is the bottom or lower limit of the slab; this is often obliterated as the avalanche moves
downhill

A bed surface upon which the avalanche slides; this is usually smooth and planar, although it can be the ground
itself
Slab avalanches are further categorized as soft or hard.

Soft slabs form when winds are relatively light and/or the snow has relatively low density. They break up easily and become
more powdery as they run downhill.

Hard slabs form when winds are relatively strong and/or the snow is of higher density. They maintain large blocks of snow as
they descend to the bottom of the slope.
Both loose snow and slab avalanches may consist of dry or wet snow.

Question

SURSA: http://www.meted.ucar.edu/afwa/avalanche/navmenu.php?tab=1&page=2.3.0
http://static.tumblr.com/d959ba416c021b7f869eaad70cbcdbf9/rp8kvhc/N7pn1fz0w/tumblr_static_lavina.gif GIF
avalansa

Expediia Pamir2010: romanii ajung pe acoperiul lumii

Trimite prin YM

Autor:

O echip format din patru alpiniti romni va pleca pe 19 iulie ntr-o expediie de o lun n Munii Pamir, avnd drept
scop ascensiunea vrfului Korzhenevskaya (7105 m), la mplinirea a 100 de ani de la descoperirea acestuia.

In acest articol:

Progresia continua

Acoperisul Lumii

Cei cinci colosi

Leoparzii zapezii

Progresia continua

Alpinitii vor incerca s foloseasc o strategie de ascensiune diferit de cea practicat de multe ori n munii nali.
"Progresia continu", o metod n etape, presupune ca toi membrii echipei s urce mpreun i n acelai ritm, fr a
merge napoi n tabra de baz.

"Atat progresia continua, cat si stilul clasic de ascensiune au avantaje si dezavantaje. Odata ajunsi in tabara de baza vom
studia atent traseul si conditiile meteo pentru a hotari care este cea mai buna tactica de abordare a muntelui", spune
Radu Simion, unul din organizatorii expeditiei.

Aceasta va fi prima echip din Romnia care va ncerca "progresia continu" pe un vrf mai nalt de 7000 m.

Ascensiunea romneasc, ce se va desfura n perioada 19 iulie - 23 august 2010, va marca centenarul descoperirii sale.
Membrii echipei - Adrian Fako (n vrst de 22 ani), Lucian Rou (22 ani), Tiberiu Pintilie (25 ani) i Radu Simion (33 ani) -
au mai fcut expediii n Alpi i n Caucaz, urcnd, printre altele, vrfurile Mont Blanc (4810 m) i Elbrus (5642 m).
Pentru expediia programat pentru aceast var, cei patru au fcut pregtire tehnic n Munii Fgra i n abruptul
prahovean i vor continua cu antrenament de echip n ture tehnice sau de anduran n ar. (Citeste mai multe despre
pregatirile romanilor pe Mediafax).

Acoperisul Lumii

Pamir se afl la intersecia dintre lanurile montane Karakorum, Himalaya, Tian-Shan, KunLun i Hindu Kush i reprezint
unul dintre cele mai nalte lanuri montane din lume. Termenul "Pamir" provine din limba persana, din pay-I-mehr, care s-
ar traduce prin sintagma "acoperiul lumii".
Cea mai mare parte a lanului montan Pamir se regsesete pe suprafaa statului Tajikistan. Parcul Naional Tajik, aflat n
tratative pentru a intra pe celebra list a Patrimoniului mondial al siturilor protejate UNESCO acoper 11% din teritoriul
acestui stat. Specifici acestui lan montan sunt ghearii de lungimi colosale (de exemplu, Fedcenko - cel mai lung ghear
din lume din afara zonelor polare, cu o lungime de 77 km), vrfurile de peste 7.000 de metri intrate n circuitul
alpinismului mondial, dar i fauna extrem de rar (leopardul zpezii, markhorul, oile Marco Polo i multe altele).

Munii, cci despre ei vorbim, sunt coloana vertebral a acestei zone. n Pamir se regsesc 3 dintre cele mai nalte vrfuri
din fosta Uniune Sovietic. n total, sunt 5 vrfuri de peste 7.000 de metri, iar alpinistul care reuseste performanta de a
escalada toate cele 5 vrfuri este distins cu titlul de leopard al zpezii, o distincie vnat de cei mai mari cataratori din
lume. Fiecare varf are povestea lui.

Cei cinci colosi

Khan Tengri, din lanul montan Tian Shan are o altitudine de aproximativ 7.010 m: desi oficial nu masoara peste 7.000, un
strat permanent de 10 m de zpad i ghea l fac, practic, s fie cel mai nordic saptemiar. Muli alpiniti considera Khan
Tengri (traducerea n limba kazac: Muntele ce sngereaz ) unul dintre cei mai frumoi muni din lume. Cu o form de
piramid, alctuit preponderent din marmur, razele soarelui reflect aici un spectru deosebit de culori, iar la vremea
apusului, culoarea de rou aprins l face cutat i de ctre fotografi, nu doar alpiniti.
*

Korzhenevskaya, un colos de 7.105 m, aflat la grania dintre Tajikistan i Kirghistan, este cel mai puin cunoscut de ctre
alpiniti. Denumirea muntelui, data de un profesor de geografie rus, vine de la numele soiei acestuia, Evgenia
Korzhenevskaya. Singura posibilitate de a ajunge n tabra de baz este un zbor de 40 de minute cu elicopterul - accesul in
tabara de baza, n ultima perioad, este strict reglementat din pricina conflictelor din rile vecine.

Vrful Lenin, 7134 m, este considerat a fi unul dintre cei mai uori aptemiar din lume. Tocmai din acest motiv, numeroi
mptimii ai muntelui vin aici pentru a-i testa veleitile. Din pcate, nu toi sunt la fel de bine pregtii, i, dei incearca
un munte accesibil, datorit frigului extrem sau vnturilor puternice, muli nu se mai ntorc acasa. Aici s-a petrecut cea
mai mare tragedie din istoria cunoscuta a alpinismului. n iulie 1990, o avalan uriasa, provocat de un cutremur, a
spulberat tabra avansat 2, ucignd 43 de alpiniti ce se aflau n acel moment n corturi.
*

Vrful Pobeda, 7.439 m, e considerat a fi cel mai greu. Muli alpiniti ce rvnesc la titlul de leopard al zpezii, se opresc
aici ca ultim destinaie. Numele, n traducere rus nseamn Victorie, si face referire directa la btlia de la Stalingrad. E
considerat a fi unul din cei mai dificili muni din punct de vedere tehnic, rata fatalitilor fiind foarte ridicat (doar 3-4
echipe reuesc anual s ating vrful), datorit condiiilor extreme i al pericolului foarte mare de avalane.

Vrful Comunism, cel mai nalt din fosta URSS, 7.495 m, este impresionant prin dimensiunile sale, realmente dominnd
aria. Este foarte cutat de muli montaniarzi din alte regiuni ale globului, deoarece, la preuri reduse (1.000 euro) sunt
organizate ture montane cu ghizi specializai, iar acest lucru atrage precum un magnet turitii cu bani pasionati de
alpinism.
Leoparzii zapezii

Este un vis pentru muli alpiniti s devin leopard al zpezii, vis impartasit si de echipa din Romnia. Adrian Fako, Tiberiu
Pintilie, Radu Simion i Lucian Rou i-au propus ca n urmtorii ani s escaladeze toate cele 5 vrfuri, pentru a castiga
mult-ravnitul titlu. "Am nceput s urcm de mici, s ne urmrim cu strictee visele de la primele trasee. Pn acum, am
fcut o echip excelent i ne-am testat capacitile n situaii limit. Pentru noi, coala muntelui reprezint o adevrat
coal a vieii, unde am ales s promovm spiritul de echip, respectul fa de natur, curajul i perseverena", i
motiveaz pasiunea cei patru tineri.

Organizarea unei expediii este, n sine, un obstacol mai greu de trecut dect insasi expediia, mai ales n contextul crizei
actuale. Dar, dup ndelungi eforturi i tratative cu diferii sponsori i parteneri, cei 4 tineri alpiniti au pus toate lucrurile
la punct, i n data de 19 iulie vor pleca din Bucureti cu destinaia final Dushanbe.

Dup ce vor zbura cu elicopterul 180 km pn n tabra de baz, vor aborda vrful prin Creasta Sudic (Grad rusesc 5A).
Climatul muntelui este unul dur si capricios, cu temperaturi ce depasesc de multe ori minus 25 grade Celsius si vanturi de
peste 150 km/ora. Mai mult, ninsorile abundente si ceata care cuprinde deseori muntele fac orice tentativa asupra
varfului foarte periculoasa si dificila, daca nu chiar imposibila. Sezonul in care pot avea loc ascensiuni este foarte scurt,
undeva intre jumatatea lunii iulie si sfarsitul lui august. Acesti factori, cumulati cu dificultatile unei expeditii la mare
altitudine, fac din ascensiunea lui Korzhenevskaya o adevarata provocare pentru toti alpinistii.

Traseul va fi abordat cu 5 tabere, la 5.100, 5.300, 5.600, 5.800, 6.100 i 6.400 m. Pentru ascensiune vor fi folosite 4 tabere
intermediare, alese n funcie de starea zpezii, gradul de ocupare i prognoza meteo. Nu vor fi utilizai ghizi montani sau
porteri.

"Pn acum am urcat n siguran cu echipa pe toate vrfurile, aceasta este ns prima ncercare la o altitudine att de
mare", a declarat Adrian Fako, organizator al expediiei.

"Ca de fiecare dat, credem n sloganul nostru: nu conteaz altitudinea, ci conteaz atitudinea. Fiecare ascensiune este o
experien definitorie, care ne modeleaz i ne pregtete pentru urmtoarele ncercri, pe munte i nu numai. Prin
imaginile i povetile pe care le vom aduce, publicul poate gusta alturi de noi aerul rarefiat i bucuria atingerii vrfului",
a adugat Adrian Fako.

SURSA: http://travel.descopera.ro/6569016-Expediia-Pamir2010-romanii-ajung-pe-acoperiul-lumii
SURSA: http://www.realitatea.net/in-masivul-fagaras-exista-risc-de-avalanse-din-cauza-incalzirii-vremii-avertizeaza-
salvamontistii_836852.html

SURSA: http://avalanse.blogspot.ro/2011/02/live-to-tellavalansa-pietrosul-rodnei.html

Live to tell...Avalansa Pietrosul Rodnei 13-feb-2011

Ca sa evit orice confuzie precizez ca eu nu am fost in tura respectiva (in we 12-13 febr eram in Retezat), iar persoanele
implicate in acest incident au dorit sa ramana anonime. De aceea in acest post nu apar nici un fel de nume.

13 februarie 2011, Pietrosu Rodnei

Avalansa:
1. Temperatura aer -17 grade
2. Vant 10m/s rafale
3. Adancime zapada- ? variabil
4. Tip avalansa- in placa
5. Grosime aproximativa placa in linia de fractura; 70-90cm (cu aproximatie)
6. Inclinare panta zona de fractura: cu aprox 40-42 grade (poate mai mult)
7. Inclinare panta zona de rulare (30 grade in medie)
8. Latime linie de fractura 100-150 m?...(mult mai lata in zona inferioara)
9. Lungime de la linia de fractura pana josaporx. 500mpoate mai mult
10. Am fost tarat in extrema stanga (privit de jos) aprox 300-400 m, ingropat in zona cea mai decliva unde acumularea de
zapada e maxima.

Facts:
1. Nu a fost necesara localizarea mea cu ajutorul transcievrului
2. Nu a fost necesara sondarea
3. Am fost urmarit cu privirea de catre ceilalti si inainte ca totul sa se opreasca, ei alergau/alunecau deja spre locul in care
eram ingropat
4. Deasupra mea la aproximativ 1,5 m, o a 2a persoana din grup a fost partial surprinsa (membrele inferioare) insa a reusit
sa se elibereze, si, stiind exact unde sunt eu, a inceput sa sape cu mainile pentru a-mi elibera capul.
5. Ulterior au ajuns si ceilalti (neantrenati sau foarte putin antrenati de avalansa) si in aprox 15 minute m-au eliberat si pe
mine
6. Groapa din care am fost scos avea aprox 2,5- 3 m adancime
7. Zapada care o aveam peste cap avea aprox 50cm (comprimata)
8. Am fost ingropat cu fatza in sus.
9. Timp petrecut sub zapada, complet privat de oxigen: aproximativ 1 minut.
10. Am suferit o contuzie puternica la nivelul gleznei stangi + intindere ligamentara usoara si o escoriatie (julitura) la
nivelul arcadei orbitare drepte.

Intamplarea pe larg:

Duminica, 13 februarie 2011 a devenit cea mai norocoasa zi din viata mea. Ziua in care am devenit parte intr-o statistica-
ingropat complet in avalansa, gasit, salvat, in viata!
Am incercat sa-mi astern trairile pe hartie imediat dupa cele intamplate, insa nu am putut. Au trecut 5 zile si-mi vine
foarte greu si acum sa fac acest lucru. In continuare tremur necontrolat cand imi amintesc ce s-a intamplat.
Am fost 5 persoane. Ne stim de ceva vreme. Am facut mai multe ture la munte impreuna. In dimineata zilei de 13 feb. m-
am trezit mai repede impreuna cu unul dintre ei pentru a face ceva poze si a reusi sa schiem mai multe ture. Ne aflam in
zona cabanei meteo din Muntii Rodnei. Ne doream sa coboram (schiem) chiar de pe varf (Pietrosu) pe o linie mai sinuoasa
care intersecta o fatza cu multa zapada adusa de vant. Am ales sa facem o coborare de incalzire pe o fata mai scurta
(~700-800m?) dar destul de inclinata, cu expunere la soare (afara temperatura era de -17 grade iar vantul sulfa cu 10m/s).
Am observant inca de la inceput, de indata ce am iesit din cabana, ca la suprafata exista un strat de crusta (probabil de la
vantul ce a suflat intreaga noapte in rafale). Am ales pentru urcat o linie relativ sigura; la fiecare pas stratul de crusta de
la suprafata ceda si ne trzeam in zapada pana la genunchi. Dupa aproximativ 150-200m urcati, instinctul m-a facut sa zic
ne oprim aici- nu prea imi place zapada (era o zona sigura- deasupra era o zona stancoasa, intinsa, cu foarte putina
zapda). Prietenul cu care eram m-a ascultat, am sapat o platforma si ne-am asezat sa facem ceva poze si sa-i asteptam pe
ceilalti 3 (era soare si era mult mai placut decat jos, la baza). Crusta de la suprafata avea aprox 10 cm iar sub era un strat f
adanc de pulver indesat. In momentul cand ceilalti ne-au anuntat telefonic ca pornesc si ei, ne-am decis sa coboram pe
rand din locul in care ne aflam.
Am plecat primul: am executat 2 viraje sarite pentru a provoca e eventuala lavina de zapada s-a crapat doar crusta si nu
a curs nimic; am continuat cu 3 viraje largi si rapide pana la baza; pritenul cu care eram a coborat si el, perfect, pana la
baza. Ne-am intalnit cu ceilalti 3, si i-am avertizat despre nelinistea mea in legatura cu zapada. Ei ne vazusera coborand, si
au decis totusi sa urce, sa incerce
Doi dintre ei au luat-o inainte pe alte urme (50m mai la dreapta) decat cele pe care urcasem noi, urcand direct catre o
stanca, urmand sa o ocloleasca si sa continue pana sus; prietenul cu care coborasem i-a urmat; eu am ramas jos, gandit,
impreuna cu celalat amic care-si aprinsese o tigara si urma sa porneasca si el, mai incolo. Nu-mi doream sa urcceva imi
zicea ca nu-s conditii prea bune de dat; nu imi doream nici sa fiu catalogat de restul ca un fricos care n-are curajul sa
urce probabil mandria asta m-a facut sa iau decizia sa-mi prind schiurile pe rucsac si s-o iau in viteza la deal. Eram al 4-
lea I-am ajuns din urma si urcam in sir indian. Ajunsesem in dreptul stancii (grupului de stanci) pe care urma sa le ocolim
pentru a ne continua drumul spre creasta. Unul dintre cei din fata a facut 2 poze cu telefonul: una in jos si una in sus. Cel
de-al 5-lea din grup isi regla skiurile pe rucsac si urma sa porneasca si el la deal; era inca la baza.
Urcam destul de bine, intr-un ritm bun alaturi de ceilalti priveam cu coada ochiuli grupul de stanci din stanga mea si
incercam sa aleg o lnie pentru a le sari la coborare, cand, din senin, am auzit. un tunet Stiam ce este, dar nu voiam sa
accept!!! A fost un sunet puternic, foarte puternic si infundat Nu am apucat sa privesc in sus; am auzit doar strigatul
primului, cel care era in fata: A V A L A N S A
Am fost foarte lucid si constient pe toata durata evenimentului. Am vazut initial cum grupul de stanci din stanga mea se
deplaseaza la dealnunu era cu putinta- eu o luam la vale; la inceput incetapoi tot si tot mai tare Am realizat ce se
intampla si am incercat actionez in consecinta. Nu pot descrie in cuvinte forta acestei avalanse A fost probail cel mai
puternic lucru care l-am simtit vreodata Am observat placa enorma desprinsa apoi un puzzle enorm care a inceput sa
se dezintegreze si sa semene mai mult cu valurile unei mari agitate
Initial am plutit deasupra cu bratele departate de corp si genunchii indoiti, incercand sa nu fiu agatzat nu stiu cat a
durat asta, pentru ca la un moment dat am fost coplesit de forta zapezii, aruncat pe spate cu capul la vale si tavalit cateva
sute de metri.

Din pacate, picioarele imi fusesera si ele agatzate am simtit niste parghii nefiziologice care actioneaza asupra lor si
asteptam sa incep sa ma fracturez imi ziceam e ok daca scap cu atat; viteza de alunecare si forta zapezii erau tot mai
mari printr-o minune am reusit sa ma grupez cu genunchii la piept printr-un efort inimaginabil; am incercat sa duc
mainile la fatza (in continuare alunecam pe spate, usor lateral stanga si cu capul in jos) insa nu am mai apucat; am reusit
sa le aduc pana in zona sternului Am simtit niste izbituri extrem de puternice urmate de o impoisibiliate de a misca,
apoi.intuneric.
Au urmat cele mai cumplite momente din viata mea de pana acum. Eram in imposibilitatea de a ma misca in vreun fel
nu imi puteam misca nici macar degetele de la mana, daramite vreun membru. Gura imi era infundata de zapada, nasul
la fel; aveam zapada si in urechi si ochiEram cimentat, nu puteam respira in vreun fel simteam ca totul este gata. Au
inceput sa apara fel de fel de ganduri suntem la 6 ore de civilizatie, nu exista punct Salvamont in zona, nu exista
elicopter Sunt terminat. Simteam ca in urmatoarele secunde imi voi pierde constientza. Cunosteam senzatia. Stiam ca
moartea prin sufocare e cumplitavoiam sa se termine cat mai repede. In scenariul meu, eram ferm convins ca si ceilalti
sunt ingropati prin zapada si cineva ne va descoperi pana la urma la primavara
Si totusi o parte din mine continua sa lupte... Imi doream sa traiesc. Imploram orice fortza Divina sa aiba mila de mine, de
maica-mea Sunt totusi tanar, sunt o gramada de lucrurui pe care inca nu le-am facut. Nu voiam sa fie gataEram hipoxic
(privat de oxigen) si simteam asta Pieptul ma durea cumplitera comprimat la maxim de greutatea zapezii de deasupra
mea. Se zice ca in situatii de genul asta, cand esti fata-n fata cu moartea ai un flash-back cu toate momentele marcante
din viata tala mine nu a fost deloc asa nu voi vorbi despre lucrurile (mai exact persoanele si locurile care mi-au venit in
minte) pentru ca tin de o intimitate numai a mea. Mi-am dat seama ce mult imi doresc sa traiesc; am inceput sa cred in
asta- sunt de parere ca daca iti doresti ceva cu adevarat, trebuie inainte de toate, sa crezi in asta, si se va intampla

Mintea mi-o luase un pic razanama aflam in Chamonix, aveam in fatza Aiguille du Midi cand, deodata, zapada a
inceput sa se miste, silumina.apoi, aer.
Nu voi uita in viata mea mana care m-a descoperit si mi-a redat posibilitatea de a targe din nou aer in piept. Am inceput
sa strig dupa aer in cateva secunde erau 4 prieteni deasupra mea chinuindu-se sa ma elibereze am inceput sa plang
necontrolat, fericit ca sunt viata.
Nu stiu cat timp am stat ingropat. Incerc sa fiu obiectivcu siguranta, sub 1 minutcateva secunde in plus si mi-as fi
pierdut constientza si atunci, lucrurile ar fi stat altfel
Nu am cuvinte sa le multumesc celor 4 prieteni care mi-au salvat viata. Din motive obiective, nu le voi face public numele.
Acesta nu este un articol de presa facut sa creeze mare valva ci mai degraba o descarcare a mea si o incercare de
constientizare a tuturor montaniarzilor, indiferent de experienta, ca pericolul avalanselor exista, si nu e deloc de neglijat.
Apare acolo unde te astepti mai putin. Sunt in viata datorita celor 4 si datorita reactiei neobisnuit de rapida a acestora- au
fost pe faza, nu s-au pierdut si au stiut ce sa faca! Se pare ca weekendul cu vreme proasta din Balea cand am facut
exercitii impreuna in jurul cabanei cu un rucsac ingropat cu un transceiver in el nu au fost in zadar Imi place sa cred ca si
lucrul acela a contat!
Sper ca dupa lectura acestor randuri cat mai multi sa-si achizitioneze echipament de salvare din avalansa: TRANSCIEVER,
SONDA, LOPATA!!! Nu plecati iarna pe munte fara ele!
Cu siguranta, daca as fi avut si un Avalung, as fi avut suficient timp sa-l folosesc; daca as fi avut rucsac ABS, as fi avut
vreme sa-l declansez; daca
Pentru toti cei care ies in afara partiilor amenajate, cred ca cel mai important este sa-si directioneze banii in special spre
echipamentele de salvare/protectie si nu spre schiuri si clapari si haine si accesorii care mai de care mai scumpe Nu
acestea din urma sunt cele care fac diferenta!!!
Aveti grija cu cine iesiti offpiste! Cunoasteti-va partenerii si fiti siguri ca sunt echipati corespunzator si incercati sa aflati
cum reactioneaza in stare de shoc! O reactie rapida face diferenta dintre viata si moarte!