Formule integrale

Formula integrală Riemann-Green

Fie D un domeniu plan compact (mulțime mărginită și închisă, prin urmare își
conține frontiera) având frontiera C formată dintr–o curbă simplă închisă, netedă sau
netedă pe porțiuni. Sensul dat pe curba C de un observator care prin deplasarea pe
această curbă lasă la stânga domeniul D se numește sensul direct sau pozitiv de
parcurgere a lui C.
Curba C împreună cu sensul direct de parcurgere se numește curbă orientată direct
sau pozitiv și se notează cu C  . În mod asemănător se definește și curba orientată
invers sau negativ C  .
Un domeniu plan D a cărui frontieră este formată dintr–o singură curbă C închisă
netedă sau netedă pe porțiuni se numește pozitiv orientat, dacă C este pozitiv
orientată. În acest caz, domeniul se notează cu D  . Analog se definește domeniul
negativ orientat notat cu D _ .
Fie curbele plane simple, închise și netede sau netede pe porțiuni C0 , C1 ,..., Cn cu
proprietățile:
- mulțimea din plan care are ca frontieră pe C0 conține în interiorul ei toate celelalte
curbe Ci , i  1, n ;

- oricare două curbe Ci și C j cu i  j, i, j  1, n , nu au puncte comune.

Se numește domeniu n + 1 conex mulțimea D limitată de curba C0 din care s–au
scos mulțimile limitate de curbele C1 , C2 ,..., Cn . Frontiera unui astfel de domeniu D
este reuniunea tuturor curbelor Ci , i  0, n .
Domeniul compact n + 1 conex D se numește pozitiv orientat, dacă observatorul
care se deplasează pe frontiera lui D îl vede mereu la stânga sa.
Un domeniu compact n + 1 conex, pozitiv orientat, care se notează cu D  , are
frontiera exterioară C0 orientată în sens contrar acelor de ceasornic, în timp ce toate
celelalte curbe Ci , i  1, n , sunt parcurse de observator în sensul acelor de ceasornic.
 Pentru a intui forma unui domeniu n + 1 conex se poate spune că acesta prezintă
găuri sau goluri (un gol poate fi și un punct). Dacă n  1 , deci D are un gol, el se
numește dublu conex, iar cel cu două goluri se va numi domeniu triplu conex.
Domeniile simple în raport cu una din axele de coordonate sunt domenii simplu
conexe.

Se demonstrează teorema:

Fie D un domeniu plan simplu conex cu frontiera C, și P, Q două funcții reale

P Q
definite și continue pe D. Dacă derivatele parțiale și există și sunt continue
y x
pe D, atunci are loc
 Q P 
C P( x, y)dx  Q( x, y)dy  D  x ( x, y )  y ( x, y )  dxdy
Această relație este cunoscută sub numele de formula integrală Riemann-Green.

Observații: 1. Formula integrală Riemann-Green stabilește legătura între integrala

curbilinie și integrala dublă.
2. Dacă frontiera C  a domeniului simplu D  este compusă dintr-un număr finit
de contururi separate, ceea ce înseamnă că domeniul este multiplu conex, integrala
curbilinie se înțelege ca o sumă de integrale luate pe toate contururile care alcătuiesc
frontiera domeniului, fiecare contur fiind parcurs în sensul în care un observator vede
domeniul D  la stânga sa.
3. La schimbarea sensului de parcurs a curbei, integrala curbilinie (de speța a
doua) din membrul întâi a formulei, își schimbă semnul, deci devine egală cu opusul
numărului dat de integrala dublă din membrul al doilea al formulei.
 Demonstrație:
În cazul unui domeniu simplu în raport cu axa Oy :

Fie D limitat de curbele netede pe porțiuni: C1 : y  y1 ( x), x   a, b  , parcursă în sensul

creșterii parametrului, C3 : y  y2 ( x)  y1 ( x), x   a, b  , parcursă în sens invers, precum și

segmentele de dreaptă paralele la axa Oy: C2 : x  b (parcursă între curbele C1 și C3 :

y1 (b)  y  y2 (b) ) și C4 : x  a (parcursă invers între curbele C3 și C1 : y1 (a)  y  y2 (a) ).
Posibil C2 și C4 sunt de lungime nulă.
Domeniul D se scrie D  x, y   / a  x  b,
2
y1 ( x)  y  y2 ( x) .
 P  P
b 2 y ( x) b

D  y 
   a y ( x) y   a  P( x, y)y1 ( x) dx 
y2 ( x )
Atunci dxdy dx dy
1

b
   P  x, y1 ( x)   P  x, y2 ( x)   dx .
a

Dar  P( x, y)dx   P( x, y)dx   P( x, y)dx   P( x, y)dx   P( x, y)dx 

C C1 C2 C3 C4

0 0
b b
  P  x, y1 ( x)  dx   P  x, y2 ( x)  dx
a a

(pe C2 și C4 , x este constant, iar pe C1 și C3 se ține cont de sensul de parcurgere).

 P 
Deci  P( x, y)dx     y  dxdy .
C D

Analog. în cazul unui domeniu simplu în raport cu axa Ox se arată

 Q 
 Q( x, y)dy    y  dxdy .
C D

În cazul general, domeniul D se scrie ca o reuniune de domenii simple (cu interioarele oricăror două
dintre ele disjuncte) în raport cu cel puțin una dintre axe și astfel ultimele două relații rămân valabile
(pe fiecare din domeniile simple, prin urmare și pe reuniunea lor D). Prin sumarea acestora rezultă
formula lui Riemann-Green.
 Exemple: 1. Să se verifice formula lui Riemann-Green pentru integrala
I    y 2  7 y  dx   2 xy  2 x  dy , unde C este cercul de ecuație: x 2  y 2  1.
C

Rezolvare: Curba C este închisă și se presupune a fi parcursă în sens

 x  cos t
trigonometric. Ea se reprezintă prin ecuațiile parametrice:  , t   0, 2  .
 y  sin t
Atunci integrala curbilinie I se calculează direct:
2
I   sin t  7 sin t    sin t    2 cos t sin t  2 cos t  cos t  dt 
2

0
2 2 2 2
   sin tdt  7  sin tdt  2  cos t sin tdt  2  sin 2 tdt 
3 2 2

0 0 0 0
2 2 2 2
1  cos 2t 1  cos 2t
   sin t 1  cos t  dt  7  dt  2  cos 2 t  cos t  dt  2  dt 
2 '

0 0
2 0 0
2
2 2
2  t 2 sin 2t 2 
cos3 t cos3 t  t 2 sin 2t 2 
= cos t 0 
 7
20
   2  2
20
   9 .
0  3 4 0  3 0  4 0 
Pe de altă parte , curba închisă C mărginește domeniul plan simplu conex
D   x, y  2 / x 2  y 2  1 , iar funcțiile: P  x, y   y 2  7 y , Q( x, y )  2 xy  2 x
admit derivate parțiale. Se poate aplica formula lui Riemann-Green:
 Q P 
 P( x, y)dx  Q( x, y)dy    x ( x, y )  y ( x, y )  dxdy , unde
C D

Q P
 2 y  2,  2y  7 .
x y
Astfel I    2 y  2    2 y  7  dxdy  9   dxdy
D D

 x   cos 
Utilizând coordonatele polare T :  ,   0,  0, 2  cu jacobianul
 y   sin 
D  x, y 
J   , domeniul D se transformă în domeniul dreptunghic
D   , 

 :   0,1 ,   0, 2  . Așadar integrala devine

2 1
I  9    d  d  9   d    d   9 .
 0 0

Se observă că  dxdy  aria(D)   1 

2

Formula lui Green este verificată.

 2. Să se calculeze integrala curbilinie de speța a doua:
I   2 y 
C
  2


1  x 5 dx  5 x  e y dy  , unde C: x 2  y 2  4 .

Rezolvare: Calculul direct al integralei curbilinii este imposibil, datorită termenului

2
e y dy . De aceea se utilizează formula lui Riemann-Green
 Q P 
 P( x, y)dx  Q( x, y)dy    x ( x, y )  y ( x, y )  dxdy ,
C D
unde

D   x, y  2 / x 2  y 2  4 , P  x, y   2 y  1  x5 Q( x, y)  5x  e y
2
, 
Q P
 5,  2 . Astfel I    5  2  dxdy  3   dxdy  3  aria( D)  3    22  12 .
x y D D

3. Să se calculeze lucrul mecanic efectuat de forța F ( x, y ) de coordonate

y2
 y  3x, 2 y  x  de-a lungul elipsei  C  de ecuație x   1 . 2

4
Rezolvare: F ( x, y)   y  3x  i   2 y  x  j  lucrul mecanic L   F  d r ,
C

deci este de calculat integrala curbilinie L    y  3x  dx   2 y  x  dy .

C
Alegând

parametrizarea elipsei: x  cos t , y  2sin t , t   0, 2  (curbă închisă parcursă în

sens trigonometric), rezultă
2
L   2sin t  3cos t   sin t    4sin t  cos t  2 cos t  dt 
0

2 2
5sin 2 t
=   5sin t cos t  2  dt 
2
 t 0  4 .
0
2 0

Folosind formula lui Riemann-Green, unde D este domeniul mărginit de elipsă, cu

Q P
P  x, y   y  3x , Q( x, y )  2 y  x   1, 1 .
x y
Astfel L    2  dxdy  2   dxdy .
D D

Integrala dublă se poate calcula trecând la coordonate polare generalizate:

 x   cos  D  x, y 
T : ,   0,   0, 2  cu jacobianul J   2  , prin care
 y  2  sin  D   , 

domeniul D se transformă în domeniul dreptunghic  :   0,1 ,   0, 2  .

Așadar integrala devine
 2 1
L   2    2  d  d   4    d    d   4 .
 0 0

Se observă că L  2   dxdy  2  aria( D)  2   1 2  4 (se consideră

D

cunoscută formula pentru aria elipsei de semiaxe a și b: aria =  ab ).

4. Să se calculeze integrala curbilinie I   y dx  x dy ,

3 3
unde C este frontiera
C

coroanei circulare D   x, y  2 /1  x 2  y 2  4 .

Rezolvare:
Domeniul este dublu conex, frontiera sa constă din două cercuri: C1 : x 2  y 2  4 ,
parcurs în sens trigonometric, și C2 : x 2  y 2  1 , parcurs în sens invers trigonometric.
Astfel I   y3dx  x3dy   y dx  x dy   y dx  x dy 
3 3 3 3

C C1 C2 C1 C2

Parametrizarea cercurilor este C1 : x  2 cos t , y  2sin t , t   0, 2 

C2 : x  cos t , y  sin t , t   0, 2  și atunci
2 2 2
I   16   sin t  cos t  dt     sin t  cos t  dt   15   sin t  cos t  dt 
4 4 4 4 4 4

0 0 0
2 2
 1 2 
  15    sin 2 t  cos 2 t   2sin 2 t cos 2 t  dt   15  
2

  1  2 sin 2t  dt 
0 0
2
 1  45
  15   1  1  cos 4t   dt   .
0  
4 2

Folosind formula lui Riemann-Green I   3  x2  y 2 dxdy .  

D
  x   cos 
Aici. trecând la coordonate polare : T :  ,   0,  0, 2  cu
 y   sin 
jacobianul J   , domeniul D se transformă în domeniul dreptunghic

 :   1, 2 ,   0, 2  iar integrala devine

2
45
2
I   3    3 d  d   3   d    3d    .
 0 1
2
Aplicație: Formula de calcul a ariei unui domeniu plan simplu D cu ajutorul
integralei curbilinii pe frontiera închisă a acestuia C:
1
Aria( D)   xdy  ydx
2C
Demonstrație: Aplicând formula lui Riemann-Green integralei curbilinii date se
obține  x dy  y dx  2 dxdy  2  Aria( D) .
C Q( x, y ) D
P ( x, y )

Exemple: 1. Folosind integrala curbilinie, să se calculeze aria domeniului plan

x2 y 2
limitat de elipsa de ecuație: 2  2  1  a, b  0  .
a b
 x  a cos t
Indicații și răspuns: Ecuațiile parametrice ale elipsei sunt:  , t   0, 2  .
 y  b sin t
2

  cos t  sin 2 t dt   ab .

1 ab
Atunci Aria( D)   xdy  ydx  2

2 C
2 0

2. Folosind integrala curbilinie, să se calculeze aria domeniului plan limitat de

2 2 2
astroida cu brațe egale, de ecuație: x  y  a 3 3 3
 a  0 .

 x  a cos t
3

Rezolvare: Ecuațiile parametrice ale astroidei date sunt:  , t   0, 2  .

 y  a sin t

3
 2
3a 2
t cos 2 t  cos 2 t  sin 2 t dt 
1
Atunci Aria( D)   xdy  ydx   sin
2

2 C
2 0
2 2
3a 2
3a 2 3 a 2
 1  cos 4t  dt 
8 0 16 0
  sin 2tdt 
2
.
8
Probleme propuse:

1. Fie integrala I    x  y  dx  2xydy , unde C este perimetrul triunghiului OAB,

2

cu O(0,0), A(1,0), B(1,1) , parcurs în sens trigonometric. Să se calculeze direct dar

și folosind formula integrală a lui Riemann-Green.

Indicații și răspuns:
I   x  y  dx  2 xydy    x  y  dx  2xydy    x  y  dx  2xydy 
2 2 2

OA AB BO
1 1 0
  xdx   2 ydy    x  x 2  2 x 2  dx 
2
.
0 0 1
3
 Q P
P( x, y )  x  y 2 ; Q( x, y )  2 xy   2 y,  2 y .
x y
1 x  y2 1 x
 1
2
Atunci I  4   ydxdy  4   dx  ydy  4     dx  2 x 2 dx  .
D 0 0 0
 2 
0 0
3

2. Să se aplice formula lui Riemann-Green pentru calculul integralei curbilinii

I  2 x  y 2  dx   x  y  dy , unde  este frontiera triunghiului D, dat de
2 2

intersecția dreptelor x  1, y  x și y  4  x (parcursă în sens trigonometric).

x  1 y  x
Indicații și răspuns: Triunghiul D este de vârfuri A(1,1)  , B(2, 2) 
y  x y  4  x
x  1
și C (1,3)  . Se observă că I   ...   ...   ...
y  4  x AB BC CA

Q P
P( x, y)  2  x 2  y 2  ; Q( x, y)   x  y    2 x  y,  4y .
2

x y
2 4 x 2 y2
4 x

Atunci I  2    x  y  dxdy  2   dx   x  y  dy  2    xy   dx 
1
2 
D 1 x x 
2
 4    4  4 x  x 2  dx   .
2
1
3
 3. Utilizând formula lui Riemann-Green să se evalueze integrala curbilinie
I  y  sin e x  xy  dx   x 2  ctg 4 y  2 xy  dy , unde  este frontiera pătratului D
2

de vârfuri: O(0,0); A(1,0); B(1,1) și C (0,1) , parcursă în acest sens.

Indicații și răspuns: P( x, y )  y 2  sin e x  xy; Q( x, y )   x 2  ctg 4 y  2 xy

Q P
1 1
3
  2 x  2 y,  2 y  x . Atunci I  3   xdxdy  3   xdx   dy   .
x y D 0 0
2

4. Să se calculeze integrala I    x 2  y 2  dx   x 2  y 2  dy , unde C este frontiera

C

domeniului D  x, y   / 1  x  1, 1  y  2  x  ,
2 2
parcursă în sens
trigonometric.

Indicații și răspuns:
Q P
P ( x, y )  x 2  y 2 ; Q ( x, y )  x 2  y 2   2 x,  2y . Atunci, conform
x y
1 2 x2
56
formulei Riemann-Green I  2    x  y  dxdy  2   dx   x  y  dy   15 .
D 1 1
 5. Să se calculeze cu ajutorul formulei lui Riemann-Green integrala curbilinie

C
     x  1  cos t
I   x 2  y 2 dx  y  xy  ln x  x 2  y 2  dy , unde C : 
 y  1  sin t
, t   0, 2  .

P( x, y)  x 2  y 2 ; Q( x, y)  y  xy  ln x  x 2  y 2 
Indicații și răspuns:
   
Q y P y
  y2  ,  . Atunci I   y 2 dxdy , unde D este
x x y
2 2 y x y
2 2
D

interiorul cercului C , cu centrul în punctul (1,1) și rază 1:  x 1   y 1  1 .

2 2

 x  1   cos 
Prin schimbarea de variabile T :  ,   0,   0, 2  , domeniul D
 y  1   sin 
trece în dreptunghiul    0,1 ,   0, 2  și integrala devine
2 1
I   1   sin    d  d   d  1  2 sin    sin    d  
2 2 2

 0 0
2
1 2 1  5
   2  3 sin   4 sin   d 
2
.
0  4

6. Folosind formula de calcul a ariei unui domeniu plan cu ajutorul integralei

curbilinii, să se calculeze aria foliului lui Descartes de ecuație: x3  y 3  3xy , situat în
primul cadran.

 3t
 x
 1 t3
Indicații și răspuns: Ecuațiile parametrice ale foliului sunt:  2
, t   0,   .
 y  3t

 1 t3
 
1 1 9t 2 1  3  3
Atunci Aria( D) 
2C xdy  ydx   
2 0 1  t 3  2
dt    d   .
2 0  1 t3  2
 Formula integrală Kelvin-Stokes

Fie S o suprafață netedă, cu două fețe și orientată, dată prin ecuația vectorială:

S : r  r (u, v)  x(u, v)i  y(u, v) j  z (u, v)k ,

unde (u, v)  D , un domeniu plan compact care are arie.
Suprafața S fiind orientată, rezultă că versorul normalei n la suprafața S în punctul
curent (u, v)  D , este bine precizat. Fie că fața aleasă a suprafeței este cea care
corespunde versorului normalei:
ru  rv
n  cos   i  cos   j  cos   k =
ru  rv

( aici    n, i  ,    n, j  ,    n, k  )
sau scris

A(u, v)i  B(u, v)i  C (u, v)i

n ,
A2 (u, v)  B 2 (u, v)  C 2 (u, v)
unde funcțiile A(u, v), B(u, v), C (u, v) sunt jacobienii:
y z z x
D  y, z  u u D  z , x  u u
A(u, v)   , B(u, v)   ,
D(u, v) y z D(u, v) z x
v v v v
x y
D  x, y  u u
C (u, v)   .
D(u, v) x y
v v
(Astfel
A(u, v) B(u , v)
cos   , cos   ,
A (u, v)  B (u, v)  C (u, v)
2 2 2
A (u, v)  B 2 (u, v)  C 2 (u, v)
2

C (u, v)
cos   )
A2 (u, v)  B 2 (u, v)  C 2 (u, v)
În plus, se observă că A2  B 2  C 2  EG  F 2 , unde E, F, G sunt coeficienții lui
Gauss.

Fie că mulțimea punctelor (u, v)  D este aceea din interiorul unei curbe închise,
inclusiv cele de pe această curbă. Se presupune că frontiera  mulțimii D este
reprezentată parametric prin ecuațiile:
  : u  u (t ), v  v(t ), t   ,  
Atunci, frontiera  a suprafeței date S este tot o curbă închisă și are ecuația
vectorială
 : r  r  u(t ), v(t )  , t   ,  
Orientarea pe  se consideră compatibilă cu orientarea suprafeței S , adică este dată
de un observator care deplasându–se pe  așezat pe n , lasă la stânga suprafața S.

Fie funcția vectorială F , de trei variabile reale (câmp vectorial), definită pe

domeniul V  3 , ce include suprafața S :

F : V  3 , F r  F ( x, y, z )  P( x, y, z )i  Q( x, y, z ) j  R( x, y, z )k ,
unde funcțiile P(x, y, z), Q(x, y, z), R(x, y, z) sunt continue cel puțin pe S și având
derivate parțiale de ordinul întâi continue pe S.
În aceste condiții, se demonstrează teorema (relația):

 Q P   R Q   P R 
 Pdx  Qdy  Rdz    x  y  dxdy   y  z  dydz   z  x  dzdx
 S

relație ce se numește formula integrală Kelvin-Stokes.

Demonstrație:

I1   P( x, y, z )dx   P  x  u (t ), v(t )  , y u (t ), v(t )  , z u (t ), v(t )    x ' u (t ), v(t )  dt 
 

x x
  P  x(u, v), y(u, v), z (u, v)   du  P  x(u, v), y (u, v), z (u, v)   dv 
 u v
P ( u ,v ) Q ( u ,v )

În planul variabilelor u, v se aplică formula integrală a lui Riemann–Green pentru integrala curbilinie
pe curba  ce mărginește domeniul D, și se obține:
  Q P 
I1      dudv , unde
D 
u v 
 Q  P x P y P z  2x
          P 
 u  x u y u z u  uv
  .
 P   P  x  P  y  P  z   P   x
2

 v  x v y v z v  uv

Q P P P
Atunci  B C , unde B și C sunt jacobienii
u v z y
z x x y
D  z , x  u u D  x, y  u u
B(u, v)   și C (u , v)   .
D(u , v) z x D(u, v) x y
v v v v
 P P 
Deci I1   P( x, y, z )dx    B C  dudv
 D  z y 

 Q Q 
În mod analog se obțin: I 2   Q( x, y, z )dy    C A  dudv
 D 
x z 
 R R 
și I 3   R( x, y, z )dz    A B  dudv .
 D  y x 
y z
D  y, z  u u
unde A este jacobianul A(u , v)   .
D(u, v) y z
v v

Adunând rezultatele I1  I 2  I3 , se deduce relația:

  R Q   P R   Q P  
 Pdx  Qdy  Rdz    A  y  z   B  z  x   C  x  y  dudv
 D

Pe de altă parte, integrala dublă din membrul al doilea al relației este o integrală de suprafață de tipul
al doilea (vezi formula de reducere a calculului integralei de suprafață de speța a doua la calculul unei
integrale duble pe domeniul D de variație a parametrilor u și v) pe fața suprafeței S de normală
A(u, v)i  B(u, v)i  C (u, v)i
n egală cu
A2 (u, v)  B 2 (u, v)  C 2 (u, v)
 Q P   R Q   P R 
  x  y  dxdy   y  z  dydz   z  x  dzdx .
S

Astfel se obține în final formula integrală a lui Kelvin-Stokes.

 Observații: 1. Formula integrală Kelvin-Stokes stabilește legătura între integrala
curbilinie de speța a doua și integrala de suprafață în raport cu coordonatele.

2. Ținând cont de relațiile:

dydz  cos   d , , dzdx  cos   d , , dxdy  cos   d

unde cos  , ,cos  , ,cos  sunt cosinii directori ai normalei n

( n  cos   i  cos   j  cos   k )

rezultă că formula integrală a lui Kelvin-Stokes se scrie în forma echivalentă:

 R Q   P R   Q P  
 Pdx  Qdy  Rdz    y  z  cos    z  x  cos    x  y  cos   d
 S

ceea ce arată legătura între integrala curbilinie de speța a doua și integrala de

suprafață în raport cu aria (de speța întâia).

3. În cazul în care S este o porțiune D din planul Oxy, iar normala la S = D este
versorul k , atunci formula integrală a lui Kelvin-Stokes devine formula integrală
Riemann–Green.

4. Integrala de suprafață de speța a doua

 R Q   P R   Q P  
 
 S V      cos   
y z 
  cos   
 z x 
  cos   d
 x y 
S  
se interpretează fizic drept fluxul câmpului vectorial continuu V prin suprafața S ,
 R Q   P R   Q P 
unde V    i     j   k ,
 y z   z x   x y 
  
adică  S V   V  n d . 
S

Dar vectorul V asociat vectorului F ( x, y, z )  P( x, y, z )i  Q( x, y, z ) j  R( x, y, z )k

 R Q   P R   Q P 
se numește rotorul acestuia: rot F    i     j   k .
 y z   z x   x y 
Observație: Formula rotorul vectorului F  Pi  Q j  Rk se poate calcula după
i j k
  
regula de calcul a unui determinant (simbolic): rot F  .
x y z
P Q R
 Având în vedere că integrala curbilinie de speța a doua  Pdx  Qdy  Rdz

se scrie

 F dr

și reprezintă circulația vectorului (câmpului vectorial) F de-a lungul curbei

 , atunci, din punct de vedere fizic formula integrală a lui Kelvin-Stokes scrisă
vectorial, arată că circulația câmpului vectorial F pe frontiera  a unei suprafețe
orientate S este egală cu fluxul rotorului lui F prin acea suprafață:
 F  d r    rot F  n  d
 S

Exemple:
1. Să se calculeze integrala I   z dx  x dy  y dz , unde  este frontiera
2 2 2

porțiunii din suprafața conică S : y 2  z 2   a  x  ,  a  0 situată în primul octant

2

 x, y, z  0 și parcursă în sensul acelor de ceasornic, privind dinspre originea

coordonatelor.

Rezolvare: Întreaga suprafață conică de rotație are axa de simetrie Ox și vârful

A( a, 0, 0) . Suprafața S intersectează primul cadran al planului xOy  z  0, x, y  0
x  y  a
după segmentul de dreaptă AB, unde B (0, a, 0) și ecuații  . De asemenea,
z  0
suprafața S intersectează primul cadran al planului xOz  y  0, x, z  0 după
x  z  a
segmentul de dreaptă AC, unde C (0, 0, a ) și ecuații  . În fine, suprafața S
y  0
intersectează primul cadran al planului yOz  x  0, y, z  0 după sfertul de cerc de
  y2  z 2  a2
rază a, cu extremitățile în punctele B și C, de ecuații: 
x  0
x  0
  
  y  a cos t , t  0,  .
 z  a cos t  2

Curba  constă din reuniunea segmentelor de dreaptă AB și AC, precum și din
^^^
sfertul de cerc BC. Sensul de parcurgere indicat problemă este   AB  BC  CA .
Acest sens este compatibil cu fața exterioară a suprafeței S.
Direct (ca integrală curbilinie de speța a doua), I se calculează astfel:
I  z dx  x dy  y dz   z dx  x dy  y dz   z dx  x dy  y dz 
2 2 2 2 2 2 2 2 2

AB BC CA
 
0 a 3 a
    x 2  dx   a 3 cos3 tdt    a  x  dx   a 3  1  sin 2 t   sin t  dt 
2 2
2 x '

a 0 0
3 0 0

3 a


a  x 
4a 3
.
3 3
0

În scopul aplicării formulei lui Kelvin-Stokes, integrala dată se scrie vectorial

I   V  d r , unde V  z 2 i  x 2 j  y 2 k , iar d r  dxi  dy j  dzk . Atunci rotorul


i j k
  
câmpului vectorial V este rotV 
x y z

 2 yi  z j  xk  și deci

z2 x2 y2
I  2   xdxdy  ydydz  zdzdx (integrală de suprafață de speța a doua).
S

Dacă versorul normalei la fața exterioară a porțiunii de suprafeță cilindrică S este

n  cos   i  cos   j  cos   k (  ,  ,  sunt unghiuri ascuțite), atunci
I  2    y cos   z cos   x cos   d (integrală de suprafață de speța întâia).
S

Suprafața S fiind definită implicit de ecuația F ( x, y, z )  y 2  z 2   a  x   0

2

rezultă că normala sa exterioară în punctul M  S este :

F F F
i j k
n
gradF

x y z

 a  x  i  y j  zk
gradF  a  x  y2  z2
2 2
 F   F   F 
2 2

     
 x   y   z 
 Se constată că în punctul M  S are loc egalitatea y 2  z 2   a  x  , de asemenea
2

trebuie luat semnul plus astfel că normala n în punctul M să fie la fața exterioară a
porțiunii S. Astfel, n are cosinii directori:
1 1 y 1 z
cos   , cos   , cos   .
2 2 ax 2 ax
 yz xz 
Rezultă I  2    y    d .
S 
ax ax
Pentru calculul acestei integrale de suprafață se consideră ecuațiile parametrice ale
x  a  u

porțiunii S:  y  u cos v  r   a  u  i  u cos v j  u sin vk ,
 z  u sin v

u   0, a 

unde  u, v   D :     .
v  0, 2 
  
2
E  ru  xu 2  yu 2  zu 2  2
Atunci F  ru  rv  xu xv  yu yv  zu zv  0  d  EG  F 2  dudv  u 2dudv
G  rv  xv 2  yv 2  zv 2  u 2
În fine I  2   u cos v  u sin v cos v   a  u  sin v  u 2dudv 
D

a  2  
 
 2    4a 3
2 2 a
 2   u du    cos vdv   sin v cos vdv   sin vdv   a   udu   .
  3
 0

0 0 0

0 
 
ru  rv
Observație: Versorul normalei n se poate calcula și cu formula n  .
ru  rv

2. Să se calculeze integrala curbilinie

I    y 2  z 2  dx   z 2  x 2  dy   x 2  y 2  dz


de–a lungul curbei determinate de intersecția suprafețelor:

x 2  y 2  z 2  2 Rx, x 2  y 2  2rx; z  0, R  r  0,
sensul de parcurs al curbei Γ fiind cel al acelor de ceasornic dacă se privește dinspre
partea pozitivă a axei Ox.
 Rezolvare:

Curba Γ este o curbă închisă situară pe sfera

x 2  y 2  z 2  2 Rx  0   x  R   y 2  z 2  R 2 (sferă cu centrul pe axa Ox, în
2

punctul C ( R, 0, 0) și rază R; ea trece prin origine), decupată în partea superioară a ei

( z  0 ) de cilindrul circular drept x 2  y 2  2rx   x  r   y 2  r 2 , cu axa de
2

x  r
simetrie  (paralelă cu Oz, generatoare a cilindrului).
y  0
Pentru că integrala curbilinie este complicată, se folosește formula integrală a lui
Kelvin-Stokes luând ca suprafață S porțiunea din sfera dată x 2  y 2  z 2  2Rx ,
situată în semispațiul superior z  0 , mărginită de curba Γ și care conține puncte
M(x, y, z) cu abscisa cuprinsă între 0 și R.
Având în vedere orientarea curbei Γ precizată în enunț rezultă că normala n la
suprafața S este cea exterioară sferei, această alegere a normalei n fiind luată ca
urmare a condiției ca Γ să fie orientată compatibil cu orientarea suprafeței S.
Suprafața S fiind definită implicit rezultă că normala sa exterioară în punctul M  S
este , cu plus sau minus, versorul gradientului funcției scalare ce definește suprafața :
F ( x, y, z )  x 2  y 2  z 2  2 Rx   x  R   y 2  z 2  R 2 , adică
2

F F F
i j k
n
gradF

x y z

 x  R  i  y j  zk
gradF  x  R  y2  z2
2 2
 F   F   F 
2 2

     
 x   y   z 
Se constată că în punctul M  S are loc egalitatea  x  R  y 2  z 2  R 2 , de
2

asemenea trebuie luat semnul plus astfel că normala n în punctul M să fie la fața
exterioară a porțiunii S din sferă (coliniar și în același sens cu CM ). Astfel, n are
xR y z
cosinii directori: cos   , cos   , cos   .
R R R
 Câmpul vectorial (vectorul) ce apare în integrala curbilinie este :

F r  ( y2  z 2 ) i  ( z 2  x2 ) j  ( x2  y 2 ) k , și atunci rotorul său:
P ( x, y, z ) Q ( x, y, z ) R ( x, y , z )

 R Q   P R   Q P 
rot F    i     j    k  2 y  z i  2 z  x j  2 x  y k
 y z   z x   x y 

Aplicând acum formula integrală a lui Kelvin-Stokes, integrala curbilinie se reduce

la o integrală de suprafață de prima speță (în raport cu aria):

I     y  z  x  R   y  z  x   z  x  y   d  2  z  y  d
2
R S S

Porțiunea S din sferă are ecuația carteziană explicită z  R2   x  R   y 2 și se

2

proiectează pe planul Oxy în domeniul (interior cilindrului)

D   x, y  2 / x 2  y 2  2rx  0 . Elementul de arie în punctul curent M(x, y, z) al
z z
sferei este (conform formulei d  1  p 2  q 2  dxdy, unde p , q )
x y
R
d  dxdy .
R2   x  R   y 2
2

Conform formulei de calcul a integralei de suprafață de tipul întâi, integrala de mai

sus se transformă în integrala dublă:
 
y
I  2 R  1   dxdy 
 
     y2
2 2
D
 R x R 
y
 2 R  dxdy  2 R  dxdy .
R2   x  R   y2
2
D D

Prima integrală dublă este egală cu aria domeniului D, deci  r 2 . A doua integrală
dublă este egală cu zero deoarece funcția de integrat este impară în raport cu variabila
y, iar domeniul D de integrare este simetric față de axa Ox. Prin urmare, I  2 r 2 R .
 3. Să se calculeze integrala curbilinie I    y  z  dx   z  x  dy   x  y  dz , unde


 x  a sin t 2


 este curba  y  a sin 2t , t   0,   ; (a  0) .
 z  a cos 2 t

Rezolvare: Curba  este plană (se află în planul x  z  a ) și închisă (extremitățile
coincid în punctul (0,0,1)). Integrala se poate calcula direct, reprezentând circulația

câmpului vectorial F r  ( y  z ) i  ( z  x) j  ( x  y ) k de-a lungul curbei date.
P ( x, y ,z ) Q ( x, y,z ) R ( x, y ,z )

i j k
  
Dar rot F   0 (câmpul vectorial se numește irotațional) și
x y z
yz zx x y
atunci, aplicând formula lui Kelvin-Stokes rezultă I   rot F  n d  0 , unde S  
S

este (de exemplu) porțiunea din planul x  z  a , mărginită de curba închisă  .

Observație: Dacă rotorul unui câmp vectorial

F ( x, y, z )  P( x, y, z )i  Q( x, y, z ) j  R( x, y, z )k este nul într-un domeniu   3
 R Q
 y  z

 R Q   P R   Q P   P R
( rot F    i     j   k  0    în  )
 y z   z x   x y   z x
 Q P
 x  y

integrala  F  d r   P( x, y, z)dx  Q( x, y, z)dy  R( x, y, z)dz pe
 
orice curbă închisă

   este nulă (vezi condițiile independenței de drum a integralei curbilinii de speța

a doua).

4. Fie S suprafața exterioară a emisferei superioare din sfera cu centrul în origine și

rază a  0 : x 2  y 2  z 2  a 2 , z  0 . Să se calculeze circulația vectorului

F ( x, y, z )  xi  x j  yk de-a lungul frontierei  a emisferei S.

Rezolvare: Fața exterioară a suprafeței S este compatibilă (indică) sensul de

parcurgere a curbei  : sens trigonometric privind dinspre semiaxa pozitivă Oz.
 Circulația vectorului F de-a lungul curbei  este integrala curbilinie de speța a
doua I   F  d r   xdx  xdy  ydz .
 

 x  a cos t

Cercul  are ecuațiile:  y  a sin t , t   0, 2 
z  0

2 2
 1  cos 2t 
Atunci I  a    sin t cos t  cos t  dt  a    sin t  sin t    dt   a .
2 2 2 ' 2

0  
0
2
i j k
  
Aplicând formula Kelvin-Stokes, se calculează rot F  ik .
x y z
x x y
Vectorul normal la suprafața S este coliniar cu raza vectoare r  xi  y j  zk .
Atunci versorul normalei la fața exterioară a suprafeței S într-un punct M al ei este
xi  y j  zk xi  y j  zk xz
n
x y z
2 2 2

a
 
. Prin urmare, I   rotF  n d  
a
d .
S S

Ecuațiile parametrice ale emisferei S:

 x  a cos u sin v

 y  a sin u sin v , unde domeniul de variație a parametrilor u,v este dreptunghiul
 z  a cos v

u   0, 2  E  xu 2  yu 2  zu 2  a 2 sin 2 v

D :     . Rezultă coeficienții lui Gauss F  xu xv  yu yv  zu zv  0 apoi
v  0, 2  G  xv 2  yv 2  zv 2  a 2
  
 d  EG  F 2  dudv  a 2 sin v  dudv .
 Așadar
   
 2 2 2 2 
I  a 2   cos u sin v  cos v  sin vdudv  a 2   cos udu   sin 2 vdv   du   sin v cos vdv  
D  0 0 0 0 
 0 

2
sin v 2
 2 a 2    a2 .
2 0

Observație: Cercul  este și frontiera porțiunii din suprafața plană de ecuație

z  0 (planul xOy) ce satisface x 2  y 2  a 2 (disc, fața inferioară a sa completând
suprafața S dată, până la o suprafață închisă). Versorul normalei la acest disc plan
este, în concordanță cu sensul de parcurgere a cercului, n  k . Prin urmare,
I   rot F  n  d   d  Aria(disc)   a
2
.
disc disc

5. Folosind formula lui Kelvin-Stokes, să se calculeze integrala de suprafață

 
I   rot F  n d , unde F ( x, y, z )  xzi  yz j  xyk , iar S este porțiunea din
S

suprafața exterioară a sferei x 2  y 2  z 2  4 , situată în interiorul cilindrului

x 2  y 2  1 și în semispațiul superior ( z  0 ).

 x 2  y 2  1
Rezolvare: Sfera și cu cilindrul se intersectează după cercul C :  .
 z  3
Pentru compatibilitatea suprafeței S cu sensul de parcurgere a cercului C, acesta se
consideră sensul trigonometric privind dinspre semiaxa Oz pozitivă.
  x  cos t

Atunci C are ecuațiile parametrice:  y  sin t , t   0, 2  .

z  3
Vectorial C : r  r (t )  cos t  i  sin t  j  3  k

Conform formulei lui Kelvin-Stokes I   rot F  n d     F dr .

S C


Aici F  3 cos t  i  3 sin t  j  sin t cos tk , iar d r   sin t  i  cos t  j dt . 
2
Rezultă I   F dr 
C
 
0

3 sin t cos t  3 sin t cos t dt  0 .

6. Fie S porțiunea din suprafața z  x 2  y 2 delimitată prin inegalitatea z  4 .

Utilizând formula lui Kelvin-Stokes să se calculeze integrala
 
I   3 xz 2 i  z 3 k  nd , unde n este versorul normalei la fața exterioară (privind
S

dinspre semiaxa Oz pozitivă) a suprafeței S (paraboloid de rotație în jurul axei Oz, cu

vârful în origine și situat în semispațiul superior).

Rezolvare: Pentru a putea folosi formula Kelvin-Stokes, vectorul V  3xz 2 i  z 3 k

trebuie exprimat ca fiind rotorul unui câmp vectorial
F ( x, y, z )  P( x, y, z )i  Q( x, y, z ) j  R( x, y, z )k :
 R Q   P R   Q P 
rot F    i     j   k V
 y z   z x   x y 
  R Q
 y  z  3 xz
2


 P R
Deci   0 . O soluție a acestui sistem de ecuații cu derivate parțiale
 z x
 Q P
 x  y  z
3


de ordinul întâi se află, considerând P  Q  0. Rezultă Q  xz 3 , deci
F ( x, y, z )  xz 3 j .


Așadar I   rot F  n d    F  d r   xz dy , unde C este frontiera suprafeței S,
3

S C C

aici cercul de intersecție a suprafeței cu planul z  4 . Fața exterioară a suprafeței

 x2  y 2  4
indică sensul de parcurgere a curbei C:  .
z  4
 x  2cos t

Parametric C :  y  2sin t , t   0, 2  .
z  4

2 2
Prin urmare I   xz 3dy    2 cos t  4   2 cos tdt   256  cos dt  256 .
3 2

C 0 0
 Probleme propuse:

1. Să se calculeze integrala curbilinie

I     y 2  dx  xdy  z 2 dz
C

de–a lungul curbei C determinate de intersecția cilindrului x 2  y 2  1 cu planul

y  z  2 , sensul de parcurs al curbei fiind cel trigonometric dacă se privește dinspre
partea pozitivă a axei Oz.

Indicații și răspuns: F ( x, y, z )   y 2 i  x j  z 2 k  rot F  1  2 y  k .

jk
S : y  z  2, x 2  y 2  1  n  . Aplicând formula Kelvin-Stokes
2
1
I   1  2 y  d   1  2 y  dxdy , unde este discul x 2  y 2  1 din planul xOy.
2 S D
2 1
Folosind coordonatele polare: I   d  1  2 sin    d    .
0 0
 2. Fie S porțiunea din suprafața exterioară a paraboloidului z  9  x 2  y 2 , situată
în semispațiul superior  z  0  și C cercul de intersecție a suprafeței cu planul xOy.
Să se verifice formula lui Kelvin-Stokes pentru câmpul vectorial
F   2 z  y  i   x  z  j   3x  2 y  k .

Indicații și răspuns: rot F  3i  j  2k iar versorul normalei la suprafața S

2 xi  2 y j  k
n
4 x2  4 y 2  1
 
. Atunci I   rot F  n d    6 x  2 y  2  dxdy , unde D este
S D

domeniul din planul xOy, mărginit de cercul C. Rezultă I  18 .

2
Altfel I   F  d r    ydx  xdy    3sin t    3cos t   dt  18 .
2 2

C C 0

3. Să se verifice formula Kelvin-Stokes pentru câmpul vectorial

F  ( x  y )i  ( y  z ) j  ( z  x )k , calculând atât  F dr cât și   rot F  n  d
2 2 2 2 2 2

C S

unde S este porțiunea din planul x  y  z  1 situată în primul octant  x, y, z  0 , iar

C este frontiera acesteia, parcursă în sens trigonometric, privind din partea opusă
originii.
 1 1 1
Indicații și răspuns: I   F  d r   F  d r   F  d r   F  d r  3  3  3  1.
C C1 C2 C3

i jk

rot F  2 zi  x j  yk , n   3

   
rot F  n d 
2
3 
 x  y  z  d  2 dxdy  2  aria  D   1 ,
S S D

unde D este proiecția suprafeței S pe planul xOy.

4. Folosind formula integrală a lui Kelvin-Stokes să se calculeze integrala curbilinie

I   x  y  2 z  dx   z  x  dy   2x  y  3z  dz , unde C este curba de intersecție a
C

suprafețelor x 2  y 2  z 2  4 (sferă) și 3x  2 y  z  1 (plan).

Indicații și răspuns: Planul intersectează într-adevăr sfera, deoarece distanța de la

origine (centrul sferei) la plan este mai mică decât raza  R  2  Curba C este un cerc
pe care nu se precizează sensul de parcurgere.
F   x  y  2 z  i   z  x  j   2 x  y  3z  k  rotF  0 și deci I  0 .

5. Să se calculeze aplicând formula lui Kelvin-Stokes integrala

I   ( y  z )dx  ( z  x )dy  ( x  y )dz , unde Γ este
2 2 2 2 2 2
traiectoria poligonală


închisă ce apare prin secționarea cubului : 0  x  a, 0  y  a, 0  z  a cu planul

3
x yz  a , parcursă în sens trigonometric, dacă se privește dinspre semiaxa Ox
2
pozitivă.
 Indicații și răspuns: Se consideră S porțiunea situată în interiorul cubului din planul
3 i jk
x yz  a (fața hexagonală opusă originii). Versorul normalei este n  .
2 3
F  ( y 2  z 2 )i  ( z 2  x 2 ) j  ( x 2  y 2 )k  rot F  2  y  z  i   z  x  j   x  y  k  .
4 3
 x  y  z  d .  x, y  
3 
Rezultă I   Considerând S : z  a  x  y , cu
S
2
domeniului hexagonal din planul xOy: ABC'D'E'F' , urmează
9a 3
I  6a   dxdy  6a  Aria()   .

2
 Aria    Aria(OF ' MC ')  Aria(OE ' D ')  .
 Formula integrală Gauss–Ostrogradski

Fie V  3 un domeniu spațial compact, de volum măsurabil, având ca frontieră o

suprafață S simplă, închisă, cu două fețe, netedă sau netedă pe porțiuni.
Se consideră fața exterioară a suprafeței S ce mărginește domeniul (corpul,
volumul) V și are versorul n al normalei într–un punct al ei:
n  cos   i  cos   j  cos   k ,
unde  ,  și  sunt unghiurile pe care acest versor le face cu versorii i, j , k ai
reperului Oxyz.
Fie P, Q, R trei funcții reale de trei variabile reale definite, continue și cu derivate
parțiale continue pe domeniul V. Aceste funcții sunt considerate componente ale
câmpului vectorial F ( x, y, z )  P( x, y, z )i  Q( x, y, z ) j  R( x, y, z )k .

Teoremă : În ipotezele de mai sus, are loc egalitatea

 P Q R 
S Pdydz  Qdzdx  Rdxdy  
V 
  
x y z 
 dxdydz

numită formula integrală Gauss–Ostrogradski.

Observații: 1. Formula integrală Gauss-Ostrogradski stabilește legătura între

integrala de speța a doua și integrala triplă.
2.. Dacă domeniul V nu este simplu în raport cu niciuna din axele de coordonate,
atunci se presupune că se poate descompune într–un număr finit de subdomenii
simple în raport cu una din axe. Aplicând proprietatea de aditivitate în raport cu
domeniul de integrare pentru integrala de suprafață și pentru integrala triplă,
demonstrația se reduce la cazul domeniului simpu.
 Demonstrație: În cazul unui domeniu spațial simplu în raport cu axa Oz, fie că proiecția sa pe planul
Oxy este domeniul plan compact Dxy, având frontiera Cxy o curbă simplă închisă netedă sau netedă pe
porțiuni.
Atunci frontiera S a domeniului spațial V este o reuniune de trei suprafețe netede sau netede pe
porțiuni S  S1  S2  Sl , unde:
S1 : z  z1 ( x, y), ( x, y)  Dxy - suprafața (baza) inferioară (ecuație explicită),
S2 : z  z2 ( x, y), ( x, y)  Dxy - suprafața (baza) superioară (ecuație explicită),

iar Sl   x, y, z   : (x, y)  C
3 
xy 
, z1 ( x, y)  z  z2 ( x, y) - suprafața laterală (cillindrică
de proiecție paralelă cu axa Oz).
Suprafața S1, baza inferioară a domeniului V, are versorul normalei
n1  cos 1  i  cos 1  j  cos  1  k . Deoarece unghiul  1 dintre această normală și versorul k
1
este obtuz, urmează că cos  1    0 , unde
1  p12  q12
z1 z
p1 ( x, y )  ( x, y ), q1 ( x, y )  1 ( x, y ) .
x y
Suprafața S2, baza superioară a domeniului V, are versorul normalei
n2  cos 2  i  cos 2  j  cos  2  k . Deoarece unghiul  2 dintre această normală și versorul k
1
este ascuțit, urmează că cos  2   0 , unde
1  p2 2  q2 2

z2 z
p2 ( x, y )  ( x, y), q2 ( x, y)  2 ( x, y) .
x y

Suprafața laterală Sl a domeniului V , fiind o porțiune dintr–o suprafață cilindrică cu generatoarele

paralele cu axa Oz și curba directoare Cxy = frontiera domeniului Dxy, are normala de forma

nl  cos l  i  cos l  j , întrucât unghiul  l dintre nl și k este egal cu ..
2
După aceste precizări în privința domeniului V se trece la calculul integralei triple
R
I   ( x, y, z )dxdydz . Aplicând formula de calcul a integralei triple pe un domeniu simplu în
V
z
R
z2 ( x , y )

raport cu axa Oz, se obține I   dxdy  ( x, y, z ) dz   R( x, y, z ) z2( x , y ) dxdy 

z ( x, y )

Dxy z1 ( x , y )
z Dxy
1

  R( x, y, z2 ( x, y))dxdy   R( x, y, z2 ( x, y))dxdy   R( x, y, z )dxdy   R( x, y, z )dxdy

Dxy Dxy S2 S1
unde pentru prima integrală de suprafață se consideră fața superioară care coimcide cu fața exterioară
a lui S, iar pentru cea de a doua integrală de suprafață se consideră fața inferioară care de asemenea
coincide cu fața exterioară a lui S, normalele la aceste fețe fiind precizate anterior.
Pe suprafața laterală Sl  R( x, y, z)dxdy   R( x, y, z) cos  d  0 în baza legăturii dintre
Sl Sl
l

integrala de suprafață de a doua speță și cea de prima speță.

R
Așadar I   ( x, y, z )dxdydz   R( x, y, z )dxdy , unde integrala de suprafață din membrul
V
z S
doi este luată pe fața exterioară a lui S.
Pornind cu un domeniu simplu în raport cu axa Ox, apoi cu unul simplu în raport cu axa Oy, și
repetând raționamentele se demonstrează egalitățile:
P Q
 x ( x, y, z)dxdydz   P( x, y, z)dydz și  y ( x, y, z)dxdydz   Q( x, y, z)dzdx
V S V S
Prin însumarea ultimelor egalităț, teorema este complet demonstrată.

Observații: 1. Având în vedere legătura între cele două tipuri de integrale de

suprafață rezulă că formula integrală Gauss–Ostrogradski se poate scrie în forma
echivalentă:
 P Q R 
S  P cos   Q cos   R cos   d  
V 
    dxdydz
x y z 
Considerând câmpul vectorial F ( x, y, z )  P( x, y, z )i  Q( x, y, z ) j  R( x, y, z )k ,
P Q R
expresia scalară   se numește divergența câmpului F și se notează
x y z
P Q R
divF    .
x y z
Atunci formula integrală Gauss–Ostrogradski se poate scrie în forma vectorială:
  F  n  d    divF  dxdydz
S V

Datorită scrierii vectoriale a formulei integrale Gauss–Ostrogradski, teoremei

ce enunță această formulă se mai numește teorema divergenței.

Interpretarea fizică a formulei: Fluxul câmpului vectorial F prin suprafața închisă

S, după normala sa exterioară n , este egal cu integrala triplă a divergenței lui F pe
domeniul V limitat de S.

Observație: Dacă divF  0 , atunci câmpul vectorial F se numeşte câmp solenoidal

Atunci fluxul câmpului vectorial F solenoidal în domeniul spațial V mărginit de
suprafaţa netedă închisă S , prin această suprafaţă este nul.
 Consecință: Dacă în formula integrală Gauss–Ostrogradski se ia P = 0, Q = 0 și
R = z, se obține o evaluare a volumului corpului V cu ajutorul unei integrale de
suprafață de speța a doua:
vol (V )   zdxdy
S

Exemple:

1. Fie domeniul spațial (volumul) emisferic

V  x, y, z   /
3
x2  y 2  z 2  a2  a  0 , 
z  0 . Să se verifice formula

integrală Gauss-Ostrogradski, dacă F ( x, y, z )  r  xi  y j  zk .

Rezolvare: Mai simplu de calculat este integrala triplă care intră în formula Gauss-

Ostrogradski : I   divF dxdydz . 
V

1 4 a 3
Deoarece divF  3 , I  3  3 dxdydz  3  vol (V )  3    2 a 3 .
V
2 3
Suprafața S (fața exterioară) care limitează volumul V este compusă din fața
superioară a emisferei S1 : x 2  y 2  z 2  a 2  a  0  , z  0 și din fața inferioară a
porțiunii din planul xOy, limitată de cercul cu centrul în origine și de rază a  0
S2 : z  0, x 2  y 2  a 2 . Așadar integrala de suprafață care intră în formula Gauss-

Ostrogradski : I    F  n  d    F  n  d    F  n  d .
S S1
1
S2
2

xi  y j  zk xi  y j  zk
Versorul normalei la fața S1 este n1   , rezultă
x2  y 2  z 2 a

x2  y 2  z 2
F  n1   a și deci
a

  F  n  d  a   d  a  aria  S   a  2  4 a
1
1 1
2
 2 a 3 .
S1 S1
Versorul normalei la fața S2 este n2  k , rezultă F  n2   z și deci

  F  n  d   zd  0 (deoarece pe suprafața S2 : z  0 ).

S2
2
S2

În total I    F  n  d  2 a , ceea ce arată că formula integrală se verifică.

3

2. Folosind formula Gauss-Ostrogradski să se calculeze integrala de suprafață de

speța a doua I   x3 y 2 dydz  x 2 y 3dzdx  3zdxdy
S

unde S este fața exterioară a domeniului spațial V mărginit de paraboloizii:

S1 : z  x 2  y 2 ; S2 : z  6  x 2  y 2 .

Rezolvare: Aplicând formula Gauss-Ostrogradski se obține

I    3x 2 y 2  3x 2 y 2  3 dxdydz  3  2 x 2 y 2  1 dxdydz , unde domeniul spațial
V V

se poate scrie V   x, y, z   / x  y
3 2 2
 z  6  x2  y 2 ,  x, y   Dxy  .
Domeniul V este simplu în raport cu axa Oz, iar Dxy este proiecția lui V pe planul
 x2  y 2  3
xOy. Cum intersecția celor doi paraboloizi este cercul  , domeniul plan
z  3
Dxy   x, y  2 / x 2  y 2  3 .
6 x2  y 2

Atunci I  3    2 x y  1 dxdy
2 2
 dz  6    2 x 2 y 2  1 3  x 2  y 2  dxdy .
Dxy x2  y 2 Dxy
  x   cos 
Utilizând coordonatele polare T :  ,   0,  0, 2  cu jacobianul
 y   sin 
D  x, y 
J   , domeniul D se transformă în domeniul dreptunghic
D   , 

 :    0, 3  ,    0, 2  . Așadar integrala devine

2 3
I  6   d    2  2 sin 2  cos 2   1 3   2   d  
0 0

2
297
3 3
I  12   sin 2  cos 2  d    3 5   7  d   12    3   3  d   .
0 0 0
8
Observație: Integrala I reprezintă fluxul vectorului F  x3 y 2 i  x 2 y 3 j  3zk prin
suprafața S care delimitează domeniul spațial V după normala exterioară.

3. Utilizând formula Gauss-Ostrogradski să se calculeze integrala de suprafață de

speța a doua I  y dydz  x dzdx  dxdy , unde S este fața exterioară a
2 2

x2 y 2 z 2
elipsoidului: S :    1 ( a, b, c  0 ).
a 2 b2 c 2

Rezolvare: Câmpul vectorial care apare în această integrală este

F ( x, y, z )  y 2 i  x 2 j  k (integrala I reprezentând fluxul câmpului vectorial F prin
suprafața închisă S, după normala sa exterioară), iar divergența sa
P Q R
divF     0 (câmpul vectorial F este solenoidal).
x y z
Dacă V este corpul mărginit de suprafața închisă S
 x2 y 2 z 2 
V   x, y, z  3 / 2  2  2  1 , atunci
 a b c 
conform formulei integrale Gauss-Ostrogradski I   divF dxdydz  0 .  
V
 4. Fie corpul sferic V   x, y, z   /
3
x2  y 2  z 2  a2  a  0 . Utilizând
teorema divergenței (formula Gauss-Ostrogradski) să se calculeze integrala
I   z 2 dxdydz .
V

Rezolvare: Fie S frontiera corpului V, deci suprafața sferică (închisă) :

x  y 2  z 2  a 2 . Conform teoremei divergenței
2

I   z 2 dxdydz 
V
 Pdydz  Qdzdx  Rdxdy    F  n  d ,
S S
unde

F ( x, y, z )  P( x, y, z )i  Q( x, y, z ) j  R( x, y, z )k este un câmp vectorial (vector) a

P Q R
carui divergență divF     z2 .
x y z
1 3
Un asemenea câmp este, de exemplu F  z k.
3
xi  y j  zk xi  y j  zk z4
Versorul normalei la fața S este n   , rezultă F  n  ,
x2  y 2  z 2 a 3a


deci I   F  n d   1
3a 
 z 4 d .
S S

Ecuațiile parametrice ale unei sfere cu centrul în origine și de rază a sunt:

 x  a cos u sin v
 u   0, 2 
 y  a sin u sin v , unde domeniul de variație a parametrilor este D : 
 z  a cos v v   0,  

.
Pentru exprimarea elementului de arie, se calculează:
 xu  a sin u sin v  xv  a cos u cos v
 
 yu  a cos u sin v ,  yv  a sin u cos v , apoi coeficienții lui Gauss:
z  0  z  a sin v
 u  v

E  xu 2  yu 2  zu 2  a 2 sin 2 u sin 2 v  a 2 cos 2 u sin 2 v  a 2 sin 2 v

F  xu xv  yu yv  zu zv  a 2 sin u cos u sin v cos v  a 2 sin u cos u sin v cos v  0
G  xv 2  yv 2  zv 2  a 2 cos2 u cos2 v  a 2 sin 2 u cos 2 v  a 2 sin 2 v  a 2
 d  a 2 sin v  dudv .
2 
a5 a5 4 a 5
Atunci I   cos v sin v  dudv  
4
  du   cos 4 v  cos v  ' dv 
3 D
3 0 0
15
 5. Utilizând formula pentru evaluarea volumului unui corp cu ajutorul unei
integrale de suprafață de speța a doua, să se calculeze volumul trunchiului de con
V  x, y, z   / 3
x2  y 2   2  z  , 0  z  1 .
2


Rezolvare: Considerând câmpul vectorial F  zk se obține formula pentru volum

vol (V )   zdxdy , unde S este frontiera corpului V. Această suprafață S constă din
S

suprafața laterală a trunchiului de con Sl : x 2  y 2   2  z  , 0  z  1 , precum și din

2

suprafețele celor două baze: S B : z  0, x 2  y 2  4 și

Sb : z  1, x 2  y 2  1 .

Astfel vol (V )   zdxdy   zdxdy   zdxdy   zdxdy

S Sl SB SB

Pentru fața exterioară a frontierei versorul normalei la SB este k , iar la Sb este k .

Pentru suprafața laterală conică versorul normalei este
xi  y j   2  z  k xi  y j   2  z  k
n1   , iar dacă se consideră parametrizarea:
x2  y 2   2  z 
2
(2  z ) 2

 x  v cos u
 u   0, 2 
Sl :  y  v sin u , 
  
atunci nl 
1

cos ui  sin u j  k . 
z  2  v  v 1, 2 2

Pe fața SB :  zdxdy   0dxdy  0 , iar pe fața Sb :
SB SB

 zdxdy   1dxdy  aria  S    1  .

2
b
Sb Sb

1
Pe fața Sl :  zdxdy   z 
Sl Sl 2
 d , iar d  v 2dudv .
 1
Atunci  z   d    2  v   vdudv , unde D este domeniul de variație al
Sl 2 D
2
4
2
parametrilor u și v. Rezultă   2  v   vdudv   du    2v  v  dv 
2
.
D 0 1
3
4 7
În final Vol (V )     .
3 3

Probleme propuse:
1. Fie cubul unitar V   x, y, z   / 3
0  x  1, 0  y  1, 0  z  1 . 
Să se verifice formula integrală Gauss-Ostrogradski, dacă F ( x, y, z )  x 2 i  y 2 j  z 2 k

Indicații și răspuns: Integrala de suprafață I    F  n  d

S
se calculează pe cele

șase fețe exterioare ale cubului. Pe fața exterioară de ecuație x  0 , versorul normalei
la suprafață este n  i , rezultă   F  n  d   0  d  0 . Pe fața exterioară opusă,
S x0 S x0

de ecuație x  1, versorul normalei la suprafață este ni, rezultă

  F  n  d   1 d  aria
S x0 S x0
fetei  1 . Analog pe celelalte două perechi de fețe

opuse. În total I    F  n  d  3 .
S

P Q R
Deoarece divF     2  x  y  z  , integrala triplă
x y z

  
1 1 1
divF dxdydz  2    x  y  z  dxdydz  2      x  y  z  dxdydz  3  I .
V V 0 0 0
 2. Folosind formula Gauss-Ostrogradski să se calculeze integrala de suprafață de
speța a doua I  
S
 2


xy 2 dydz  y 2  e xz dzdx  sin  xy  dxdy

unde S este fața exterioară a domeniului spațial V mărginită de cilindrul parabolic

z  1  x 2 și planele z  0, y  0, y  z  2 .

Indicații și răspuns: Integrala de suprafață I   F  n  d ,

S
unde


F  xy 2 i  y 2  e xz
2

 j  sin  xy  k , se calculează destul de greu pe cele patru porțiuni


ce mărginesc volumul V. Integrala triplă I   divF dxdydz , unde divF  3 y se 
V

1 1 x 2 2 z
184
calculează mai ușor : I   dx  dz  ydy  .
1 0 0
35

3. Să se calculeze fluxul câmpului vectorial F  2 xzi  1  4 xy 2  j   2 z  z 2  k

prin suprafața închisă S ce mărginește corpul V cuprins între paraboloidul
z  6  2 x 2  2 y 2 și planul z  0 .
 Indicații și răspuns: Integrala de suprafață I    F  n  d
S
se calculează pe cele

două porțiuni S1 : z  6  2 x 2  2 y 2 , 0  z  6 și S 2 : z  0, x 2  y 2  3 . Conform

formulei divergenței  
I   divF dxdydz , unde divF  2  8 xy . Integrala
V

I    2  8 xy  dxdydz , unde V   x, y, z  3 / 0  z  6  2 x 2  2 y 2  se poate

V

 x   cos   0 
  
calcula trecând la coordonate cilindrice T :  y   sin      0, 2   , cu jacobianul
z  z  z  
  
0  z  6  2  2

J   . Corpul V trece în corpul  : 0    3 și atunci
  0, 2
  
I    2  8 xy  dxdydz    2  8 2 cos  sin     d d  dz 
V 

2 3 62  2

  d    2  8 cos  sin    d   dz  18 .

2

0 0 0

4. Să se calculeze integrala de suprafață de speța a doua I   xdydz  ydzdx

S

unde S este fața exterioară a domeniului spațial V situat în interiorul jumătății sferei
x 2  y 2  z 2  1 din semiplanul superior și a conului 3z 2  x 2  y 2 .
 Indicații și răspuns: Integrala de suprafață I   F  n  d
S
, unde

1
F  xi  y j , se calculează pe cele două porțiuni S1 : x 2  y 2  z 2  1,  z  1 și
2
S2 : 3z 2  x 2  y 2 , x 2  y 2 
3
4

. Conform formulei divergenței I   divF dxdydz , 
V

unde divF  2 . Integrala I  2   dxdydz , unde

V


 x2  y 2 

V   x, y, z  3 /  z  1  x2  y 2 

 3 

 x   sin  cos    0 
  
se poate afla trecând la coordonate sferice: T :  y   sin  sin     0, 2   , cu
 z   cos   
     0,   
modulul jacobianului transformării J (  , , z)   2 sin  , domeniul spațial V 

    0,1
 2
 :    0, 2  . Atunci I  2   dxdydz    2 sin  d  d d  .
 
3
  0,  
V

  3 

5. Să se calculeze fluxul câmpului vectorial F ( x, y, z )  r  xi  y j  zk prin fața S

x2 y 2 z 2
exterioară elipsoidului    1 a , b, c  0 .
a 2 b2 c2

Indicații și răspuns: I    F  n  d    divF  dxdydz .

S V

4 abc
divF  3  I   3  dxdydz  3 Vol (V )  3   4 abc , unde
V
3
 x2 y 2 z 2 
V   x, y, z  3 / 2  2  2  1 .
 a b c 