CURSUL 2. Erminille zugravilor (Cartile de pictura) Studiile de iconografie rasariteana au intrat in atentia cercetatorilor odata cu aparitia primului manual de iconografie publicat de invatatii francezi M. Didron si P, Durand, in anul 1845 la Paris. Vizitand Athosul pe la 1838, cei doi cercetatori au cunoscut manuscrisul unei Erminii a zugravilor care servea drept calauza calugarilor de aici, in pictarea bisericilor. Obtinand copia unui asemenea manuscris ei l-au tradus si, insotindu-I de un studiu introduetiv si note explicative, l-au publicat, facand cunoscut pentru prima data textul grecesc al manuser Ce sunt Erminiile zugravilor ? Erminiile zugravilor numite si manuale de pictura sunt scrieri care cuprind reguli privitoare la mestesugul picturii bisericesti. Acest mestesug s-a transmis la inceput, de la pictor Ia pictor, pe calea traditiei orale si a practicii, Cu timpul unii calugari mai carturari din rasarit, care pictau in stilul artei bizantine, au inceput sa-si noteze reguli mai de seama ale mestesugului lor. Aceste insemnari au constituit nucleul primelor manuale de pictura bisericeasca, Incepand din sec. al XVil-lea, ele au circulat in manuscrise grecesti, in mai multe redactari sau variante si au fost folosite de calugari zugravi din diferite parti alecrestinatatii ortodoxe, mai ales la Athos, unde se mutase centrul miscarii culturale si artistice bizantine, dupa caderea Constantinopolului sub turci, in 1453. Manuserise si tiparituri ale Erminiilor Un prim manuseris a fost descoperit in 1674 in manastirea Sf. Sava, de langa [erusalim si era intitulat : "Carte despre arta zugravicii". Manuscrisul a fost retranscris de calugarul Macarie, si adus la Athos, in 1697. Manuscrisul cuprindea indrumari privitoare la felul cum sa fie infatisate "Sarbatorile Domnesti, ale Nascatoarei de Dumnezeu, numele profetilor, proorocirile lor, etatea, fizionomia Apostolilor si ai altor sfinti... si alte amanunte folositoare pentru zugravi" Cele mai multe din manuscrise se pastreaza acum in bibliotecile manastitilor Iviron si Pantelimon din Athos. Biblioteca Academiei Romane poseda si ea trei manuscrise de Erminii, dintre cate unul din 1775, altul din 1814, iar al treilea nedatat. O editie critica a textului grecesc al Erminiei zugravilor, care sa colationeze toate variantele si de amanunt, din manuscrisele existente si cunoscute, nu s-a tiparit insa pana acum. {nceputul consemnarilor Exminiilor se erede ca dateaza din sec, XVI; cand au trait si au luerat, ultimii mari maestri atoniti ai picturii bizantine: Manuel Panselinos, considerat ca ultim reprezentant al Scolii macedonene in pictura bizantina, Teofan de Creta, reprezentant al scolii de” pic tura numita Cretana si Frangos Catellanos, Erminia leromonahului Dionisie din Furma este considerata cea mai completa, sistematica si mai mult editata si cunoscuta, dintre toate redactarile Erminiei.Cuprinsul Erminiilor Erminiile cele mai complete cuprind de obicei doua parti : una iconografica si alta tehnica. Prima parte cuprinde instructiile necesare pentru pregatirea uncttelor si a materialelor folosite in ictura, ‘A doua parte, care alcatuieste cuprinsul in mai toate Erminiile, este cea iconogratica, in care se arata 2ugravilor cum trebuie zugravite diferitele subiecte sau scene iconografice si chipuri sfinte, pe icoane sau pe peretii bisericilor. ‘Asa cum aritam anterior, una dintre caracteristicile de baz ale bisericilor de stil bizantin este pictura mural, executaté tn diferite tehnici, dintre care fresca este cea mai proprie ortodoxiei. Bisericile ortodoxe tsi nu se picteazat la intémplare, dup’ bunul-plac sau gust al pictorului, zugravului, ori a etitorului, ci dupa o regula anumiti. De aceea putem vorbi de un program sau tipic iconografic care impune pietorilior ce sceni, portret ori chipuri sfinte trebuie si pot fi zugravite in diferitele parti componente ale licasului de cult Programul pictural este alcituit de asa manier& inet decorul oricirei biserici se prezint ca tun ansamblu unitar si logic, inspirat $i calauzit de o idee, de un principiu coordonator. Acest program iconografic n-a fost de la inceput uniform, ci s-a format si a evoluat de-a lungul timpului, in functie de numerosi factori. Fiecare parte a licagului de cult (altarul, naosul, pronaosul), dupa destinatia sau functionalitatea sa liturgicd formeaza un spatiu pictural aparte, cu o semnificajie teologicé si simbolicd deosebita. In functie de aceasta, fiecare parte a bisericii este impodobita cu pictura care exprima semnificatia ei. Normele dupa care se picteazi un lticas de cult si modul fn care trebuie exccutatdi aceasta picturi ni le dau Erminiile pieturii bizantine. Ele au fost la inceput caiete sau sorieri in cate marii zugravi isi notau regulile de seama privitoare la mestesugul pictoricese cate, pand la 0 vreme, s-au transmis oral, de la pictor 1a pictor. Din secolul al XVil-lea ele au circulat in mai multe redactiri, fiind cunoscute mai ales cele de la Muntele Athos, rémase in forma de manuscris. Cel mai important manuscris de acest fel a fost cel al lui Dionisie din Furna, cunoscut mai térziu cu numele de Erminia picturii bizantine a lui Dionisie din Furna, din secolul al XVIlI-lea, Ea este ultima gi cea mai completa dintre toate variantele Erminiei, desi in realitate este tot 0 operii de compilatic. Lucrarea a fost tradusa si in roméneste de mai multe ori, ultima fiind fn 1979. Cum 0 arati si numele, Erminia este carte de explicare si interpretare a picturii bisericesti. Ea cuprinde doud parti principale. In prima parte se dau instructiunile tehnice privitoare la materialele folosite la pictur’ (culori, uleiuri, verniuri etc.). In partea a dova, se prezinti programul sau tipieul iconografie dupa care se ghideazi pictorii de biserici in redarea diferitelor scene $i personaje sfinte din Vechiul Testament, Noul Testament si din istoria Bisericii crestine {(sirbitorile, vietile sfintilor ete.). in executarea picturii bisericilor ortodoxe, respectarea Exminiei este obligatorie pentru ed ca asiguri unitatea de-stil si de’ idei-teologice -proprii ortodoxiei. Erminiile inst mu ingradese personalitatea si talentul pictorului, care riman libere, chiar in cadrul unui canon ca acesta,CURSUL3. Pictura altarului Altarul este locul unde se savarseste Jertfa sfanta a Liturghiei si unde sta numai clerul sau ceata sfintilor slujitori ai tainelor. Inlauntrul tui se afla Sfanta Masa, imagine a tronului slavei Tatalui ce-rese, pe care sade vesnic Hristos insusi sub forma Sfantului Sau Trup si Sange. Doua categorii de scene si personaje sfinte vor gasi in iconografia altarului: 1) Scene istorice sau simbolice in legatura cu Jertfa sfanta care se savarseste aici; 2) Figuri de mari ierachi si clerici, autori de liturghii si slujitori (dia-coni). De fapt, toate subiectele care impodobese bolta si peretii altarului se refera la jertfa liturgica, formand astfel un ansamblu de o mare uni-tate teologica. In vechile biserici, zugravite inainte de formarea programului ico-nografic actual, iconografia altarului era dominata de chipul Mantuito-rului, care trona in absida alterului dupa ‘cum se poate vedea si estazi in unele biserici din Sicilia si Capadocia. Astazi ca regula generala, in locul central de pe bolta altarului, deasupra sfintei mese, se zugraveste chipul Maicii Domnului. Prezenta chipului Maicii Domaului in iconografia Altarului se explica si prin faptul ca Sfanta Fecioara a stat, dupa traditie, in Sfanta Sfintelor din templu, din pruneie pana la varsta de 12 ani. Doua tipuri (variante) Iconografice ale chipului Maicii Domnului se zugravese de obicei : fie tipul "Madonei de majestate”, fie cel al "Fecioa-rei rugatoare”. Dupa primul tip, Sfanta Fecioara este infatisata de obicei stand pe tron, ea imparateasa a cerurilor, asa cum a vazut-o mai inainte proorocul David, in versetul pe care preotul il citeste la slujba Proscomidiei : "De fata a statut imparateasa de-a dreapta Ta, in haina aurita imbracata si preainfrumusetata’. (Ps. XLIV, 11). In bratele sale, pe genunchii ei, poarta pe Pruncul Iisus, *painea cea cereasca", cum e numit in rugaciunea ptin-cipala a Proscomidiei. De obicei, doi ingeri sau athangheli (Mihail si Gavriil), in pozitia de adorare, incadreaza chipul Maicii Domnului, in dreap-ta si in stanga, La unele biserici mai vechi, din Grecia, Bulgaria, Serbia si Sudul Italiei, pe langa ingeri, mai apar si chipuri de sfinti, care de cele mai multe ori sunt sfinti patroni ai ctitorilor respectivi, iar uneori apar chiar chipuri de ctitori si donatori, in atitudine de adorare. Astfel, la Perenzo, Maica Domnului apare inconjurata de sfinti, intre care Sf. Maur prezinta Sfintei Fecioare pe episcopul Euftasius, ctitorul bazilicii, si doi insotitori ai sai. In Disericile moldovenesti, ca la Moldovita, se vad si chipurile Sfintilor loachim si Ana, parintii Nascatoarei de Dumnezeu, iar in bisericile muntene, ca de ex., la vechea biserica domneasca Sf. Nicolae din Curtea de Arges, Sf. Fecioara e incadrata in dreapta de athanghelul Mihail si Sf Nicolae, patronul bisericii, iar in stange de arhanghelul Gavriil si Sf. Ioan Gura de Aur, toti prosternandu-se spre Sfanta Fecioa-ra. Tot atat de frecvent este pe bolta altarulué si tipul Fecioarei orante, adica rugatoare, in atitudinea de rugaciune, cu mainile intinse spre implo-rarea lui Dumnezeu si ocrotirea credinciosilor. Asa o vedem de ex., in bi-serici mai vechi, ca Sf. Sofia din Kiev, biserica Adormirii din Niceea, sau Nea Moni (din Chio Hios), unde chipul Maicii Domnului are proportiile colosale. Mai rar, este infatisata Sf. Pecioara in picioare, cu Pruncul in meda-lion pe pieptul sau, ca la Poganovo, in Bulgaria, unde chipul ei ¢ incadrat de doua candelabre si de doi arhangheli, ca si labiserica Radu Voda din Bucuresti (unde chipul Maicii Dommului e incadrat de arhanghelii Mihail si Gavriil, dublati de David (cu harfa) si Solomon (cu biserica in curs de zidire). Pe peretele hemiciclului, adica peretele de rasarit al absidei prin-cipale a altarului vechilor noastre biserici, sunt zugravite de obicei trei teme cu caracter liturgic : 1) Cortul Marturiei (Tabemaculul), 2) Litur-ghia ingereasca si 3) Impartasania Sfintilor Apostoli. Zona inferioara a peretelui hemiciclului in toate bisericile noastre ilustreaza scena esentiala a sacrificiului liturgic, care se savarseste in altar: Miclul. Un numar variabil de mari ierarhi (episcopi), invesmantati in sacos, cu capetele descoperite, zu-graviti de cele mai multe oi in profil, se indreapta dinspre cele doua laturi ale altarului (proscomidiar si diaconicon) spre centrul hemiciclului unde - de obicei sub fereastra de Rasarit a altarului - figureaza victima Jertfei noastre de la Liturghie, adica Mantuitorul, fie sub chipul unui prune, fie sub acela al unui miei de jertfa (asa cum L-au vazut proorocul Isaia (cap. 53) si Sf. Ioan Botezatorul, (la Ioan I, 29), fie ‘sub ambele infatisari, ase-zat pe sfantul disc si strajuit de ingeri sau serafimi care il umbrese ou ripide (ca la Cozia). La bisericile mai mici in locul acestei scene centrale se poate zugravi deasupra scaunului celui mai de sus (jetul arhierese din spatele Sfintei Mese), chipul Mantuitorului sezand pe tron ca imperat ori arhiereu, Decorul iconografic al bisericii este in strans& legitura cu arhitectura sau formele ei si, totodati, cu destinatia yi simbolismul din cultul ortodox. Altarul, inediperea cea mai sfainté si mai tainicd a Biserici, reprezinta locul in care se impreuneazi Biserica pimanteasca si cea cereasc, sspaiul in care se vor zugravi chipurile acelora ce sunt cei mai apropiafi de altarul ceresc. Sus pe bolt, se zugriveste Maica Domnului cu Pruncul, ca imparateasi a cerurilor, iar pe perefi sunt chipurile acelora care au un rol de seama in cultul crestin si, mai ales, in aledtuirea si slujirea Sfintei Liturs i ierarhi autori de liturgii - Sfantul loan Guré de Aur, Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Grigorie cel Mare; diaconi slujitori - Sfantul Stefan, Sfintul Laurengiu.Maica Domnutui Platytera este reprezentati bust, cu mainile ridicate din indoitura cotului, cu palmele desfiicute, inaljate spre cer, in semn de rugiciune, de unde fi vine si numele de Platytera, adic rugitoare. Are chipul indurerat, cu privirea grav, concentrati in rugiciune, Maforionul, care este un vesmdnt sirian aseméndtor cu toga (climasa), fi acopera capul, cade in falduri peste frunte, peste umeri si, trecdnd pe sub brafele indoite, ti acopera trupul. Pe frunte gi pe umeri stralucese stele care-I impodobesc vesmantul, subliniind demniatatea si marefia chipului. Rezemat de pieptul Fecioarei, avand aceeasi pozitie ca si ea, sté Mantuitorul copil, Tisus-Emanuel, binecuvantand, La bisericile mai mari, imediat sub medalionul central de pe bolta altarului se zugrivese, pe trei registre orizontale paralele, trei subiecte in legdturd simbolica cu Sfainta Liturghie si anume: 1. Cortul Marturiei 2. Liturghia ingereased (cereasca) 3. Impartisirea Sfintilor Apostoli (Cina cea de Taina si Liturghia Arhiereasca) Pe peretele de ristrit al absidei principale a altarului se zugravesc chipuri si scene sfinte, tn Jegatura cu Nasterea si Patimile Domnului, care sunt simbolizate in ritnalul Proscomidiei, ca: Ristignirea, Purtarea Crucii, Punerea in Mormant, scena numiti Pieta, adicd Mantuitorul mort, Hristos pe disc. Marii ierarhi cu capetele descoperite, zugravifi de cele mai multe ori in profil, se indreapta dinspre cele doud laturi ale altarului spre centru - jertfa Mfntuitorului nostru Tisus Hristos.se LBL ee si baBTxH#STICRTO>6 EBLECURSUL 4. ~ Iconostasul ca sinteza a teologiei rasdritene. “Teonostasul nu ascunde credinciosilor niscaiva secrete pasionante si bizare, asa cum isi inchipuie unii, in ignoranta si fatuitatea lor: dimpotriva, iconostasul le arata lor, celor aproape orbi, tainele altarului; le deschide celor schiopi si infirmi intrarea in lumea cealalta, inchisa din pricina incremenirii lor; le vesteste Imparatia Cerurilor, strigand in urechile lor mereu surde”, (Pavel Florensky) In opinia celor de alte confesiuni, iar uneori a ortodocsilor insisi, iconostasul, acel zid sau perete acoperit cu icoane care, in bisericile de rit bizantin, separa naosul de sfantul altar, nu este decat un zid despartitor care ascunde altarul de ochii credinciosilor, Multi indraznese sa vorbeasca chiar de inutilitatea lui, pierzand din vedere, dupa cum afirma Leonid Uspensky, ca "a renunta de buna voie la integritatea iconostasului inseamna a renunta la cele pe care Bisetica le propovaduieste printr-insul”. Daca ne oprim asupra asupra continutului iconografic si sensului iconostasulul vom Gescoperi cum acesta nu apare ca o bariera ce separa altarul de naos, ci, mai mult , constituie expresia unei noi comuniuni. Intrarea in altar reprezinta in chip simbolic intrarea in Imparatia lui Dumnezeu. Nu intamplator, la limita care desparte altarul de naos, pe solee, are loc impartasirea credinciosilor. Acestia patrund in Sfanta Sfintelor a Noului Testament, in Imparatia 1lui Dumnezeu, "prin catapeteasma, adica prin Trupul Sau” (Evrei 10, 20) ~ acel trup care a inlocuit catapeteasma sfasiata a templului. Iconostasul - Curn a aparut iconostasul? Iconostasul {catapeteasma sau tampla, cum mai este cunoscut la noi ) aminteste de perdeaua care despartea Sfanta Sfintelor de Sfanta, atat la Cortul Marturiei, cat si la templul iudaic din lerusalim. In bisericile din primele veacuri crestine, altarul era despartit de naos printr-o bariera sau 0 perdea, sau chiar printr-o colonada cu arhitrava. Utilizarea perdelelor pare a fi mai veche decat cea a barierelor. Acestea sunt mentionate in primele secole ale Liturghiei crestine. Folosirea perdelet in locu! barierei s-a mentinut in bisericile armenest si etiopiene. In ceea ce priveste bariera si colonada, cea mai veche marturie scrisa cunoscuta de noi urca pana la Eusebiu de Cezareea, Dezvoltarea temelor iconografice de pe bariera si transformarea acesteia in iconostas a inceput foarte devreme. La inceput, arhitrava purta o cruce, fie deasupra, fie sculptata direct in piatra. Insa inca de pe vremea sa, Justinian, care, in secolul VI, a pus in Sfanta-Sofia 12 coloane, a poruncit ca deasupra arhitravel sa fie sculptati in relief Hristos, Maica Domnului, ingeri, Apostoli si profeti. Cam atat stim despre continutul iconografic al barierei altarului de dinainte de iconoclasm. Dupa aceea, a urmat 0 noua pericada in dezvoltarea iconostasului. In secolul XI, in Bizant existau deja, se pare, iconostasele cu. doua registre. Bariera a trecut in Rusia, pastrandu-si nZZ "BONFRALEWIZER*! ewrar t ¥ PED t¥s-9 (8. “a 2 TeiesLey aforma si semnificatia liturgica. Semnificatie care era explicata de Sfintii Parinti nu ca o forma de separare, ci de unificare a celor doua parti ale Bisericii. AAstfel, Sfantul Simeon al Tesalonicului scrie: ,Pe kosmitis (arhitrava), deasupra coloanelor, in mijlocul sfintelor icoane este reprezentat Mantuitorul, avandu-/ alaturi pe Maica Domnului, pe Inaintemergator, ingerii, Apostolii si alti sfintl. Cea ce ne arata ca Hristos este in acelasi timp in cer, cu sfinti, si cu noi, aici, sica El trebuie sa Se intoarca” (Despre sfantul lacas, P.G. 155, 345). in Rusia, bariera avea sa cunoasca o serie de modificari, atat prin inmultirea randurilor cu icoane, cat si prin dimensiunile si distribuirea lor. Este semnificativ faptul ca, prin evolutia cadrului dedicat cultului crestin, bariera altarului nu s-a mentinut in forma ei originara: sau s-a dezvoltat, ca in Biserica Ortodoxa, sau a disparut, cain Occident. Forma clasica a iconostasului In timpul secolului al Xill-ea, in Rusia va aparea iconostasul asa cum il cunoastem noi astazi. In ortodoxie, in principiu, biserica, ,cerul pe pamant”, trebuie sa fie in intregime o icoana a Imparatiel.In timpul epocii de-aur a iconografiei ruse, iconostasul va capata proportii monumentale, precum in cazul Catedralei Buneivestiri din Kremlin (1405), primul exemplu cunoscut in acest sens. La sfarsitul secolului al XV-lea avea sa apara al patrulea rand de icoane (inchinate profetilor) si, in secolul al XVI-lea, cel de-al cincelea rand (icoanele patriarhilor biblici). Acest model de iconostas cu cinci randuri de icoane se va raspandi in intrega lume ortodoxa incepand cu secolul al XVll-lea, chiar daca, sub influenta occidentala, el va cunoaste mai ales in Rusia forme. variate: iconostasul baroc (precum cel, al catedralei Sfantul Petru si Pavel, 1720) sau, din Contra iconostasil clasic, cul un numar de icoane din ce in cé mai redus. Abia dupa inceputul secolului al XX-iea modelul traditional s-a impus definitiv. Iconostasul - Continutul iconografic si sensul iconostasului weveIn forma sa clasica iconostasul comporta cinci registre de icoane si are deasupra o cruce devenind unul dintre elementele esentiale ale oricarei biserici ortodoxe. Registrul superior este cel al Patriarhilor. El inchipuie Biserica vetero-testamentara de la Adam la Moise, perioada de dinaintea Legii, intruchipata de Patriarhii purtatori de filactere, pe care sunt inscrise textele cuvenite. In mijloc este situata imaginea Treimii, aratarea ei catre Avraam la stejarul din Mamvri. Dedesubt, registrul Profetilor infatiseaza Biserica vetero-testamentara de la Moise pana la Hristos — perioada de “sub Lege”. El cuprinde imaginile Profetilor care poarta, la randut for, sulurile pe care sunt scrise textele profetiilor lor referitoare la Intrupare. in centrul registrului se afla icoana Imparatesei slavei, Maica Domnului cu Pruncul la san. Aceste doua registre arata pregatirea Bisericii neo-testamentare printre stramosii lui Hristos dupa trup precum si prefigurarea, prevestirea Acestuia de catre Profeti. Ca atare, icoana Intruparii, situata in mijlocul registrului cu Profeti, indica legatura directa dintre Vechiul si Noul Testament.Urmatorul registru al iconostasului este cel al prazni lor care inchipule perioada neotestamentara, cea a harulu’. El arata implinirea celor prevestite in cele doua istresuperioare: "Unul (dintre Testamente) a prevazut lucrarile dumnezeiesti ale lui lisus, celalalt descrie implinirea acestora; unul zugraveste adevarul in imagini, celalalt arata adevarul ca realitate prezenta”. Mal jos, urmeaza registrul Deisis. Ingerii si sfintil, Apostolii si urmasii lor (Episcopil, monahii, martirli etc.) se asociaza potrivit unei ordini stricte subiectului central care este Deisis-ul: o icoana tripartita care Il infatiseaza pe Hristos, avand-o in dreapta pe Maica Sa, jar in stanga pe Inaintemergatorul care se roaga inaintea Lui. Registrul inferior al iconostasului este cel “local”. Icoanele care il alcatuiesc sunt foarte variate si depind de nevoile locale sau de felul bisericii. De fiecare parte a usilor imparatesti avem cate o icoana mare. De obicel, este vorba despre Icoana lui Hristos si, la dreapta Lui (la stanga in raport cu privitorul), cea a Maicii Oomnului cu Pruncul. E drept ca aceasta regula sufera anumite exceptil, icoana lui Hristos find uneori inlocuita de cea a sfantului patron sau cea a sarbatorii hramului biseri Pe usile laterale, la nord si sud, sunt infatisati arhanghelli sau sfintii diaconi (pentru ca, in timpul celebrarii liturgice, diaconii joaca rolul ingerilor-crainici). Pe usa de la sud, arhanghelul este uneori inlocuit cu talharul cel bun, ceea ce subliniaza faptul ca sanctuarul este simbolul raiului: "Astazi vei fi cu Mine in rai” (Le. 23, 43). Usile centrale, zise “imparatesti” sau_,sfinte” sunt la fel de vechi ca si despartitura altarului; ele sunt impodobite cu icoane din cele mai vechi timpuri, De obicei este infatisata Buna Vestire, jar deasupra, cei patru Evanghelisti. Adesea apare pe ele imaginea Sfantului Vasile cel Mare sau a Sfantului loan Hrisostom, tinand in maini cartea Evangheliilor sau filacterele cu texte culese din Liturghille pe care le-au creat. Pe solee, la limita care desparte altarul de naos, are loc impartasirea credinciosilor. De aceea, deasupra usilor imparatesti este infatisata Euharistia. Cina cea de taina este transpusa liturgic: Hristos Insusi ti impartaseste pe Apostoli, intinzandu-le cu o mana Painea si cu cealalta Potirul. In concluzie, iconostasul arata devenirea Bisericii in timp, existenta acesteia pana la incununarea adusa de Parusie, adica treptata desavarsire a lui Adam in perspectiva Judecatii de Apoi. El devaluie ca atare sensul curgerii temporale, sensul primit de timp prin impartasirea cu actul extratemporal care este Euheristia. Euharistia "imbratiseaza toate timpurile si toate generatiile. Ea este “reducerea istoriei la unitate", primenirea evenimentului salutar, gratie caruia devenim contemporani cu toate timpurile de dinainte sau de dupa noiIcoanele iconostasului Jn forma consacrat& din secolul al XVi-lea incoace, iconostasul are maximum cinci randuri sau registre de icoane. ostasul, numit si catapeteasma sau tampla este peretele ce separa altarul de naos, Pe acest yperete” se regisesc icoane ce amintesc de istoria mantuirii omului. Tn forma consacraté din secolul al XVI-lea incoace, iconostasul are maximum cinei randuri sau registre de icoane (de jos tn sus): 1, Randul intai simbolizeaz’ Biserica luptétoare - de pe p&mant, si este alcatuit din: a. Icoanele Imparatesti: lisus Hristos si Maica Domnului cu Pruncul; b. Sfintele Usi: Buna Vestire si/ sau cei patru Evanghelisti (uneori, apar pictati Sfantul Vasile cel Mare si Sfantul loan Gurd de Aur tinand in mand Liturghiile scrise de ei); c. Usile diaconesti (laterale): Sfintii Arhanghell Mihai si Gavriil sau Sfintii Diaconi Stefan si Laurentiu (uneori, pe usa dinspre sud mai apar Sfantul Dismas - tatharul cel bun, iar pe cea dinspre nord apare Sfantul Diacon Filip); d. Icoana hramului bisericii (icoana din partea sudic8) si Icoana Sfantului loan Botezatorul sau Sfantul Nicolae (In partea nordic); 2, Randul al doilea este alcStuit din icoanele praznicelor impardtesti, avand in centru icoana Cinei de Taina sau Sfanta Mahrama a Domnului, dupa cum urmeaza: a. Nasterea Maicii Domnului : b. Intrarea Maicti Domnului tn Biseric& c. Buna Vestire d. Nasterea Domnului e. Intémpinarea Domnului f. Botezul Domnului Cina cea de Taina sau Sfanta Mahrama g. Schimbarea la fata h. Intrarea in terusalim i, Invierea Domnul j.Indlarea Domnulut k. Pogorarea Sfantului Duh |. Adormirea Maicii Domnului 3. Randul al treilea este alcdtuit din icoanele celor doisprezece Apostoli, avand in mijloc icoana Deisis sau Sfanta Treime, dupa cum urmeaza: a. Sfantul Apostol Toma b. Sfantul Apostol Simeon c. Sfantul Apostol Andrei d. Sfantul Apostol Marcu @. Sfantul Apostol loan f. Sfantul Apostol Petru Icoana Deisis g. Sfantul Apostol Pavel h. Sfantul Apostol Mate! i. Sf€ntul Apostol LucaJ. Sféntul Apostol lacob k, sfantul Apostol Bartolomeu |, Sfantul Apostol Filip Uneori, pe acest rand pot aparea sfinti episcopi, monahi sau mucenici - acest rand simbolizand roadele intruparii si ale Cinzecimit 4, Randul al patrulea este alcatuit din icoanele a doisprezece prooroci (mari si mici) al Vechiului ‘Testament avand in mijloc icoana Maicii Domnului cu Pruncul (Oranta), dup cum urmeaza: a. Sféntul Proroc Avacum, b. Sfantul Proroc Naum c. Sfantul Proroc lezechiel d. Sfantul Proroc Isaia e. Sfantul Proroc Moise . Sfantul Proroc David Icoana Maicii Domnului Oranta g. Sfantul Proroc Solomon h, Sfantul Proroc Aaron i, Sfantul Proroc leremia j. Sfantul Proroc Daniel k. sfantul Proroc tona |, Sfantul Proroc Zaharia 5, Randul al cincilea (apare mai rar) este alc&tuit din icoanele a doisprezece Patriarhi din Vechiul Testament, avand in centru icoana Sfantel Treimi la stejarul din Mamvri, dupa cum urmeaza: a. Avraam b. losif c. Levi d. Isaac e. Melchisedec Adam Icoana Sfintei Treimi la stejarul din Mamvri g. Abel h. Noe i. lov j. Veniamin k. Asi I. lacov 6. Sus, deasupra iconostasului, centrat, se afla Santa Cruce a Domnului avand de-a dreapta si de-a stnga pe Maica Domnului si pe Sfantul loan Evanghelistul.roCURSUL 5. Pictura din pronaos Din punct de vedere arhitectonic, pronaosul (nartexul sau nartica) are in general forma dreptunghiulara, fiind de obicei mai lung si mai in-capator decat naosul, La bisericile mai vechi, indeosebi in Moldova, pronaosul e despartite de naos prin zid cu usa. Zu-gravii aveau deci de pictat inca © suprafata importanta. La bisericile de tip mai nou (mai ales in Muntenia}, peretele desparti-tor dintre naos si pronaos a fost Inlocuit cu stalpi sau a fost suprimat cu totul, stergandu-se astfel distinctia intre naos si pronaos, care era atat de riguroasa si de importanta in disciplina vechii Biserici crestine. Daca sunt doua bolti, pe cea dintai se zugraveste Toata suflarea (ps. 148) : un cer, in mijlocul caruia troneaza Hristos, inconjurat de ingeri, la unele biserici se adauga chipuri de animale domes-tice si salbatice, munti, iustrandu-se astfel participarea sau co-laborarea lumii, a naturi si a intregiifiri create la prosiavirea lui Dum-nezeu. In a doua bolta se deseneaza alt cer, in care se ilustreaza Axionul li-turgic, al Liturgbiel Sf. Vasile (De Tine se bucura.... In mijloc troneeza Sf. Fecioara ca oranta, cu mainile intinse a ruga si ocrotire, avand uneor la pieptul ei un medalion ou Pruncul. € inconjurata de ingeri, care o sustin, si de rotocoale de prooroci mesianici. In pandantivil fiecarel turle sau la unghiurile boltilor se zugravesc chipuri de imnografi, melozi, sezand si seriind (ca si Evanghelisti de la baza turlei Pantocratorulul) Daca e 0 singura bolta, pe ea se zugraveste de obic medalionul Pruncului pe pieptul ei. Mai jos, pe abside, pe peretil drepti, impartiti siei in mai multe zone sau registre longitudinale, ca siin naos, se zugravesc in zona superioara sinoadele ecumenice, iar in regis-trele de mal jos se ilustreaza scene principale din viata si patimirea sfintilor mucenici din calender, pictate in compar-timente (tablouri) mai mari sau mai mici, llustrarea Mineielor incepe de obicei cu luna Septembrie, pe peretele de rasarit al pronaosului din stanga usii de intrare in naos. Fiecare tablou zugraveste un moment sau un eveniment caracteristic al Sfantului respectiv ; o inscriptie sumara indica ziua si luna in care Sfantul a mucenicit sie sarbatorit. Tabloul votiv al ctitorului biserici, prosternandu-se in fata Mantuitorului sau oferindu-t ca dar biserica zidita de el si uneori chiar chipuri de donatori (ca Mamul, in Oltenia}, ocupa de obicei registrul inferior al pe-retelui de apus al pronaosulul, de o parte side alta a usii de intrare, Bisericile moldovenesti se pot imparti in doua grupe, in ceea ce pri-veste felul de a zugravi bolta pronaosului Unele o prezinta acolo pe Sf. Fecioara-rugatoare (mijlocitoare), purtand pe dumnezeiescul Prune si in-conjurat de ingeri {la Balinesti, Probota, Popauti, Humor, Moldovita, Sf. Dumitru din Suceava, Voronet, Neamtu, Cetatuia s.a. Uneorio fasie cir-culara, cu chipuri de Sfinti prooroci, incadreaza chipul Sf. Fecioare, Alte biserici reprezinta pe bolta pe Cel Vechi de zile, inconjurat de ingeri si tronur, sau "Flloxenia', de asemenea incadrata de ingeri (ca la Sucevita, Hlincea si Golia}, iar uneori pe lisus-Emanuel. La bisericile al caror pronacs are doua cupole (ca la Sucevita si Sf. Gheorghe din Suceava), pe una se zugraveste Sf. Fecioara, iar pe cealalta Botezul ori Sf. Treime sub forma “Filoxeniei" lui Avraam. Pe pandantivi se zugravesc chipuri de ierarhi, melozi si imnografi. Pe arcurile transversale ale boltilor se zugravesc chipurile de sfinti in medelioane, uneori prooroci (ca la Cetatuia) sau stilizari de plante. Pe zona de sus a peretilor (inclusiv timpanele) de deasupra usitor, se zugra-vesc sinoadele ecumenice, Acatistul Sf. Fecioare la Parhauti, uneori Deisis. Pe zona de jos a chipul Sf, Fe-cioare oranta, cu, sau fara