Professional Documents
Culture Documents
Imaginaţi-vă drumul spre îmbrăţişarea unei cariere precum traversarea unui râu de pe un mal pe
celălalt. În acest moment, vă aflaţi pe unul dintre maluri. Ce paşi ar trebui să parcurgeţi (şcoli,
cursuri, persoane, instituţii) pentru a ajunge pe celălalt mal?
FIŞA DE LUCRU NR. 2
Imaginaţi-vă că sunteţi într-o excursie pe ocean. Ajungeţi pe o insulă şi, neştiind cât timp rămâneţi
aici, trebuie să vă organizaţi:
POVESTE DE SUCCES
Succes!
MAMA TATA
Arborele
profesional al
familiei
SURORI
FRAŢI
BUNICI
MÂNA
VORBE CELEBRE
„Lucrurile nu sunt greu de făcut. Ceea ce este cu adevărat greu , este de a ne pune în starea de a le
face.” (C.Brâncuşi)
„Muncă scumpă, cel ce nu te cunoaşte se întreabă: Pentru ce, oare, trăiesc?” (G.Enescu)
„Munca este legea lumii moderne, care nu are loc pentru leneşi.” (M.Eminescu)
„Cine vrea să facă ceva găseşte mijloace, cine nu, găseşte scuze.” (V.Hugo)
„Munca este hrana sufletelor nobile.” (Seneca)
„Munca este principalul motor al vieţii omeneşti.” (G.Marinescu)
„Simţul datoriei este cea mai luminoasă dovadă de sănătate a unui suflet.” (N.Iorga)
POVESTE CU TÂLC
Un cioban se ducea în fiecare săptămână la un morar să cumpere făină. Ce le trăsneşte într-o zi prin
cap? Ciobanul râvneşte la meseria morarului, iar morarul la cea a ciobanului.
“Tot mai bine să stau la moară decât să alerg toată ziulica pe câmp!” zicea ciobanul.
“Decât să-mi huruie moara la cap toată ziua, e mai bine să hoinăresc încoace şi încolo!” gândea morarul.
Şi se apucară ei de tocmeală, să-şi schimbe meseriile: ciobanul să-i dea oile morarului, iar morarul să-i
dea moara ciobanului. Şi din tocmeală ajung la învoială. Morarul se ducea cu oile, le păzea toată ziulica şi
seara la stână îşi lepăda hainele de pe el, apoi se culca, cum era învăţat acasă.
Asta s-a întâmplat în ziua întâi de ciobănit. Abia a adormit şi lupul a şi venit la oi. Când se dă lupul la
oi, oile făceau “bârrrrra, bârrra” pe la capul morarului, şi el, prin somn, crezându-se la moară, striga:
“-Dă-i grâunţe, dă-i!“ Şi adormi iar buştean.
Până la ziuă n-a rămas nici o oaie.
Acu să vedeţi ce s-a întâmplat cu ciobanul. Cum a venit la moară, s-a rezemat în bâtă lângă piatra
morii, care se tot învârtea, dar sfârşindu-se grăunţele şi neştiind s-o oprească, a început piatra să hârâie.
Daca a auzit el aşa, a început să strige ca la oi:
“-Stai, Negruţo, stai Bâlo!” Dar piatra îşi vedea de hârâitul ei.
Văzând ciobanul că nu stă, se opinti o dată şi-i dete una cu sete cu măciuca, de sparse piatra în două.
Dar piatra tot se mai învârtea. Ce socoteală îşi făcu ciobanul: “O să mă pun pe ea şi am s-o opresc!” Şi se
aşeză nerodul de cioban pe piatră, iar piatra învârtindu-se îi apucă cămaşa de la spate şi începu a-l suci şi a-l
învârti , lovindu-l de toţi pereţii.
Cum a scăpat ciobanul de acolo nu ştiu. Atâta ştiu că la ziuă s-a ales unul cu oile mâncate de lup şi
celălalt cu moara sfărâmată. Acum cui îi place să-şi schimbe meşteşugul aşa lesene, fără chibzuială, poate
să-l schimbe.