Izvoarele dreptului mediului reprezintă formele de exprimare a normelor juridice, care privesc

comportamentul subiectelor raporturilor juridice de mediu, respectiv actele juridice (normative)

care reglementează relaţiile sociale de protecţie şi conservare a mediului.
Izvoarele dreptului mediului pot fi specifice numai acestei ramuri de drept sau pot fi generale,
reprezentînd sursa juridică pentru diverse ramuri juridice. Majoritatea autorilor de specialitate,
atunci cînd enumeră izvoarele juridice, recurg la o ierarhizare a acestora, în funcţie de forţa lor
juridică, şi respectiv de sfera relaţiilor reglementate.
Sarcinile dreptului mediului sunt sarcinile complexe ale protecţiei şi dezvoltării mediului natural
şi artificial. Sarcina fundamentală a dreptului mediului o reprezintă reglementarea protecţiei
mediului ambiant, a diferiţilor factori de mediu, atît prin intermediul legii generale în materie, cît
şi prin legile speciale. În acest sens, dreptul mediului contribuie la gestionarea eficientă a
mediului, la conservarea şi ameliorarea sa.
Prin prescripţiile şi regulile sale juridice, dreptul mediului îndeplineşte o serie de funcţii
specifice în raport cu scopurile principale urmărite, şi anume:
a) ocrotirea şi dezvoltarea mediului înconjurător,
b) promovarea obiectivelor dezvoltării durabile internaţionale în materie, etc.

Pornind de la realitatea dupa care dreptul mediului are un obiect si o metoda de reglementare
proprie, izvoare si principii specifice, el reprezinta o ramura autonoma si complexa in sistemul
de drept, alaturi de alte ramuri juridice fundamentale.
Pozitia distincta a dreptului mediului in sistemul de drept este argumentata si de: importanta
sociala, economica si politica a relatiilor sociale reglementate de dispozitiile constitutionale si de
normele juridice de mediu; de puterea si valoarea izvoarelor dreptului mediului; de importanta
luptei impotriva poluarii; de caracterul planetar al mediului ce comporta o reglementare atat
interna cat si internationala, etc.
in privinta incadrarii dreptului mediului in diviziunea fundamentala traditionala a dreptului in
dreptul public si dreptul privat, in literatura de specialitate nu exista o opinie unitara. Astfel, unii
autori apreciaza ca dreptul mediului cuprinde atat elemente de drept administrativ cat si elemente
de drept civil, penal etc., existand o tendinta de transformare a unor drepturi speciale (dreptul
rural, dreptul urbanismului, dreptul minier) in ramuri ale sale. Se afirma, de asemenea, ca
aparitia acestei ramuri de drept a avut ca si consecinta reconcilierea intre dreptul pozitiv si
dreptul natural.
Alti autori, considera ca dreptul mediului se situeaza in domeniul dreptului public, argumentand
in acest sens ca, prin intreaga activitate de protectie a mediului se urmareste ocrotirea unui
interes public major, ca normele juridice de mediu au caracter imperativ, iar persoanele se afla in
raporturi de subordonare fata de autoritatile publice centrale si locale cu atributii in materie.
Totusi, pornind de la realitatea ca scopul participantilor la raporturile juridice de mediu se
bazeaza pe un interes propriu al fiecaruia si pe un scop comun, acela de protectie si dezvoltare a
mediului, si ca ramura de dreptul mediului are un caracter interdisciplinar, se considera ca este
dificila o stabilire rigida a apartenentei acestuia la dreptul public.

2. Corelatia dintre dreptul mediului si celelalte ramuri de drept

in conditiile divizarii dreptului in tot mai multe ramuri juridice si, pe cale de consecinta a
aparitiei unor ramuri juridice mixte, si in cadrul dreptului mediului se regasesc norme juridice
apartinand mai multor ramuri de drept.
Delimitarea dreptului mediului de alte ramuri este dificila si prezinta dinamicitate, pe masura
progresului social si a evolutiei fenomenului juridic. Aceasta delimitare este necesara insa pentru
relevarea necesitatii si determinatiilor acestei ramuri de drept.

2.1. Dreptul mediului si dreptul constitutional

Normele juridice constitutionale, reglementand relatiile sociale fundamentale, fixeaza si pentru
dreptul mediului, cadrul general de manifestare a relatiilor sociale.
Constitutia cuprinde norme care consacra principii ale dreptului mediului, obligatia statului de a
ocroti si reface echilibrul ecologic, obligatia respectarii de catre proprietari a sarcinilor privind
protectia mediului, garantii juridice ale dreptului la mediu. De asemenea Constitutia revizuita din
2003 consacra dreptul fundamental al omului la un mediu sanatos (art.35).
in privinta raspunderii juridice, dreptul constitutional creeaza cadrul in care trebuie sa se
manifeste si raspunderea juridica in dreptul mediului.
Desi intre cele doua ramuri de drept exista o serie de interferente, deosebirile dintre ele sunt
evidente si planeaza asupra naturii obiectului supus reglementarii.

2.2. Dreptul mediului si dreptul civil

Dreptul civil cuprinde norme ce reglementeaza cea mai importanta institutie juridica:
proprietatea. in sfera de reglementare a acestei institutii si cu privire la aceasta, se determina
domeniul relatiilor sociale de mediu.
Interconexiunile dintre cele doua ramuri sunt determinate, in primul rand, de exercitarea
dreptului de proprietate asupra factorilor de mediu protejati legal (sol, subsol, ape, paduri, etc.).
Diferentele dintre dreptul civil si dreptul mediului sunt determinate de obiectul si metodele de
reglementare specifice pentru fiecare, dar si de calitatea titularului dreptului si a obligatiei, in
raporturile juridice civile si cele de dreptul mediului.

2.3. Dreptul mediului si dreptul administrativ

intre aceste doua ramuri de drept exista atat asemanari, cat si deosebiri.
Astfel, atat in raporturile juridice administrative, cat si in cele de dreptul mediului, partile se afla
pe pozitie de subordonare, una dintre ele fiind, de regula, un organ al administratiei de stat.
Raporturile de drept administrativ se nasc in cadrul si pentru realizarea activitatii executive, pe
cand, raporturile de dreptul mediului se nasc in scopul infaptuirii protectiei, conservarii si
dezvoltarii mediului.
Problema infaptuirii si aplicarii unei politici de mediu a determinat si instituirea unei
administratii cu atributii specifice, organizata special in acest sens.
De asemenea, regulile aplicabile faptelor ce constituie contraventii in domeniul mediului, sunt
stabilite prin norme juridice administrative.

2.4. Dreptul mediului si dreptul comercial

Dreptul comercial fixeaza regulile de baza in privinta cadrului de exercitare si a exercitarii in
concret a drepturilor comerciale, a savarsirii faptelor de comert etc.
Activitatile cu caracter comercial trebuie sa se desfasoare in asa fel incat sa nu aiba efect asupra
mediului, cu respectarea normelor de dreptul mediului.

2.5. Dreptul mediului si dreptul penal

Anumite fapte pot aduce atingere grava valorilor sociale ale mediului si obiectivelor politicii de
mediu. Din acest motiv, legiuitorul a incriminat o serie de fapte antisociale cu privire la mediu,
prin norme juridice penale speciale. Dealtfel, din punct de vedere istoric, se remarca faptul ca
normele juridice ce au reglementat relatiile de mediu, la inceputul aparitiei acestora, au avut, in
marea lor majoritate, un caracter represiv.
2.6. Dreptul mediului si dreptul international
in ultimele decenii, odata cu diversificarea domeniilor in care au incidenta normele juridice de
drept international, s-a conturat tot mai clar ideea ca in atingerea obiectivelor de mediu, este utila
si necesara, implicarea statelor pe plan international in elaborarea de politici de mediu, precum si
urmarirea realizarii si indeplinirii masurilor stabilite cu prilejul conferintelor si intrunirilor la
nivel international. Totodata, remarcam ca prin implicarea Romaniei in elaborarea, adoptarea sau
ratificarea de tratate internationale in materie sunt realizate si obiective de politica externa permit
in acelasi timp o apreciere pozitiva a Romaniei pe plan mondial de catre statele si organismele
internationale implicate in monitorizarea mediului national si mondial.

2.7. Dreptul mediului si dreptul comparat

in toate statele lumii, obiectivele de baza ale politicii mediului sunt aceleasi si vizeaza protectia
si dezvoltarea mediului, gestionarea eficienta si continuitatea factorilor de mediu, in scopul
dezvoltarii sale durabile.
Diferentele in privinta normelor juridice cu privire la mediu, de la un stat la altul, sunt
determinate, in primul rand, de obiectivele economice ale fiecarui stat, dar ele pot fi determinate
si de alti factori cum sunt: pozitia geografica, regimul politic, structura de stat, nivelul de
dezvoltare etc. Pentru aceste considerente, exista norme juridice cu incidenta in domeniul
mediului, mai eficiente si mai evoluate, mai necesare sau dimpotriva. Totusi, in prezent, in
procesul de apropiere a legislatiei nationale cu reglementarile comunitare ale mediului, se va
ajunge la o uniformizare la nivel continental al acestor norme.