Lebedele sălbatice de la Coole

Copacii împlinesc splendoarea toamnei,

Potecile pădurii s-au golit;

În amurgul de octombrie în lac

Se-oglindeşte un cer încremenit;

Pe întinsul apei, printre pietre,

Plutesc cincizeci plus nouă lebede.

Au trecut nouăsprezece toamne

De când le-am zărit întâia oară;

Abia le numărasem, când brusc,

Într-un singur val, le-am văzut cum coboară

Prin aer cu-alura navelor în drum de capă

Şi-n sparte cercuri aterizează-n apă.

Am urmărit un timp aceste frumoase păsări

Şi-acum am inima-întristată.

Nimic nu mai e cum a fost când ascultam

Pe mal, în amurgul de-altădată,

Ritmul de inimă-ale aripilor vibrând sonor –

Când călcam prin iarbă cu pas sprinten şi uşor.

[...] Citeşte tot