IPHIGENIA (1939-1940) g Z s & 2 < Fa 3 2 z g aACTULI TABLOUL I Pe mall mai, in apropiere de Aula, Sco reprint un dimb nisipos Ia arecare distant de tirm. In fang, se 25tese opsifele cordbillor insite de-a 1 mai depart, agitta, marea, Noaptea tit. In tot timpul Jungul matului acfiunii, se aude vjelia si un vant monoton, suierator, perfid, a eérui permanent prezenfa exaspereazi. Vijelia intervine fm actiune ca un personaj de sine statator, ‘apticios, neinduplecat. Nu pare deloc un fenomen natural, impersonal; se ghiceste inapoia ei o voinfs indarjits. {in planul I, un foe mizer, de giteje, lang care mofaiese doi birbati. Nici o trisiturd caracteristicS. Toate personajele care apar in acest tablou sunt, de altfel, sterse, In afar de batranul sclav Kilix, toyi sunt barbatitineri sau intre dow’, varste, ou figure aspre, de oameni necififi. Replica oriciruia dintre ei ar fi putut fiincredintatd vecinului shu, fr ca actiunea si sufere. Spectatorul trebuie si aibs impresia ¢¥, in acest tablou nu sunt prozente decat dow’ personagii vijelia si masa ‘oamenilor exasperati de ea. La tidicarea cortinei se distinge umbra unui birbat coborand dinspre dmb siindreptinduse citre central scenei. ILLEA SOLDAT: Cine esti tu, de-acolo? TUL SOLDAT: Xilon... din cetatea lui Euryptos. Caut adipost pe mal. III LEA SOLDAT: Nu pofi dormi? KUL SOLDAT: Am incercat, dar m-a doborat vantul. Parcé in noaptea asta sufli mai cumplit, Nu-i chip de odihna. ILLEA SOLDAT: Aga sufli mereu, si mai aprig noaptea. Nu-i Iucru curat. 1-UL SOLDAT: Stau impotriva noastr’ duburile vizdubului si | ale adancului. IIFLEA SOLDAT: Nu sunt duhurile de vin’. Pe ele de mult | Je-ar fi induplecat jertfele. C4 sunt doard trei luni de cand ne-am § adunat aici, pe Armurile Aulidei, si asteptim. $i am tot jertfit duhurilor mirilor si stipanului peste vanturi, Dar vijelia nu ne Jas’. Nu-i chip si pornim. = LULSOLDAT: O si imbitranim aici, asteptand, si Troia n-o s-o mai vedem niciodata.RELEA SOLDAT (continuandu-si gandul tainic): Caci doal | KILIX (incurcat, dénd semne de nerdibdare): Nu, nu e vorba de chiar Artemisia, sfanta locului sta, e maniati, Ea asmutelPhigenia. Asta imi spunea Apnsepace: OS Oa | sind ae vnturile impotriva noastri, ea porunceste mirii si se zbatiltimisese, ca gi acum, cu o solie de a TUL SOLDAT (cu oarecare teama):De unde stii c& insisl Artemisia ne st impotriva? TIFLEA SOLDAT: Am auzit spunandu-se asta, ‘Vreau si vi dest&inuiesc oft% incredere are Agamemnon in b&tranul stu rob Kilix si cat de mult il cinstest (in acest moment se aud zgomote puternice de nava TUL SOLDAT: Multe se spun. Au ajuns oamenii maisfirdmata de firm. Tipete, chiote. Incep si se agite Iumini. Se spiimantafi decat li- firea. ziresc de departe torfe. Tofi de pe mal s-au ridicat de lang’ foc $i IFLEA SOLDAT: Dar nu-i lucru curat. Nu s-a mai pomenit ose indreapta spre fundul scenei. Cineva se apropie, cu un opaif in asemenea vijelie. TULSOLDAT (cu deznddejde): Zeii sunt de partea lui Priam 4. a frumoasei Elena. ILLEA SOLDAT (Dé din umeri si se ghemuieste langa foc. fy | 1V-LEA SOLDAT (dezmeticindu-se): Alergati! Sariti cu to mand, incercdnd st ajunga sus. Vantul ii stinge opaiful, si in clipa urmétoare omul alunecd. I-ul soldat fi sare in ajutor, ridic&ndu-1,) ; fe acest timp vine din stinga un sclav batran $i se apropie de foc)*!eteati, cici se imeac’ trei sute de ntieri!l.. KILIX: Pe-aici e drumul citre Livada Nimfelor, acolo unde mirtul imbie pe cikitor si-si odihneasci truditele oase § murmurul izvorului afapa setea...? TUL SOLDAT (cu ironic mirare): Frumos grtiesti. Parc ai fi un infelept. KILIX (méndru): Sunt Kilix, rob din zestrea Clitemnestrei ‘Tatll reginei m-a diruit Ini Agamemnon, si pe el il slujesc; chiar pe el, pe Marele Strateg. IFLEA SOLDAT: Fii binevenit! Focul se va stinge curand, dar si jtratecul apr de ricoarea nopfii. $i nu mai e mult pani in zori. KILIX: Nu stau, flicdtule, Ma gribesc. Ca st spun adevarul, de mult ar fi trebuit si m& depirtez de (rm, Sunt trimis’ de Agamemnon cu o scrisoare. (O araté,) Mare cinste mi s-a fut, vedeti voi. Serisoarea regelui catre Clitemnestra, asta port eu. N-am timp de pierdut. Porunca lui Agamemnon a fost (reciténd eméatic): ,Kilix, alearg’ fra preget, in pofida bitranetii tale subrede! Nu te ageza pe marginea fantinelor umbroase, nu te lisa ispitit de somn! Pretutindeni unde vei iatélni 0 rascruce, priveste aprig si vezi dacti nu cumva vreun méndru car se arati, purtand pe fiica mea, Iphigenia, spre corabiile Danailor. lar, dact © vei intl... ULLEA SOLDAT (surprins): Ce tot spui? Chiar fiica Regelui Agamemnon, frumoasa Iphigenia, vine c&tre noi? LUL SOLDAT: De ce strigi?! Ce s-a intamplat? (incep si se adune, din toate pirfile, oameni cu opaife in miaini.) UNUL: Cine ip’? ALTUL: Cine se ineact? IV-LEA SOLDAT: O corabie 4 lui Meges, feciorul lui Phileus, s-a sflrdmat de rm! Cea mai mandri dintre cordbiile Taphienilor! Trei sute de viteji au alunecat in valuri! Cautat Strigati tofi dup’ ajutor! (Oamenii incep sé coboare spre mal. Strigtite departate. Scena se umple de opaife; caiteva torfe.) ‘UNUL: Cumplit Iueru! ALTUL: .. §i nemaiauzit! V-LEA SOLDAT: Alergaji! Poate mai scapa vreunul! VELEA SOLDAT: S-au trezit tofi din oastea Taphienilor. VILLEA SOLDAT: Nu s-a mai pomenit ca 0 navit si se sfarme de farm! FULSOLDAT: Eo pedeapsi trimisi de sus. IFLEA SOLDAT: Zeii sunt maniafi pe noi, ; MILLEA SOLDAT: Nu ne ingiduie si ne rizboim cu Paris si cu oastea troiani, ae ea aUN SEF: Ocara adusi lui Menelau, barbatul prea frumoast ELEA SOLDAT: Vrijitorul Kalchas stie cum am putea-o Blena, va rimane nertizbunati.. ‘imptica, V-LEA SOLDAT: Dar ce ne pasi noud de cearta lor?! Di (Rumoare, atenfie.) parte-mi, Paris poate prea bine imparti patul cu frumoasa Elen: VOCE: ,,S-o impace, atunci!* ,,Repede, repede! desi a furat-o prin viclesug regelui Menelau. UELEA SOLDAT: Kalchas a ghicit in foc si in fliciri ci SEFUL: Atunci, ce caufi in oastea strns’ impotriva Troiei? Artemisia cere o jertfa. V-LEA SOLDAT: Eu n-am plecat la lupti ca -o adue inapoi p, VOCK Si i-o dam! Sa i-o dim, daci o cere Artemisia! Elena in patul primului ei birbat, HLLEA SOLDAT: Dar o jertfi omeneasci! VOCE Nici noil Nici noil!.. voct: fi dim si o jertfi omeneasci! Altminteri murim de V-LEA SOLDAT: Agamemnon ne-a figiduit stipfnire asupr #Me tot asteptand vantul prielnic! bogatelor eetiti din Asia. Ne-a chemat si Iuptim impotti gin Mi regal See aay ‘Troiei, ca si-i cucerim noi pam&nturile! Vock: Aga se gi cuvine! Jertfa aleasi, de neam mare! Vock “Are dreptate! Asa este! Astea ne-a spus chia arya: Sunt mai bine primite de zeil Agamemnon, Marele Strateg! Vock: Sigur! Sigur! Si se jertfeasci! Vock ,,Cici noi suntem stracil* ,Helada toati ¢ stiraci!! _y.LEA SOLDAT: Cici se cuvine si moar’ unul pentru sciparea UNUL: Noi, cei din Argos, suntem cei mai stirmani! noastriil ALTUL: Dar noi, beofienii?! Pamantul e sterp si femeik — -ULSOLDAT: Dacd cere Artemisia, trebuie sii-i dim. Nu poti noastre prea roditoare! glumi cu vointa zeilor! V-LEA SOLDAT: Noi nu stim in cetifi cu ziduri inalte, q@ U-LEA SOLDAT (entuziast): Jertfim si pornim spre Troia! L-ULSOLDAT (strigéind): Spre aurul Troiei! ALTUL: $i noi, cei din Phochida, muncim ca robii! ILLEA SOLDAT: Caci acolo sunt palate multe gi cetati bogate, V-LEA SOLDAT: Ne-am saturat de siricie, Poftim pimantuy Si cordbii pline cu pietre scumpe. ee bogate, tanjim dupa belsugul asiaticilor, V-LEA SOLDAT (cu glas turbure): $i femeile asiaticilor sunt VELEA SOLDAT: Nua drept ca ei sti stipaneascd Asis Pldcute brafelor noastre! barbarilor, iar noi s4 mulgem caprele! ‘TOT! Ha, ha, hal : UNUL: In tot satul nostru avem doar o livad& de misting ,. TCLSOLPAT: Zeii Asiei sunt neputinciosi. Artemisia singurat 2 ¢ mai puternici decat ei tofi!!.. V-LEA SOLDAT: Agamemnon ne-a figiduit Asia, Si ne duct nee yen ar stn ah fe Arterial ‘mai curdnd acolo, Am infepenit aici, pe firmul Aulidei! IIFLEA SOLDAT: Dar jertfa e grea, ¢ cumplitt.. VELEA SOLDAT: Am sffrsit de mult merindele. Vantul ist’ voc: Nu-i nimic! Trebuie si o implinim! Uurgisit stf impotriva noastra! Ne-am tot rugat zeilor, dar nici unul LEA SOLDAT: E 0 fecioari, fiicd de rege. At nu se indura, voct Aaall! Mareafi jertfa! intr-adevar, framoasii! Nu se IFLEA SOLDAT: Zeii sunt méniati pe noi! putea mai bine alege! Pentru Artemisia ¢ cel mai nemerit dar! ULLEA SOLDAT: Nu tofi zeii, ci numai marea, neprihtmits _ U-LEA SOLDAT: Si, totugi, are si fie greu, clici jertfa cerutii de Artemisia! i Artemisia ¢ chiar Iphigenia, fiica lui Agamemnon, TUL Sokpat: Ne-am rugat gi ei, Artemisiei, dar in zadar. Nu (Stupoare. Cateva clipe, masa se clatind, sovaind. Dar céteva Yrea si aud&. Sti surdi la saracia sinevoile noastre. E maniatl si yoci, Ja inceput timide, apoi intr-un crescendo tot mai fetoce, mu ne spune cum s-o impackm, azbat dintre soapte.) 6 | 7a Voc Daca o cere zeite, va trebui si io dim, Zell sun! voc Nelegivire! Mare nelegiute! Se impotriveste porunci st€pani! Nici chiar regii nu pot incilea poruncile zeilor. divine! Blestemul va cidea asupra noastra! Vom pieri tofi din LULSOLDAT: Mai ales cénd sunt supiirafi, Kalchas stie el binepricina ei! | . ce spune; vrijitorul Asta a ghicit bine, XaLIX: E cea mai frumoasi fick de rege! IFLEASOLDAT: $i apoi, Agamemnon e Marele Strateg, pentru © VOCE: Toate fiicele de regi sunt be el ne batem, KILIX: E fecioara, ¢ aproape un copil! mer caeates - : isial icit Kala IV-LEA SOLDAT: Pentru el gi pentru fratele situ Menelaus. anata ? Poruncit Artemisial Asa a ghicit, LUL SOLDAT: Noi tofi mergem 1a moarte pentry M#cdrt $1 jaratec. . is ‘Agamemnon! Se cuvine si ee Salar! o KILIX (cu un efort suprem): A petit-o un semizeu! Ea viseazi ee Fiecare dintre noi am fi facut la fel, dact ni s-ar ero eael Pe rug! Ca si sclpiim noil! rut oct: Desigur! Fiecare dintre noil!! KILIX (care s-a apropiat, nedumeri ca va trebui jertfitt?! HELEA SOLDAT (cu solemnitate): De Iphigenia, fiica marelui Agamemnon, KILIX (emofionat):Dar nu se poate una ca astal E o nelegiuire! Iphigenia a fost petit de un erou, el insusi os de zeu! Vock Nu e timp de nunt’, acum! Pierim de foame! Ni se pripadesc cordbiile! E maniati Artemisia! ‘Trebuie 5-0 ‘imblanzim!! | KILDX (intimidat): Stati, nu va repeziti asa! Asa nu se poate! Eu | sunt Kilix, robul lui Agamemnon, rob din zestrea Clitemnestrei! | ‘VOCE: Si fii sin&tos! N-avem timp si te-asculttim! i TUL SOLDAT: Ne prpideste vantul! | : | De cine vorbifi, flicti, CORTINA ALTUL: Ni se ineactt tovarisii! ALTUL: Pierim aici, pe frm, din prostia noastr’. ALTUL: Ne incipipinim impotriva Artemisieil ALTUL: Kalehas e vrajitor priceput, stie el ce spune! . KILIX: Dar eu am o scrisoare din partea lui Agamemnon, catre doamna lui, Clitemnestra. $i eu stiu ce spun. Agamemnon, el insusi, mi-a dat porunc’: Kilix, mi-a spus... Voct (intrerupdndu-I): Ce ne past now?! Noi ne-am adunat sine batem, Ni s-a spus s pornim asupra Troiei. St pornim, deci. ‘JIPAT: Asia! Asia! KILIX: Dar Iphigenia se pregitegte de nunti!TABLOUL I In acceasi noapte, O sell din palatul ui Agamemnon in Aulida. Mai multe tore sunt agiate de ziduri. fn tt impulaojiuni din acest tabiou, se aude vijelia, tuncori mai stins, dominath de muzics,alteorisilbatect. La ridicarea cortine, Agamemnon se afli in milocul sconei,aproape de ramp, oarecum picrdut, ct privitleabsente. | Marea e mai departe det in tabloul I. Céjiva muzicangi obosii in partea stingi a sconei, cinta in surding. Sunt lie cretane, cu patru gi fapte conrde, ssc, syrinx gi alteinstrumente de suflat,flaute trigene, fmbale. AGAMEMNON (Réméne cétva timp ticut. Pare o& ascultd ceva, un murmur neauzit celorlalfi, apoi sopteste, ca si cum si-ar, fi vorbit siesi)- A incetat! Nu se mai aude furtuna. Se induri zeiil... (Asculta iarasi nemigcat. Muzica lind, de harfe.) Nu se mai aude nimic! Doar muzica... (Se intoarce brusc cdtre muzicanti,) Destul! (Muzica inceteazd. Ascultd cu mare incordare. Se aude, stins, vijelia si mugetul marii,) Nu suflagi atat de tare. Nu mai SEFUL MUZICH: Vom striga mai tare, Méria-Tal AGAMEMNON: Strigati, cici poate astfel vefi in%busi furtunal / TOT! (printre alémuri): ‘Evohe! Evohe! Nu v-apropiati Duburi aspre, Duhurile codrului Si-ale vigiunilor! Holal ia! ial Rispinditi-val Ferecate, impiedecate, Amutite, impletecite! ‘Hola! ia! Jal AGAMEMNON: Cantecul acesta silbatec mi linisteste intr-un chip miraculos. ‘SEFUL MUZICIL Am invafat strigirile oamenilor de la miazi- risuflafil Ascultati si voi! O clip’ doar... (Muzicanfii nu ingeleg®©@Pt®, Maria-Tal Raman neclintiti, mufi.) Cine risufla acolo cu atata putere? (Se intoarce spre muzicanfi.) Cine geme ca gi cum si-ar da dubul? (fi priveste pe tofi, pe rand, rétacit. Vijelia se intefeste,) Nu, nu suntefi voi! (Deprimat, vorbind rar.) Mugetul acesta mice bine cunoscut. Amar este el sufletilui meu. Voi purta pan’ la moarte urgia asta in minte, in inim’. Riniti mice inima din cauza ci Gruso, cu violenf’, cétre muzicangi.) Ce-aji impietrit ca niste morfi, rezemafi-de ziduri? Ce asteptayi? (Muzicanpii reincep in surdind. Agamemnon isi pune ména pe frunte si incepe st se plimbe. O izbucnire- de vant acoperd sunetele lirei. Regele se opreste.) Mai puternic, mai birbiteste! CAntiirile acestea eoliene nu sunt plicute pentru un rizboinic! SEFUL MUZICH: S& intonim un paian de lupti, Maria-Tal AGAMEMNON: Un paian care s& strpunga vazduhul! (Muzica se schimba brusc. Incep fimbalurile de arama; sunete ritmice,) SEFUL MuzicIL E in in dionisiac, Mairia-Ta! AGAMEMNON: Dar nu-l aud! Nu aud decat furtuna! N-aveti sdnge birbitese in vinele voastrel.. 10 ‘AGAMEMNON: Sunt vrednice de rizboiniciinversunati! Cantafi-le! ‘ToT: Evohe! ial ia! in ttria nopfii ‘Urea nivalnic Pe coastele muntelui ‘Mulfimea indarjitt a Celor cu ochii rosit! Hola! Evohe! ia! ia! Evohe! AGAMEMNON: Glasurile voastre intrec talazurile mari. Strigitul vostru stipaneste furtuna! Presimt vazduhul marilor ‘bitalii! In asemenea sunete de arami si fier voi mivali asupra Troieil (Pe nesimfite, vantul se-ntefeste, Ultimele cuvinte ale regelui de-abia se aud. Agamemnon se intunecii deodata.) Oh! ‘mult ravnitt si de zei aplirat% cetate Troial (Muzica scade in intensitate.) AGAMEMNON (piind in fafa scenei):Kilix a ajuns, poate, acum, conyoiul reginei. $i Clitemnestra nu va pregeta si porneascX inapoi spre Mikene, Iuand cu ea pe Iphigenia. Va " ————scipal! fn pofida tuturor uneltirilor si a blestemelor, va scipal AGAMEMNON: Nu pomeni, rogu-te, mumele frumoasei Elewa (Se intoarce ca si indemne din nou muzica si da cu ochii dalituri de al reginei Clitemnestfa, Nu se prea vede c& au fost ‘Menelaus si Ulise, rimasi de céteva clipe in fafa usii din dreapta suroril | AGAMEMNON (mirat, abia stpanindu-si tulburarea): Oare si MENELAUS: Ma intteb dup ce se cunoaste ct noi suntem Facut ziua atat de repede? frajil Uifi cf te afli aici, in Aulida, ales de noi, capetenia ostilor MENELAUS: Nu, inci mu s-a Iuminat de ziua, Agamemnonintregii Helade, ca si rizbuni répirea Elenci, Dar vid ca fiea pierit somnul AGAMEMNON: Din nefericire, ai dreptate. Dar ar fi fost de o ‘AGAMEMNON (privinda-1): Mi Lai ripit tu, frate. (Face semimie de ori mai bine ca frumoasa Elena sti fi fost mai temeinic muzicantifor.) Voi puteti pleca... (Repede, citre cei doi venipi Pizith de tine. Era datoria ta ca s-o pazesti. Ti-era doar sofie! Mi-aducefi vesti? Ostile noastre au cotropit vreo noua Aulidai ULISE (impaciuitor): Dar nu despre asta e vorba acum, rege ‘Achile a mai doborat vreun rival?!... Tacerea aceasta a voastra n:4gamemnon. | ; enn semn bua, AGAMEMNOW: intotdeauna va fi vorba despre asta, iscusite ULISE: Nici vestile nu sunt prea bune. Furtuna a sftiramat dUlise. |. mal 0 nav din ceata Taphienilor. S-au fnecat mulfi dintre ei ULISE: Dar noi tofi stim prin ce viclesug a ripit-o Paris pe Spun oamenii ck e semn riw.. (Observand neribdarea ig tumoasa Elena. Zadamic ne mai maniem pe soartil Aga au ‘Agamemnon, gata sf izbucnoased,) Dar nu despre asta ¢ vorby #0t%tHt Zell. Suntem inst barbati, Agamemnon, simu trebuie st Gespre semne rele sau bune, (Apropiindu-se de Agamemnor * Him impietrti de soarti, intocmai ca muierile. Trebuie si te Impiciuitor) Dack vrei, ascutint fata, rege. Agamemnon Et Tnima sSti fle vileaza! Cici ai, mine, soseste aici zadarnie incerci s&-fi schimbi soartal Nu poti indupleca pe zei Phigenia!.~ AGAMEMNON (ca $i cfind s-ar scutura): Nici mu incere st: (Agamemnon igi acoperi fafa.) ‘induplee, iscusite Ulise. Céci dack n-am putut indupleca inimi fratelui men, Menelaus, cum ag putea nidajdui s& schimb voin zeilor?! AGAMEMNON: Dac s-ar indura zeii sti mu mai soseascit iodat’! | : ‘ MENELAUS: Esti schimbicigs ca o femeie, Agamemnon. Te MENELAUS (stépanindu-se): Esti nedrept, frate! Nesomnu t jeneri dimineaja de cele ce tu insufi ai hot&rat la caderea seri face aspru gi jute la vorbi. ae ___ Caci doar tu singur ai trimis vestitori Clitemnestrei, spunandu-i st ULISE (intervenind, ca de obicei, ca sé-i impace): Fiecan ving in Aulida ca sA pregiteasct munta Iphigeniei. Tu singur ai dintre noi infelege cat fi-e de adanct durerea, Agamemnon. Da potarat asta, dupa ce-ai aflat ghicirile Ini Kalchas. De ce-fi calci tu esti cApitamul ostilor, pe tine te-au ales zeii si indeplinesé acum cuvantul, nesilit de nimeni?! legtimantul tindarean. AGAMEMNON: Am fost nebun, atunci! Zeii mi orbiser’. AGAMEMNON: $tiu c& tocmai eu am fost ales de zei, De aceet Ujtasem ci sunt parinte si mintea mi-era riticit#, Cum ag fi putut mi-a pierit somnul. Caci mare blestem a adus asupra capetelo: crede vreodati eX voi putea jertfi propria-mi copii? noastre jurimAntul pefitorilor de la curtea Iui Tindar. hh — eNELAUs: Nebuni am fost si noi, atunci cdnd te-am ales pe amarnicd suferin{& ne-a zvarlit, pe tofi, legiméntul acelor tineri tine ctipetenie! $i viiia cea mai mare a mea‘este. Caci eu am care s-au jurat unul altuia st apere cinstea prea frumoasei Elena stiruit si fii ridicat tu deasupra tuturor, Mare Strateg, Tocmai tu, MENELAUS: De ce vorbesti astfel de sofia mea, Elena? Este care nu esti vrednic si judeci, nici si fptuiesti barbateste si-ti doar sora Clitemnestrei! schimbi hotérarile dupa cum fi se bate timpla! Esti rege si acum n i 8