Professional Documents
Culture Documents
Omul fiind homeoterm are o temperatură constantă care oscilează în jur de 37 C.
Temperatura variază în funcţie de locul unde este măsurată. Astfel temperatura rectală,
considerată a reprezenta temperatura centrală este cu 0,5-1 C mai ridicată decât temperatura
axilară care reprezintă temperatura periferică. Cele mai reprezentative valori sunt: temperatura
rectală 37,5 C; temperatura bucală 37 C; temperatura axilară 36,5 C.
Temperatura centrală a corpului uman prezintă un ritm circadian, cu valori minime
între orele 4-6 dimineaţa (36,4 C rectal) şi valori maxime (37,4 C seara) în jurul orei 1800.
În vorbirea curentă se foloseşte termenul de febră (sinonim cu pirexie sau hipertermie) atunci
când febra este acută, de scurtă durată şi izolată neânsoţită de altă simptomatologie. În mod
obişnuit febra este definită ca o temperatură centrală mai mare de 38 C. Dacă temperatura
corpului este situată între 37 şi 38 C se etichetează subfebrilitate iar peste 39 C
hiperpirexie.
Termenul de stare febrilă sau sindrom febril se utilizează când febra se prelungeşte
mai mult timp şi este însoţită şi de alte semne de boală.
Spre deosebire de adult la care febra prelungită este definită prin o durată de
minimum 3 săptămâni (Petersdorf şi Becson, 1980) la copil durata variază: la sugar între 4-
5 zile iar la copil între 8-15 zile (Bégué P, Quinet B, 1989).
Se disting două situaţii:
a) febre prelungite şi neexplicate
b) febre prelungite a căror cauze sunt cunoscute de la debut
Zona de neutralitate termică (termogeneza la valori minime) este pentru omul
îmbrăcat 20-22 C iar pentru cel dezbrăcat 26-30 C.
1
leucocitele circulante sau de macrofagele tisulare.
Fagocitoza pirogenilor exogeni are ca efect stimularea metabolică a acestor fagocite şi
prin intermediul activării sintezei de ARN-mesager şi de proteine se eliberează în circulaţie un
pirogen endogen (pirogen leucocitar).
Pirogenul endogen acţionează la nivelul neuronilor termosensibili din hipotalamusul
posterior determinând sinteza unor monoamine (serotonină, noradrenalină) şi a unor
prostaglandine din grupa E. Aceste prostaglandine acţionează ca transmiţători centrali în
iniţierea febrei.
Pirogenii endogeni pot fi produşi de: celulele intrate în proliferare malignă, de
hemolize, distrucţii tisulare, resorbţie de hematoame sau perfuzii endovenoase ce conţin
pirogeni de natură bacteriană nedistruşi prin sterilizare.
Febra mai poate fi produsă prin procese de termogeneză exagerată, secundară unei
activităţi musculare intense (criză de convulsii, tahicardie paroxistică), unei tulburări
metabolice (febră de deshidratare), unor reacţii postmedicamentoase, unor boli neurologice
care afectează centrul termoreglării (hemoragii, tumori, neuroinfecţii), hipertiroidie.
Există şi cazuri în care febra este de cauză necunoscută.
Ascensiunile termice
Staza calorică (hipertermia)
Nu are nimic comun cu starea de febră, este consecinţa unei supraîncălziri pasive a
corpului în aşa măsură încât funcţiile prin care se realizează deperdiţia de căldură, solicitate la
maximum nu mai pot menţine constanţa temperaturii centrale care creşte peste normal.
Se poate întâlni în:
- Şoc caloric (insolaţie, incubator dereglat)
- Febra de ţipăt a sugarului şi copilului
- Febra de sete (datorită unui aport insuficient de apă sau administrare de preparate
de lapte prea concentrate)
2
- contactul cu un bolnav cu tuberculoză, hepatită virală, o altă boală
transmisibilă, voiajul într-o ţară străină poate orienta diagnosticul
- contactul cu pisici poate orienta diagnosticul spre boala zgârieturilor de pisică
- contactul cu animale (vite) orientează spre bruceloză
- contactul cu rozătoare orientează spre coriomeningita limfocitară
- contactul cu şobolani poate orienta spre leptospiroză
e) antecedentele personale
- infecţii respiratorii repetate
- drepanocitoza
- diabetul zaharat
- alergia
- malignităţile
- deficitele imune
- transfuzii cu sânge contaminat
- transmitere perinatală a virusului imunodeficienţei umane
f) tratamentele primite anterior
- explorare instrumentală
- intervenţie chirurgicală
ce pot determina un risc crescut pentru infecţia bacteriană, pentru infecţia iatrogenă cu
HIV, sau complicaţii septice tardive;
- antibiotice, barbiturice, antimalarice de sinteză
3
- paloarea tegumentelor: crizele hemolitice din anemiile hemolitice
constituţionale sau câştigate, bolile inflamatorii cronice, malignităţile
hematologice.
- manifestări hemoragice cutanate (echimoze, peteşii, hematoame): leucemia
acută, meningococcemia, coagulare diseminată intravasculară. Peteşiile,
hemoragiile liniare subunghiale, nodulii Osler reprezintă manifestări cutanate
caracteristice endocarditei bacteriene.
- icterul sau subicterul tegumentar asociat cu febră, hepato-splenomegalie,
sufluri sau zgomote cardiace poate orienta către o endocardită bacteriană.
- erupţii cutanate: tipice pentru febrele eruptive (rujeolă, rubeolă, scarlatină),
mononucleoză infecţioasă, histiocitoză X (boala Abt-Letterer-Siwe). Eritemul
nodos (noduli dermo-epidermici, de 1-3 cm, violacei situaţi pe feţele de
extensie a gambelor) poate apare în: tuberculoza pulmonară, infecţii
streptococice, LES, administrarea de medicamente.
5. Adenopatiile
Se vor preciza:
- sediul adenopatiilor: adenopatii locoregionale în procese infecţioase
supurative sau tumori, adenopatii generalizate în: bolile inflamatorii cronice,
infecţiile sistemice, malignităţi hematologice
- prezenţa sau absenţa durerii spontane sau la palpare: durerea la palpare este
caracteristică limfoadenopatiilor inflamatorii; adenopatii nedureroase sunt
caracteristice pentru adenopatiile neoplazice şi cele tuberculoase
- tendinţa de supuraţie
- invadarea capsulei şi a ţesutului din jur
6. Manifestări patologice la nivelul unor aparate şi sisteme
- dispneea sau polipneea poate traduce o pneumonie clinic silenţioasă, un abces
retrofaringian
- bronhoreea cu sau fără hemoptizie asociată cu hipocratism digital poate sugera
o bronşiectazie asociată unei fibroze chistice de pancreas
- apariţia sau modificarea unor sufluri în context febril la un bolnav valvular
poate sugera o endocardită bacteriană sau o recidivă a RAA
- dureri lombare cu polakiurie, disurie, hematurie asociată cu febră poate sugera
o infecţie urinară
- artrita asociată cu febră poate sugera: RAA, artrită septică, artrită cronică
juvenilă
- semnele meningiene pozitive, convulsiile, sindromul infecţios, tulburări de
conştienţă pot orienta către meningoencefalită.
- semnele neurologice de focar, semnele de hipertensiune intracraniană asociate
cu febră la un copil cu cardiopatie congenitală pot sugera o embolie sau un
abces cerebral
- visceromegalia (hepatosplenomegalia) şi febra pot orienta către: hepatită
cronică, boală granulomatoasă hepatică (lues, TBC, sarcoidoză, toxoplasmoză,
bruceloză) infecţii parazitare (echinococoză, abces sau tumoră hepatică,
mononucleoză infecţioasă, malignitate hematologică)
- otoree, tumefacţia părţilor moi la nivelul mastoidei asociate cu febră sugerează
prezenţa otitei sau mastoiditei
- rinoreea purulentă, obstrucţia nazală, sensibilitatea la presiune a părţilor moi
deasupra sinusului afectat sugerează prezenţa unei sinuzite
4
III. Investigaţiile paraclinice
Examenele paraclinice sunt orientate în raport cu semnele clinice de debut.
Se vor efectua examene paraclinice de primă intenţie:
- hemoleucogramă
- VSH
- proteina C reactivă
- examen sumar de urină
- IDR la tuberculină
- radiografie pulmonară
- examen ORL
- hemocultură
- urocultură
- coprocultură
- EKG
- EEG
- examen stomatologic
- examen chirurgical
1. Infecţii
1.1. Infecţii bacteriene
1.1.1. Infecţii ale aparatului respirator
a) Otită medie supurată
Febra prelungită poate apare în caz de infecţii “decapitate” prin tratament insuficient
cu antibiotice, în caz de bacterii rezistente, antecedente de otite recidivante, adenoidită
asociată
b) Otoantrita
Trebuie suspectată în faţa unui tablou clinic constând din febră prelungită, curbă
ponderală staţionară sau descendentă, modificarea scaunelor, drenaj otic cronic, perforaţie a
timpanului situată în porţiunea posterosuperioară
c) Adenoidita cronică
Se manifestă prin: febră de tip invers, obstrucţie nazală permanentă, respiraţie
predominent orală, modificări ale timpanului (ce traduce o tulburare cronică de pneumatizare
a urechii medii)
5
d) Sinuzita
Se manifestă cu: febră prelungită, obstrucţie nazală cronică, secreţii mucopurulente,
semne biologice (VSH , PCR crescută) modificări ale orificiului de drenaj a sinusurilor
paranazale la rinoscopia anterioară modificări caracteristice pe radiografia sinusurilor feţei
e) Infecţia cronică amigdaliană
Se manifestă clinic ca o angină recidivantă eritematoasă sau eritemato-pultacee
însoţită de adenopatie cervicală dureroasă
f) Abcesul retrofaringian
Clinic se manifestă prin febră prelungită, dispnee, disfagie. Se evidenţiază prin tuşeu
faringian şi prin examen radiologic de profil al regiunii cervicale ce va evidenţia bombarea
posterioară a abcesului
g) Abcesul pulmonar
Este consecinţa infectării de obicei postobstructive a parenchimului pulmonar, ce are
drept consecinţă supuraţia şi necroza.
Tabloul clinic cuprinde: febră prelungită de tip septic, tuse dispnee, tahicardie.
Examenul radiologic precizează diagnosticul
h) Alte cauze:
- bronşiectazia
- pleureziile închistate
Au ca element clinic dominant febra prelungită asociată cu diferite manifestări
pulmonare
i) Tuberculoza
Clinic tuberculoza de primoinfecţie se manifestă prin: alterarea stării generale, astenie,
anorexie, febră prelungită, transpiraţii nocturne, manifestări eruptive (eritem nodos, purpură,
eritem polimorf)
Granulia tuberculoasă
Se manifestă clinic cu febră neregulată uneori cu valor mari, frisoane dispnee, cianoză,
tuse, adenopatii, splenomegalie, pleurezie, pericardită sau meningită
6
intermitentă, frisoane, alterarea stării generale, splenomegalie.
g) Bruceloza
Este o boală rară la copil: trebuie suspectată în caz de contact direct cu animale
infectate, consum de brânzeturi preparate din lapte nepasteurizat sau din lapte crud.
Clinic bolnavii prezintă: febră uneori cu aspect ondulant, dureri musculare, nevralgii,
artralgii, transpiraţii nocturne, splenomegalie moderată, poliadenopatii. Serodiagnosticul
Wright permite în general diagnosticul.
1.1.8 Osteomielita
Clinic se manifestă prin febră, eritem al tegumentelor, senzaţie de împăstare,
impotenţă funcţională.
7
manifestă clinic prin: pneumonie interstiţială, febră neregulată, prelungită, adenopatii, angină,
erupţii cutanate, hepatosplenomegalie.
c) Hepatita virală
Febra prelungită poate fi element clinic unic în formele anicterice la copilul mic sau
febra poate fi prezentă în faza preicterică a bolii.
d) Infecţia cu virusul imunodeficienţei umane (HIV)
Această infecţie poate fi suspectată la un copil cu risc crescut (copil instituţionalizat,
cu internări frecvente în spital) la care apare: scădere marcată în greutate, diaree prelungită,
limfadenopatii.
8
sclerodermia)
Febra precede cu mult timp înainte apariţia altor localizări ale acestor boli.
e) Maladia Kawasaki (sindromul adeno-muco-cutanat)
Este întâlnită la sugar şi copilul mic, având o etiologie neprecizată.
Febra este un element constant cu aspect variabil, poate să dureze 5-20 zile şi nu
răspunde la nici un tratament. Alte manifestări sunt caracteristice: conjuctivita, manifestări
buco-faringiene, eritem şi infiltraţie edematoasă la nivelul mâinilor şi picioarelor, afectare
ganglionară, afectare cardiacă (miocardită, pericardită) diaree, artralgii sau artrită, manifestări
neuromeningiene, manifestări oculare, miozită.
f) Boala Crohn
Apare mai frecvent la copilul mare, se manifestă cu: febră dureri abdominale, tulburări
de tranzit intestinal, afectarea creşterii staturo-ponderale, anemie hipocromă.
4. Alte cauze
a) Febra medicamentoasă
Se observă mai ales în cursul tratamentelor cu antibiotice (alergiea la eta-lactamine;
este cea mai frecventă). Se caracterizează prin stare generală bună, toleranţă bună a febrei,
absenţa semnelor de infecţie. Oprirea tratamentului cu antibiotice determină retrocedarea
febrei în decurs de 24 ore.
Fenomenele pot apare imediat la administrarea medicamentului sau după aproximativ
9 zile de tratament (sindromul tific de a 9-a zi). Alte medicamente ce pot determina febră sunt:
sulfamidele, barbituricele, chinina, procainamida, laxativele.
b) Febra de origine centrală
Febra apare prin dereglarea centrului hipotalamic al termoreglării. Acest lucru poate fi
produs în: tumori ale regiunii diencefalice, encefalite, hemoragia cerebro-meningee la naştere,
hidrocefalie internă, encefalopatia cronică infantilă, traumatismele craniene, operaţiile pe
creier, după anestezie (halotan)
c) Febra de resorbţie: prin dezagregarea ţesuturilor (contuzii, infarcte, necroze
aseptice medicamentoase) prin resorbţia de hematoame sau hemoragii interne.
d) Diabetul insipid
Se poate manifesta clinic prin poliurie, agitaţie, sete vie, febră prelungită, deshidratare
acută hipernatremică, colaps.
e) Febra endocrină: hipertiroidia, hiperestrogenemia
9
f) Bolile metabolice şi ereditare (hiperlipoproteinemiile, hipercalcemia idiopatică,
boala Fabry, boala Addison, guta, displazia ectodermală hipohidrotică sau anhidrotică)
g) Ritmul termic circadian perturbat
Există persoane sănătoase la care nivelul homeostaziei termice este mai ridicat (37-
38C) faţă de limitele considerate normale dar aceasta nu trădează o stare de boală, valorile
termice crescute nu sunt resimţite de bolnav, nu cedează la administrarea de antitermice.
h) Febra simulată
Se poate verifica realitatea febrei măsurând febra cu mai multe termometre la interval
de 3 ore.
i) Subfebrilitatea nevrozei de termoreglare (apare în nevroza astenică).
j) Anemia feriprivă a sugarului poate determina stări subfebrile prelungite.
k) Febra de cauză necunoscută (idiopatică)
10