Professional Documents
Culture Documents
Pentru cei care vor sa aprofundeze acest domeniu, iata si 10 carti despre stres:
Stresul la adolescenti
Cand noi percepem o situatie ca fiind dificila sau dureroasa, apar modificari in mintea si corpul nostru
pentru a fi pregatiti de a raspunde la pericol. Acest "lupta, fugi sau ingheta" este o forma de raspuns ce
include cele mai rapide batai ale inimii si cel mai mare ritm de respiratie; cresterea aportului de
sange in muschii bratelor si picioarelor; mainile si picioarele devin reci sau umede; stomacul este
deranjat si, perceptia unui sentiment de groaza.
Acest mecanism care se dezvolta si se numeste stres se poate opri. De indata ce ne vom hotari ca o
situatie nu mai este periculoasa, apar modificari in mintea si corpul nostru pentru a ne ajuta sa ne relaxam
si sa ne calmam. Acest "raspuns de relaxare" include scaderea ritmului cardiac si a respiratiei si aparitia
unui sentiment de bine. Adolescentii care dezvolta un "raspuns de relaxare" si au alte abilitati de
management al stresului se simt mai putin neajutorati si au mai multe optiuni de raspuns la stres.
Sursa: http://www.7p.ro/Default.aspx?PageID=1748#ixzz3PAKsqbkK
Stressul este definit in functie de sursa sa (interna sau externa). Sursele interne de stress pot fi foamea;
durerea; sensibilitatea la sunete, schimbari de temperatura, inghesuiala (densitate sociala); oboseala;
supra- si substimularea din partea mediului inconjurator. Sursele externe cuprind separarea de familie,
schimbari in compozitia familiei, expunerea la certuri si conflicte interpersonale, agresiunea din partea
altora, pierderea unei proprietati personale importante sau a unui animal de casa, cerinte excesive,
grabirea fortata si dezorganizarea evenimentelor zilnice.
Desi literatura de specialitate tinde sa se concentreze asupra impactului surselor singulare de stress asupra
dezvoltarii copiilor, in realitate, copiii sunt supusi unui stress care provine din surse multiple. Factorii de
stress multipli interactioneaza intre ei si pot avea efect cumulativ. Acest articol prezinta modul in care
copiii percep si se adapteaza la stress, sugestii pentru parinti si educatori referitor la prevenirea si
reducerea efectelor stressului la copii.
Stressul poate avea atat influente pozitive cat si negative. Cu cat copilul este mai mic, ca atat impactul
evenimentelor va fi mai mare, cu atat stressul va fi mai puternic si potential negativ. Un anume stress face
parte in mod normal din viata de zi cu zi a copilului si poate avea influente pozitive. Cu toate acestea,
stressul excesiv poate avea efecte atat imediate cat si de lunga durata asupra posibilitatii de adaptare a
copilului la situatii noi, chiar si situatii care par sa nu fie in legatura cu evenimentul stresant.
Cercetatorii in domeniu indica faptul ca efectul negativ al stressului este mai profund la copiii mai mici de
10 ani, la cei care au temperament genetic mai rece sau mai dificil, la prematuri, la baieti, la cei cu
capacitate cognitiva limitata sau la cei care au suferit stress prenatal. Copiii saraci, cei care traiesc in
comunitati violente sau cei care sunt agresati la scoala sunt supusi mai mult stressului extern decat ceilalti
copii. Copiii cu praguri joase in perceperea stimulilor interni si externi vor simti o mai mare varietate de
evenimente si conditii ca fiind negativ stressante.
Exista doua categorii de stress. Stressul acut apare brusc, intens (de pilda o boala de scurta durata a unui
parinte), scazand apoi in intensitate cand dispar stimulii stressanti. Stressul cronic (de pilda moartea sau
separarea indelungata de o persoana importanta in viata copilului - bunic, educator, frate), pe de alta
parte, este de lunga durata si are efecte indelungate si daunatoare asupra copilului, incluzand schimbari in
chimia si functionarea creierului si rezistenta scazuta la boli.
Stressul se manifesta la copii in 4 etape:
alarmarea si reactia fizica;
evaluarea - copilul incearca sa inteleaga evenimentul;
cautarea unor strategii de adaptare sau de rezolvare a situatiei;
implementarea strategiilor.
Etapa de implementare poate fi o actiune simpla, de scurta durata sau se poate intinde de-a lungul mai
multor ore sau zile. Evaluarea evenimentelor stressante si elaborarea strategiilor viabile de rezolvare a
situatiei sunt diferite fata de cele ale adultilor (de pilda, uitatul jucariei preferate la gradinita poate avea un
impact negativ asupra copilului care nu poate "gasi" o modalitate prin care sa "astepte" pana cand vor fi
din nou impreuna; aceasta reactie si frica de repetare a situatiei poate dura zile intregi). In plus, s-a
observat ca raspunsurile fizice la stress ale copiilor sunt diferite fata de cele ale adultilor, fiind mult mai
intense si cuprinzand intregul corp.
Stressul se manifesta cel mai ades ca o serie de reactii fizice: plans, palme transpirate, fuga, izbucniri atat
agresive cat si defensive, leganat si alte comportamente de autoconsolare, dureri de cap si de stomac,
ticuri nervoase (rasucitul sau trasul de par, mestecatul si suptul, muscatul pielii si unghiilor), accidente de
eliminare a urinei sau fecalelor si tulburari de somn. Expertii sugereaza ca reactii generale ale stressului
asupra copiilor: depresie si evitare; timiditate excesiva; hipervigilenta; griji excesive; "inghetare" in
situatii sociale; interes aparent obsesiv in obiecte, rutine, mancare si o preocupare permanenta despre "ce
va veni"; dependenta excesiva.
Teoreticienii sunt de parere ca aceste comportamente reprezinta lupta pe care o duce copilul pentru a
stapani si a reactiona la evenimente stressante. In general, copiii se distanteaza emotional de situatiile
stressante comportandu-se astfel incat sa diminueze stressul (de exemplu, plansul si facutul pe suparatul
pentru a-si arata sentimentele de abadon cand parintii pleaca la servici) sau actionand in asa fel incat sa-si
ascunda sau sa-si mascheze sentimentele de vulnerabilitate (de exemplu, devenind agresiv cand este
timpul de pus jucariile la loc sau sa se incheie jocul). Cu varsta, copiii vor folosi din ce in ce mai mult
strategii cognitive de rezolvare a problemelor pentru a face fata stressului negativ punand intrebari despre
evenimente, circumstante sau perspective despre ce va veni si clarificari despre ceea ce a fost.
Expunerea indelungata la stress si folosirea continua de catre copil a strategiilor de rezolvare poate rezulta
in tipare comportamentale care sunt foarte greu de schimbat daca strategiile sunt percepute ca eficace de
catre copil.
Asistarea copilului in intelegerea si folosirea unor strategii eficace de adaptare si rezolvare a problemelor
trebuie sa fie bazata pe stadiul de dezvoltare al copilului si pe intelegerea naturii evenimentului
producator de stress. Educatorii si parintii pot preveni si pot reduce stressul in mai multe moduri:
Ajuta copilul sa anticipeze evenimentele stressante, cum ar fi primul tuns sau nasterea unui frate.
Adultii pot pregati copiii ajutandu-i sa inteleaga mai bine evenimentul care va veni, reducand
astfel impactul stressant. O pregatire excesiva a copiilor in vederea unui eveniment stressant poate
fi chiar mai stressanta decat evenimentul in sine. Adultii pot aprecia nivelul de pregatire al
copilului incurajandu-l sa puna intrebari daca doreste sa stie mai multe;
Asigura copilului un mediu propice pentru exprimarea sentimentelor sale sau foloseste diferite
materiale artistice pentru a-l ajuta sa isi exprime grijile si preocuparile;
Ajuta-l sa identifice o varietate de strategii de rezolvare a problemelor (de exemplu, "cheama pe
cineva in ajutor daca esti tachinat"; "spune-le ca nu iti place ceea ce fac"; "pus si simplu, pleaca").
Cunoasterea acestor strategii il va ajuta pe copil sa se simta mai eficace in situatii stressante;
Ajuta copilul sa recunoasca, numeasca, accepte si exprime propriile sentimente intr-un mod
convenabil;
Invata-l tehnici de relaxare. Sugereaza-i copilului lucruri de genul: "respira de 3 ori adanc",
"numara de la 10 la 1", "incordeaza-ti si apoi relaxeza-ti muschii", "joaca-te cu plastelina",
"danseaza", "imagineaza-ti un loc favorit si viziteaza-l cu minte".
Exerseaza vorbitul pozitiv de unul singur (de exemplu, "O sa incerc. Cred ca pot face asta.")
pentru a-l ajuta in stapanirea stressului.
Alte strategii de baza includ punerea in aplicare a unor strategii disciplinare temeinice, stabilirea unor
rutine consistente, imbunatatirea cooperarii si acordarea timpului necesar copilului pentru a-si exprima
grijile, preocuparile, stressul in privat si in grup.
Concluzie
O cunoastere cat mai profunda a importantei si impactulului stressului asupra copiilor reduce factorii de
stress la copii si ajuta la dezvoltarea de strategii de rezolvare a situatiilor de stress si astfel la reactii
sanatoase din partea copiilor la situatiile inevitabile de stress din viata lor.
Stresul este un r spuns la un eveniment sau condi ie la care exist o cerere mai mare decât posibilit ile
noastre normale de rezolvare.
Stresul este atunci când te sim i copleşit sau amenin at de mult mai multe cerin e decât po i face fa .
Copiii înva s r spund la stres din experien a proprie şi observând. Cele mai multe situa ii stresante
pentru copii pot p rea nesemnificative pentru adul i, pentru c , copiii au pu ine experien e anterioare din
care s înve e, chiar situa iile care cer o mic schimbare pot afecta sentimentele copilului de securitate şi
siguran .
Acestea pot fi multiple şi diferite în func ie de vârst : şcoala, rela ia cu profesorul sau p rin ii, schimbarea
şcolii, performan ele şcolare impuse de p rinte; rela ia cu colegii, cu prietenii; conflictele cu prietenii;
problemele de comunicare în familie; conflicte cu fra ii; violen a în familie; divor ul, situa ia financiar
precar ; pierderea locului de munc a unui p rinte; boala fizic sau psihic a unui p rinte; abuz fizic,
emo ional, sexual; dezastre naturale; cutremur; inunda ii; durerea, boala, r nile; tratamente medicale;
neîncrederea în propria persoan , probleme de imagine corporal ; moartea sau pierderea unei persoane
dragi.
Care sunt semnele de c utat la un copil supus factorilor de stres: refuzul şcolar; frica despre siguran a lor
şi a p rin ilor; dureri de stomac sau alte dureri; triste e; grija excesiv despre şcoal ; prieteni, familie,
dificultate de relaxare şi de somn.
Reac iile la stres pot fi:
1. pe termen scurt: creşterea ritmului cardiac, dilatarea pupilei, creşterea glicemiei (glucozei în sânge),
contrac ie muscular , încetinirea digestiei, respira ie rapid , paloare tegumentar ;
2. pe termen lung: a) somatice: apetit alimentar sc zut, indigestie frecvent , crampe sau spasme
musculare, dureri de cap/migrene, alergii, insomnii, constipa ie sau diaree, stare general de r u sau
oboseal , viroze frecvente; b) cognitive: sc derea capacit ii de concentrare, pesimism, dificult i în
luarea unor decizii, blocaje în gândire, gânduri de moarte; c) afective: iritabilitate, neîncredere în viitor,
izolare social , sentimentul c este f r valoare, dificult i de a se distra sau relaxa, instabilitate
emo ional , pierderea interesului pentru activit i sau persoane preferate anterior; d) comportamentale:
plânsul nemotivat, crize de afect, teama de întuneric, suptul degetului, leg natul, refuzul de a dormi
singur, performan e sc zute la şcoal , fumatul, consumul de alcool şi droguri, tulbur ri de somn, izolare,
comportamente agresive, verbal sau gestual.
1. punând la dispozi ia copilului un c min sigur, securizat, familiar, consistent şi pe care se pot baza;
2. s fie selectivi în alegerea programelor TV pe care le v d copiii, pentru c acestea pot provoca frici sau
anxietate;
14. s informeze copilul despre schimb rile necesare şi anticipate (schimbarea domiciliului);
15. s caute ajutor profesionist sau sf tuire când semnele de stres nu dispar;
17. copiilor mici li se pot citit poveşti potrivite despre tipurile de stres şi crearea de diverse jocuri pe teme
de stres;
Honoré , C., 2008, ELOGIU LENTORII. O provocare adresat cultului vitezei, Editura Publica
Riga, S., Riga,D,.2008, STRESOLOGIE, ADAPTOLOGIE ŞI S N TATE MINTAL, Cartea
Universitar
Oprisan, E., 2011, STUDIU ASUPRA IMPLICA IILOR STRESULUI PSIHIC ÎN DEZVOLTAREA
COPIILOR , Editura Universitara
STRESOLOGIE, ADAPTOLOGIE ŞI SĂNĂTATE MINTALĂ
Autor : Sorin Riga, Dan Riga
Editura Cartea Universitar
An aparitie : 2008
ISBN 978-973-731-546-5
Nr pagini : 266
Anticariat
Cuprins:
Partea I - STRESOLOGIE.......... 1
TESTUL FABULELOR
Descriere:
De multe ori psihologul care lucreaz cu copii are nevoie de metode rapide, capabile s furnizeze, înc de
la prima întâlnire cu subiectul, bazele pentru un diagnostic sau o ipotez de diagnostic; pe de alt parte,
resimte nevoia ca un anumit diagnostic stabilit prin interviul clinic s fie confirmat, aprofundat sau
nuan at prin intermediul testelor proiective.
Cuprins:
Prima Parte: Fabulele, o nou metod de diagnosticare a complexelor şi a rezisten elor în psihanaliz
I. Introducere
II. Metoda
III. Observa ii
IV. Concluzii