FARMACOLOGIE SPECIALA

CURS NR.11

CONTINUTUL CURSULUI
MEDICATIA ANTIINFECTIOASA:
ANTIBIOTICE SI CHIMIOTERAPICE ANTIBACTERIENE:
a. ANTIBIOTICE BETA LACTAMICE:
a1. PENICILINELE:
BENZILPENICILINA (PENICILINA G);
PREPARATE RETARD;
PENICILINE SEMISINTETICE;
PENICILINE CU SPECTRU LARG;
PREPARATE COMBINATE CU INHIBITORI DE BETA-LACTAMAZA.
a2. CEFALOSPORINELE;
a3. CARBAPENEMII, MONOBACTAMII, TRIBACTAMII.
b. MACROLIDE, LINCOSAMIDE SI ANTIBIOTICE DE REZERVA CU SPECTRU
ASEMANATOR.
c. AMINOGLICOZIDE.
d. ANTIBIOTICE CU SPECTRU LARG.
e. ANTIBIOTICE POLIPEPTIDICE.

ANTIBIOTICELE SI CHIMIOTERAPICELE ANTIBACTERIENE

- produc efect de tip bactericid sau bacteriostatic pe agentii patogeni;

- efect bactericid = distrugerea germenilor;

- efect bacteriostatic = inhiba multiplicarea germenilor;

a. ANTIBIOTICE BETA-LACTAMICE
a1. PENICILINELE
- exercita efect de tip bactericid, toxicitate redusa, proprietati alergizante.

Reprezentanti:

BENZILPENICILINA (PENICILINA G)
- se administreaza parenteral (niciodata subcutanat, ci numai i.m si i.v. si in perfuzii;
- difuzeaza bine in spatiul extracelular, traverseaza usor placenta, patrunde greu in seroase, lcr,
bariera hematoencefalica are permeabilitate mica;
- se inactiveaza in ficat 25-30%, iar 70% se elimina sub forma activa;
- rinichiul este principalul organ de excretie;
- este un antibiotic bactericid;
Spectrul antibacterian:
- coci gram + si negativ: streprococi hemolitici, pneumococi, meningococi, gonococi;
- stafilococii secretori de penicilinaza sunt rezistenti;
- bacili gram pozitiv: bacilul carbunos, clostridiile, corynebacterium diphteriae;
- spirochete: Treponema pallidum, leprospirele, Borelia;

BACILII GRAM NEGATIV AU REZISTENTA NATURALA LA BENZILPENICILINA!

Posologia:
- t1/2 scurt (30-40 minute) impune administrarea dozei repartizata in 4-6 prize;
- functie de sensibilitatea germenilor exista mai multe tipuri de doze:
- in infectii cu germeni obisnuiti: 2-4 milioane U.I./zi;
- in infectii cu germeni mai putin sensibili: 4-10 milioane U.I./zi (in meningite sunt
necesare aceleasi doze sau chiar mai mari pentru asigurarea difuziunii in lcr);
- in cazuri grave se administreaza 20-60 milioane U.I./zi.

INJECTIILE i.m. sunt iritante, de aceea concentratia solutiei injectate nu trebuie sa fie
mai mare de 200000 U.I./ml.

Asocieri: cu antibiotice aminoglicozidice.

Nu se asociaza cu antibiotice bacteriostatice.

Efecte adverse:
- toxicitate redusa in comparatie cu alte antibiotice;
- principala reactie adversa: alergia fie imediata ( soc anafilactic, urticarie, edem
angioneurotic) fie tardiva (febra, eruptii);
- la doze uriase: neurotoxicitatea, cu cresterea excitabilitatii SNC, chiar convulsii
epileptiforme;
- rareori nefrotoxicitate dupa perfuzii cu doze foarte mari;

Preparate retard:

PROCAINPENICILINA (EFITARD)
- contine in proportie de 3:1 procainpenicilina si benzilpenicilina;
- se injecteaza odata de doua ori pe zi;
- se foloseste in dermato-venerologie pentru tratamentul sifilisului si gonoreei.

BENZATINPENICILINA (MOLDAMIN)
- actioneaza mai lent si mai durabil;
- folosit in: sifilis, pentru profilaxia de durata a recidivelor si complicatiilor infectiilor
streptococice (ex.glomerulonefrita) si pentru prevenirea recaderilor in reumatismul
poliarticular acut, administrandu-se la intervale de 3-4 saptamani, timp de mai multi
ani;
- se administreaza i.m. 1.2-2.4 milioane U.I odata la 7-14 zile;
- contraindicat la copiii sub 3 ani: prin injectare se pot produce fibroze, atrofii,
cicatrizari cheloide musculare.
FENOXIMETILPENICILINA (PENCILINA V, OSPEN)
- penicilina acidorezistenta, activa pe cale orala; spectrul de actiune identic cu al
penicilinei G, insa realizeaza concentratii serice relativ mici;
- indicata in infectii usoare cu germeni foarte sensibili;
- 2-4 milioane U.I./zi, in 3-4 prize, inainte de masa cu 1 ora;
- poate produce ca reactii adverse: tulburari gastrointestinale (greata, diaree), reactiile
de sensibilizare fiind mai rare decit la penicilinele injectabile.

Penicilinele semisintetice:
- Penicilinele penicilinazorezistente;
- Peniciline cu spectru larg.

Penicilinele penicilinazo rezistente:

- spectru asemanator penicilinei G, rezistente la penicilinaza, fiind indicate in infectiile cu
stafilococi penicilinazosecretori;
- principalele reactii adverse: alergii.

OXACILINA
- se administreaza in infectii stafilococice: acnee, furunculoza, osteomielita, septicemii;
- se poate administra oral (este acidorezistenta), parenteral i.m. sau i.v.
- 2-4-6 g/zi, fractionat la intervale de 4-6 ore.

Penicilinele semisintetice:

Peniciline cu spectru larg

- au efecte antibacteriene care se extind si asupra unor bacili Gram negativi.

AMPICILINA
- stabila in mediul acid, se poate administra si oral;
- actioneaza asupra germenilor sensibili la penicilina G si este activa si fata de bacili
Gram negativi (Haemophilus influenzae, E.coli, Proteus mirabilis, Salmonella, Shigella);
- t1/2 mai lung: 60-90 minute;
- se elimina mai ales sub forma activa pe cale renala, insa cantitati apreciabile trec si in
bila;
- este indicata in: infectii respiratorii, meningeale cu H.influenzae, tusea convulsiva,
endocardite, infectii biliare si urinare, salmoneloza, febra tifoida, dizenterie;
- doza uzuala la adult este de 2-4 g/zi oral sau i.m. fractionat la 6 ore;
- in infectii severe se administreaza i.m. sau i.v. lent sau in perfuzii 4-12 g/zi, in 4 prize;
- se poate combina cu aminoglicozide;
- efecte adverse: eruptiile cutanate ( de 5x mai frecvente decit la penicilina G).

AMOXICILINA (AMOXIL, OSPAMOX)

- are avantajul ca se absoarbe mai bine digestiv, avand o biodisponibilitate de 80% ( fata
de cea a ampicilinei de 50-60%), nefiind influentata de prezenta alimentelor;
- spectrul antimicrobian, indicatiile, reactiile adverse, contraindicatiile sunt identice cu
ale ampicilinei;
- doza este de 1.5-3 g/zi, in 3 prize.
CARBENICILINA
- se administreaza parenteral, fiind foarte activa fata de bacilul piocianic (Pseudomonas
aeruginosa), Proteus indol pozitiv, Enterobacter;
- doza 1g odata, pina la 6-16 g/zi.

CARINDACILINA (GEOPEN)

PIPERACILINA
- spectrul de actiune mai larg decit al carbenicilinei, fiind activa pe bacilii Gram negativi,
cit si pe germenii anaerobi genul bacteroides.

Preparate combinate cu inhibitori de beta-lactamaza

AUGMENTIN (AMOXIKLAV)
- amoxicilina combinata cu acidul clavulanic;
- este activa in infectii cu germeni producatori de penicilinaza avand si avantajul
spectrului mai larg decit al penicilinelor;
- este indicat in: infectii ale tractului respirator superior si inferior, infectii ale tractului
genitourinar, infectii ale pielii si tesuturilor moi, infectii osteoarticulare, infectii dentare;
- ritmul administrarii de 2-3 ori/zi.
Alte combinatii: ampicilina cu sulbactam (Unasyn), piperacilina cu tazobactam
(Tazocin).

a2.CEFALOSPORINELE
- au efect bactericid; se pot folosi ca antibiotice de rezerva ale penicilinelor ( in cazuri de
rezistenta si alergie) si pe de alta parte ca medicamente ale infectiilor Gram negative;
- in functie de proprietatile farmacocinetice si spectrul de actiune exista 4 generatii:

GENERATIA I:

CEFALOTINA, CEFAZOLINA, CEFAPIRINA, CEFALEXINA;

- actioneaza asupra majoritatii cocilor Gram pozitiv, inclusiv stafilococul auriu
penicilinazo-pozitiv, coci gram negativi, unii bacili gram pozitivi si bacili gram negativi
(analog ampicilinei) dar actionand in plus si pe Klebsiella.

Cefalotina, cefazolina si cefapirina:

- se administreaza parenteral i.m. si i.v.;
- se folosesc mai ales in infectii respiratorii si urinare;
- doze: 0.5-1 g odata, 2-4 g/zi.

Cefalexina:
- este stabila in mediul acid;
- se administreaza pe cale orala;
- doza: 0.5 g de 4x/zi;
- indicata in: infectii ale cailor respiratorii (cu H.influenzae) si infectii urinare.
GENERATIA A II-A
- au spectrul ceva mai larg, cuprinzand si unele specii de Proteus indol pozitiv,
Providecia si Bacteroides fragilis.

CEFAMANDOL (MANDOKEF)
- eficacitate crescuta fata de coci si bacili Gram negativi ( in special Haemophilus si Proteus)
- doza: 3-4 g/zi in 4 prize.

CEFUROXIMA ( ZINACEF, ZINNAT)

- asemanatoare cefamandolului;
- se poate administra oral si parenteral.

CEFOXITINA
- are efect marcat pe bacili anaerobi Bacteroide fragilis;
- se foloseste in : peritonite, infectii ginecologice;
- doza 1 g odata de 4x/zi.

CEFACLOR (CECLOR)
- se administreaza in infectii ORL, respiratorii, urinare.

GENERATIA A III-A
- cuprinde antibiotice mai active fata de bacili Gram negativi, inclusiv Pseudomonas
aeruginosa, avand o difuzibilitate buna in lcr;
- sunt indicate in cazuri selectionate de septicemie, meningite cu bacili Gram negativi, infectii
ginecologice, infectii nosocomiale (intraspitalicesti).

CEFOPERAZONA
- actiune marcata asupra bacilului piocianic;
- se excreta masiv prin bila si poate fii folosit in infectii biliare;
- doza 1-2g de 2x/zi, parenteral.

CEFTRIAXONA (ROCEPHIN)
- actioneaza pe bacilii Gram negativi;
- difuzeaza in lcr;
- doza 1g de 2x/zi, i.m. sau i.v.

CEFOTAXIMA
CEFPIROMA

GENERATIA A IV-A
- substante cu spectru antibacterian larg si probabilitate mica de rezistenta a bacteriilor, in
special a celor care secreta beta-lactamaze.

CEFEPIMA
- administrata i.v. la 12 ore, in doza de 2g/zi;
- in infectii foarte grave, la bolnavii imunocompromisi.
 a3. CARBAPENEMII, MONOBACTAMII, TRIBACTAMII
CARBAPENEMII
- antibiotice cu spectru antibacterian foarte cuprinzator, a caror molecula este rezistenta fate de
cele mai multe beta-lactamaze;

IMIPENEM (TIENAM)
- preparat compus imipenem-cilastatina (inhibitor al unei dipeptidaze renale ce inactiveaza
imipenemul).
MEROPENEM

MONOBACTAMII
- activi fata de bacili gram negativi aerobi, inclusiv Pseudomonas.
AZTREONAM (AZACTAM)

TRIBACTAMII
- in curs de experimentare clinica;
SANFETRINEM

b.MACROLIDE, LINCOSAMIDE SI ANTIBIOTICE

DE REZERVA CU SPECTRU ASEMANATOR
b1. ERITROMICINA SI ALTE MACROLIDE
- activitate antimicrobiana: bacteriostatica sau bactericida functie de doza;
- spectrul antimicrobian asemanator penicilinelor;
- efecte adverse: in special gastrointestinale; reactii alergice ocazional;
- indicata in infectii respiratorii, urinare, biliare.
SPIRAMICINA (ROVAMYCINE)
ROXITROMICINA (RULID)
CLARITROMICINA (KLACID)
- mai activa decit eritromicina fata de stafilococi, streptococi, helicobacter si multi anaerobi.
AZITROMICINA (SUMAMED)
- indicata in pneumonii.

b2. LINCOSAMIDE
LINCOMICINA
CLINDAMICINA
- spectrul antibacterian: majoritatea bacteriilor gram pozitive, cu activitate sporita asupra
stafilococului auriu si majoritatea anaerobilor patogeni.
- foarte utile in infectii stafilococie grave (osteomielite)

b3. ANTIBIOTIC ANTISTAFILOCOCIC DE REZERVA

VANCOMICINA
 - antibiotic de rezerva, bactericid, administrat i.v. pentru actiunea sistemica;
- utilizata in infectii cu stafilococi rezistenti la peniciline, oxacilina, in infectii grave cu
germeni gram pozitivi.

c. AMINOGLICOZIDE
- antibiotice bactericide;
- nu se absorb din tubul digestiv; pot fii folosite insa si in infectii intestinale;
- se elimina sub forma activa;
- rezistenta la aminoglicozide este unidirectionala, in sensul ca dezvoltarea rezistentei fata de
un antibiotic nu se extinde si la alti derivati descoperiti mai tarziu;
- spectrul de actiune este larg; acopera germenii sensibili la peniciline si bacilii Gram negativi.

- toxicitatea: considerabila:
neurotoxicitatea lezarea perechii VIII de nervi cranieni si aparitia de leziuni cohleare si
vestibulare; ototoxicitatea este ireversibila ducand la surditate;
nefrotoxicitatea datorita acumularii acestor antibiotice in corticala renala;
efectul pseudocurarizant cu blocarea transimisiei neuro-musculare.

- nu se combina niciodata intre ele datorita toxicitatii asemanatoare;

- se evita asocierea cu alte medicamente nefrotoxice.

Clasificare si reprezentanti:
- exista 3 generatii de aminoglicozide care difera prin spectrul antibacterian, rezistenta
bacteriana si toxicitate:

Generatia I
STREPTOMICINA
KANAMICINA
NEOMICINA

Generatia II-a
GENTAMICINA
TOBRAMICINA
- larg folosite in infectii cu germeni Gram negativi

Generatia a III-a
AMIKACINA
NETILMICINA
- pentru care rezistenta microbiana este mai putin importanta si toxicitatea mai mica.

d. ANTIBIOTICE CU SPECTRU LARG

- aceasta clasa de antibiotice cuprinde tetraciclinele si cloramfenicolul;
- au efect bacteriostatic.
d1. TETRACICLINELE

TETRACICLINA
- se absoarbe incomplet din tubul digestiv; absorbtia este scazuta prin complexarea cu anumiti
ioni (Ca, Mg, Fe, Al); din acest motiv nu se asociaza cu lapte si produse lactate, medicamente
antiacide continand aceste metale, preparate cu fier;
- datorita proprietatii de a forma chelati se poate depune in oase, smaltul dentar;
- modifica flora intestinala crescand numarul microorganismelor rezistente la antibiotic
(levuri, stafilococ) ducand la disbioza (dismicrobism) la nivel intestinal dar si bucal, genital,
respirator, producand suprainfectii (mai ales cu Candida albicans) si fenomene de
hipovitaminoza K si B;
- pentru refacerea florei intestinale: consum de iaurt pe baza de bacili lactici.
- la copilul mic din cauza depunerii in oase (poate cauza tulburari de crestere), iar depunerea
in smaltul dentar (colorarea dintilor in brun si hipoplazia smaltului) se contraindica
administrarea in graviditate (produce si leziuni hepatice), si la copii pina la varsta de 8 ani;
- poate produce fotosensibilizare, impunandu-se astfel evitarea expunerii la soare.

DOXICICLINA
- mai avantajoasa decit tetraciclina;
- indicata in bronsite cronice, pneumonii atipice.

d2. CLORAMFENICOLUL
- antibiotic de rezerva datorita toxicitatii sale mari;
- reactia adversa cea mai grava inhibarea hematopoiezei, inhibitia medulara marcata.

e. ANTIBIOTICE POLIPEPTIDICE
- sunt neuro si nefrotoxice, unii compusi fiind contraindicati pentru administrarea sistemica.

BACITRACINA
bactericid
- se asociaza cu neomicina in preparatul Negamicin B
POLIMIXINELE
POLIMIXINA B
POLIMIXINA E (COLISTIN, COLIMICIN)