Bolile diareice acute

Termenul de diaree se foloseste pentru situatiile in care creste frecventa si scade

consistenta scaunelor. Scaunul poate suferi o modificare de culoare si poate
contine produse patologice: mucus si/sau sange si/sau puroi.

Etiologie. Diareea acuta la copil poate avea drept cauza o infectie (bacteriana,
virala, parazitara, micotica), dismicrobism intestinal, greseli de alimentatie
(cantitative sau calitative).

Cauzele infectioase
-bacteriene: E. Coli (cel mai fercvent) Slamonell, Shigella, Yersinia enterocolita,
Campylobacter jejuni;
-virale cel mai frecvent Rotavirus ( cel ma frecvent) Adenovirus, Norovirus
-parazitare cel mai frecvent Giardia lamblia, Entamoeba hystolitica

-Clostridium difficile
Mecanismul agresiunii asupra intestinului este variabil : toxigenic, inflamator,
citotoxic.
Dismicrobism intestinal (disbioza) apare in situatia dezechilibrului intre
populatiile organismelor ce constituie flora intestinala. In general disbioza se
produce in cursul tratamentelor prelungite sau repetate cu antibiotice.

Anamneza aduce informatii asupra intervalului de la debut pana la prezentarea

la medic, asupra simptomelor asociate si asupra evolutiei de la debut pana in
prezent: aspectul si frecventa scaunelor, prezenta simptomelor associate, apetit,
toleranta copilului fata de alimentatia orala.

Tablou clinic
Copilul cu diaree se prezinta de obicei cu stare generala mediocra, uneori chiar
alterata in functie de starea de deshidratare si de asocieree scaunelor modificate
cu alte simptome asociate: inapetenta, greata, varsaturi, meteorism abdominal,
dureri abdominale, tenesme rectale, febra. Durerile abdominale sunt de cele mai
multe ori colicative, cu intensitate variabila. Greutatea copilului la prezentare
este scazuta fata de greutatea anterioara debutului bolii diareice. In functie de
procetul de scadere a greutatii sindroamele de deshidratare sunt appreciate ca
usoare (scaderea greutatii cu mai putin de 5%) medii (scaderea greutatii intre 5-
10%), severa ( scaderea greutatii cu mai mult de 10%).
Semnele de deshidratare: buze uscate, cearcane, pliu cutanat lenes, fontanela
anterioara deprimata, sete “vie”. Abordarea pacientului cu diaree acuta este
dictata de rezultatele evaluarii hemodinamice in functie de alura ventriculara
((A.V.), pulsul, temperatura extremitatilor, timpul de recolorare capilara,
diureza, starea de constienta.

Investigatiile de laborator vizeaza obtinerea de informatii despre posibila

etiologie a diareei, mecanismul de producere si consecintele la nivel sistemic.
Examene de scaun: teste rapide pentru depistarea antigenelor virale ( Rotavirus,
Adenovirus, Norovirus), coprocitograma, coproculturi , examen
coproparazitologic.
Examene din sange: echilibrul acido-bazic (ASTRUP), hemograma cu formula
leucocitara,CRP, VSH (la copilul mare), uree, creatinina. Aprecierea statusului
echilibrului acido-bazic aduca informatii despre instalarea acidozei metabolice,
gradul de depletie ale rezervei alkaline si tulburarile electrolitice care imprima
evolutia si prognosticul bolii si indica masurile terapeutice.
Pentru situatiile in care exista prezumtia unei bolii diareice de cauza
extradigestiva se recomanda examen ORL (in cazul otitei medii la sugar si copilul
mic) examen sumar de urina si urocultura (cand exista prezumtia unei infectii de
tract urinar).

Tratament
Abordarea copilului cu diaree este in prezent ghidata de recomandarile-consens
EPSGHAN-ESPID 2008 (vezi referinte bibliografice).

Rehidratarea este cheia tratamentului la copilul cu boala diareica acuta.

In functie de gravitate rehidratarea se va realiza pe cale orala (cu saruri de

rehidratare care contin NaCl, NaHCO3, KCl si glucoza) sau pe cale intravenoasa
cand hidratarea orala este imposibila. Administrarea sarurilor de rehidratare se
face in cantitati mici, cu lingurita.
Alimentatia. In cazul sugarului alaptat se va continua alaptarea in paralel cu
rehidratarea orala. In cazul sugarului alimentat artificial se va continua
alimentatia cu formula initiala, cu exceptia cazurilor de diaree invaziva severa
pentru care se recomanda inlocuirea formulei standard cu o formula hipo/
delactozata. La copiii la care toleranta digestive initiala este foarte scazuta,
alimentatia p.o. poate fi sistata, dar aceasta va fi reluata imediat ce va fi posibil,
uneori chiar la 3-4 ore de la inceperea rehidratarii orale. Spitalizarea se
recomanda doar la cei care necesita cale intravenoasa pentru rehidratare.
In cazurile in care dezechilibrul electrolytic este mare, este necesara corectarea
acestui pe cale intravenoasa. In cazul diareilor acute, cele mai frecvente
dezechilibre electrolitic vizeaza ionii de sodiu (hipo/hipernatremie) si cei de
potasiu (hipo/hiperpotasemie).
Medicatia. Tratamentul antibiotic nu si-a aratat eficacitatea decat in cazurile de
Shigeloza/ stadiile precoce de Campylobacter (in primele 4 zile de la debut).
Tratamentul cu probiotice reduce in unele cazuri durata si severitatea bolii. In
disbacteriile produse de diareile infectioase sau de antibioterapie se folosesc
culturi de bacterii vii: Lactobacillus rhamnosus GG, Lactobacillus reuteri si
Lactobacillus casei ; in cazul pentru diaree infectioasa, Saccharomyces boulardii si
Lactobacillus rhamnosus GG – pentru diareea asociata antibioterapiei.
“Paralizantele” intestinale (ex. Loperamid) sunt contraindicate la sugari.