PUNCTAJ 8– SPRIJINIREA FEMEILOR IN PROCESUL POLITIC

(din mapa onu-de tradus)

1. CONTEXT GENERAL
În România, egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi este un principiu
fundamental al drepturilor omului, transpus atât la nivel legislativ cât şi la nivelul politicilor
publice.
Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi
reglementează măsurile pentru promovarea egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi
bărbaţi, în toate sferele vieţii publice din România.
Inegalităţile de gen continuă să se manifeste la toate nivelurile, în domenii precum piaţa
muncii, educaţia, accesul la decizie, la conducere, distribuţia echilibrată a rolurilor şi
responsabilităţilor familiale. Motiv pentru care sunt importante măsuri precum încurajarea
accesului femeilor la educație de nivel universitar, în domenii/profesii cu caracter
predominant masculin, încurajarea creșterii ponderii femeilor în funcții cu grad decizional
ridicat, promovarea egalităţii de gen ca factor esenţial al combaterii sărăciei, precum şi
reducerea discriminării de gen în afaceri, a decalajului dintre România şi majoritate a
statelor occidentale cu privire la rolul şi poziţia femeilor în societate și diferențele salariale
între femei și bărbați, concilierea vieții profesionale cu viața de familie(prin dezvoltarea
creșelor și măsuri pentru flexibilizarea timpului de lucru).
ELEMENTE DE MESAJ
Femeile ar trebui să aibă dreptul să beneficieze de toate condițiile necesare în vederea
valorificării cunoștințelor, abilităților, aptitudinilor și experiențele pe care le-au
dobândit și le-au arătat de multe ori.
Este esențial să se asigure un cadru normativ prin intermediul căruia femeile să
beneficieze de o independență economică reală, care să le permită participarea deplină
și responsabilă la viața socială și de familie, la procesul de luare a deciziilor în toate
zonele și la toate nivelurile, la afirmarea deplină a personalității lor creatoare.
Este necesar să se asigure împuternicirea economică și politică a femeilor, inclusiv accesul
la și control asupra resurselor economice, productive și participarea la procesul de
decizie.
Stereotipurile legate de sex limitează atât femeilor cât şi bărbaţilor, posibilitatea de a-
şi alege studiile şi profesia, ceea ce duce, adesea, la crearea unei pieţe a muncii segregate
pe baza sexului, unde ocupaţiile dominate de femei sunt subevaluate faţă de ocupaţiile
dominate de bărbaţi. În plus, femeile care au copii lucrează adesea, pe baza unui orar de
lucru mai scurt, flexibil, determinat de necesitatea de a se ocupa şi de îngrijirea acestora.

1
Pentru a putea avea acces la aceleaşi oportunităţi ca şi bărbaţii, femeile trebuie să
depăşească o serie de obstacole specifice, cum ar fi de exemplu responsabilităţile
familiale, care revin, în majoritatea cazurilor în grija lor. Rolul tradiţional al femeii în
multe societăţi este mai degrabă de îngrijitor şi prestator de servicii neremunerate în
folosul familiei. E nevoie de autodepăşirea unor temeri nejustificate care sunt legate de
stereotipurile de gen promovate în familie şi în societate.
Din perspectiva politicilor publice în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi
autonomia economică a femeilor înseamnă adoptarea măsurilor pentru diminuarea
diferenţei salariale între femei şi bărbaţi şi încurajarea antreprenorialului feminin.

2. PERSPECTIVA PARTICIPĂRII LA DECIZIE POLITICĂ - CADRUL LEGAL

Conform Legii 202/200 privind egalitatea de șanse și tratament între femei și bărbați,
republicată, Art. 23 (3), „Partidele politice au obligaţia să prevadă în statutele şi
regulamentele interne acţiuni pozitive în favoarea sexului subreprezentat la nivel de
decizie, precum şi să asigure reprezentarea echilibrată a femeilor şi bărbaţilor în
propunerea candidaţilor la alegerile locale, generale şi pentru Parlamentul European”.
Acest articol atrage atenția asupra componenței de gen și a importanței acesteia atunci când
sunt alcătuite listele cu candidați.

3. REDUCEREA DECALAJULUI DINTRE ROMÂNIA ŞI MAJORITATE A STATELOR

OCCIDENTALE CU PRIVIRE LA ROLUL ŞI POZIŢIA FEMEILOR ÎN SOCIETATE

A. ASIGURAREA UNUI ECHILIBRU ÎN PARTICIPAREA FEMEILOR ȘI BĂRBAȚILOR LA

PROCESUL DE DECIZIE.
Agenția Natională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați realizează analize
privind participarea femeilor și a bărbaților la procesul de decizie politic după alegerile
locale, parlamentare și europarlamentare.
Conform analizelor mai sus menționate gradul de reprezentare al femeilor în pozițiile de decizie
politică este mai scăzut decât al bărbaților.
În privința alegerilor parlamentare desfășurate la sfârșitul anului 2016, în cazul prezenței
femeilor în Parlamentul din România, de remarcat este accesul unui număr de 69 femei
reprezentând 20, 97% din totalul aleșilor deputați. De asemenea, în Senatul României au fost
alese 20 de femei, reprezentând 14,71%.
PSD este formațiunea politică care a obținut cel mai mare număr de mandate, respectiv 154
(113 bărbați și 41 femei) iar PMP cel mai mic număr de mandate – 18 (17 bărbați și 1 femeie).
Alegerile europarlamentare - În urma integrării României în Uniunea Europeană, în anul 2007
au avut loc primele alegeri europarlamentare, României fiindu-i alocate 35 locuri. Populația a
ales (pentru un mandat de 2 ani), 12 femei (34,29%) și 23 bărbați (65,71%).

2
În legislatura 2009-2014 a Parlamentului Uniunii Europene, pentru un mandat de 5 ani, României
i-au fost alocate 33 locuri. În urma exprimării voturilor de către populație, au fost aleși în
Parlamentul European 11 femei (33,33%) și 22 bărbați (66,67%).

Alegerile locale din 2012 au arătat că doar 3,64 % din femei au fost alese primar. Acest procent
îmbunătățindu-se în anul 2016 cu aproximativ un procent până la 4,55 % femei primar.
În cazul consiliilor locale, în 2016, 4.960 femei au fost alese, procentul la nivel național fiind
de 12,33 % în consiliile județene, respectiv consiliul general al municipiului București, femeile
sunt cel mai bine reprezentate 14,9%, însă comparativ cu alegerile din 2012, se observă o
scădere considerabilă, de 7,72%. În ceea ce privește alegerile parlamentare, care au avut loc
în 2016, 260 de bărbați și 69 de femei, reprezentând 79, 03% dintre bărbați și 20, 97% de femei
care au fost alese. Pentru Senat există 116 bărbați (85, 29%) și 20 de femei (14, 71).

GRADE DECIZIONALE ADMINISTRATIE

Situația femeilor și a bărbaților în poziții de decizie în administrația publică centrală –

România și Ministerul Afacerilor Externe

Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES) este responsabilă,
la nivel național, de colectarea și centralizarea datelor privind pozițiile de decizie segregate
pe criteriul de sex pentru domeniul administraţie publică și transmiterea acestora către Comisia
Europeană pentru baza de date on-line a acesteia.

Din punct de vedere metodologic, prin”administraţia publică”, baza de date europeană înţelege
administrația națională, respectiv “ministerele sau departamentele guvernului la nivel naţional
conduse de un ministru”. În această accepţiune, din administrația națională a României fac
parte ministerele (la nivel central) şi Secretariatul General al Guvernului (20 instituții).

Raportarea se realizează pe 2 gradele decizionale, după cum urmează:

1. Gradul decizional 1: secretar general, secretar general adjunct, director general,
director general adjunct;
2. Gradul decizional 2: director, director adjunct.
Pentru anul 2016, la nivel național, în administrația publică centrală, pentru cele 2 grade
decizionale au fost raportate 596 posturi de conducere, din care 107 posturi vacante. Din
totalul de 489 posturi ocupate, 228 (46,63%) revin bărbaților și 261 (53,37%) femeilor.

În ceea ce privește gradul decizional 1, din cele 190 posturi ocupate (47 posturi vacante),
bărbații ocupă 91 (47,89%) și femeile 99 (52,11%).

La gradul decizional 2, bărbații ocupă 137 (45,82%) posturi, din cele 299 posturi ocupate
(60 posturi vacante) iar femeile, 162 (54,18%).

3
Ministerul Afacerilor Externe

Totalul posturilor de decizie de grad 1 și 2 este de 85, din care 7 vacante. Din cele 78
posturi ocupate, 41 (52,56%) sunt deținute de sexul masculin și 37 (47,44%) de sexul
feminin.

La gradul decizional 1, din cele 21 posturi ocupate, bărbaților le revin 12 (57,14%) și

femeilor 9 (42,86%).

La gradul decizional 2, bărbații ocupă 29 (50,88%) posturi și femeile 28 (49,12%) din cele
57 posturi ocupate.

O analiză de gen asupra reprezentării și participării la procesul de decizie care influenţează

situaţia economică, socială sau culturală a unei comunităţi reflectă, la ora actuală, existența
unor raporturi inegale, defavorabile femeilor. Factori culturali, sociali sau biologici au fost
deseori invocaţi pentru a permite perpetuarea discriminării de gen la nivel de decizie şi irosirea
potenţialului multor femei.
De asemenea, acest proces de modificare a realităţilor sociale în sensul promovării participării
echilibrate la decizie presupune schimbarea mentalităţilor de la nivel colectiv, identificarea
cauzelor care stau la baza neimplicării femeilor în procesul decizional, dar şi a cauzelor care
determină o anumită tendinţă de vot în rândul populaţiei din diferite medii de rezidenţă.
Asigurarea unui echilibru în participarea femeilor și bărbaților la procesul de decizie se poate
face prin campanii de conştientizare a femeilor şi bărbaţilor asupra necesităţii implicării
femeilor în viaţa politică şi reprezentarea acestora în structurile de decizie cât şi prin
acţiuni afirmative de realizare accelerată în fapt a egalităţii de şanse şi tratament între
femei şi bărbaţi la luarea deciziilor şi recuperarea decalajului istoric în reprezentarea
femeilor. Un exemplu de acţiune afirmativă în domeniul politic o reprezintă introducerea
cotelor voluntare de reprezentare a femeilor în structurile de decizie în interiorul
partidelor, stipulate în Statutele lor sau cotele electorale precizate în legile electorale.
B. ISTORIC COTE DE GEN
Incă din anul 2001 se vorbește în România despre cotele de gen în ceea ce priveste viața
politică și publică a țării însă nici până în prezent, nu avem o solutie legislativă, deși au
existat două propuneri legislative privind instituirea acestor reglementari la alegerile
locale și parlamentare.
ISTORIC - La scurt timp după reforma constituţională din 2003 prin care se introduce la art.
16 principiul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi la ocuparea funcţiilor şi demnităţilor
publice, au avut loc mai multe tentative de introducere în lege a cotelor de gen, atât la
nivelul alegerilor parlamentare, cât şi pentru alegerile locale.
Partidul Social Democrat (PSD) a avut în permanenţă cea mai bună reprezentare politică a
femeilor, atât la nivel legislativ cât şi în executiv când s-a aflat la guvernare şi a fost primul
partid care, pe filiera Internaţionalei Socialiste, a adoptat un sistem intern de cote pentru
femei.

4
Cotele voluntare pentru femei sunt specificate în acest moment în statutele a două partide
din România, PSD şi PNL (PD-L), dar nici unul nu are prevăzute sancţiuni în caz de încălcare.
Din acest motiv ele sunt practic nişte false cote sau mai degrabă nişte simple recomandări
interne, cunoscute în alte ţări sub numele de „soft quotas”.
CONCEPTE SI CLASIFICĂRI
Măsurile afirmative în general contrazic teoria liberală clasică conform căreia egalitatea
este atinsă prin libera competiţie, astfel că ar fi suficient că li sa acordat femeilor dreptul
de vot şi de a fi votate pentru a fi egale cu bărbaţii.
Chiar şi noţiunea liberală a egalităţii a devenit cu timpul mai nuanţată admiţând că
egalitatea de şanse de facto impune unele condiţii pentru adoptarea lor, respectiv să se
admită că discriminarea şi alte bariere stau în calea obţinerii puterii şi influenţei politice
de către femei iar pentru a le îndepărta uneori nu funcţionează altă soluţie decât aplicarea
de măsuri compensatorii sau pozitive, de tipul cotelor de gen. „Cotele nu sunt o
discriminare a bărbaţilor ci o compensare pentru barierele structurale pe care femeile le
înfruntă în procesul electoral”( Drude Dahlerup, op. cit, pg. 31).
Cotele de gen nu reprezintă un tratament preferenţial pentru femei pentru că prin expresia
„tratament preferenţial” se induce ideea că actualele reguli sociale sunt în general corecte,
ceea ce nu corespunde realităţii.
Există o clasificare consacrată a cotelor, clasificare conform căreia avem de-a face cu trei
tipuri de cote de gen: cote legislative, locuri rezervate şi cote voluntare (Krook, Dahlerup).
COTELE LEGISLATIVE SAU CONSTITUŢIONALE
Cotele legale sunt impuse prin legea electorală sau prin constituţie, acest tip de cote se
aplică uniform tuturor partidelor din ţara sau regiunea unde legea este incidentă. Pentru a
le asigura eficienţa, de cele mai multe ori ele sunt însoţite de sancţiuni în caz de
nerespectare.
Cotele legale pot coexista într-o ţară sau regiune cu cotele voluntare, fie pentru că un
partid decide un procent mai mare decât cel reglementat de lege pentru desemnarea
propriilor candidaţi în alegeri în funcţie de gen, fie pentru că partidul a adoptat cotele
voluntare înainte de intrarea în vigoare a legii.
Prima ţară în care legea a fost modificată pentru a introduce o obligaţie pentru toate
partidele politice de a reprezenta într-un procent minimal femeile a fost Argentina în anul
1991. În Europa, prima ţară a fost Belgia în 1994.
PERSPECTIVĂ INTERNAȚIONALĂ - Calitate statului român de membru în diverse structuri
internaționale și europene interguvernamentale a creat un cadru optim, favorabil
îmbunătăţirii legislaţiei româneşti în domeniul egalităţii de gen.
Franţa a adoptat Legea Parităţii în anul 2000 prin care se cere tuturor partidelor să prezinte
un număr egal de candidaţi femei şi bărbaţi, fie pe liste, fie nominal, în funcţie de sistemul
de vot aplicat. Problema în cazul Franţei a fost că legea a prevăzut sancţiuni diferite pentru

5
încălcarea parităţii, astfel că în alegerile uninominale aceste sancţiuni, fiind de ordin
financiar, au putut fi suportate de partidele mari, în detrimentul parităţii.
Cote de gen la nivel de partide există şi în Marea Britanie, ţară în care sistemul de vot este
majoritar, dar în care există diverse acţiuni afirmative în partide pentru a asigura o
reprezentare politică echilibrată a femeilor şi bărbaţilor, cele mai eficiente fiind cele
implementate de Partidul Laburist („all women shortlist”, „twinned constituencies”,
„zipper system”).
Modelul ţărilor nordice în care prezenţa femeilor în viaţa politică a crescut gradual în
intervalul de 60-70 de ani până a ajunge la actualele procente de peste 40%, sistemul
cotelor de gen reprezintă un model care presupune o accelerare a procesului de
reprezentare egală a celor două genuri în politică.

In prezent se află în Parlamentul României două inițiative legislative, care au avut ca

obiectiv introducerea cotelor de gen au fost susținute de către Guvern.
Una dintre ele modifică și completează Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a
Camerei Deputaților, precum și organizarea și funcționarea Autorității Electorale Centrale
Permanente cu scopul de a introduce cotă de gen minimă de 30% atât în cazul femeilor, cât
și al bărbaților, care să se constituie într-o condiție pentru validarea listelor de candidați
la alegerile parlamentare.

6
Cea de-a doua inițiativă legislativă, modifică și completează Legea nr. 115/2015 pentru
alegerea administrației locale, pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004
privind Statutul aleșilor locali cu scopul de a introduce cotă de gen minimă de 30% atât în
cazul femeilor, cât și al bărbaților, care să se constituie într-o condiție pentru validarea
listelor de candidați la alegerile locale.
Cu toate că majoritatea partidelor politice din România au introdus în statutele proprii
prevederi specifice privind nominalizarea candidaților cu respectarea echilibrului de gen
sau chiar au introdus cote de reprezentare de cel puțin 30% a fiecărui sex pe listele de
candidați, principiul reprezentării echilibrate a femeilor și bărbaților în funcțiile de decizie
politică adoptat de majoritatea partidelor politice nu se reflectă și în realitate.
În România, Legea electorală prevede atât votul uninominal (pentru alegerea președintelui
țării, ai membrilor Parlamentului, ai președinților consiliilor județene și al primarilor) cât
și votul pe liste (pentru membrii consiliilor județene și consiliilor locale). Situația statistică
relevă faptul că votul uninominal nu este un sistem favorabil femeilor, nici celor candidate
și cu atât mai puțin celor alese.
Teoretic, votul pe liste poate fi considerat favorabil femeilor, cu condiția însă ca lista să
respecte echilibrul de gen și de asemenea, să plaseze echilibrat atât bărbați cât și femei pe
locurile eligibile, aflate la începutul acesteia.
Existența în continuare a stereotipurilor sociale - bazate pe tradiții, obiceiuri, cutume,
percepții - care stabilesc locul, rolul și responsabilitățile bărbaților și femeilor în cadrul
sistemului, necesită un amplu proces de modificare a conștiinței sociale.
Acțiunea în acest sens presupune schimbarea mentalităților de la nivel colectiv,
identificarea și acțiunea asupra cauzelor care stau la baza neimplicării femeilor în procesul
decizional și a cauzelor care determină o anumită tendință de vot în rândul populaţiei din
diferite medii de rezidență, promovarea modelelor de succes din rândul femeilor care și-
au dovedit capacitatea și eficiența în ocuparea funcțiilor publice alese sau numite.
Mentionăm ca partidele politice printr-un proces natural de maturizare au înregistrat la
alegerile recente un salt privind participarea femeilor de la 11% la 20% , însă gradul de
interes manifestata nu este același pentru toate formațiunile politice.
In cazul ultimelor alegeri parlamentare unele partide au adoptat principiul fermoarului, dar
fara o normă legală de reglementare, ci prin mecanisme de autoreglare interioare și
consideram ca mai avem multe de făcut în acest domeniu, deoarece, în prezent la nivelul
formațiunilor politice persistă stereotipuri fiind necesare acțiuni de constientizare și
responsabilizare a clasei politice privind reglementarea în mod concret a modalităților de
participare echilibrată a femeilor și bărbaților la viața politică.
PSD a depășit media națională în ceea ce privește reprezentarea femeilor în politică,
înregistrând astfel, un procentaj 26,62. Acesta se clasează pe prima poziție în clasamentul
formațiunilor politice, cu cea mai mare reprezentare feminină. Niciuna din celelalte
formațiuni politice, care au obținut mandate, nu înregistrează procentaj feminin mai mare
decât media națională a acestor formațiuni.