1.1. Exercitiul Fizic Terapeutic , Notiuni Generale in trecut, in Romania se folosea termenul de »gimnasticd medicals” iar terapeutul era reprezentat de profesorul CFM (cultura fizic& medicala). Dupa anii 1990 au aparut si la noi in fara facultafile specifice de ~~ kinetoterapie. eTermenul de_kinetoterapie provine din francezul ,kinésithérapie”. In alte {iri aceasta specializare se regaseste gi sub alte formule de intitulare cum ar fi physical therapy” in S.U.A. sau Anglia, sfisioterapia” in Italia etc. Desi in majoritatea firilor de pe glob aceasta ramuri a fost acceptati ca indispensabili in activitatea de recuperare medicala, la noi in fard existi unele probleme de legislatie pe aceasta temd, meseria nefiind reglementata. Kinetoterapia, reprezinté efectuarea sistematica, planificati si individualizata_a unui complex de -orporale, posturi sau activitayi remedierea sail jelicienjelor reabilitarea, imbunatatirea sau consolidarea functiei fizice ~ prevenirea sau reducerea factorilor de rise legati de stindtate _. + optimizarea starii generale de sinatate, conditiei fizice, sau a starii ,de bine”, Un program jndividual de exercitii este intotdeauna o component fundamentala a serviciilor de terapie fizica, deoarece obiectivul final al unui program de exercifii terapeutice este realizarea -la un nivel asimptomatic optim - al miscatrilor din timpul activitatilor fizice complexe de baz . = Miscarea reprezinta elementul de baz al kinetoterapiei, fiind rezultatul contracfiilor musculare, care actioneazi asupra unui sistem complex de parghii, reprezentat de oasele scheletului articulate intre ele. Specificul misearilor omului este marea lor variabilitate, finefea si precizia. Muschi reprezinti elementele efectorii (elementele active ale miscrii) si posturii segmentelor sau corpului in intregime. Muschii_ se caracterizeazd printr-o anumita stare de contractie, care in miscare dezvolt’ forta ‘muscular, iar in tepaus determina un anumit tonus muscular. Travaliul muscular Travaliul muscular efectuat de musculatura corpului si/sau segmentelor sale poate fi static sau dinamic, cele doud tipuri imbindndu-se armonios in cursul desfisuratii oricérei activitafi motrice. in desfaigurarea oricdrei migeari, pe Inga activitatea dinamica, exist o component de efort static de valoare diferita, in functie de particularitéjile misedrilor. Activitatea staticé Este rezultatul contractiilor unei pozifii). Termenul de contracfie izometricd este sinonim cu termenul de contractie staticd, Pentru travaliul static, muschii actioneaz ca fixatori (care stabilizeazd insisi pozitia respectiva) si echilibratori (care se opun acjiunilor dezechilibrante). ® Contractia izometrica se caracterizeazA prin adaptarea tensiunii muschiului la sarcina, in conditiile conservarii lungimit muschiului. Ea nu determina scurtarea muschiului si nici deplasarea unor segmente sau corpului in intregime (de exemplu sustinerea unor haltere).. in kinetoterapie contractia izometrica se utilizeaz pentru cresterea forjei_m vometrice ale grupelor muscular si asigurd postura corpului (mentinerea ficient, exereitiul izometric trebuie sa realizeze peste 35 % din tensiunea muscular maximal. Exercitiul izometric are unele avantaje importante: > eficienja mare in objinerea cresterii de forfa si hipertrofierea muscular = timp scurt pind la objinerea efectelor dorite Exercifiul izometric are ins si unele dezavantaje :1.1. Exercitiul Fizic Terapeutic , Notiuni Generale = nu amelioreaza suplefea articulara = provoaca obosealai rapidi, deoarece solicita puternic cent > comprima vasele la nivelul muschiului, ingreundnd circulafi nervosi sfngelui si limfei gi suprasoliciténd cordul Activitatea dinamica Este rezultatul contracfiilor izotonice ale muschilor, in cursul cfrora se produce scurtarea acestora gi -deplasarea in spafiu a unuia sau mai multor segmente corporale. ~~ ‘Termenul de contracyie izotonied este sinonim cu termenul de contractie dinamica. este necesara pentru efectuarea unei miscari si are la baz cinematic: ce concentricd = deplasare excentrica = frenatoare balisticd = amplitudine. Contractia izotonicd activeaza circulatia si procesele met suplefea articulara. Contractia izotonica este de doua tipuri : - Contractie concentrica : daca muschiul se scurteaz - Contractie excentricd : daca muschiul se alungeste ¢ la nivelul muschilor si amelioreaz Criterii de clasificare gi clasificarea exercifiilor fizice I. Dupa ponderea exercifiilor asupra dezvoltarii unor segmente sau grupe musculare (criteriul anatomic) - Ling - sistemul suedez: pentru brafe (membre superioare); - exercifii pentru picioare (membre inferioare); - exercifii pentru trunchi; - exercitii pentru umeri, ceafi etc. I. Dup& modul in care se lucreaz cu aparatele: la aparate; cu aparate. II. Dupa influenta asupra dezvoltarii calitatilor motrice:_ - exervifii pentru dezvoltarea vitezs - exercifii pentru educarea/dezvoltarea indemanarii; - exerciii pentru educarea/dezvoltarea rezistenjei; - exercifii pentru educarea/dezvoltarea forfei ete. IV. Dupa caracterul suecesiunii migearilor (criteriul formei): - exerci ciclice (repetarea aceluiasi ciclu! mers, alergare, pedalare etc.); - exercitii aciclice (aruncarea greutiiii, siritura etc.); ~ exercifii combinate (alergare urmatd de saritura). VI. Dupi natura efortului fizie: = exervifii statice (pozitii, efort izometric); - exercifii dinamice (efort izotonic); ~ exercifii mixte. VII. Dupa intensitatea efortului fizie: - exercifii cu intensitate maximal; - exercifii cu intensitate submaximal’; - exercifii cu intensitate medie; - exercifii cu intensitate mic’. La aceste ctiterii de clasificare mai pot fi adaugate unele dintre cele propuse de A. Dragnea si A. Bota:1.1. Exercitiul Fizic Terapeutic , Notiuni Generale ee ——————E———eee VIIL. Din punct de vedere al structurii si formei: - exercifii analitice si globale - exercifii simple si complexe IX. Dupa funcfiile indeplini - exercifii fizice introductive (pregatitoare) + exercifii fizice repetitive (de fixare a mecanismului de baz’) - exercifii fizice asociative (de favorizare a transferului) ~ exercifii fizice aplicative (la situatii tipice sau modificate) ~ exercitii fizice creative (sub forma de joc aleator) - exercifi fizice de intrecere (competitionale si necompetitionale) i fizice de recuperare (compensatorii) - exercifii fizice de expresie corporal etc. Diversitatea criteriilor de clasificare si a clasificdrilor din literatura de specialitate se datoreazi si este in consens cu diversitatea actiunilor umane. Confinutul si forma exercifiului fizie Exerciiul fizic are natura si societate. E fizice. continut gi o forma care fi determina deosebirile fafa de alte manifestari din sunt principaléle elemente cu ajutorul carora putem clasifica, ori caracteriza exercitiile Confinutul este dat de totalitatea elementelor care il compun si fi determina influenfele asupra organismului. Elementele care definese continutul exercifiului fizic sunt: - miscarile corpului (sau ale segmentelor acestuia); - efortul ferminat si caracterizat prin volum, intensitate si complexitate); - efortul psihic (volitional, moral, de angrenare a tuturor proceselor psihice, solicitat de efectuarea exercifiului respectiv). Confinutul exercitiului fizie nu poate fi discutat in afara celor menjionate mai sus si fird a fi legat de finalitajile urmérite prin utilizarea lui. Valoarea exercitiului fizic poate fi apreciatt numai fn cadrul unei organizari metodologice riguros concepuite, a efectuarii lui in conditiile determindrii cu anticipafie a orientatii influentelor, a scopulul urmarit. Fari o cdntarire corecti a valorii solicitarilor in sensul calitatii (intensitatii), cantitatii (volumului si complexitafii), ca si fra asigurarea unei ambiante educative adecvate, nu se pot objine rezultatele dorite, aceasta deoarece nu orice efort este capabil si determine mobilizarea corespunzatoare a organismului, orientata conform scopurilor urmirite. In mod direct, continutul exercitiului fizic este legat de form’, care-i condifioneazi in mare misurd eficienta, Forma exercitiului fizic este data de: ~ modul particular in care se succed migcarile componente; ~ de legaturile ce se stabilesc intre acestea de-a lungul efectuarii acfiunii motrice respective; = relafiile de timp si spafiu in care sunt incadrate miscarile care il compun. Pentru aprecierea formei se iau in considerafie urmatoarele elemente: - pozitia coxpului (initiala si final fay de aparat; raportatd la obiect/aparat); ~ ~ directia de efectuare a miscarilor; - amplitudinea miscétilor (la nivelul intregului corp sau al segmentelor sale); + relafia reciprocd dintre segmentele antrenate in efectuarea migcarilor (ex.: relaia intre migcarile segmentelor corpului in timpul alergarii); = tempoul si ritmul de executare a mis ~ raportul dintre participanti (ex.: in Educatie Fizie& si Sport - raportul intre coechipieri, intre acestia si adversari, etc.; in Kinetoterapie - raportul intre pacient si kinetoterapeut); aceste raporturi condifioneazi continutul, forma si finalitatea miget1.1, Exercitiul Fizic Terapeutic , Notiuni Generale Dupa Martin, citat de A. Dragnea, forma exercifiului fizic are o structura cinematic si o structura Structura cinematic reuneste aspectele de articulare spajio-temporala a miscArii si anume: - repartizarea pe faze a misctii - caracteristicile de viteza ~ reperele temporale ale fazelor migearii - lungimile si traiectoriile migearii Structura dinamicg se referd la fortele interne si cele externe ale miscar ~ relajia dintre puseele de forfa si franare - coordonarea impulsurilor parfiale care permit insumarea fortelor.1.2. Bazele fizice si procedurale ale exercitiului fizic. Pozitia de start aan Miscarea corpului omenesc are 1a baza legile fizice, a caror cunoastere ne ajuta sa intelegem actul complex al recuperarii medicale. Forfa musehiului reprezint’ tensiunea maxim pe care o dezvolti muschiul in timpul contractiei -eDupa modul in care se grupeazd in jurul articulatiilor, muschii indeplinese roluri diferite : - muschi agonisti : dezvolta direct migcarea propriu-zisi_ - muschi antagonisti : prin contractia lor, se opun miscarii primare propuse, indeplinind doui roluri : 1. frdineazii/ amortizeaz& migcarea = rol important pentru protejarea ligamentelor si capsulei articulare 2. adapteaz contractia, in scopul realizarii unei regliri ct mai fine si precise a miscarii = rol important pentru calitatea migcarii (economia gestului) = muschi sinergici : prin contractia lor ajut& migcarea primara inifiat& de agonisti, pe care o orienteazi (regleaza directa) si fi intaresc forta, in cadrul lanfurilor cinematice complexe - muschi fixatori - musculatura involuntara curl in fxare atiunii muschilor precedent. muscular produce o insemnata pierdere de fort utild pentru miscare. Din acest motiv, este extrem de importanta invajarea treptati a miscarilor (prin repetarea acestora), pentru insugirea deprinderilor motrice corecte, att in dezvoltarea neuromotorie a copilului, cét si in procesul de reeducare din patologia neuromotorie. Fortele actioneaza peste tot, desi unele sunt nesesizate de noi. Forta este cauza modificarii starii de repaus sau de miseare. Clasificarea fortelor: ).dupa efecte: -forte statice: apasari sau tractiuni ce modifica forma sau volumul corpului fara a produce miscarea; forte dinamice: actioneaza pe un corp in repaus sau in miscare si produc fie miscare, fie cresterea amplitydinii de miscare. ).dupa origine: forte interne: musculare; forte extemne: electrice, centripete, gravitatie... Fortele sunt vector, caracterizate prin: directie, sens, punct de aplicare si marime. Prin calcule vectoriale se poate afla regula paralelogramului: cand 2 forte actioneaza pe un corp in acelasi punct si-n acelasi timp din 2 sensuri diferite, corpul se va misca pe o directie care va fi diagonala paralelogramului trasata din punctul de aplicare a fortelor. Kinetologia medicala foloseste urmatoarele situatii: daca asupra unui corp actioneaza o forta, miscarea se produce in sensul ei; daca asupra unui corp actioneaza intr-un punct comun 2 forte pe aceeasi directie si-n acelasi sens, rezulta © forta unica egala cu suma marimii fortelor respective; daca asupra unui corp actioneaza 2 forte cu aceeasi directie, dar sensuri diferite, miscarea se va produce in sensul fortei mai mari; daca asupra unui corp actioneaza 2 forte egale pe aceeasi directie, dar in sensuri opuse, rezulta o stare de echilibru, Gravitatia este forta prin care corpurile sunt atrase de centrul pamantului si perceputa pe directia verticala, cu sensul de sus in jos. Aceasta forta poate fi folosita in scop de: : cand sensul de executie al acestora coincide cu sensul fortei de atractie; -ingreunare a miscarii: executata in sens invers; -echilibru: cand fortele sunt anulate prin suspendarea corpului sau segmentelor (suspensoterapie generala sau segmentara).Forta de gravitatie actioneaza intr-un punct comun numit centrul de greutate (CG), care este variabil, dar care in pozitia stand se gaseste in dreptul vertebrei $2, la intersectia planurilor mediofrontal, mediosagital cu planul transversal ce trece prin $3. Pentru segmente, centrul de greutate este situat la unirea 1/3 proximale cu 1/3 medie. Baza de sustinere este aria care sustine greutatea corpului omenesc. Are forme geometrice variabile si este delimitata anterior de linia ce uneste varful degetelor, posterior de linia ce uneste caleaiele, iar lateral de marginea extema a plantelor. Ea poate fi marita (prin departarea membrelor inferioare) sau micsorata. Unghiul de stabilitate este format de: proiectia centrului principal de greutate pe baza de sustinere si dreapta care uneste centrul de greutate cu marginea bazei de sustinere. Se descriu 3 tipuri de echilibru: stabil: centrul de greutate se proiecteaza in interioarul bazei de sustinere; unghiul de stabilitate este obtinut prin coborarea centrului de greutate, proiectia lui cat mai in centrul bazei sau prin marirea bazei; instabil: centrul de greutate se proiecteaza in afara bazei de sustinere; are unghi mic de stabilitate prin spunerea centrului de greutate cat mai sus si micsorarea bazei de sustinere; indiferent: inaltimea si pozitia centrului de greutate nu se modifica, desi se modifica pozitiile corpului (rostogoliri) Planurile anatomice: sunt suprafete care sectioneaza imaginar corpul omenese sub 0 anumita incidenta, In raport cu pozitia anatomica se descriu planuri : 1. frontale: adica paralele cu fruntea. Planul medio frontal imparte corpul intr-o parte anterioara si una posterioara. 2. sagitale: care sunt dispuse vertical perpendicular pe planul frontal si care impart corpul in partea dreapta si stanga 3. transversal: dispus orizontal si paralel cu solul care imparte corpul intr-o parte superioara si inferioara. La intersectia celor trei planuri se afla CG al corpului. Avem trei axe: vertical, sagital si frontal. Toate articulatiile distale permit efectuarea unor miscari intr-un singur ax, pe cand articulatiile proximale umar-sold permit miscari curente in mai multe axe simultan, Dpdy biomecanic miscarile se produc astfel : © in plan sagital si ax frontal: flexia si extensia + in plan frontal si ax sagital: adductia si abductia * in plan transversal si ax vertical: rotatia interna si extema sagital frontal transversal Bazele procedurale ale Exercitiului Fizic Terapeutic Exercifiul fizic este constituit dintr-o serie de tehnici, cu structur’ complet, atat in plan structural cat si procedural , cu rol in urmatirea si realizarea obiectivelor kinetoterapici. Exercifiul fizic terapeutic (EFT) este format din trei elemente: 1. Pozitia de start si migcarile efectuate din aceasta posturd, denumiti “activitate”-A 2. Tipul de contractie muscular: izometricd, concentricd, excentricd, denumita “tehnica”-T 3. Elementele declangatoare cu scop facilitator sau inhibitor-E Aceasti terminologie si prescurtare “ATE” aparfine Scolii de Kinetoterapie din Boston. Exetel aie terapeutic are urmatoarea structur= 1. pozitia de start este importanta, ea asigura succesul in actul recuperator. Trebuie sa fie stabila cu suprafata bazei de sustinere cat mai mare, cu CG situat jos , iar greutatea corpului sa fie = suportata de un nr mare de articulatii. Pentru contractii izometrice se aleg pozitii care incarca articulatia prin greutatea corpului, iar pentru contractii izotonice se prefera pozitii care lash articulatiile libere, 2. executia miscarii este influentata de nr articulatiilor care intra in schema de miscare, de Iungimea bratului parghiei si de modificarile tonusului muscular pe care le induce reflex de miscarea respective va 3. mentinerea pozitiei obtinute, acolo unde este cazul, se realizeaza prin contractie izometrica a grupelor musculare care actioneaza impotriva gravitatiei sau a unei rezistente opuse miscarii. = 4, revenirea in pozitia de start se face invers , prin contractia excentrica a agonistilor, concentrica a antagonistilor si statice ale fixatorilor. 7 @ Pozitia de start - Clasificare: 1. Pozitii de start fundamentale © @ pozttia ortostatica Reguli: ~ greutatea corpului sa fie egal repartizata pe ambele picioare, cilediele apropiate, varfurile picioarelor si formeze un unghi de 30°-60®, deschi: - genunchii sa fie intingi, fara a trece in hiperextensie; nu trebuie si se produc& contracfii inutile in muschii gambelor sau coapselor + bazinul s& fie menfinut in pozitie normald, evitind inclinarea inainte, inclinarea laterala sau torsiunea, deplasarea sau translatarea in diverse sensuri - Trunchiul se inclind usor inainte, fara a exagera curburile fiziologice. -Membrele superioare atirna pe langa corp, cu articulatiile intinse si degetele in usoara flexie - Barbia dreapta, privirea inainte fotd: aceasta este si poritia fiziologica obiynuitd, fiind mereu controlata si supravegheata la copii $i tineri, pentru a dezvolta o atitudine corecté a corpului. Pentru copii, pacienyi cu debititate fizied si psihica ea devine foarte obositoare @ b. pozitia in sezind” este cea in care: - corpul se sprijind pe un scaun - copsele fac unghi de 90 cu gambele si trunchiul cioarele atarna liber sau se sprijina pe sol Notd: pozitia seztind este 0 pozitie comoda si odihnitoare, fixatoare pentru trunchi si corectivét pentru atitudinea lordotied a spatelui @ ¢pozitia ,,pe genunchi" este o pozitie rar folosité in kinetoterapie, dar utilizata atunci cénd urmarim o mai bun’ fixare a corpului Reguli: - cand pozitia se ia pe sol, genunchii si varful picioarelor se sprijina pe podea; cand se ia pe o bancheti, picioarele atérna la marginea planului de sprijin = pairfile interne ale gambelor, genunchilor si picioarelor se in apropiate, coapsele, bazinul si trunchiul, gitul si capul se menfin drepte = muschii gambelor i picioarelor se gasesc intr-o stare de repaus relativ, in schimb ce muschii coapsei lucreazai static mai intens. - suprafata de sprijin a corpului este mai mare si centrul de greutate al corpului se apropie de suprafafa de sprijin, ficdind s& creased echilibrul si siguranga corpuluiNota: pozitia este usor lordozanta pentru coloand, menfinerea ei este destul de incomoda, mumarus exercifiilor ce se pot executa din aceasta pozitie este limita. @ dpozitia in atérnat: corpul este atanat cu ajutorul membrlor superioare cu un punet de sprijin oarecare, Nivelul la care se face prinderea obiectului este deasupra liniei biaeromiala, Pozitia segmentului , mainile prind obiectele de sprijin ~ membrele inf , trunchiul si mem sup sunt extinse. Baza de sustinere este suprafata palmara a mainilor. Pozitia CG este la vertebra dorsal 12 sau lombar 1; mentinerea echilibrului nu este dificila deoarece vericala G cade in sens invers fata de baza de sustinere. @ epozitia culcat sau de decubit pe un plan orizontal, este 0 pozitie de mare utilitate in kinetoterapie, Este cea mai stabila pozitie de lucru. Clasificare; decubit dorsal, ventral, lateral. = 2 Pozitii de start derivate care provin din cele fundamentale, cu schimbarea fie a pozitiei mainiloy membrelor inferioare sau trunchiului. Exemple: =~ Pozitia stand pe un picior: se numeste sprijin uniped, monopodal ; CG este la nivelul vertebrelor L1 L 2 , unghiul de stabilitate este mic, iar mentinerea echilibrului se face cu ajutorul reflexelor posturale. 7 a Pozitia ghemuit: corpul cu soldurile, genunchii si gleznele flectate se sprijina pe plante sau pe partea anterioara a regiunilor plantare(pe vf). CG coboara la LS. baza de sustinere este relativ mica, Mentinerea echilbrului este relativ dificila-inclinarea trupului inapoi duce la pierderea echilibrului-inclinarea trupului inainte duce la usurarea mentinerii echilibrului. e+ Pozitia sprijinit :corpul este sprijinit prin mem sup de un punct de sprijin oarecare; baza de sustinere este suprafetele palmare ale mainilor. Pozitia CG este la vertebrele L1 si L2. Mentinerea echilibrului se relizeaza fara dificultate; proiectia CG cade invers fata de baza de sustinere, Receptorii palmari au un rol important, aceasta pozitie reprezinta o forma de echilibru stabil. s- Pozitia de patrupedie2.1. Principii generale in aplicarea tratamentului kinetic Principii generale in aplicarea tratamentului Pentru ca asistenta kinetica sa fie eficienta, practicianul trebuie sa respecte o serie de principii. Acestea sunt subordonate principiului de baza, cel al lui Hipocrate, sub forma dictonului “In primal rand sa nu faci rau!". Pentru aceasta este necesara o pregatire corespunzatoare, teoretica si practico-metodica, a terapeutului. Pentru siguranta tolerantei, terapeutul va urmari mimica pacientilor sai, deoarece multi dintre ei, in speranta unei vindecari rapide si complete, suporta dureri intense. Acestea insa, declanseaza reactii de aparare al caror tratament va fi mult mai dificil, prin complexitate si durata. a diagnosticului este de competenta medicului specialist. In privinta tratamentului sa se va limita la precizarea obiectivelor recuperarii, urmand ca programul propriu-zis sa fie intocmit de terapeut. 2. Precocitatea instituirii tratamentului este un principiu care deriva din promptitudinea stabilirii diagnosticului. Temporizarea terapiei are ca efect prelungirea duratei imbolnavirii si scaderea eficientei tratamentului prin aparitia unor reactii sau atitudini compensatorii 3. Progresivitatea sau dozarea si iaisisa-afadul ete oblgeore si de importnta hotartoere in atu recuperator. Se realizeaza in concordanta cu foreranta Ta efort a pacientului; cand capacitatea motrica este nula, tratamentul kinetic incepe de la zero. Cea mai mare greseala pe care o poate face terapeutul consta in suprasolicitarea bolnavului pentru depasirea nivelului functional de moment. © Gradarea efortului are la baza reguli cunoscute: de la usor la greu, de la simplu la complex, de la cunoscut la necunoscut. Se vor modifica treptat valoarea incarcaturilor, numarul de repetari, ritmul de executie, durata pauzelor dintre repetari sau sedinte de recuperare. Progresivitatea se realizeaza tinandu-se cont de reactiile fiziologice si fiziopatologice ale organismului. Cand apar semne de neadaptare trebuie scazut numarul exercitiilor si durata lor, prelungindu-se in schimb pauzele. Sedintele se raresc sau se amana, pana la disparitia completa a semnelor de oboseala sau de intoleranta a efortului. Cand evolutia este buna, se incearca depasirea valorilor functionale anterioare imbolnavirii. @ Pros desfasogra in 3 et 1, ‘Biapa pegaliiore® creeaza Condit felogice si psihologice prope aplicri tratamentului kinetic. Se aplica masaj; proceduri termo-, hidro-termice, electroterapeutice; mijloace psihice. Astfel, creste afluxul de sange spre zona solicitata; creste elasticitatea musculara; se induce o stare de relaxare locala sau geaerala, #2. Etapa preliminara: pacientul invata cum sa foloseasca aparatele cand mobilizarea este pasiva si cum si cand sa opuna rezistente la mobilizarea rezistiva. Aceasta etapa poate fi parcursa de pacientii constienti #3. Etapa de efectuare a progresivitatii : scopul atingerii unui anumit obiectiv (cresterea fortei, cresterea rezistentei, cresterea capacitatii de efort). Obiectivul trebuie sa fie rezonabil (adaptat capacitatii functionale si generale de efort a pacientului). Se descriu 2 tipuri de progresivitate : in intensitate si in dificultate. Progresivitatea in intensitate reprezinta cantitatea de efort in unitatea de timp si durata unui exercitiu sau a unei serii de exercitii. Este dependenta de spatiu si timp. Presupune aprecierea geometriei miscarii (initiata dintr-o pozitie si finalizata intr-o pozitie finala, care poate fi aceeasi cu cea initiala). Se apreciaza imediat cand se intervine asupra tempoului exercitiului fara ca acesta sa fie denaturat din punct de vedere al corectitudinii; pe termen scurt, cand se intervine asupra ritmicitatii, variaza numarul de repetari/unitate de timp; pe termen mediu si lung, cand se urmareste intensificarea exercitiului fara afectarea calitatii exercitiului. Progresivitatea in dificultatg este legata de finetea executiei miscarii; dificultatea exercitiului va reste treptat prin utilizarea uihor poziti de start cat mai instabile. 4, Individualizarea tratamentului are o deosebita importanta, Fiecare pacient are o reactivitate proprie fata de boala, deci bolile nu sunt identice la doua sau mai multe persoane, ceea ce inseamna ca nici tratamentul aplicat ru poate fi identic.2.1. Principii generale in aplicarea tratamentului kinetic eR Se va tine cont de particularitatiile legate de sex, varsta, profesie, temperament, conditii de viat mediu; la femei se constata o recuperare mai rapida a mobilitatii, iar la barbati a fortei. Varsta determi rezultate sigure mai rapide la tineri si copii. Posibilitatile intelectuale ale bolnavului au rol important recuperare, nivelul ridicat contribuind in mare masura la atingerea obiectivelor urmarite. Principiile psihopedagogice sunt obligatorii. Convorbirea terapeutului cu pacientul are rolul informar acestuia in legatura cu durata, scopul si modul de actiune a mijloacelor folosite. Unii dintre ei, cu afectiuni ca necesita un tratament prelungit, din cauza efectelor care se induc lent, au o stare psihica depresiva, Acestea su: cazurile cele mai delicate, in care prezenta psihologului este obligatorie. 6. Asocierea cu alte mijloace terapeutice optimizeaza eficienta mijloacelor folosite, confirmand tendin modema de aplicare a unei terapii complexe. De multe ori kinetoterapia consolideaza tratamente sangerand ortpedico-chirurgicale sau nesangerande, medicamentoase, dovedind ca este o veriga importanta in cadr terapiei complexe, 7. Continuarea tratamentului pana Ia recuperarea integrala: trebuie continuata pana la obtinerea un recuperari complete, care include vindecarea functionala. In nici o alta specialitate medicala intrerupere tratamentului nu are efecte regresive atat de evidente ca in kinetoterapie. 8. Principiul constientizarii presupune intelegerea de catre pacient a efectelor induse de mijloacele utilizate a ratiunii pentru care se aplica intr-o anumita succesiune. 9. Principiul activitatii independente este obligatoriu; pacientul trebuie sa repete si in afara sedintelor din sa de recuperare procedee metodice, tehnici de psihoreglare sau exercitii fizice cunoscute si recomandate terapeut. 10. Prineipiul motivatiei presupune gasirea modalitatilor de a-I determina pe pacient sa vina cu incredere tratament, sa-si doreasca efortul fizic, sa nu se sperie de aceasta si de celelalte mijloace folosite, cu alte cuvin trebuie creata motivatia interna,2.2. Reactiile organismului in conditii de imobilism prelungit. Efectele exercitiilor fizice es Reactiile organismului in condifii de imobilism prelungit: Lipsa de migcare, in situafia imobilismului prelungit intereseaz organismul in totalitatea sa, Ia cauza principala care a cauzat lipsa miscarii adiugdndu-se absenta de pomp& a musculaturii scheletice. ~ hipotrofie-> scdderea forfei si a masei musculare cu perturbarea funcfiei contractile = retracfii musculare + scade secretia de lichid sinovial, situafie ce favorizeaza procesele artrozice - rigidizarea capsulei articulare-> redoare articular ankiloza - circulafia venoas& de retur este mult incetinita, fapt ce favorizeazsi aparitia edemelor de staz&, cu deosebire la nivelul membrelor inferioare ~ exist& riscul de formare a cheagurilor — trombozA (masajul este interzis in acest caz) + instalarea hipotensiunii de orstostatism; inainte de trecerea in stnd se asigura un moment intemediar de 30- 60 secunde in pozitia asezat ~ incetinirea metabolismului bazal, cauzat de sciderea ventilatiei pulmonare, pe fondul sciderii necesarului de Oxigen, atrage dupa sine si un bilant azotic negativ (azotul — component principal a materiei vii, considerat suveranul principiilor alimentare, alaturi de glucide, lipide, vitamine, struri minerale gi apa) - limiteazé volumele respiratorii; acestei situafii i se poate adduga brohopneumopatia de staz prin acumularea decliva a secrefiilor brongice (Exemplu: posturare 2h DL dreapta- 3,4h revenire in DD — 2h DL stanga) - dupa céteva saptiméni se declanseaz un proces de demineralizare osoasd, calcjul rezultat in asemenea situafie regisindu-se in circulafia sangvind; este una dintre cele mai frecvente cauze ale osteoporozei cauzatii de accentuarea fenomenului de resorbtie osoas& sub acfiunea osteoclastelor - lipsa activitijii musculare se repercutez asupra aparatului digestiv incetinind tranzitul intestinal gi favorizénd constipatia - functia renala este direct dependenta de ortostatism; in acest caz exist& riscul sedimentarii sArurilor minerale, componente ale urinei; agadar, exist riscul ca migrarea caliculilor de la nivelul bazinetului catre vezica urinar si se blocheze pe traseul ureterului ceea ce va duce la complicafii cum ar fi retenfia urinard cu evolujie cAtre infecfia urinard, bacilul E-Coli sau streptococul hemolitic. ~ necrozarea tesuturilor tegumentare care se interpun intre suprafefele osoase si suprafaa de sprijin - depresia —afecteazi procesul recuperator Efectele exercitiilor fizice asupra organismului Au fost sistematizate in morfogenetice (plastice), functionale, educative, profilactice, terapeutice, psihice si sociale. * Bfecte morfogenetice: se rasfrang asupra oaselor, articulatiilor si muschiilor ca elemente pasive si active ale miscarii ‘= -asupra oaselor: stimuleaza osteogeneza, influenteaza forma si structura oaselor orientand travere osoase pe directia solicitarilor mecanice; previn osteoporoza de inactivitate; = -asupra articulatiilor: redau sau crese amplitudinea de miscare; influenteaza forme si intinderea suprafetelor articulare; stimuleaza condrogeneza; cresc rezistenta capsulei articulare; = -asupra muschilor: determina orientarea fibrelor musculare pe directia solicitarii respective; produc hipertrofie musculara; s-a constatat ca eficienta maxima o au exercitiile in care se executa un efort ‘maxim de mai putine ori decat daca se executa un efort minim de mai multe ori , chiar daca suma activitatilor este egala. + Efecte functionale: sunt consecinta efectelor morfogenetice. Se rasfrang asupra: -sistemului neuromioartrokinetic-mentinerea si stabilitatea articulara; amelioreaza proprietatile fiziologice ale muschilor; cresc debitul sangvin pe minut de la 4 ml la 80 ml/min/100g muschi (acest lucru se realizeaza prin deschiderea capilarelor de rezerva); produc modificari biochimice importante (cresc nivelul Ca,2.2. Reactiile organismului fn conditii de imobilism prelungit. Efectele exercitiilor fizice — Fe, Na); produc coordonarea misarii; contribuie la formarea schemei motorii corticale si spatiale pr promovarea secventei normale a miscarii; ‘* -aparatului respirator-cresc volumele si capacitatile pulmonare; intensifica schimburi metabolice 1a nivel tisular si pulmonar, stimuleaza elasticitatea pulmonara; cresc frecventa respiratorie, d. tardiv, prin practicarea sistematica a exercitiilor, scade frecventa respiratorie (bradipnee); se produce cresterea amplitudinii miscarilor respiratorii; restructureaza actul respirator prin reglerea constienta respiratieis ‘© -aparatului cardiovascular-cresc viteza de circulatie a sangelui arterial, dar si a sangelui veno creste debitul sistolic; cresc circulatia in muschi prin deschiderea capilarelor de rezerva; cresc freventa cardiac si tensiunea arteriala, dar in timp se produc modificari tardive constand in bradicardie si hipotensiune arteria (presiunea arteriala creste, iar difeerentiala scade). + © Efecte educative: se evidentiaza 1a nivelul sferelor neuro si psiho-motrice si constau ‘mentinerea sau redobandirea atitudinii corpului, a unor gesturi, care devin, dupa practicarea exercitiils fizice, mai corecte si adaptate solicitarilor. Existenta acestor efecte este dovedita in perioada crestere si dezvoltare fizica si psihica. * © Efecte profilactice: constau in mentinerea starii de sanatate, eresterea si perfectionarea functiile organismului, cresterea capacitatii de aparare sau de prevenire a imbolnavirilor. Exista categor populationale care nu pot fi incadrate in formele generale de practicare a exercitiilor fizice: -copiii mici-de la nastere pana la 3 ani; -femeia in situatii biologice speciale legate de sarcina, lauzie si alaptare; -persoanele de varsta a IIl-a; -persoane expuse profesional imbolnavirilor si accidentelor de munca; persoane care practic profesii in pozitii monotone prelungite (ceasomicar,...); persoane solicitate excesiv din punct de veder neuropsihic; persoane care practica eforturi fizice intense; -persoane care lucreaza in medii toxice. + © Efectele terapeutice sunt consecinta programelor de exercitii bine alese si dozate in functie ¢ stadiul bolii, varsta, sex, temperament, boli asociate, Efectele terapeutice ale exercitiilor fizice se px sistematiza in: -specifice si constau in: refacerea volumului si proprietatilor muschilor; cresterea mobilitat articulare; educarea sau reeducarea neuromotorie; recuperarea tulburarilor de coordonare si echilibru; coretare posturii si aliniamentului corpului; -nespecifice, stimulatoare sau relaxatoare asupra marilor functii organice si psihice. ‘© Efectele psihice constau in increderea in sine, in posibilitatile proprii de recuperare, increderea i terapeut sau in intreaga echipa medicala. Exercitiile fizice actioneaza asupra individului prin mecanist psihogen”. La baza influentei psihogene sta elaborarea unor reflexe conditionate, ca rezultanta a combinar efortului muscular cu agenti care semnalizeaza necesitatea efectuarii lui. Barker gaseste 5 trasaturi cu repercusiuni asupra personalitatii pacientului: -situatia marginala: intre lumea sanatatii si cea a bolii, ceea ce il face instabil, dominat de sta conflictuale; -situatia noua, starea de primejdie, care planeaza la orizontul bolnavului; -restrangerea orizontului de preocupari, de ambianta; -egocentrismul; -perspectiva temporala indelungata a boli, care creste anxietatea. + © Efectele sociale constau in ggjptegzatca subiectului in mediul familial, socio-profesional sa sportiv. Aceste efecte pot fi induse in conditiile corectarii, prin exerciti fizice, a deficientelor instalatt precum si prin limitarea, pe cat posibil a infirmitatilor si recuperarea capacitatii generale de efort.2.2. Reactiile organismului in conditii de imobilism prelungit. Efectele exercitiilor fizice EEE In traumatisme sau boli grave, capacitatea de munca se pierde sau scade, incat pacientii nu-si pot relua activitatea profesionala anterioara sau nici o alta activitate productiva, Daca pacientii sunt sportivi, ei trebuie sa intrerupa activitatea de performanta. In aceste situatii, pe baza evaluarii capacitatii psiho-fizice restante si a capacitatii gererale de efort, pacientii vor fi reorientati profesional (daca este posibil), in caz contrar se realizeaza integrarea sccio-familiala. Efectele migcirilor pasive: @) asupra aparatului locomotor: Y mentin amplitudinile normale articulare, troficitatea structurilor articulare (prin stimularea circulatiei locale, a secrefiei, repartiiei si proprietiilor reologice ale lichidului sinovial , prin evitarea degeneraiii cartilajului) in cazul paraliziilor segmentului respectiv; Y cresc amplitudinea articular prin asuplizarea structurilor capsulo-ligamentare, prin intinderea tendomusculard, a fesutului cutanat si subcutanat, prin ruperea aderenfelor la planurile de alunecare: Y menfin sau chiar crese excitabilitatea musculara (legea lui Vekskul: ,excitabilitatea unui muschi creste cu gradul de intindere” Y diminua contractura - retractura musculard prin intinderea prelungiti a muschiului (reacfia de alungire" Kabat); Y declanseaza ,stretch-reflex-ul" prin migcarea pasiva de intindere bruscd a muschiului, care determina contractie muscular 4) asupra sistemului nervos si a tonusului psihie: . ¥ menfin memoria kinestezica" pentru segmentul respectiv, prin informatia proprioceptiva pornité de la receptorii articulari si periarticulari (in segmentele paralizate, miscarea pasiva si partial posturile reprezint& singura posibilitate de pastrare a ,,schemei corporale” sia ,schemei spatiale” pentru membrele paralizate). ¥ fficind necesara prezenfa kinetoterapeutului Langa pacient, au un rol important in menfinerea moralului acestuia, Astfel, increderea intr-o evolufie favorabila la un paraplegic, de exemplu, este mentinuta - prin vizualizarea posibilitafii, deocamdata pasive, a mobilizarii articulatiilor lui pe toat& amplitudinea de miscare; ©) asupra aparatului circulator: Y ‘ritmate, migedrile pasive au efectele mecanice ale unui ,pompaj" asupre vaselor mici musculare si asupra circulafiei venolimfatice de intoarcere; ¥ previn sau elimina edemele de imobilizare; Y pe cale reflex pornita de la receptorii senzitivi articulari si musculari, declanseazi, prin ispuns neurovegetativ, o hiperemie local. @) asupra altor aparate si sisteme: ¥ menfin troficitatea fesuturilor - de la piele la os - ale segmentelor imobilizate; Y mirese schimburile gazoase la nivel pulmonar gi tisular; ¥ crese tranzitul intestinal si usureaz evacuarea vezicii urinare; Y este posibil si influenteze si unele rele endocrine, Efectele exercitiilor fizice dinamice: «1 Asupra tegumentului: -favorizeaza resorbtia edemelor prin cresterea intoarcerii venoase; -intind tegumentul, stimuland exteroceptorii; -cresc afluxul de sange catre tesuturi.2.2. Reactiile organismului in conditii de imobilism prelungit. Efectele exercitiilor fizice a #2.Asupra elementelor pasive si active ale miscari © Cresc mobilitatea articulara: -refac suprafetele articulare de alunecare; -previn sau reduc aderenta si fibroza intraarticulara; -alungese progresiv elementele periarticulare; ~conserva sau redau elasticitatea musculara, #o Crese forta si rezistenta musculara: ~regleaza antagonistii miscari; -previn atrofia musculara; -imbunatatese forta si durata contractiei musculare, 2 3-Asupra aparatului circulator: ~cresc intoarcerea venoasa~>cresc debitul cardiac; -adapteaza circulatia arteriala la solicitarile impuse de efort-> mobilizeaza capilarele de rezerva. «4. Asupra sferei neuro-psihice: mnstientizeaza schema corporala; -crese motivatia; -dezvolta coordonarea musculara, Intensitatea acestor efecte este dependenta de tehnica mobilizarii active voluntare (crese de mobilizarile active asistate la cele active rezistive). @Efectele exercitiilor fizice statice: * efecte pozitiv -nu solicita articulatia>se pot aplica sub aparat gipsat, in caz de inflamatii si de articulat dureroase; ~nu necesita aparate sau instalatii speciale (se pot aplica oriunde); -necesita perioade de timp foarte scurte (6-12 secunde); -creste rapid si intens forta musculara in comparatie cu exercitiile dinamice. + efecte negative: -scad mobilitatea articulara; -scad sau suprima circulatia in muschi-ereste lactacidemia, scade pH-ul; ele trebuiesc limitate c durata (6-8 secunde la neantrenati; 12 secunde maxim la sportivi de inalta peformanta); -scad nutritia tesutului periartic; -scad elasticitatea musculara; -scad coordonarea si precizia miscarilor; -cresc travaliul VS: prin cresterea tensiunii arteriale si a frecventei cardiace->prudenta la pacient cu ateroscleroza, cardiopatie ischemica cronica; -scad intoarcerea venoasa; ~cresc presiunea intracraniana~>riscuri pentru pacientii cu ateroscleroza cu manifestari cerebral (umar, sold si coloana-izometrica).Tehnici kinetologice de baza AKINETICE Imobilizarea Posturarea De punere in repaus Corectiva De contentie = De facilitare De corectie KINETICE I. STATICE Il. DINAMICE Contracfia izometrica - ‘Active Pasive Relaxarea musculard Reflexe | Tractiuni Pur asistata _ Sub anestezie ‘Autopasiva _ Pasivo-activi _ | Prin manipulare Tehnici akinetice Imobilizarea- mijloc utilizat cel mai frecvent in ortopedie- este 0 tehnici ce se caracterizeaza prin ‘menfinerea si fixarea artificiala, pentru o anumita perioada de timp, a unui segment , a unei porfiuni de corp sau a corpului in intregime intr-o anumiti pozitie. Imobilizarea implicd anularea miscarii articulare i contractia izokinetica, permitand numai contractia izometricd a muschilor din jurul articulafiei respective > de punere in repaus, cu indicat in: - traumatisme: cerebrale, medulare, toracice + + procese inflamatorii localizate: artrite, arsuri, miozite - boli grave cardiopulmonare (infarct etc) In aceste cazuri imobilizarea este general, dar desigur nu completa. > de contentie, care blocheaza un segment sau o parte a unui segment, cu menfinerea cap la cap a suprafefelor osoase, cu ajutorul unui sistem de fixafie externa : aparat gipsat, atele, corsete, orteze. Tehnica este folosité in consolidarea fracturilor, luxafii, entorse, artrite specifice , discopatii etc. > de corectie, care consti in mentinera unei pozitii corectate sau hipercorectate pentru o anumiti perioada de timp, cu scopul de a reduce sau corecta o atitudine vicioasi, folosind aceleasi mijloace ca si in cazul imobilizarilor de contentie. De ex: deviatiile coloanei vertebrale: scolioze, cifoze; deviatii articulare din cadrul uunor reumatisme inflamatorii, posttraumatice sau neurologice Nu pot fi corectate decit posturile defectuoase, care fin de fesuturi moi (capsula, tendon, muschi ete.) si niciodata de os. Doar cind osul este in crestere, anumite tipuri de imobilizare pot influenta forma sa (de exemplu, formarea corpului vertebral la copii gi adolescenfi in crestere cu deviafii de coloand se asigura prin imobilizarea in corset a trunchiului). Exist o serie de reguli de care trebuie si se tin seama cind se face 0 imobilizare, mai ales in aparate de contentie :4. Tehnici kinetologice folosite in recuperarea medicala aparatul si nu jeneze circulafia si si nu provoace leziuni ale tegumentelor sau dureri ; s&inu permita jocul liber al segmentelor imobilizate (sa fie bine mulat) ; segmentele sa fie pozifionate in timpul imobilizacii in pozifii funetionale ; sub aparat, s& se menfind tonusul musculaturii prin contrac{ii izometrice. SANK Dezavantajele imobilizarii, mai ales cind se prelungeste, sin induce hipotrofii musculare de inactivitate ; determina redori articulare, uneori greu reductibile ; tulbura circulafia de intoarcere, aparind edeme gi tromboze venoase ; determina tulburiri trofice de tipul escarelor ; creeazi disconfort fizic si psihic pacientului. SAKKK Posturarea este atitudinea impusd unui segment, unei parfi a corpului sau a corpului in intregime scop profilactic sau terapeutic, pentru a preveni/corecta unele pozitii vicioase/deformari sau pentru a facilita u proces fiziologic. Durata posturarii este variabilé, dar ca regula generala ea trebuie repetati cu perseverent pind la objinerea rezultatului scontat. Oricum ar fi realizati pozitionarea, ea nu trebuie si provoace dureri cai pot la randul lor , s genereze noi contracturi. Posturile corective se adreseazi, desigur, doar parjilor moi, al cdiror {esut conjunctiv poate fi influente Corectarea devierilor osoase nu este posibila decat la copii si adolescenti in crestere. > corectivi, cu adresabilitate doar pirjilor moi la persoanele adulte cu diverse patologii: reumatism inflamat (poliartrita reumatoida, spondilitaanchilozanta), reumatism degenerativ (coxartroza, gonartroza lombosacralgia de cauzi mecanica, pareze sau paralizii centrale sau periferice etc Din punct de vedere tehnic, posturile corective pot fi + Libere sau autocorective sunt atitudini impuse pacientulti si adoptate voluntar de acesta, pentru corectare progresiva a limitarilor amplitudinilor articulare. Sunt indicate mai ales in retracfiile musculotendinoase. = nu necesita aparate sau instalatii; - solicita participarea pacientului la aextul recuparator; el trebuie constientizat asupra atitudinii vicioase pents a-si insusi efectuarea corecta a posturii, incdt aceasta si fie menfinuti, chiar dacd este neconfotabil ~ se utilizeaz mai ales pentru membrul inferior, - sedinfele se completeaz’ cu masajul parfilor moi, crioterapie, aplicafii de parafina © Posturarile autocorective folosesc greutatea unui segment sau a intregului corp, realizand: ~ posturari segmentare, menfinute prin greutatea unui segment sau a unui membru in totalitate, Se utilizeazi ¢ obicei pentru reducerea flexum-ului genunchiului. Se efectueazi mai ales din decubit ventral. Pentru aceast subiectul se pozifioneaza cu genunchiul in afara suprafefei de sprijin. Postura se menfine in medie 2-3 ore; ~ posturari realizate prin greutatea corpului; se efectueaz din pozitia sezind. De exemplu, intr-o redoare gleznei cu deficit de extensie se menfine sprijinul pe antepicior. Pentru aceasta, se utilizeazA doar o parte greutifii corpului, pe o durati de aproximativ 15-20 minute; cand postura nu este tolerati, se efectueaza i bazin cu apa. + Liber-ajutate - prin suluri, chingi ete sau realizate manual, Aceste posturari impun: - cunoasterea si respectarea biomecanicii articulare; - fixarea segmentului de membru nemobilizabil, pentru a evita interventia compensatorie a cestuia; fixarea ¢ poate realiza manual, pe un plan inclinat (pentru bra sau pumn), in chingi, mansoane rigide et Postura va fi precedatai de: - masaje cu efect decontracturant, care pot ameliora amplitudinea articulard cu eateva grade, dupa care postu se reevalueazii; - masaj transversal profund, care asigurd anestezia in timpul sedinfei, precum si ruperea aderenfelc periarticulare;4. Tehnici kinetologice folosite in recuperarea medicala ee + tracfiuni axiale manuale sau cu ajutorul scripetilor cu contragreutate, utilizate mai ales in contracturile periarticulare; - proceduti de termoterapie. Posturarile manuale reprezintd tehnica de electie pentru articulafi - membrului superior: pumn, degete, police; - membrului inferior: tibiotarsiene, mediotarsiene si subastragaliene. + Fixate —posturi exteroceptive-ce restabilesc mobilitatea articulard , intrebuingand aparate sau instalafii: -directe (sdculefi de nisip, suluri, perne), plasate proximal sau distal de articulatia mobilizata -indirecte, aplicate prin intermediul montajelor cu scripeti Aceste posturiri soliciti intens articulafia, de aceea se folosesc mai ales pentru articalatiile mari- genunchi si sold, pentru celelalte puténd fi chiar nefaste. Mentinerea nu depaseste 15-20 de minute > de facilitare. Posturitile induc efecte de facilitare asupra organelor interne. in vederea facilitirii unui proces fiziologic perturbat de boald, pozitionarea corpului intr-o anumiti posturd poate reprezenta un tratament de o anumita valoare. Dintre cele mai cunoscute $i utilizate posturi de acest fel amintim : ¥ Posturile antideclive sau proclive pentru promovarea sau blocarea circulatiei de intoarcere: + antideclive faciliteaza circulatia de intoarcere venoasd si limfatic& 1a nivelul extremitasilor si au rol profilactic sau curativ in edemele de staza. Pentru membrele inferioare se obfin cu ajutorul parfilor mobile si reglabile ale patului (in cazul bolnavilor spitalizati) sau cu ajutorul pernelor, sulurilor, astfel incat membrele inferioare si fie ridicate Ja 30? fafa de planul patului, Pentru membrele superioare se adopt voluntar sau cu ajutorul pernelor sau sulurilor, astfel {neat antebrajul si realizeze un unghi_ ascufit cu braful, iar ména s& fie in pozitie vertical. favorabila atit repausului, cét si evitarii edemului) - proclive faciliteaza circulatia arteriald in capilare si se objin prin mentinerea extremitijilor in sens gravitational. Y Posturile facilitatorii respiratorii - profilactice - previn instalarea unor afectiuni pulmonare secundare sc&iderii ventilatiei bazelor si zonelor hilare; astfel, in imobilizari la pat, trunchiul se va ridica treptat cu ajutorul unor perne asezate in trepte” sau se vor adopta pozitii de decubit lateral. Aceste posturi ale trunchiului favorizeaz& drenajul bronsic al diferitelor segmente pulmonare asigurnd o ventilajie mai bund. - terapeutice, de drenaj bronsic segmentele pulmonare afectat ete. Y Posturile de drenaj biliar favorizeazA eliminarea secrefiilor bronsice din lobii si az. de: bronste cronice, bronsiectazii, abces pulmonar Reguli : - relaxarea completa a bolnavului - respectarea stricta a limitelor fiziologice articulare - prudent si progresivitate + intercalarea de pauze corespunzaitoare intre sedinfe, pentru a evita aparifia contracturilor musculare de aparare Se aplic& de obicei la pat, utiliznd saculefi de nisip, perne, diverse plangete de lemn, plasate la nivelul articulatiilor sau segmentelor de membre. Reducerea atitudinilor vicioase prin aparate de postura nu permite intotdeauna o corectie total’, dar merita a fi incercata inaintea oricirei metode agresive. Indicayii : ~in ortopedie : cifoze, scolioze, epifiziteLl 4. Tehnici kinetologice folosite in recuperarea medicala nt ~ in neurologie (hemiplegii mai ales) au un rol preventiv - in reumatologie: spondilodiscite, poliartrita reumatoida (mai ales in timpul nopyii) Contraindicaii - in anumite faze ale unor afectiuni inflamatorii acute Tehnicile kinetice sta Contractia izomet Forfa pe care o dezvolté un muschi care cautd si deplaseze un obiect imobil este denumita ,,for izometrica" in timpul acestui travaliu, muschiul nu si-a schimbat lungimea (sau foarte putin), fibra muscula: si-a crescut tensiunea, fird si se scurteze. Contractia izometrici apare deci in cazul in care muschiul lucreas contra unei rezistenfe care depaeste fora actuala a sa. Se stie c&, pe masur ce rezistenfa opus unui mugchi creste, un numar tot mai mare de unitifi motor sunt recrutate in efortul de a invinge aceasta rezisten{. Cum in contractia izometricd rezistenfa este maxim. vor fi puse in tensiune toate fibrele musculare. Tensiunea musculard este maximi, ceea ce va conduce cresterea forfei musculare. Spre deosebire de contractia izotonic’, in care muschiul isi modified lungimea fibre ‘ira importante schimbari in tensiunea de contractie, in cea izometrica, din contra, crete tensiunea de contract la aceeasi lungime a muschiului. Prin izometrie se objine o rapida hipertrofiere a masei musculare, Contractia izometric& nu poate menfinutd mult timp, este obositoare, ea ,suspendénd” circulajia singelui din muschi, Durata repaosului trebu sa fie dublul duratiei contractiei izometrice. Relaxarea musculara Relaxarea muscular reprezinta starea invers& contracfiei musculare, end mugchiul isi pastreas fonusul muscular”, menfinut de activitatea permanenti a fibrelor intrafusale, in timp ce fibrele extrafusale sui relaxate. Relaxarea reprezinta 0 atenuare a oricarei tensiuni: nervoasé, psihicd, somaticd, cu realizarea unt echilibru optim tonico-emojional. Poate fi general’-proces legat de relaxarea psihica sau locali-proces legat ¢ un grup muscular, Mijloace de realizare: constientizarea starii de relaxare ca stare invers& contracfiei musculare posturarea segmentului in sprijin absolut respiratii ample din pozitii relaxante ‘masaj manual, scuturari ale membrului respectiv, vibratii ete stretching, tebnici de facilitare neuromuscular medicatie miorelaxanta pyaeEe Tehnicile kinetice dinamice Mobilizarea_pasiva se realizeaz4 fara travaliu muscular, cu ajutorul unei fore exterioare in momentul une inactivitafi musculare totale-determinati de boald- sau a unui maxim de inactivitate musculari-determinat volunti Condi de realizare a mobilizarilor pasiv: © executarea se va face numai de catre cadre bine instruite, cu cunostiin{e bune in domeniu © cunoasterea diagnosticului sia statusului functional al pacientul © Igiena salit: temperatura-18-20 grade C->comfort termic; izolare fonica sau fiziec chimica> comfort fizic si psihic;4. Tehnici kinetologice folosite in recuperarea medicala ees ‘© Terapeutul trebuie sa castige increderea pacientului colaborarea pacientului pentru realizarea acestei tehnici * Pozitionarea corecté, astfel ineat s& existe confort tehnic atit pentru terapeut eat si pentru pacient. Terapeutul va fi plasat de aceeasi parte cu segmentul de mobilizat, iar pacientul va urmiri cu privirea miscarea (important mai ales in patologia neurologic) * Prizele kinetoterapeutului au o importana particulard si trebuie si respecte unele indicafii generale: + intre mainile kinetoterapeutului nu trebuie sa existe decit articulatia de mobilizat, deoarece o articulatie nu se mobilizeaza prin intermediul altei articulatii; - prizele trebuie si utilizeze cel mai mare brat al pirghiei mobilizate (existi si exceptii); contrapriza, in schimb, este in apropierea articulati = locul de aplicare a prizei constituie un mod de facilitare sau inhibitie a unui grup muscular. * Mobilizare analitica: ~ sa fie antrenate pe rand articulatiile intr-un singur sens de miscare; ~ se va evita mobilizarea unei articulatii prin intermediul alteia; - mobilizarea = init - secundar a articulatiilor micis © Secventa miscarii-distal proximal; in reeducarea neuromotorie, aceasta secventa va fi inversa, adica in sensul in care se instaleaza controlul motor; © Respectarea regulii indoloritatii: manevre pana la limita durerii (exceptie face capsulita retractila). Nu trebuie sa provoace durere, pentru a nu declansa ,, reflexe de apdrare” musculard, care ar limita mai mult mobilitatea articular. Uneori, se forjeaz migcarea pentru intinderea {esuturilor, asigurdndu-ne insa de suportabilitatea pacientului. pregitirea prin aplicafii miorelaxante saw/si antalgice: electroterapie, masaj, termoterapie migcarea se va realiza pe directiile fiziologice de migcare are parametri de executie: fort, vitez,durati, frecvenfi, ce vor fi adaptate starii locale. Indicatii ~ in ortopedie-traumatologie: pentru combaterea redorilor articulare si pentru recuperarea amplitudinilor fiziologice de miscare = in neurologie (se aplic& precoce): pentru prevenirea atitudinilor vicioase, mai ales in spasticitate sau in dezechilibrele musculare din paralizii ~ in cardiologie : reprezinta baza reeducdrii post-infaret miocardic ~in reumatologie : se aplic& cu prudenta, dupa perioada de reactivare a puseului evolutiv Contraindicatii : = lanivelul articulatiilor foarte dureroase - la nivelul articulatiilor cu procese inflamatorii acute exudatele intra-articulare ~ in trombozele venoase Mobilizarea pasivé: puri asistati este cea mai folosits, implicdnd prezenfa terapeutului.. Modalitajile de realizare au fost prezentate la mobilizarile pasive Mobilizarea autopasiva reprezinta tehnica prin care pacientii isi mobilizeazA un segment prin intermediul celuilalt sinatos sau cu ajutorul unor scripefi. Necesiti supraveghere minima din partea terapeutului - se aplica a domiciliu sau in intervalele dintre sedintele de la sala; Modalitayi de executie: - prin presiunea corpului sau a unui segment al corpului4. Tehnici kinetologice folosite in recuperarea medicala Ee - prin acfiunea membrului sinatos - prin intermediul unei instalaii ,coarda-scripete” - prin intermediul unei instalajii de mecanoterapie Indicati: Redori articulare indiferent de cauza: -afectiuni articulare degenerative; -afectiuni articulare inflamatorii cronice (poliartrita cronica); -plegii (in faza spastica). Contraindicatii: -hiperlaxitate articulara; -afectiuni articulare acute sau durerile intense; -pacienti cu inteligenta limitata; ~ateroscleroza avansata. Mobilizarea pasivo-activa se realizeaza cand pacientul nu poate initia migcarea activ, fiind necesar un ajutor prima parte a migc&rii, restul cursei executand-o liber.(in mobilizarea activo-pasivat pacientul initiaza migcare dar are nevoie de ajutor pentru a o finaliza) Mobilizarea pasivi mecanicd Diversele sisteme mecanice de tip Zander, adaptate pentru fiecare articulajie si tip de migca: autopasiva realizeazi mobilizarea pasiva mecanica. in prezent acestea sunt mai pufin utilizate, intrucat pe lang avantaje, prezinté si unele dezavantaje. Angrenajele nu pot sesiza modificdrile survenite pe segment mobilizat, acfiondnd constant, indiferent de variajiile de forja ale pacientului, survenite in timpul contractis musculare. Din acest motiv, este de preferat asistarea de cAtre terapeut, a clrui man se adapteazi parametrile solicitarii, in functie de situafia concret4. De asemenea, in multe situafii, mobilizarea autopasiva este de prefer: {n locul aparatelor mecanice. Tractiunile reprezinté mobilizari in ax ale unui segment, putindu-se executa manual sau cu diferite instalajii Clasificare: a. tractiuni continue sau extensii continue se realizeaz’ cu ajutorul unor instalafii cu contragreutif areuti, scripefi, plan inclinat. Aplicarea tracfiunii continue se face prin brose transosoase, benzi adeziv la piele, corsete de fixafie, mansoane, ghete etc. Indicaii. - decoaptiti articulare, cu scop de scidere a presiuni ~ corectarea articulafiilor blocate si deviate in flexie - realinierea segmentelor osoase fracturate ~ intindere museulara Elementele caracteristice: forfa si durata, dependente de marimea segmentului, masa musculart intensitatea durerii intraarticulare, generatoare de durere i. tractiuni discontinue se realizeaza cu ajutorul unor instalafii, mainii terapeutului. Indicatii: - redori articulare - articulafii dureroase cu contractura muscular - procese inflamatorii articulare4. Tehnici kinetologice folosite in recuperarea medicala Eee ¢. tractiunile fixate alternativ reprezinta alternari intre tractiuni continue, cu forte fixe, prin care se intind — tesuturile moi si imobilizari (fixari) ale rezultatelor acestora, respectiv ale posturilor corective obtinute. Intervalul de timp in care se succed aceste doua momente este de circa 48 de ore, Indicatii: - corectia deviatiilor articulare date de cicatrici retractile - redori articulare generate de retracturi ale tesuturilor moi Mobilicarea forfati sub anestecie este apanajul medicului ortoped, cu scopul de a rupe aderenjele din parjile moi, Este o tehnic& ce implic& anumite riscuri cum ar fi: fracturile epifizare, smulgeri de ligamente, rupturi cutanate, iar odata ficuti, dup aproximativ 48 de ore trebuie inceputi mobilizarea pasiva, fcdndu-se in acest interval profilaxia edemului local articular. = Manipularea este o miseare forjat8, aplicaté direct sau indirect pe 0 articulatie sau un ansamblu de articulati, ~ care poarti brusc elementele articulare peste jocul lor fiziologic obisnuit, fru a depaisi limitele impuse de area lor anatomica. Este un impuls brusc,unic, care trebuie sA fie executat plecdnd de la sfargitul jocului pasiv normal. Tehnica generaldi a manipularitor 1. punerea in pozitie 2. relaxarea musculard prin aplicatii de caldurs, masaj zonal lent, prin netezire si petrisaj 3. punerea in tensiune sau mobilizarea incepe cnd exist un maxim de rezolutie musculari. 4, puseul manipulativ sau manipularea propriu-zisi este insofitd de cele mai multe ori de un eracment Conditit de executare ~ se face doar atunci cand pacientul este bine pregatit si schema in stea este bine precizati ~ de preferat se incepe pe acea directie de migcare libera, care este opusd celei mai dureroase diredfii - manipularea se va face monodirecfional sau combinatd cu o alts directie, in care migcarea este liber ~ se executd cu fermitate, scurt, incepand de la nivelul punerii in tensiune Mobilizarile active Ceca ce defineste aceasti migcare este implicarea contractiei musculare proprii segmentului ce se mobilizeazi. Dar, deoarece contractia muscular poate fi reflexa (involuntara) sau voluntar&, se vor deosebt 0— “Mobilizare activa reflexa si o mobilizare activa voluntari, nt U Mobilizarea activa reflexd este realizata de contractii musculare reflexe necontrolate si necomandate voluntar Ne pacient, aparand de fapt ca raspuns la un stimul senzorial in cadrul arcurilor reflexe motorii, Desigur ci ividul realizeaz& cA s-au produs in organismul lui aceste contracfii, desi el nu le-a comandat. Aceasti activitate motorie reflex poate fi stimulatd in mod dirijat si utilizata in scop kinetoterapeutic, pentru facilitarea sau ameliorarea unei migcéri sau posturi, Exist citeva metode de a provoca contractia reflexa prin : a) Reflexul de tnlindere (,,strerct-repiex"y: Tinderea brusca a unui muschi inervat determin’ contractia acéstuia pentru echilibrarea forjei de intindere. Dz se aplicd o forfa rezistiva contra efectului (migcarii) acestei contracfii, se realizeaz o tensiune crescut’ in mugchi, o contractie de calitate mai bun’. Concomitent, muschii antagonisti sint inhibafi pentru a permite miscarea determinat& de contracfie. Reflexul de intindere se datoreazi stimulrii fusurilor musculare. 4) Reactiile de echilibrare reprezinta o suit de reflexe ce se declangeaz4 in vederea restabilirii echilibrului corpului, cand acesta se pierde prin interventia unei forje exterioare, rea corpului se produc -o serie de migcari complexe, menite si-1 readuc’ in stare de echilibru, Aceste migedri sunt reflexe, involuntare. ¥4. Tehnici kinetologice folosite in recuperarea medicala c) Reflexele, de pozitie. Pozitia artostatici este menfinut printr-un joc continuu de contractii muscula declangate involuntar pe baza unor reflexe cu punct de plecare in muschi, labirint, structuri articulare, ca si perceptia cutanata (a tlpilor), in procesul de dezvoltare neuromotorie a copilului, un rol esential il joacd aceste reflexe de postur cum ar fi: reflexul cervical tonic simetric gi asimetric, reflexul labirintic tonic simetric gi asimetric, reactiile « indreptare (aliniere) etc. Toate aceste reflexe declanseazi contraciii musculare si migcdri involuntar concomitent cu relaxari ale grupelor musculare antagoniste. Pe aceste reflexe posturale se bazeazd o serie ¢ metode de recuperare neuromuscular’, cum ar fi spre exemplu metoda Bobath, ~~ Mobilizarea activa reflex reprezinta un mijloc de stimulare neuro-musculard in cazurile in care efort voluntar (mobilizarea activa voluntari) este ineficient. Realizarea in cazul parezelor a acestui gen de migcare ¥ intreine extensibilitatea muschilor, vascularizatia si troficitatea lor, va reduce spasticitatea pe baza inervafi reciproce gi va dezvolta stereotipuri. @ \Mobilizarea activa voluntard\ Definitie: Reprezint& un ansamblu de exercifii efectuate de pacientul insusi, care igi activeazd fu mod voluntar, Efectuarea mobilizarilor active impune pruden{a in progresia eforturilor, general, de fatigabilitate gi de natura muschilor interes Mobilizarile active se pot efectua in funcfie de gradul de solicitare a pacientului in trei grade « progresie, astfel : 4) Mobilizéri active asistate (activo-pasivé emul muscul- and cont de stare Se executa prin insumarea forfei musculare proprii cu o forfa exterioara, care facilites Aceasta poate fi: ajutorul terapeutului, sau diferite dispozitive de mecanoterapie (scripefi, arcut greutii, etc.) Exercifiile efectuate in sensul gravitafiei sunt tot exercifii active asistate. ) Mobilizari libere, féird rezistenta exterioard (activé-purdy Se executit numai contra-gravitafiei. Forfa depusé corespunde greutijii membrului de mobilizat, fiind maximf end membrul este plas: orizontal. Pot fi utilizate mai ales in scopul dezvoltarii abilitayii si coordon’rii migcarilor. (© Mobilizari active contra-rezistenta \ Rezistenfa exterioard se poate aplica in diferite moduri + xezisten{a_manuald aplicati de terapeut, sau de pacientul insusi (auto-opoziia : mai ales pentru micil articulatii ale mainilor) + rezistenfa prin incdrcare directa (sdculefi cu nisip, haltere, ete. + soripe{i i contragreutati adecvate, care realizeazA solicitari capabile si activeze toate unitafile motorii al muschiului tratat. ea Solicitarea musculara se face crescénd treptat contragreutatea si jindnd cont de greutatea optima ( greutatea maxima care poate fi mobilizati de 10 oi succesiv, cu o amplitudine prestabilita) Se recomanda ca aceste mobilizari s& fie precedate de o buna incalzire musculara, prin proceduri ¢ termoterapie. Dupa exercitiile de mobilizare se recomanda masaj sau dus-masaj, cu rol de relaxare muscular’.v 3. Masurare si evaluare in kinetoterapie MASURARE SI EVALUARE IN KINETOTERAPIE »Primul si ultimul act al medicului si kinetoterapeutului in procesul asistenfei de recuperare funcfionala este evaluarea” (Sbenghe T., 2008) 1 Stabilirea strategiei terapeutice este o problema dificila, in conditiile in care omul trebuie considerat un sistem dinamic complex, iar obiectivele generale ale kinetoterapici trebuie adaptate particularitatilor cazului determinate de: varsta, sex, temperament, stare psihica momentana, nivel de cultura si intelegere, capacitate de fort si multe alte variabile. Eficienta individualizarii tratamentului, rezultata din selectionarea, dozarea, ritmicitatea, secventialita- tea si asocierea mijloacelor, este evaluata printr-un sistem de masurare si apreciere. Masurarea recurge la dete antitative, prin care se atribuie valori numerice unor parametri, care __ apreciaza manifestarile tratamentului, mu itatile pacientului. Evaluarea somato-functionala Evaluarea somato-functionala vizeaza parametrii masurabili la intervale variabile de timp, unii chiar de mai multe ori in cursul sedintei de recuperare (de exemplu: puls, tensiune arteriala, frecventa respiratorie) mai ales cand survin modificari ale mijloacelor utilizate, si altii la intervale mai mari, deoaréce efectete Se instaleaza in timp: amplitudine articulara, forta musculara, prehensiune, mers etc. Evaluarea aparatului locomotor Evaluarea aparatului locomotor cuprinde: aprecierea nielului cresterii si dezvoltarii fizice, a prehensi- unii, mersului, a amplitudinii articulare si a fortei nmsculare. A. Metode subiective © Somatoscopia consta in examinarea vizuala a aliniamentului global si segmentar al corpului din fata, spate si profil, in stare statica si dinamica (mers). . Se efectueaza initial subiectiv, fara instrumente de masura si control. Cand se recurge la ajutorul acestora devine obiectiva. evaluarile globale si segmentare fiind in masura sa stabileasea un diagnostic precis al aliniamentului normal si al abaterilor de la aceasta. Pozitia ideala, din care se realizeaza evaluarea este stand: cu umerii relaxati, membrele superioare pe langa corp, palmele in pozitie intermediara de pronosupinatie, degetele usor flectate, barbia orizontala, privirea — anterior, membrele inferioare apropiate, genunchii extinsi, picioarele orientate anterior, calcaiele apropiate, varfurile usor sau chiar mai mult departate, fara sa depaseasca 45°, Somatoscopia generala apreciaza: ~ s{glura, care permite clasificarea subiectilor in normo-, hiper- si substaturali ~ starea de nutritie, care va conduce la etichetarea subiectilor in: normoponderali, hiper- si subponderali (aceasta clasificare este ulterior reevaluata, dupa determinarea greutatii corporale si raportarea acesteia la valorile stan- dard pe grupe de varsta, sex, si mediu sau determinarea indicelui de masa corporala: IMC=G/h?) - atjtudinea globala a corpului, pe care o apreciem ca normala sau deficienta - proportionalitatea intre ansamblul somatic si partile sale, dar si intre segmente - concordanta dintre varsta biologica si cronologica, prin aprecierea nivelului cresterii si dezvoltarii somatopon- derale, comparativ cu dezvoltarea Caracterelor endocrine si psiho-intelectuale ~ tegumentele si fanerele, apreciindu-se modificarile patologice ale tegumentelor, mucoaselor, parului si unghi lor (zone cu nevi pigmentari, mucoase palide, alopecie, unghii friabile etc.)3. Masurare si evaluare in kinetoterapie Cer EEEnEnEnEee een AS eee - elemente ale sistemului limfatic prin inspectie ~ tesutul celular subcutanat, apreciindu-se ,din ochi” grosimea si caracterul distributiei stratului adipos subeut nat - muschii scheletici, se apreciaza ca forma si relief in functie de: sex, varsta, biotip somatic, profesie, iar cazul sportivilor si in functie de sportul practicat - oasele se aproximeaza ca: dimensiuni, forma, eventuale sechele dupa rahitism, traumatisme sau alte boli, lip: unor segmente (agenezie) sau segmente supranumerare, de exemplu polidactilia - articulatiile, respectiv modificarile de: forma, volum, dezaxari, mobilitate articulara voluntara libera - motricitate spontana sau provocata ~ atitudinea in timpul examinarii, precum si elementele comportamentale capabile sa aduca informatii asupra 1 pului de activitate nervoasa superioara Somatoscopia segmentara consta in cercetarea caracterelor morfologice si functionale ale regiunilor, partilor segmentelor corpului, in mod metodic, de sus in jos, in urmatoarea succesiune: cap, fata, gat, trunchi, torac abdomen, membre superioare, spate, bazin si membre inferioare sau invers. Metode obiective Metodele obiective constau in: examinareaesomatoscopica instrumentala_a aliniamentului corpulu linic general, examen radiologic si © Examinarea somatoscopica instrumentala a aliniamentului se realizeaza cu: firulcu plumb, la care raportarile se fac doar pe verticala cadrul antropometric de simetrie (CAS), la care raportarile se fac atat pe verticala cat si pe orizontala Cadrul antropometric de simetrie are dimensiuni de 2m inaltime si tm latime, find impartit in patra cu latura de 10 cm. Verticala din mijloc, de la punctele zero (00) se suprapune liniei mediane a corpul Examinarea somatoscopica instrumentala se realizeaza: din spate, profil si fata. — Examinarea din spate. In aceasta examinare, aliniamentul corpului_este ideal, cand linia mediana a cadrult antropometric de simetrie (verticala 00) coincide cu axa de simetrie a corpului, care trece prin: vertex, protube ranta occipitala externa, apofizele spinoase ale vertebrelor cervicale, toracale, lombare, pliul interfesier, prints epicondilii femurali interni, maleolele tibiale si se proiecteaza in mijlocul bazei de sustinere. Verticala trebuie sa fie echidistanta fata de: relieful median al calcaiclor, gambelor si coapselor, fata de scapule si coincide cu linia mediana, a trunchiului si capului, + La aceasta verticala se raporteaza 0 serie de lini orizontale care unese: - marginea inferioara a lobilor urechilor - extremitatile acromiale (biacromiala) - spinele omoplatilor (bispinoasa) si trece prin apofiza spinoasa a vertebrei T3 - varfurile omoplatilor si trece prin apofiza spinoasa a vertebrei T7 ~ erestele iliace (bicreta) + trohanterele mari (bitrohanteriana) - maleolele tibiale (bimaleolara). Toate aceste linii trebuie sa fie perpendiculare pe verticala zero (00), dar si paralele intre ele si cu orizontala cadrului antropometric de simettie,3. Masurare si evaluare in kinetoterapie Se esse Nd «Examinarea din profil. In aceasta examinare, postura corecta ideala se realizeaza cand verticala zero (00) a CAS-ului coincide cu axa de simetrie a corpului, care trece prin: ~ vertex ~ lobul urechii - articulatia umarului - marele trohanter al femurului - usor anterior fata de mediana genunchiului - usor anterior fata de maleola laterala - la nivelul proiectiei cutanate a interliniei articu *Bxaminarea din fata, in aceasta examinare, aliniamentul corpului este ideal, cand verticala liniei de simetrie a ~ corpului coincide cu verticala zero (00) a cadrului antropometric de simetrie care trece prin: = mijlocul fruntii - mijlocul nasului - mijlocul buzelor tr - mijlocul barbiei - mijlocul stermului - ombilic - mijlocul simfizei pubiene - printre condilii femurali interni si maleolele tibiale si se proiecteaza in mijlocul bazei de sustinere. La aceasta verticala se raporteaza urmatoarele linii orizontale: - bisprancenoasa - biacromiala - bimamelonara (la barbati) ~ bicreta -bispinoasa (spine iliace antero-superioare) - bitrohanteriana - bimaleolara Toate aceste linii trebuie sa fie perpendiculare pe verticala zero (00) si paralele intre ele si cu orizonta-la cadrului antropometric de simetrie. + Gf Jeo FAG Exameunul clinic general va fi precedat de anamneza medicala, prin care se obtin date despre: varsta, sex, _ stare civila, conditii de viata si mediu, antecedente personale si heredo-colaterale, precum si date privind istoricul boli 5 Este efectuat de medic si consta in palpare, percutie si auscultatie. Inspectia din pozitie ortostatica reprezinta practic examenul somatoscopic. Examenul radiologic completeaza sau precizeaza datele examenului clinic. Astfel, se pot depiste aspecte mor- fologice si dimensionale legate de: forma, dimensiunile oaselor, raporturile articulare etc. Somatometria reprezinta un ansamblu de masuratori antropometrice pe baza carora, prin calcularea unor indi specifici se apreciaza niveltl de crestere si_gradul dezvoltarii fizice. Utilizeaza repere antropometrice strict cutanate sau proiectii tegumentare ale unor elemente scheletale reprezentate de: - Vertex - punctul cel mai inalt de pe craniu, cand subiectul este in ortostatism si mentine capul in rectitudine - Trichion - punctul de pe linia mediana, aflat la intersectia fruntii cu scalpula - Glabela - proeminenta situata pe linia mediana a fetei, intre arcadele sprancenoase3. Masurare si evaluare in kinetoterapie Tiblale. (medale) Nbisie (laterale)3. Masurare si evaluare in kinetoterapie ni - Fosa temporala - depresiunea de pe fata laterala a capului, situata extern de arcada sprancenoasa - Zigion - punctul situat pe partea laterala a fetei, inferior de fosa temporala, la nivelul arcadei zigomatice = Gnation - cel mai jos punct al mandibulei, situat pe linia mediana a fetei - Menton - punctul cel mai anterior de pe corpul mandibulei ~ Gonion - punctul latero-inferior al mandibuiei, situat la nivelul unghiului mandibulei + Opistocranion - situat la nivelul protuberantei occipitale externe - Nasion - situat la intersectia proceselor nazale ale frontalului cu oasele nazale - Suprasternal - punctul superior al manubriului stemal (incizura jugulara), pe linia mediana - Mezosternal - situat pe fata anterioara a sternului la jumatatea distantei dintre punctul suprasternal si xifion - Xifion - corespunde extremitatii inferioare a sternului, respectiv apendicelui xifoid - Omfalion - punctul situat in mijlocul ombilicului - Acromial - extremitatea cea mai laterala a apofizei acromiale (Martin si Seller) - Epicondiliar humeral - proeminentele laterala si mediala ale epifizei distale humerale = - Radial - punctul ce! mai lateral al capului radial ~ - Stilion - punctul cel mai distal al procesului stiloid al radiusului (lateral) si ulnei (medial) - Dactilion - punctul distal al degetului mijlociu (medius), cand membrul superior este liber pe langa trunchi, iar degetele sunt in extensie ~ Metacarpian ulnar - punctul cel mai medial al capului metacarpianului V, cu degetele abduse - Metacarpian radial - punctul cel mai lateral al capului metacarpianului I, cu degetele abduse - Simfizar - marginea superioara a simfizei pubiene pe linia mediana - Sacral - punctul situat pe linia mediana a bazei sacrului ~ Gluteal - punctul posterior cel mai proeminent al regiunii fesiere - Hiocretal - punctul cel mai lateral al crestei iliace - Iliospinal - partea inferioara a varfului spine’ iliace antero-superioare - Trohanterion - punctul supero-lateral situat pe trohanterul mare - Epicondiliar femural - proeminentele laterala si mediala ale epifizei distale a femurului - Tibial - proeminentele supero-mediala si supero-laterala ale epifizei proximale a tibiei ~ Sfirion tibial - varful distal al maleolei mediale (tibiale) + Sfirion fibular - varful distal al maleolei laterale (fibulare) - Pterion - punctul posterior al calcaiului, cand subiectul este in ortostatism, cu greutatea corpului egal distribu- ita pe ambele picioare - Acropodion - punctul anterior al piciorului, corespunzator degetului I sau Il, cand subiectul este in ortostatism, cu greutatea corpului egal distribuita pe ambele picioare - Metatarsian tibial - punetul cel mai medial al capului meta-tarsianului I, cand subiectul este in ortostatism ~ Metatarsian fibular - punctul cel mai lateral al capului meta-tarsianului V, cand subiectul este in ortostatism @0Masuratorile antropometrice se sistematizeaza in: i Jenginidingle: inaltimea, bustul, capul, gatul, lungimea membrelor inferioare, superioare, in — samblu si pe segmente (coapsa, gamba, picior, brat, antebrat si palma) - dimensiuni ersale:-diametrul bitemporal, bizigomatic, anvergura, diametrul biacromial, tora- cic, biepicondiftar (femural si humeral), bistiloidian, bicret, bispinal, bitrohanterian, bimaleolar, latimea palmei, piciorului e- dimensiuni gagitale: diametrul anteroposterior al capului, toracelui, sacro-pubian - Simonson eS imetre ale capului, gatului, toracelui, abdomenului, bratul coapsei, gemunchiului, gambei, gleznei, talia ¢- dimensiuni ale masei somatice: grgiate si compozite e- determinarea plicilor ~ «- date fiziometrice: forta dinamometrica a flexorilor mainii, umerilor si a extensorilor lombari ai trunchiuluie aaa ae , antebratului, soldului, ~ Compas~3. Masurare si evaluare in kinetoterapie Masuratorile antropometrice se efectueaza cu: taliometru (pentru inaltime, bus), banda metric compas, caliper, rigla gradata, echer. + Dimensiuni longitudinale: ~ Inaltimea (statura sau talia) - se masoara intre vertex si planul plantelor. Subiectul se va pozitiona in stand ¢ spatele langa un perete; vertexul se marcheaza cu un echer: o cateta se aplica pe vertex, iar unghiul drept ¢ perete Bust alti ~ Lungimea gatului - intre menton si punctul suprasteral Lungimea membrului superior - intre punetul acromial si dactilion (punct digital); membrul superior este f langa trunchi, cu palma in supinatie ~ ~ Lungimea bratului - intre punctele acromial si radial ~ Lungimea antebratului -intre punetul radial si stilion - Lungimea palmei - intre mijlocul pliului distal al incheieturii mainii (care va fi mai intai evidentiat prin flex mainii pe antebrat) si dactilion - Lungimea membrului inferior - inte punctul iliospinal si sfirion tibial; subiectul este pozitionat in stand se decubit dorsal, cu membrele inferioare in extensie - Lungimea coapsei - intre trohanterion si punctul tibial lateral - Lungimea gambei - intre punctul tibial lateral si sfirion fibular ~ Lungimea piciorului - se masoara in pozitie ortostatica, intre punctele pterion si acropodion se masoara intre vertex si linia biischiatica; cu subiectul in pozitia asezat, se va proceda ca in caz: *Dimensiuni transversale (latimi) - Anvergura - intre punctele digitale (dactilion); subiectul adopta pozitia stand cu membzele superioare abduetie de 90° din umeri, coatele extinse, palmele in pozitie intermediara - Latimea palmei - intre punctele metacarpian radial si ulnar, cu degetele abduse - Latimea piciorului - intre punctele metatarsian tibial si fibular - Diametrul bigonial - intre punctele goniale (unghiul mandibulei) ~ Diametrul bizigomatic - intre punctele zigion - Diametrul bitemporal - intre fosele temporale - Diametrul biacromial - intre punctele acromiale, cu subiectul in pozitia stand si membrele superioare pe lang trunchi, Examinatorul se plaseaza in spatele subiectului ~ Diametrul toracic (transvers) - intre fetele laterale ale toracelui, 1a intersectia liniei medioaxilare cu puncti costal cel mai proeminent (coasta a-5-a). Masuratorile se efectueaza la sfarsitul unei expiratii normale - Diametrul bicret (iliocretal) - intre portiunile cele mai laterale ale crestelor iliace - Diametrul bispinal (biiliospinale) - intre spinele iliace antero-superioare - Diametrul bitrohanterian - intre punctele trohanteriene, care vor fi mai intai evidentiate; subiectul este i ortostatism, cu calcaiele apropiate; - Diametrul biepicondiliar femural - intre epicondilul medial si lateral al femurului; masuratoarea se realizeaz cand subiectul este in pozitia asezat, iar gamba face cu coapsa un unghi de 90° - Diametrul bimaleolar - intre punctele cele mai proeminente ale sfirioanelor tibial si fibular - Diametrul biepicondiliar humeral - intre epicondilul medial si lateral al humerusului; subiectul este i ortostatism, cu bratul pe langa trunchi si cotul flectat la 90° - Diametrul bistiloidian - intre apofizele stiloide ale radiusului si ulnei » Dimensiuni sagitate: - Diametrul antero-posterior al capului - intre glabela si protuberanta 0% subiectul in ortostatism, cu capul in pozitie verticala - Diametrul antero-posterior al toracelui - intre punctul mezo-sternal si apofiza spinoasa vertebrala corespur zatoare planului orizontal al compasului ipitala externa (opistocranion.L 3. Masurare si evaluare in kinetoterapie ——————— - Diametrul sacro-pubian - intre punctele sacral (baza sacrului) si simfizar (simfision) Dimensiuni cireulare (perimetre) ~ Perimetrul capului - intre opistocranion si glabela, fara a trece banda metrica peste urechi - Perimetrul gatului - se masoara in portiunea cea mai subtire, exact deasupra proeminentei cartilajului tiroid in partea anterioara a gatului (marul lui Adam). Capul trebuie sa fie in rectitudine si muschii gatului relaxati - Perimetrul toracelui ) in repaus - se masoara in portiunea cea mai mare, respectiv sub axila; banda metrica se plaseaza posterior sub varful omoplatilor, iar anterior la baza apendicelui xifoid, in cazul barbatilor, si la nivelul articulatiei coastei a 4-a cu sternul la femei. Subiectul trebuie sa respecte urmatoarele condit ~ sa respire linistit abdominal ~ sa.nu priveasca modul de realizare a masuratorii (se poate modifica pozitia toracelui) Masuratoarea se executa astfel: Subiectul in stand, cu spatele la examinator abduce usor bratele, pentru a permite plasarea bandei metrice transversal, la inaltimea indicata. Un capat al benzii metrice se fixeaza anterior (vezi reperele) si in timp ce subiectul coboara incet bratele, examinatorul apropie celalalt capat al benzii metrice, care va incrucisa capatul fixat Ty oR mi lat | — A re A 7] ‘| lahe Glubea Glezna ») in inspiratie - se masoara cu banda metrica in aceeasi pozitie ca si in repaus; subiectul inspira profund si umfla pieptul la maxim, dar fara sa incordeze sau sa scoata in evidenta muschii pectorali si axilele ©) inexpiratie - se masoara cu banda metrica in aceeasi pozitie ca si in repaus, dar dupa o expiratie profunda - Talia - se masoara in apnee postexpiratorie, in portiunea cea mai subtire a trunchiului, situata deasupra ombilicului si mai jos de ultima coasta - Perimetrul abdominal - se masoara pozitionand banda metrica orizontal, la nivelul omfalionului = Perimetrul bratului relaxat - se masoara prin plasarea benzii metrice la jumatatea distantei dintre punctul acromial si cel radial; membrul superior - este relaxat pe langa trunchi - Perimetrul bratului in flexie si incordat se masoara dupa pozitionarea bratului in flexie de 45°, a antebratului in supinatie si a cotului in flexie do 90°, cu banda metrica plasata ca in cazul precedent; subiectul este incurajat sa contracte la maxim bicepsul3. Masurare si evaluare in kinetoterapie nS ~ Perimetrul antebratului - se masoara la nivelul cel mai proximal, nedepasind 6 cm de la punctul radial; membrul superior este langa trunchi, cu antebratul orientat in supinatie - Perimetrul incheieturii mainii (articulatiei pumnului) - se masoara la nivelul proceselor stiloide ale radiusului si ulnei - Perimetrul gluteal (sold) - banda metrica se pozitioneaza la nivelul punctului gluteal, iar anterior la nivelul simfizei pubiene - Perimetrul coapsei - banda metrica se pozitioneaza orizontal, exact sub fese (pliul subfesier). Se va masura cand subiectul este in ortostatism, cu membrele inferioare usor departate si greutatea corpului egal distribuita pe ambele picioare - Perimetrul genunchiului - banda metrica se pozitioneaza orizontal peste mijlocul patelei; muschii coapsei trebuie sa fie relaxati, genunchii extinsi, greutatea corpului egal distribuita pe membrele inferioare - Perimetrul gambei - se masoara in zona cea mai proeminenta evidentiata, mai intai, prin ridicarea subiectului pe varfuri Perimetrul maleolar sau al gleznei - se masoara in partea cea mai ingusta a gambei, deasupra punctului sfirion tibial. Vazuta din profil, din cauza formei ovale a piciorului, glezna este putin sub imaginea celui mai ingust punct. Masuratorile se efectueaza cu subiectii in pantaloni scurti, bustul gol, cu banda metrica in contact usor cu pielea, fara sa atame, dar si fara sa stranga. Determinarea plicilor: Determinarea plicilor se realizeaza pentru aprecierea compozitiei corporale. Plica include un dublu strat, al pielii si al tesutului adipos sub-cutanat, nu si muscular, Plica se formeaza prin ciupire intre police si dex; se strange ferm si se mentine pe tot parcursul masuratorii. Se masoara cu caliperul plasat cu muchiile 1a lem de police si index. - Plica tricepsului - este verticala, se marcheaza pe fata posterioara a bratului, la jumatateoa distantei care uneste punctele acromial si radial - Plica bicepsului - se procedeaza in acelasi mod, ca in cazul pli fata anterioara a bratului - Plica subscapulara - se realizeaza oblic in jos si lateral fata de unghiul inferior al scapulei; are un unghi de 45° fata de orizontala - Plica iliocreta - se realizeaza pe linia medio-axilara, deasupra crestei iliace; are directie oblica, antero-inferi- oara; - Plica supraspinala (suprailiaca) se realizeaza la Tem deasupra spinei iliace antero-superioare; are directie oblica spre linia axilara anterioara - Plica abdominala - este verticala si se realizeaza la Sem lateral de ombilic - Plica coapsei - este verticala si se realizeaza pe linia mediana a fetei anterioare a coapsei, la jumatatea distantei intre pliul inghinal si marginea superioara a patelei, Subiectul adopta pozitia asezat, in care gamba realizeaza cu coapsa un unghi de 90° a - Plica gambei - este verticala, si se realizeaza pe linia mediana a fetei mediale a gambei, la circumferinta cea mai mare estimata; subiectul adopta pozitia asezat, in care unghiul dintre gamba si coapsa este de 90°. tricepsului, masuratoarea efectuandu-se pe Evaluarea prehensiunii. Pyehensiunea este un gest precis, adaptat, constientizat sau reflex, care pe ba- za informatiilor instantanee tactile, extero- si proprioceptive, se automatizeaza prin repetare si determina co- ordonarea optima a mainii pentru prindere sau apucare. ” Dupa Littler, mana este divizata in 3 elemente de miscare: - raza 1, policele - prin articulatia in sa si cei 9 muschi proprii celelalte metacarpiene si astfel, policele poate fi opus degetelor II-V - raza 2, indexul - prin cei 7 muschi proprii, poate fi mobilizat independent fata de celelalte trei degete metacarpianul I este independent fata de3. Masurare si evaluare in kinetoterapie ——— Razele 1 si 2 formeaza 0 unitate functionala pentru ac participa in mica masura si degetul III (mediusul) raza 3 - este formata din degele II-V si metacarpienele corespunzatoare Legatura functionala dintre aceste 3 raze asigura prehensiunea de forta, Ea este evidentiata de redoarea in extensie a inclarului care fave imposibita-;strangereairpumn” a celorlalte degete. Aceste 3 raze de miscare sunt grupate in jural unei umitati centrale stabile, reprezentata de: randul distal al carpienelor, metacarpienele IT si III si musculatura aferenta: muschiul flexor radial al carpului muschii extensor radial al carpului - lung si scurt. itati de prehensiune fine, precise, la care Tipuri de prehensiune * Prehensiunea terminala se realizeaza intre extremitatea pulpei policelui, aproape de unghie, si extremitatea pulpei fiecarui deget, tot aproape de unghie, mai ales a indexului. Este o priza bidigitala fina. Testul de eficacitate consta in apucarea unui ac sau bat de chibrit aflat pe o masa, * Prehensiunea subterminala se realizeaza intre pulpa policelui si pulpa altui deget cand este bidigitala sau bipulpara si intre pulpa policelui si pulpele altor 2 degete cand este tripulpara. Este mai des utilizata in activitatiile cotidiene si permite sesizarea unor obiecte mai groase care pot fi apucate cu 2 sau 3 degete. Testul de ficacitate pentru priza bidigitala: incercarea de a smulge o foaie de hartie tinuta intre aceste 2 degete. ‘* Prehensiunea subtermino-laterala se realizeaza intre pulpa policelui si fata laterala a altui deget, in special a indexului (cand este o priza bidigitala). Realizam aceasta priza cand numaram banii, cand rasucim o cheie in broasca-de aceea se mai numeste si “priza de cheie”. Este mai puternica decat celelalte prize bidigitale, deoarece indexul se sprijina pe celelalte degete. P si tridigitala si se realizeaza intre pulpa policelui, pulpa indexului si fata laterala a mediusului->pensa de scris. + Prehensiunea police-digitopalmara sau prehensiunea palmara se realizeaza intre palma, police si degetele 2-5; este 0 priza de forta care se aplica in jurul unor obiecte grele, voluminoase. Daca volumul obiectului este prea mare, atunci forta de prehensiune scade.3. Masurare si evaluare in kinetoterapie * Prehensiunea digitopalmara se realizeaza intre palma si degetele 2-5; este o priza de forta care se aplica in jurul unor obiecte mai putin voluminoase decat precedenta si permite manuirea volanului, agatarea de o bara, Se utilizeaza mai rar, de obicei la inceputul actiunii respective, dupa care se aplica si policele. © Prehensiunea latero-laterala se realizeaza interdigital, intre fetele laterala si mediala a 2 degete apropiate (de obicei index si medius). Este utilizata de fumatori; este o prehensiune secundara care devine pretioasa in absenta policelui Evaluarea mersului. Mersul este definit ca deprinderea.motrica prin care se realizeaza in mod obisnt locomotia corpului omenesc. Activitate motorie initial voluntara, mersul devine prin exercitiu involuntar, aute mat, stereotip. eMersul-consta din dezechilibrari si reechilibrari permanente, prin care corpul se adapteaza suprafet de sprijin si mediului inconjurator, pastrand permanent contactul cu suprafata pe care se efectueaza deplasarea Mersul influenteaza functiile respiratorie si circulatorie, produce relaxarea generala a organismului contribuie, in cazul copiilor, la formarea unei posturi corecte. Mecanismul mersului consta din miscarea intregului corp: cap, trunchi, umeri, membre superioar bazin si membre inferioare. In mersul normal, membrele inferioare se deplaseaza alternativ si constant, realizané fuuctia de sprij si propulsie. @Elementele mersului normal: a) Suportul antigravitational al corpului este asigurat de reflexele antigravitationale, care realizeaza extens trunchiului, coapselor si genunchilor; aceste reflexe sunt influentate de pozitia capului si gatului ) Pasitul, componenta de baza a mersului, are centrul reflex in mezencefal, stimulii declansatori fiir reprezentati de: ~ contactul plantei cu o suprafata plana ~ inclinarea corpului, dintr-o parte in alta, la transferal greutatii de pe un membru inferior pe celalalt ©) Echilibrul consta in pastrarea balansului si a directiei miscarii. Pozijia centrului de greulate al corpului + modifica in permanenta, odata cu transferul greutatii de pe un membru inferior pe altul 4) Propulsia este realizata prin inclinarea anterioara si laterala a corpului, inaintea sprijinului pe un membt inferior. ‘Mersul, ca si postura, necesita in permanenta informatii vizuale, functii vestibulare si proprioceptive normale, informatiile proprioceptive Unie ge: mers find de maxima importanta *Termenul indisolubil legal de mers este paswi. Pasul este, dupa Littre, distanta care separa cele doua calcaie, cand picioarele sunt in sprijin pe sol, deci intervalul dintre doua sprijine. Dupa Marey, este un dublu_ pas, care corespunde unei serii de miscari efectuate intre doua pozitii identice ale corpului. Distanta dintre calcaiul (talonul) aceluiasi picior, intre doua pozitii ; identice ale corpului, reprezinta Jungimea pasului si are la adultul cu talie ¢ normala o, valoare de 70-80cm. ° Largimea pasului este distanta care separa calcaiul de linia de mers |e... .qeu si are o valoare medie de 5-6 em. Javenor ¢ Unghiul pasului este format de axa longitudinala a piciorului cu linia mersului si are aproximativ 15°. «Cadenta mersului (tempo-ul) reprezinta numarul de pasi efecfuat pe eae unitatea de timp. In mersul normal, cadenta este in jur de 70-80.pasipe | ( i rn “* Viteza mersului_reprezinta distanta parcursa in unitatea de timp si Y Unghiul pase Lungimea pasulut3. Masurare si evaluare in kinetoterapie ES este in medie de 4 kilometri pe ora, Mersul norma? urmieaza cea mai scurta distanta dintre doua puncte, deci o linie dreapta. In mers se activeaza 1/6 - 1/7 din musculalura scheletica: - muschii propulsori reprezentati de flexorii degetelor, extensorii gleznelor, genunchilor si soldurilor = muschii balansului (faza oscilanta), reprezentati de extensorii degetelor, flexorii piciorului, flexorii si extenso- ri genunchilor, flexorii soldurilor ~ muschii care, asigura transferul greutatii corpului si deplasarea bazinului in cele trei planuri: abductorii, rotatorii intemi si extensorii soldului, pe de o parte, si rotatorii trunchiului pe de alta parte - muschiii care mentin directia anterioara a capului: muschii trunchiului superior si rotatorii capului—_*, Succesiunea intrarii lor in actiune este dependenta de intaltimea si lungimea fiecarui pas, de integrita- tea lor, a organelor de simt si a centrilor nervosi superiori. } = faza 1 - de amortizare - incepe atunci cdnd piciorul anterior ia contact cu solul pria intermediul cAlcdiului si dureaz& pana la momentul verticalei piciorului de sprijin ~ faza 2 - momentul verticalei piciorului de sprijin - este 0 faz de durata foarte scurti in care sprijinul se realizeazd pe un singur membru inferior, corpul prezentind indljimea maxima; centrul general de greutate are pozitia cea mai inalta (din timpul mersului) si se deplaseaz usor lateral ctre piciorul de sprijin - faza 3 - de impulsie - dureazi pin’ 1a desprinderea de pe sol a piciorului de sprijin si se realizeaza prin rularea plantei, corpul prezentand indlfimea minima; cand intervine oboseala, se Temarc& cresterea duratei acestei faze; de asemenea, centrul general de greutate este cel mai coborat; aceasta faz delimiteaz schimbarea piciorului de sprijin, sfarsitul acesteia gasind corpul propulsat spre inainte si in sus cu o scurt& perioada de sprijin bilateral - faza 4 - faza pasului posterior al piciorului oscilant - dureazi de 1a desprinderea varfului piciorului membrului inferior de sprijin de pe sol pana in momentul trecerii sale la verticald; are loc o slaba oscilajie in articulatia soldului si inceperea flexiei genunchiului a gleznei = faza_§ - momentul verticalei piciorului oscilant - se caracterizeazA prin trecerea membrului inferior oscilant pe la vertical, cu genunchiul in usoard flexie, intersectind astfel celdlalt membru inferior - = faza 6 - pasul anterior al piciorului oscilant completeazA oscilatia inceputi in faza 4, prin ducerea membrului inferior oscilant spre inainte, extinzdind genunchiul; faza se intinde pana la contactul cu cilcdiul, moment ce reprezint inceperea unui nou pas dublu Fazele mersului: Tipuri de mers patologic Mersul_cerebelos (ebrios) apare in leziuni cerebeloase; cu baza larga de sustinere, memebrele superioare departate de corp, cu tendinta de deviere in toate directiile. Mersul cosit apare in sindromul piramidal in faza spastica (sechelara); este datorat spasmului cu predominanta pe extensori la nivelul memebrelor inferioare, care nu mai permite flexia genunchiului (inertiala, nu activa), ceea ce se compenseaza printr-o miscare de circumductie a membrului afectat. 13. Masurare si evaluare in kinetoterapie ———— Mersul_leganat (de rata) apare in distrofii musculare progresive; datorat atrofiilor musculaturii centur pelviene, cu inclinarea trunchiului de partea opusa la fiecare pas. Mersul leganat mai apare freevent si faze avansate ale sarcinii = laxizarea articulatiei simfizare. Mersul_pendulant apare in sindroame bipiramidale (leziuni pe ambele emisfere); cu doua carje, altenar sprijinul pe acestea cu sprijinul pe memebrele inferioare si spasticitate accentuata, Mersul stepat apare in paralizia nervului sciatic politeu extern; cu imposibilitatea flexici dorsale a piciorului aplicarea plantei pe sol incepand cu varful. Poate exista si o inclinare compensatorie a bazinului de aceea parte, Mersul talonat apare in stati cu tulburari mari de sensibilitate profunda; pacientul ridica dezordonat picioare azvarlindu-le inainte, calca pe calcai. Mersul Parkinsonian este lent, cu pasi mici si taréji. Compul este rigid si lipseste balmsul fiziologic membrelor superioare. Mersul dansant. Exista mers tipic dezordonat disimulat de bolnav intr-un mers topait ce seamana cu dansul mersul din COREE. Poate fi datorat: a. formei acute in reumatism poliarticular acut b. formei degeneratis cronice congenitale = COREEA HUNTINGTON. E un mers cu pasi inegali pe fond de kipotonie, picioa: aruncate la diferite distante insotite de miscari largi hipotone ale membrelor superioare si capului pe ce bolnavul incearca sa le integreze in mersul topait. Mersul_, tabetiform” este in zig-zag controlat cu privirea, bolnavul izbeste solul cu cilediele, exacerbaindu- astfel senzatiile mioartrokinetice deficitare. Mersul antalgic (schiopatat) este determinat de durere. Incercarile de a sustine greutatea determina raspunsu spinale care inhiba mersul normal. Faza de atitudine a extremitatii dureroase este scurtata semnificativ, Faza ¢ balans a partii contralaterale produce un pas scurt sau mers antal gic. Mersul Trendelenburg este observat in bolile soldului. Trunchiul se balanseaza pe piciorul afectat. Dac conditia este bilaterala trunchiul se balanseaza de pe o parte pe cealalta. Cauza este slabiciunea abductorile coapsei responsabila pentru mentinerea echilibrului pelvisului in timpul fazei de balans. Copilul cu boala Legy Calve-Perthes sau alunecarea capului femural poate prezenta acest tip de mers. © Aprecierea funcjionalititii aparatului locomotor implica testarea articulard si musculard. Aceas teslare este necesari atdt pentru stabilirea diagnosticului reabilitaiv (esential pentru conceperea unui progras kinetoterapeutic adecvat), cat si pentru evaluarea rezultatelor objinute in urma recupera Testingul articular si muscular reprezinti o modalitate obiectiva de apreciere a gradului de mobilitate unei articulafii gi, respectiv, a valorii funcfionale a unui muschi. Testingul articular consti in determinarea amplitudinii miscdrilor articulare prin metoda goniome tried. Aceasta utilizeazi un dispozitiv gradat (goniometru) cu ajutorul c&ruia se pot misura unghiurile dint segmentele osoase care compun articulafia respectiva. Valorile rezultate se exprima sub forma unui bilany articular, care se raporteaza la valorile normale amplitudinii de miscare articulara. in testingul articular, parametrul cel mai important este constituit de unghiul util amplitudinea de miscare articular minima, necesar pentru realizarea unei gestualitati eficiente. Testingul muscular consti in evaluarea contractiei musculare, care permite stabilirea valorii functic nale a unui mugchi, sau a unei grupe musculare. Valorile rezultate se exprima sub forma unui bilan muscular, forfei musculare, Bilanful muscular se poate determina in condiii optime numai daca mobilitatea articulara este pistrat? Metodologia de testare unanim acceptata este cea propusd de Fundatia Nafionala de Paralizie Infantil din $.U.A., conform urmatoarei scale : = fra contractie 1 =contracie minima, care nu permite executarea nici unei miscéri (valoarea forfei musculare este 10% din valoarea normalai) 2= miscare posibila numai prin eliminarea gravitatici (25%) care reprezint are se raporteaza la valorile normale alea 3. Masurare si evaluare in kinetoterapie 3 = miscare posibila contra gravitafiei, dar nu si contra unei rezistenfe (50%) 4= miscare posibilé contra gravitatiei plus o rezistengé medie (75%) ” 5 =miscare posibild contra gravitafiei plus o rezistenfa puternicé (100%) Bilangul muscular are o importanga deosebit’ in neurologie si recuperarea neuromotorie. Dinamometria este 0 metoda obiectiva prin care se evalueaza forta maxima de contractie a unui grup muscular. Unitatea de masura folosita este lossaoul fora. Dinamometria ofera date concrete despre castigil functional si nu numai, Avand in vedere ca forta maxima depinde in mare masura de capacitatea de concentrare corticala a excitatiei si de motivatie, vom obtine in mod indirect informatii despre aceste procese neuropsihice. Cand se constata scaderi ale fortei musculare, valorile maxime evaluate se refera la valorile maxime ‘momentane. Masuratorile, efectuate in dinamica, permit aprecierea castigului functional considerat indicator al cficientei tratamentului. Important este ca determinarile succesive sa se realizeze la acelasi unghi articular, iar valorile obtinute sa fie interpretate prin raportare atat la valorile standard, cat si la cele inregistrate la nivelul membrului controlateral sanatos, cand scaderile de forta afecteaza segmente simetrice. Dinamometria trebuie aplicata repetat, la intervale de timp convenabile, pentru a evalua corect castigu- rile de forta, avand in vedere ca aceasta calitate motrica se dezvolta rapid prin lucru specific. Multi cercetatori evidentiaza o relatie directa intre scaderea fortei si existenta unor focare de infectie, nedepistate prin mijloace de investigate medicala, Evaluarea functionala este importanta in dirijarea programului recuperator, deoarece - chiar daca sunt aplicate local - efectele mijloacelor specifice si asociate utilizate se rasfrang, imediat si tardiv, asupra intregului organism. ¢ Cele imediate sunt utilizate in dirijarea operativa a efortului fizic-si a pauzelor necesare refacerii dupa efort. «[Eforturile pot fi clasificate dupa durata si intensitate, in functie de raportul dintre acesti doi parametri. Se considera ca intre volumul si intensitatea efortului exista un raport invers proportional, in sensul ca eforturile cu volume mari (de lunga durata) se pot desfasura numai daca intensitatile la care se lucreaza sunt reduse, Aceste eforturi au la baza un consum ridicat de oxigen, adica se desfasoara in conditii de aerobioza,_ ¢ Cresterea intensitatii efortului (tempo-uri crescute de lueru) atrage dupa sine, in mod implicit, scaderea volumelor, deoarece activitatea fizica la parametrii ridicati se realizeaza prin consumarea rapida a rezervelor + energetice. [Refacerea dupa aceste eforturi poate fi realizata prin trei tipuri de pauze, care permit: a) refacerea completa a capacitatii de efort ) refacerea incompleta a capacitatii de efort ©). supracompensarea sau cresterea capacitatii de efort peste valorile initiale ‘»Pauzele constituie elementul fundamental de progres, indiferent daca se lucreaza cu volume sau inten- sitati mari, Evaluarea functionala se impune cu atat mai mult, cu cat datele obtinute in timpul efortului si al pauze- Jor sunt cele care determina rationalizarea intregului proces recu Cele mai semnficafive sunt efectele asupra aparatelor cardiovascular si respirator, considerati si factori limitativi ai efortului @ Explorarea cardiovasculara va include determinarea: frecventei cardiace, tensiunii arteriale in clino- si ortostatism, electrocardiograma, care trebuie sa devina investigatia de rutina inainte de instituirea tratamentului, deoarece poate ridica probleme deosebite de dozare a efortului. Colegiul American de Medicina Sportiva a stabilit o formula de calculare a frecventei cardiace optime, la care o persoana poate desfasura efort fizic: freeventa cardiaca optima = 220 - varsta in ani. In programul de reeducare se recomanda pacientilor o frecventa cardiaca de lucru a carei valoare este 50-70% din frecventa cardiaca -optima. 2B3. Masurare si evaluare in kinetoterapie *Evaluarea capacitatii de adaptare la efort se poate realiza pe baza unui test simplu, cunoscut literatura de specialitate sub numele autorului - Testul Ruffier, prin care se calculeaza indicele. ¢Testul Ruffier se efectueaza astfel: ~ se masoara frecventa cardiaca dupa un repaus de 5-6 minute in pozitia sezand si se noteaza cu py ~ apoi, subjectul executa 30 genuflexiuni in 45 secunde = se masoara frecventa cardiaca: la 0-15 secunde post efort si se noteaza cu pr si la 45-60 secunde dupa efor notandu-se acum cu p3 (determinarile se fac pe 15 secunde apoi se inmulteste rezultatul cu 4). Indicele se calculeaza astfel: (Pi + P2+ Ps) - 200 100 Interpretarea prob rezultat sub 0 = indice foarte bun - intre 0-5 = indice bun - intre 5-10 = indice mediocru ~ intre 10-15 = indice slab - peste 15 = indice nesatisfacator, patologic Calificativul nesatisfacator necesita un consult cardiologic de specialitate. Explorarea respiratorie se realizeaza prin: spirografie-spirometrie, care evidentiaza valorile capacitat vitale (CV), VEMS-ului si volumului curent de aer (VC); se va urmari si frecventa respiratorie (FR).5. Obiective de baza in kinetoterapie SSS Obiectivele de baza in kinetoterapie 1. Relaxarea 2. Corectarea posturii si aliniamentului corpului 3. Cresterea mobilititii articulare 4, Cresterea fortei musculare 5. Cresterea rezistentei musculare 6. Coordonarea, controlul, echilibrul 7. Antrenarea la efort 8, Reeeducarea respiratorie 9, Reeducarea sensibilitiii e Stabilirea obiectivelor se subordoneazi stirii patologice instalate la pacient si se realizeaz pe baza Lo evaluarii corecte si complete realizata de catre echipa medical de recuperare, Asigurarea functionalitijii unei structuri afectate trebuie s& ia in considerare o multitudine de factori, care trebuie sa fie readusi intr-un raport armonios de interconditionare. De exemplu, recuperarea functiei unui chi posttraumatic necesita concordan{4 intre recuperarea mai multor aspecte (forf4, mobilitate, stabilitate, echilibru, coordonare etc), deoarece toate se subordoneazA si trebuie si rezolve problema principal de funcfionalitate a membrului inferior = mersul. Doar privind in modul acesta readucerea pacientului la starea de dinaintea producerii evenimentului patologic (acesta este un obiectiv de tip finalitate), se poate spera la recuperarea unui maxim functional posibil. In concluzie, obiectivele generale si cele specifice intermediare (ce se desprind din cele generale), descrise in continuare, se subordoneazi obiectivelor de tip finalitate 1. Relaxarea eRelaxarea este astizi foarte frecvent utilizata in toate cele trei domenii ale kinetoterapiei: profilactic’, terapeuticd si de recuperare, # Relaxarea are un dublu inteles: din punct de vedere fiziologic, ea reprezinta inversul starii de activitate a.unui muschi, deci starea de repaus a lui, iar din punet de vedere al sistemului nervos, reprezinta inversul stiri de tensiune, in kinetologie este incompatibild relaxarea musculara cu starea de anxietate, dupi cum nici o . relaxare psihicd nu poate fi objinutd in prezenfa unui tonus muscular crescut. De cele mai multe ori in practica kinetoterapiei este necesard objinerea unei relaxari segmentare, care se poate objine utilizind diverse mijloace tehnice: miscari de scuturare sau balansare a unui segmnet, migcari ample, lente, ritmate cu respirajia etc. Masajul, medicafia miorelaxanta, electroterapia decontracturanti, termoterapia, anumite tehnici de kinetoterapie induc din exterior relaxarea, motiv pentru care se vorbeste de 0 —relaxare ,extrinseci”, in care pacientul particip& pasiv. Se poate vorbi ins& si de o-relaxare ,intrinsecd”, in care pacientul insusi isi induce starea de relaxare, find singura capabili s& asigure inhibijia reciproca psihice+muschi, realizéind adevarata stare de ,iniste” musculara si psihicd. Existd trei mari curente metodologice care realizeaza relaxare intrinsec’: 1. Curentul oriental, din care fac parte tehnicile promovate de medicina traditional japonezi, indian’, iraniand etc. Se considera ca aceste tehnici stau la baza celui mai perfect si complet sistem de autorelaxare, dar necesiti timp indelungat de invaare si deprindere, fiind aplicat mai mult in scop profilactic decat terapeutic. 2. Curentul fiziologic are a baz tehnica Jacobson, care consti in identificarea de citre bolnav a starii de tensiune (contractie) in opozitie cu’ cea dé relaxare (adic lipsa contractiei). Este metoda cea mai folosita in kinetoterapie, fiind usor de aplicat, ugor de infeles si cu rezultate terapeutice objinute relativ rapid. Tehnica: pozitionarea-pacient in decubit dorsal, capul stijinit pe o pernd mica, genunchii usor flectafi, sprijinifi pe un sul, membrele superioare in ugoara abducfie (30° ), mainile cu fafa dorsal pe pat. - Timpul I: prologul respirator-pacientul face inspir pe nas (ca si cAnd se ridicd), apoi expir pe gurd (ca si cand se infunda in pat), timp de 2-4 minute5. Obiective de baza in kinetoterapie ne - Timpul Il: antrenamentul propriu-zis ———— © se incepe cu_membrele_superioare. Se ridici MS, lasénd pumnul sa cada, degetele flectate, astfel incat degetele nu mai ating patul. Se menfine aceasta pozitie 15-30 de secunde, credndu-se starea de tensiune, bolnavul find in apnee. Apoi se face un expir brusc (,uuf”), MS find lasate sa cad pe pat. © se trece la membrele inferioare; in inspir, cu talonul pe pat, se flecteaz un genunchi, astfel incat acesia Si se desprinda de pe pat. Se menfine aceasta pozitie 15-30 de secunde, in apnee, apoi expir brusc cu un ,,uuf”, reveindu-se la pozifia initiala. Se executd de 2-3 ori cu MI drept, apoi cu cel sting, apoi cu améndoua odata, © Pentru trunchi: in inspir, se face lordozarea coloanei, menjindnd pozitia 15-30 secunde, in apnee. Apoi se face un expir (,uuf”), trunchiul cade pe pat, avand senzafia de prabusire, cu aplatizarea lombei. ~ Timpul III: revenirea Ja tonusul muscular normal, adicd pacientul strange pumnii, executi grimase prin contractia orbicularilor. © Metoda Jacobson va fi incadrata intr-un program complex kinetologic. O alla varianta tehnica Jacobson inversata, in care faza de contractie este realizata prin izometrie, impingindu-se segmentul pe pat 5 secunde, oprind apoi brusc acest efort si comparind mental cele dou senzajii. Are aplicatii mai ales la pacientii care prezinta dureri articulare, segmente imobilizate. O alt& variantd a relaxarii fiziologice doar pentru membrele inferioare este relaxarea pendulari. sezdnd, cu spatarul scaunului sub axil8, se ridic& braful la 90°, se mentine cdteva secunde, apoi se lasa s& cada” si s& oscileze ca un pendul. Au mai fost desctise o serie de_alte modalititi de a realiza relaxarea muscular general sau numai a toracelui si umerilor, cunoscutd fiind atitudinea caracteristica a bolnavului dispneic respirator: umerii ridicafi si impingi inainte, gatul pare scurtat, toracele superior ridicat, globulos, cu hipertonia muschilor. «Exist si metode mai simple. Astfel, I. Parow recomanda ca pacientul si stea absolut nemigcat in pat timp de 20 minute, respirand cét mai neforjat, expirdnd cu pronuntarea unui ,.s” sau unui ,,pfif” etc. Cu timpul, aceasta sedin{& atrage automat relaxarea muscular generali. © A. Maccagno propune o metoda mai rapid. Bolnavul, in decubit dorsal, cu pena sub genunchi si sub cap (poziie de relaxare), se ,,intinde” maxim posibil cu mainile in sus pe langa cap si cu membrele inferioare de asemenea intinse. Apoi se relaxeaz din nou, ,se intinde” etc. # Un loc aparte in tehnicile de relaxare il ocup& in ultimul timp biofeedbackul - tehnicd prin care se obfine relaxare cu expunere de concomitente functionale fiziologice. Ideea de baz este ca paciencul insusi si-si observe, sa-si verifice si si-si impund starea de relaxare musculara. Aceast problematicd este amplu dezbaitutd in manualele de electroterapie, necesitind o aparaturd adecvata. 3. Curentul psihologic utilizeaz’ tehnici de tip central”, care induc prin autocontrol mental imaginativ relaxarea perfferich, mfluentnd ins& si parotonia visceral. Autotraining-ul Schultz reprezinta baza relaxdirii profunde, Pentru a putea fi practicat, trebuie si se asigure un confort maxim, o temperatura si o luminozitate bund, de preferat chiar semiobscuritate. 1. in prima faza e de preferat ca pacientul si fie intins, cu o pera sub cap, brajele pe lang’ corp, in usoari flexie, picioarele spre exterior. 2. in a doua faz, intr-un fotoliu confortabil. Antebrajele in flexie de 135%, unghi ce corespunde exact echilibrului intre flexori si extensori. Picioarele in contact cu solul, capul sprijinit pe fotoliu sau pe o perma. Daca nu dispunem nici de fotoliu, nici de perma, putem folosi un scaun, o banc sau un taburet. Antebrajele pe genunchi, capul flectat, spate rotund, Primul exerci © se inchid ochiiLi 5. Obiective de baza in kinetoterapie © sunt calm”. pacientul isi imagineazi c& este pe malul marii, la munte sau in excursie. Aceast senzatie trebuie resimtita in toate modurile: vizual, auditiv, olfactiv, tactil etc. © ,brajul meu drept este greu”, Dupa cateva secunde, aceasta senzatie este efectiv resimyita © ,,améndoua brafe sunt grele”, ,,brafele si picioarele sunt grele”, ,tot corpul meu este greu” Urmeaza revenirea pris © inspir si expir profund de 3 ori © incet se fac miscari cu brafele, mainile, piciorele © xintindeti-vat”, ,ntindeyi-va complet ca o pisica care se trezeste din somn!” © se deschid ochii si se trece la: Aldoilea exercitiu: Se repeti exercifiul precedent sunt de fapt calm” -brajele mele, picioarele sunt grele” ,brajul drept este tot cald’”” sbrajele mele sunt calde” nbrajele si picioarele mele sunt calde” © pe miisurdi ce se progreseaz se repeti formulele: ,calm-greoi-caldura” Cu aviz medical se poate continua cu: ©. xinima mea bate calm si tare” © tespir” © apoi concentrare pe plexul solar - ,,plexul meu solar este cald” © ,fruntea mea este rece” Tot programul se repet de dowd ori pe zi. © 0 alta varianta de lueru a_autotraining~ urmatoare: Etapa 1: mana/piciorul sunt grele Etapa 2: mana dreapti este cald’ Etapa 3: inima mea bate calm si regulat Etapa 4: respir calm si usor Etapa 5: fruntea mea este rece 000000 ui Schultz se desftisoari in cinci etape, repetind frazele 2. Coreetarea posturii si aliniamentului corpului Corectarea posturii si aliniamentului corpului sia segmentelor sale: - Obfinerea dezvoltrii fizice armonioase a corpului /a relafiei dintre diferitele segmente corporale; - Objinerea dezvoltari fizice armonioase intre organele interne si sistemul neuro-mioartrokineti - Combatarea atitudinilor defectuoase ale aparatului locomotor; - Profilaxia secundara a dezechilibrelor posturale; - Profilaxia terjiara a deficienfelor; - Realinierea segmentelor corporale, prin mijloace orto-protetice; - Tonifierea, in condifii de scurtare sau de alungire, a musculaturii striate; ~ Prevenirea scurtarrilor / alungirilor unilaterale ale structurilor moi periarticulare; - Scurtarea / alungirea structurilor moi periarticulare, alungite / scurtate unilateral, pentru asigurarea echilibrului functional; - Formarea reflexului de atitudine corporal corecta in static’ / dinamica.5. Obiective de baza in kinetoterapie anaes So © Corectarea postu entului corpuluiutilizeaza ca tehnici: = posturarea corectatéi sau hipercorectata, mentinuta prin diverse metode de fixare 3 ~ contracfii izometrice 4 tehnici de facilitare propriocepti Indiferent segmentului c&ruia i se adreseaza, acest obiectiv al kinetoterapici trebuie precedat de tehnici de relaxare. i ‘Are la baz mai multe aspecte ale activitajii practice curente: ~ un numér insemnat si chiar ingrijorator de defecte posturale din copiliie si adolescenfa care se consolideaz la varsta adult& si devin puncte de plecare pentru procesele degenerative ale aparatului locomotor ~ cresterea frecvenjei unor patologii ale aparatului locomotor sau altor aparate si sisteme, ce determina modifi- cari de postura si tulburari de ax, care, daca persist, in timp pot duce la anchiloze in pozifii nefuncfionale (ex. spondilita anchilozanta) - recuperarea unui deficit funcjional nu poate fi conceput decat in cadrul restabilitii raporturilor fiziologice ale corpului, cdci lanturile kinetice corporale au in primul rnd la bazit raporturi normale intre segmente. Deposturarea si dezalinierea atrag intotdeauna dezechilibre musculare care vor impieta derularea mis- carilor, ajungandu-se la incarcari inadecvate la nivelul structurilor articulare gi la 0 scadere a randamentului. © Dezechilibrul muscular se instaleaz pe baza mai multor mecanisme: ~~ > prin Substitutie, adic& printr-o inlocuire functionala; slabirea unui agonist (de exemplu prin apropierea capetelor de inserfie) va determina intrarea in acfiune a sinergistilor, ceea ce va crea noi stereotipii motorii defavorabile > prin ,instrainare”, adic& printr-o ,parezi functional”; in contractura puternic’ prelungita sau in spasticitatea antagonistului, este imposibil de utilizat agonistul, desi este functional > prin compensare, care apare in momentul cdnd un grup intreg de muschi este slab, fiind necesara intrarea in contractie a altor grupe musculare pentru a se putea realiza macar 0 schijare a migcarii respective > prin incoordonare, adic& prin tulburari de reglare motrice in cadrul lantului kinetic normal al miscarii respective; aceasta dereglare poate fi in forja musculara sau in derularea cronologica a acti titii musculare; in acest fel, stereotipurile normale dinamice sunt grav perturbate, ale disparind intr-un timp relativ scurt Cresterea mobilitatii articulare Termenul de mobilitate articulara implic& pe anga interventia articulatiei, participarea si a altor struc- turi adiacente acesteia: ligamente, tendoane, muschi, fascii, vase, nervi, tegumente. in literatura de specialitate se vehiculeaz& frecvent termenul de flexibilitate, adic .amplitudinea imaxini®intr-o articulatic care poate fi atinsa intr-un efort de moment cu ajutorul unui echipament sau al unui asistent”. Flexibilitatea se refera la o anumiti articulatie gi pe o anumité directie de migcare. Termenul contrar flexibilitatii este redoarea articular sau in terminologia anglosaxona ,,stiffness”. Existd trei tipuri de flexibilitate: “I. lexibiliratea dinamica sau kinetica - amplitudinea de miscare maxima se objine printr-o migcare activa 2. flexibilitatea stato-activs sau activa - amplitudinea de miscare maxima este obtinuta printr-o miscare activa menginiti voluntar la acest nivel prin contracjia agonistilor si sinergistilor si intinderea antagonistilor 3. lexibilitatea stato-pasiva sau pasivd - amplitudinea de migcare maxima este menfinut intr-o pozitie extrema prin propria greutate corporal, cu ajutorul unui echipament sau a unui asistent5. Obiective de baza in kinetoterapie Caen eee Dupi Gummerson, factorii care influenfeaza flexibilitatea pot fi: 4@) factori inter © dipul articulatiei “modificiri structurale articulare © clasticitatea musculard, a structurilor conjunctive: tendoane, ligamente, capsulé, elasticitatea Pielii © capacitatea de contractie si de relaxare a muschiului © temperatura tisularé radul de hidratare tisulara ° ° b) factori externi: © varsta - flexibilitate mare la copii, scade odati eu varsta sexul - flexibilitatea mai mare la femei, datorita influenfelor endocrine temperatura mediului ambiant momentul din zi abilitatea individual’, antrenamentul individual e000 © Scaderea mobilitaii articulare poate fi data de: 3 ajéctarea fesutului moale poate apare in diferite situajii patologice dar si fiziologice, cum ar fi deconditionarea aparatului locomotor 1a persoanele varstnice sau cénd individul isi limiteaz’ migcarea prin schimbarea stilului de viafa; limitarea de mobilitate se intélneste in cazul imobilizarilor, fie datorate unor boli generale (insuficienfa cardiacd, respiratorie, traumatisme craniocerebrale) fie unora locale: traumatisme, ischemie, inflamatie, spasm muscular, edeme, arsuri, boli neurologice, reumatismale etc.; in aceste situafii se produce © scurtare adaptativa a fesutului moale, numit& si ,contractura”, care este de mai multe feluri: ra_miostaticd consti in scurtarea adaptativa a structurii musculotendinoase, datorité unei cauze patologice sau se defineste ca o stare de ,, incordare” muscular cu ugoara scurtare tranzitorie (stare nepatologic’), ce apare mai mai ales in muschii biarticulari, ce dispare dupa mai multe intinderi contracura dati de cicatricile tisulare si aport crescut fibroblastic = contractura ireversibild apare cénd fesutul conjunctiv este inlocuit in procesul de vindecare fibros, cu sau fii calcificdri, devenind total inextensibil, iar soluga este una singurd, cea chirurgicala = contractura pseudomiostaticd (spasticitatea) este o hipertonie musculara, determinat& de lezarea Contractura pur musculara definit& de Serratrice drept” scurtarea muschiului sau menfinerea {nei tensiuni musculare, dureroase sau nu, reversibld sau fix, paroxisticd sau permanentl” se clasificd in trei categorii y® contractura antalgica, de aparare Ge contractura algicd Ve contractura analgic& © afectarea articulatiei ‘Articulatia devine cauza limitarii amplitudinii de migcare in leziuni ale capetelor osoase (distructive, proliferative) sau leziuni ale capsulei articulare. Leziuni ale capetelor osoase pot apare in: = fracturi parcelare cu dezaxarea osului sau cu fragmente osoase intraarticulare - calusuri voluminoase dupa fracturi articulare - reumatisme degenerative, cu procese de osteoproduefie, hiperostoze - malformayii osoase, cu afectarea congruenfei articulare5. Obiective de baza in kinetoterapie Se eee - _ procese tumorale primare sau secundare = _ procese osteonecrotice ale suprafejelor articulare ~ _ procese infectioase - _artropatii dismetabolice sau neuropatice - _artropatii hematologice - _artrodeze chirurgicale cu scop terapeutic Leziuni ale capsulei articulare pot apare in : j- Procese inflamatorii de diverse etiologii. Cel mai frecvent capsula articualra este afectata in / procesele inflamatorii ale sinovialei care o ciptuseste, urmate de fibrozati si retracturi \ adaptative, uneori gi pe fondul imobilizarilor in diverse pozitii \. traumatisme articulare © Modalitayi practice de refacere a mobilititii articulare fnainte de a realiza o strategie kinetic& de refacere a amplitudinii de miscare, practicianul va trebui si cunoasca exact raspunsul la intrebarea ,Ce structuri nu permit articulafiei si fie mobilizati?”. Raspunsul este, dupa cum s-a subliniat mai sus: ~ fesutul moale prin contractura muschiului sau/si a fesutului conjunctiv periarticular - articulafia prin afectarea capetelor osoase sau a capsulei articulare - implicarea si a fesutului moale si a articulatiei Astfel: ~ pentru refacerea mobilitatii articulare, in cazul afectatii jesutului moale se utilizeaz’: 1. stretchingul 2. imhibitia activa = pentru refacerea mobilitagii articulare, in cazul unei afectiri articulare se utilizeaza 1. mobilizati 2. manipulairi @ Stretchingul reprezinti tehnica prin care fesutul moale surtat patologic este alungit, crescdnd astfel amplitudinea articulara. Tipuri de stretching: stretching balistic - utilizeazi mugchiul intins ca un resort, ce va arunca corpul (segmentul) in directie opusa. Exemplu : exercifiile de flexie-extensie ale trunchiului faicute in forfa, incercand s& se treaci brutal peste amplitudinea maxima pasiva si cu rapiditate. Riscul il reprezinta leziunile musculare sau declansarea stretch-reflexului cu contractie muscular consecutiv. A- plicabilitatea sa este mai ales in sport 2. stretching dinamic - se realizeaza prin miscari voluntare lente ale segmentului incercdnd si se treacd bland peste punctul maxim al amplitudinii posibile de migcare. Se va creste gradat fie amplitudinea, Tie lean Tie bee: Se Tae 10 repeti evitindu-se oboseala muscular, care poate induce scaderea amplitudinii de miscare. 3. stretching activ - vizeaz& tot o migcare voluntara spre amplitudinea maxima de miscare, pozitie in care segmentul este menfinut 10-15 sec., prin contracfia agonistilor 4, stretching pasiv 5. stretching izometric5. Obiective de baza in kinetoterapie ee T\Cresterea fortei musculare { 4) Cresterea fortei musculare Orice act motor implica existenta unei forte. Forta este un parametru al miscarii si o calitate fizica a unei individ eu ajutorul careia se poate misca in spatiu, poate mobiliza un segment in raport eu altul, poate invinge o rezistenta externa, inseamna tensiune musculara. . comanda centrala eM a fortei unui muschi depinde de : jametrul de sectiune al muschiului: cu cat diametrul este mai mare, cu atat forta dezvoltata de muschi este mai mare. Deci pentru a obtine o forta mai mare e nevoie de hipertrofia muschiului. 2, numarul unitatilor motorii in actiune: antrenamentul fizic creste numarul unitatilor motorii, In contractie usoara 10-30% din unitatile motorii intra i actiune, in contractile cu forta maxima. 75% din unitatile motorii sunt activate iar in pericol, apararaz® visti procentul reste si mai mult 3. Erecventa impulsurilor nervoase: centrii nervosi superiori influenteaza forta musculara prin frecventa cu care trimit muschiului impulsuri nervoase. 4. Sincronizarea activitatii upitatilor motorii activate: activitatea asincrona determina o contractie lina, lenta, crescanda a intregului muschi, dar cu forta redusa. Sincronizarea, adica tuzionarea activitatii tuturor unitatilor motorii determina o contractie tetanica puternica. 5. Marimea unitatii motorii: cele mai mici unitati motorii si primele activate produc o forta musculara mica. 6. Raportul forta/velocitate: scurtarea rapida a muschiului scade forta musculara; alungirea rapida a muschiului creste forta musculara. 7. Raportul forta/ lungime: forta musculara creste aproximativ linear cu cresterea lungimii initiale ‘a muschiului. -# Reeducarea forfei musculare reprezinta unul dintre importantele obiective ale kinetoterapici. Cauzele scitderii sau pierderii fortei musculare pot fi: se&derea utilizarii unui grup sau mai multor grupuri_m muscularé. Este cea mai frecventa situafie si apare in caz de © Imobilizare - fie a unui segment (dureri articulare, inflamafie articulara, traumatisme locale, infectie etc), fie generald (boli cardiovasculare cu insuficienf& cardiac, st&iri postoperatorii, bronhopneumopatii, anemii, stiri cagectice etc.) © Sedentarismul © Virstnicii care prin lipsa de miscare instaleazé deconditionarea muscular, insi cu potential dea fi refacuta. are, pana la blocarea totali a activitatii . comanda central de activare muscular nu mai pleac& in mod normal. Aceasti situafie se intdlneste in afectiuni ale SNC sau medulare existi, dar caile de conducere a acesteia spre muschi sunt afectate, muschiul neprimind influxul nervos - metabolismul_tlocal muscular nu mai poate asigura o contractie musculari normal - este cazul miopatiilor (grup de boli extrem de heterogen ca etiologie, tablou morfopatologic si clinic) © Exercifiul rezistiv este 0 forma a exercitiului activ in care 0 contractie dinamica sau staticd trebuie s& lupte cu 6 forfit externa care i se opune. Forfa externa care creeazi rezistenta poate fi manual sau mecanica. a) rezistenfa manual poate fi aplicata de terapeut sau chiar de bolnavi, avand o serie de avantajet ~ este util mai ales in primele etape ale cresterii forfei musculare, cfind musculatura este foarte slaba ~ indicata cand amplitudinea de miscare trebuie atent controlat& pentru a nu crea leziuni articulare sau ale fesutului moale - realizeaza o bund complianfa cu pacientul5. Obiective de baza in kinetoterapie aaa ennenn sn eeea eas Dezavantaje: ~ necesita prezenfa unor profesionisti - rezistenfa aplicata este limitata de forfa terapeutului ~ creazi dependenta pacientului faji de prezen{a unei alte persoane, saptaméni sau chiar luni b) rezistenya mecanicd implic& utilizarea unor echipamente ce permit atét aprecierea valorii rezistentei aplicate, cat si progresia gradata si calculatd a rezistentei. ituatie ce se poate prelungi Contraindicafiile Exercifiului Rezistiv: - inflamafia articular sau/si muscular ~ durerea ariculara gi /sau musculara Precaufii in cazul folosirii Exercifiului Rezistiv: - afectiuni cardiovasculare - oboseala iscairile substituite ~ supraantrenamentul - aparijia durerilor = osteoporoza Tipuri de contractii musculare 11. Contractia izometrica -muschiul lucreaz& contra unei rezistenfe egale cu forja sa maxima, lungimea fibrei lui riménénd constants. Contractia izometric& se realizeazi firi deplasarea segmentelor, executéndu-se in anumite unghiuri articulare, in funcfie de rolul static sau dinamic al muschiului in activitatea profesional sau viata zilnica Contractia izotonica poate fi © Concentric - muchiul invinge continu o rezistenfi cu pufin mai micé decat forfa maxima muscular’, lungimea lui sc&zdnd treptat,(capetele muschiului se apropie, cat si capetele osoase asupra cdrora acfioneazA). Contractile concentrice se executé: ~ in interiorul segmentului de contracfie (agonistii lucreaza intre punctele de inserfie normal) cand migcarea este inifiata din punctul zero anatomic (pozifia de intindere a muschiului) sau din diverse unghiuri articulare pozitive, se desftisoara in sens fiziologic (muschiul se scurteaza reusind si invinga rezistenfa) si se opreste la amplitudini mai mari sau la sfarsitul cursei ~ in exteriorul segmentului de contractie (agonistii lucreazi dincolo de punctele de insertie normal, in segmentul de contractie pentru antagonisti), cdnd miscarea respectiva, inifiata din diverse unghiuri articulare ale migcdrii opuse, numite unghiuri negative, se desftisoara in sens fiziologic gi se opreste la unghiuri articulare negative mai mici sau la punctul zero anatomic. Migcarea in afara segmentului de contracfie se realizeazi numai cu acei muschi care pot fi intingi peste limita de reapaus. Este vorba de miscarile ce se fac in articulafiile soldului, umarului, mainii, piciorului, coloanei vertebrale, cu beneficiu asupra elasticitafi, intinderii muschiu- lui, cresterea amplitudinii articulare © Excentricd - muschiul contreazi continuu o rezistenfa exterioara care are vectorul centri- fug ce tinde, cu toatl tensiunea dezvoltata de mugchi, s4 lungeasci fibrele acestuia (capete- le muschiului se indeparteaza intre cle) Din punct de vedere al capacitaii de a genera si dezvolta forjé musculara, aceste 3 tipuri de contracfii se ordoneaza astfel: Contractia excentricd > Contractia izomet > Contraetia concentricd5. Obiective de baza in kinetoterapie es Astfel, cea mai mare tensiune si deci fort muscular o realizeaz4 contracfia excentric®, iar cea mai mic& 0 realizeazi contractia concentrica, Important este de stiut si cu ce consum se realizeazi astfel de contractii, adied randamentul fiecdrui tip de contractie (raportul dintre efectul realizat $i consumul energetic) Randamentul izometrie > Randamentul excentric > Randamentul concentric in practica trebuie {inut seama cazul unor articulatii afectate) Presiunea intraarticulard din Contractia izometricd < contracfia concentricd substrat energetic disponibil —> acfiunea aparatului contractil — circulafie local sangyi MW5. Obiective de baza in kinetoterapie ( Feed — Pay Exprim modalitatea in care etajele nervoase supramedulare comanda si monitorizeaz miscarea gi in acelasi timp cum mediul extern prin intermediul periferici influenteazi deciziile etajelor superioare. Educarea / reeducarea / reabilitarea controlului, coordonatii si echilibrului: # - Promovarea capaciti{ii de contractie a unuia sau a mai multor muschi sinergici (.trezirea muschiului” de la forja 0, spre forta 1 - pe scara 0-5) e - Promovarea capacititii de control asupra migcarii realizate de un muschi sau de un grup muscular sinergic ¢ ~ Promovarea capacitatii de diferentiere a contractici unui muschi / grup muscular sinergic de-al altui muschi / ‘grup muscular sinergic (contractie agonist - antagonist) © - Promovarea capacitajii de diferenjiere a contractiei musculare in cadrul unui singur muschi / grup muscular © - Promovarea capacitajii de contractie selectiva, cu diferite intensitii, a unui muschi sau grup muscular sinergic o- imbunatatirea controlului muscular, prin formarea / perfectionarea imaginii corecte a miscirii e- imbunatafirea controlului muscular, prin performarea reflexelor medulare o- imbunatajirea controlului / coordonarii musculare prin feed-back e- Promovarea_controlului_motor pe fiecare etapa: mobilitate (altenanja agonist-antagonist, migcare pe amplitudini diferite, migcare cu opriri succesive); stabilitate (contracfie in zona scurta a musculaturii, contractie concomitenta a musculaturii agoniste - antagoniste, cocontractie); mobilitate controlatd (migcare pe lan{ kinetic fnchis intr-una sau mai multe articulafii, pe amplitudini diferite, cu incircare / descarcare de greutate, cu modificari de ritm si vitezi de reactie / repetifie - executie; forme de locomofie corespunzitoare etapelor de dezvoltare neuromotorie); abilitate (miscare pe lan kinetic deschis, intr-una sau mai multe articulafii, pe amplitudini diferite, cu modificdri de ritm - vitezA; invatare-consolidare-perfectionare a secventialitéii normale a migc&rilor; eliminarea migcarilor perturbatoare / inutile; educarea / reeducarea ambidextriei; imbundtairea preciziei)- pentru migcdr simple, simetic,asimettice, homo srReterolaterale ale segmentelor corpului - Invajarea migcdrilor paleative (Ex: mers in 2/4 timpi cu baston / carje) - imbunatatirea coordonarii prin: performarea reflexelor supraspinale si a reactiilor motori patologice ~ Cresterea capacitiii de coordonare pentru 2-3 misediri efectuate simultan - Automatizarea miscarilor uzuale - Controlul centrului de greutate in cadrul bazei de susjinere (dinspre baze mari de sustinere si centru de greutate coborat, spre baze de susfinere reduse si centru de greutate in ortostatism, pe suprafefe de sprijin fixe gi mobile) - Imbundtijirea echilibrului static / dinamic, prin antrenarea selectiva a functiei aparatului vestibular, in pozitiile fundamentale si derivate ale corpului - Controlul centrului de greutate, atunci cfind acesta depaiseste baza de su: - invajarea strategiilor de control al echilibrului (strategia gleznelor, genunchilor, soldurilor, pasilor mici) 7 - Prevenirea ciderilor, prin invajarea utilizirii aparaturii medicale ajutatoare (saltele, centura de siguranga, bare, cadru etc) - invajarea ciderilor controlate inhibarea reflexelor ©Controlul, coordonarea si echilibrul fac parte din procesul larg neurokinetic denumit ,,coatrolul motar” care poate fi definit ca ,abilitatea de a realiza ajustiri ale posturii dinamice si a regla miscarile corpului gi membrelor”. Controlul motor se dezvoltd in 4 etape, pe masura dezvoltirii sistemului nervos, incepand de la nastere.: 1, mobilitatea = abilitatea de a inijia gi executa 0 miscare pe toat& amplitudinea ei fiziologica 7 2. stabilitatea = capacitatea de a men|ine posturile gravitajionale si antigravitationale i pozitiile mediane ale corpului 12L 5. Obiective de baza in kinetoterapie ES 3. mobilitatea controlata = capacitatea de a executa miscari in timpul oricdrei posturi de incarcare prin greutatea corporal cu segmentele distale fixate (kinematicd in lant inchis) 4, abilitatea = capacitatea de a manipula si explora mediul inconjurdtor, segmentul distal al membrelor fiind liber (kinematica in lan} deschis) A.Controlul Se referd la ,abilitatea de a activa.un grup limitat de unititi motorii ale unui singur muschi ffrd a fi activati si alti mugchi. Controly) este un act constient orientat in mod special spre o activitate si reprezint& acfiunea etajelor superioare ale nevraxului asupra motoneuronilor alfa medulari, Acest control mai este denumit si yeontrol direct”, spre deosebire de ,,controlul indirect”, in care nevraxul SNC actioneaz asupra motone- urcnilor gamma $i prin intermediul acestora actiondnd asupra motoneuronilor alfa. Calea acestui control neuromotor nu ate nevoie de antrenament, ci doar de constientizarea raportului senzitivo-motor pentru realizarea activarii unui muschi sau a unei miscari simple la un moment dat. Este o cale strict excitatorie, fia vreo influent inhibitorie. Controlul unui muschi se referd la realizarea contactiei acestuia, adic’ la realizarea unei forje. in kinetoterapie, problema controlului mugchilor individual ia o mare importanfai in primele etape ale recuperirii din patologia neuromotorie. Educarea sau reeducarea mobilizatorilor primari (muschilor agonisti) reprezinti un proces dificil care cere att concentrare eat si o participare intensa a individului. Pacientul trebuie si infeleagd perfect ce i se spune, si fie relaxat, si coopereze, si fie odihnit, posturat corect, astfel incdt si nu aiba dureri pe traiectul arcului de migcare. Orice perturbare a proprioceptiei face dificilA invafarea, iar o pertur- bare a telereceptiei excude orice posibilitate de control. Modalititi practice pentru antrenarea controlului motor: {stretch-reflexul realizeaz& contracjia muschiului al cérui tendon I-am intins repede; se utilizeazd in leziuni ale neuronului motor periferic 2. electrovibratia de 200Hz are acelasi efect 3. tehnici de facilitare propriceptiva 4. metoda Margaret Rood care foloseste excitatia cutanata deasupra muschiului care trebuie antrenat (facilitare exteroceptiva) a 5. antrenarea perceptiei contractiei se referd la constientizarea fenomenului de contracfie a mschiului; aceast& constientizare se face printr-o foarte usoard rezisten{a opus miscdrii, ceea ce inseamna un mic efort ce va gribi antrenamentul si va declanga 0 raspandire a excitafiei si la alte grupe musculare. Antrenarea controlului nu trebuie s& produc& durere sau oboseala. in medie se executd 3-5 contractii intr-o sedinj& pentru fiecare muschi, repetdndu-se de mai multe ori pe zi. Tot timpul se va controla si nu fie implicati si alti muschi. Trecerea la antrenarea coordontiii se va face de preferat dupa ce a fost refécut controlul muscular individual, B. Coordonarea Patologia coordonarii apare in leziunile cerebelului care asigura controlul coordonatii precum si ale sistemului extrapiramidal care influenjeazi coordonarea. Incoordonari pot apare gi in leziuni ale muschilor, nervilor periferici, ale maduvei posterioare, ale zonelor frontale si postcentrale ale cortexului cerebral. Clinic {ntalnim o serie de manifestai ale tulburarilor de coordonare: © ataxia - pierderea stabilitifii posturale, tulburari in inifierea si realizarea migcaii © adiadocokinezia - incapacitatea de a estima amplitudinea de miscare pentru o anumiti actiune © disinergia - decompensarea migcarilor prin ruperea miscarilor voluntare ale unei acfiuni in componentele sale 135. Obiective de baza in kinetoterapie eee © tremor intengional - tremuritura membrelor cand se incearc& execufia unei activitafi © tremurituri neintentionate, care apar in repaus © nistagmus - miscari involuntare ale globilor ocular, laterale, circulare, in sus sau in jos © disartria - tulburairi de vorbire © migcarile coreiforme - migcdri neregulate, brute, cu risuciri fri scop, disritmice cu distributie variabila © migcarile atetozice - continue, lente, aritmice ale extremitafilor © balism - migcari bruste ale membrelor, ample, mai ales pe o parte a corpului (hemibalism) Refacerea saw/si_ar jordondrii_se desfisoara in mai multe etape, prin formarea unor noi engrame: 1. actiunea ce urmeza a fi executatd trebuie mai intai desmembrata, ,.uptd in bucjele” suficient de simple pentru a putea fi performate corect. Fiecare migcare sau sbuci{ica” se performeaza lent, cu urmarirea atent& nu numai a execufiei, ci si a senzatiilor resimyite in timpul ei. Se antreneazi cu rabdare prin sute si mii de repetifii aceagi migcare 2. odata migcarea infeleasa, incepe automatizarea acesteia, insa avand grija sa nu apara oboseala, intrucat ea insisi poate accentua incoordonarea, Se fac 2-4 repetifii urmate de pauzi, apoi numérul repetitiilor va creste progresiv 3. in momentul in care pacientul executé fra greseal% migcarea, ffird sii apard vreun semn de cocontractie a altor mugchi se va creste treptat efortul, atat viteza de executie, cét si rezistenta opusd mised, urmarindu-se continuu acuretefea miscarii, Orice incorectitudine de executie se va regasi mai tarziu in engram& 4, se incep cuplarile subunititilor rezultate din desintetizarea miscirii, subunitati antrenate ca mai sus. Cuplarea da nastere unei noi migcairi, mai complexe, care va fi tratata in acelasi mod ca si subunitaile initiale. Cu fiecare subunitate nou introdus’, viteza de execufie gi rezistenja va fi redus& , urmand ca ulterior si creasci, odati cu antrenamentul. Astfel se va realiza treptat engrama care se va forma in sistemul extrapirami- dal. a ___ ® Modalitati practice de antrenare a coordonarii: QyTehnicile FNP (2) Metoda Kabat este o metoda de facilitare functiei musculare si obfinerea unei contrac{ii musculare mai puternice decdt cea provocaté numai de un efort voluntar simplu, prin folosirea unor stimuli proprioceptivi variati si executarea voluntara a contracjiei cu maxim de efort sub rezistenta maximala. (3)Metoda Bobath ~ de terapie a paraliziilor spastice cerebrale prin inhibarea sau suprimarea activititii tonice reflexe (cu ajutorul unor pozifii reflex-inhibitorii, ceea ce are ca rezultat reducerea si reglarea tonusului muscular) $i facilitarea integratii reactiilor superioare de ridicare si echilibru in secvenja lor de dezvoltare adecvaté, urmata de realizare progresiva a activitafilor elementare - de terapie a adultilor hemiplegici prin efectuarea de exercitii pasive si apoi active din pozitii specifice— 4. Pentru Grossiord, problema ‘ratamentului adultului care @ suferit un accident vascular cerebral este in primul rand o problema de kinetoterapie.eEl recomanda tratamentul kinetic sub. rezistent& maxima, aceasta avandfolul de a neface-mecanismul comenzii centrale si de a contribui la inliturarea mai rapid a spasticitafi, w Grossiord considera ca 60% din hemiplegicii adulti pot fi recuperafi pentru muncé, Astfel: ——~ “T. Reeducarea neuromotorie trebuie si cuprind’ invajarea rapid a gesturilor cotidiene. Bolnavul trebuie s& invefe si mandnce, si se imbrace, si se radi si sé se spele singur. Hemiplegicii drepti vor fi invafafi s4 scrie cu mana dreapti 2. Reflexele de echilibrare si stabilizare declanseazd un lanj de contra condifii identice. Exist& doua situa: musulare ide5. Obiective de baza in kinetoterapie ———_ - fie c& se indepartezi un segment pentru a conserva li (reflex de echilibru) - fie se cauti un punet fix extetior pentru a mari forja motorie (reflex de stabilizare) Exemplu: 0 persoand care ia in mand un geamantan, pentru a pastra echilibrul, duce bratul opus in abductie, iar trunchiul se apleacd in lateral (reflex de echilibru). Dac geamantanul este foarte greu, ména liberd ccquti si apuce un punct fix - bara scar - (reflex de stabilizare) (.)Mobilizarile articulare si poliartieulare sunt derivate din tehnicile analitice, dar antreneazi mai multe articulafii si grape musculare care fac parte din scheme de migcare obisnuite, cum ar fi triplele flexii si triplele extensii. MobilizArile poliarticulare cauti si cuprindd in schem& musculatura care declangeaza activitatea sau fntareste alte grupe musculare. Prima_grupa_muse _denumit& ,muschi-tragaci”, iar cea de-a doua smuschi-jinté” in functie de necesitai, se introduce rezistenfa manual sau prin scripete cu greutifi, pe seg- mentul si miscarea dorita. : = an (6) Metoda Frenkel de terapie a ataxiilor locomotorii ce foloseste resturile de propriocepfie rimase indemne = dupa boala printr-o serie de exercifii ce se executl gub_controlul Metoda se bazeazi pe o serie de exercitii care se executd cu controlul vederii. Fiind vorba de reeducarea unei misc&ri pierdute, aceasta se reia de la formele sale cele mai simple, trecdndu-se treptat prin stadii mai complicate, pana la invajarea mersului, chiar si cu ochii inchisi. Pentru o buna reeducare se cere ca miscarea sA ating& performanta preciziei, netrecandu-se Ja.un exercitiu mai dificil, pana cénd ea nu se executa ,curat” si ugor. (7, Terapia ocupationala B)Coordonirile paliative reprezints exersarea unor coordoniri nefiziologice, dar necesare int-un anumit ‘moment, Rolul terapeutului in aceasta coordonare paliativa este si o realizeze cat mai aproape de fiziologic si so abandoneze cand motivatia dispare. Astfel este adaptarea la mersul in carje sau baston, la mersul cu 0 articulatie anchilozata, la mersul cu un picior paretic. ia gravitajionala a corpului in poligonul de susfinere F. Kottke a formulat cdteva legi generale ale antrenamentului coordonarii: : © exercifiile de coordonare trebuie si se execute de mai multe ori pe zi, fara rerupere, pan ce coordonarea este obfinuti © orice contractie a musculaturii care nu este necesard unei activitafi date trebuie evitaté. A repeta contrac{ii pentru o astfel de musculaturi inseamna a o introduce in engrama activi coordonarea va fi compro: respective - inhibifia iradierii nu se mai produce, © pentru a intiri perceptia senzorialdi corecta a unei engrame corecte se vor utiliza toate mijloacele posibile: explicafii verbale, desene ©. exercifiile de concentrare din partea pacientului. Orice semn de oboseali sau de plictiseald impune oprirea antrenamentului © precizia unei miscadri nu necesita fori mare z © cu cét rezistenfa opus miscarii va fi mai slaba, cu atat iradierea excitatiei in SNC va fi mai redusi, deci coordonarea mai buna C. Echilibrul corpului se defineste ca ,procesul complex ce intereseazai recepfia si organizarea inputului sen- oral ca si programul si executia migcarilor, elemente ce asigura postura dreapta, adic menfinerea permanent a centrului de gravitatie in cadrul bazei de sus{inere”. Controlul permanent al posturii este o caracteristic& a unui sistem nervos sindtos, permifénd stabilitate si inijiere migedrilor dorite. Orice perturbare in echilibru, in controlul postural altereazi eficacitatea migcarilor. De aceea corectarea echilibrului este primul scop al asistenei de recuperare la pacienjii care prezinti astfel de tulburiri. Cei doi termeni de ,stabilitate” si »echilibru”, desi asemanatori, nu sunt egali ( sEchilibeulreprezint_mentinerea lniei gravitasioanale a corpului in imteriorul poligonului de sutinere. © Siabilitatea este proprietatea unui corp de a-si recastiga echilibrul fara si cada, atunci cand acesta este perturbat. Stabilitatea este invers proporjionala cu iniljimea centrului de greutate al corpului si direct proportional cu marimea poligonului de susfinere, 155. Obiective de baza in kinetoterapie ee ee Echilibrul dinamic este rezultatul a trei factori: a. individul cu capacititile lui anatomo-functionale b. activitatile, miscarile pe care individul le executa la un moment dat ¢. condifiile mediului in care individul isi performeaza activitafile » Pierderea echilibrului fie in ortostatism, fie in mers poate apare in urmitoarele patologii: , = sindrom de neuron motor central -- = leziuni cervicale care anihileaza reflexele pozitionale ale gatului in raport cu corpul - leziuni ale urechii interne - leziuni vestibulare \ -tulburati senzoriale in prezenja unui bolnay cu tulburari de echilibru trebuie s& analizim 2 aspecte: - care sunt bolile si mecanismele prin care acestea au dus la tulburarea echilibrului - ct de sever’ este aceastl tulburare, apreciata prin aplicarea scalelor de evaluare ©Principiile recuperirii tulburarilor de echilibru: 1, pentru antrenarea unuia din sistemele responsabile cu menjinerea echilibrului se suspenda un altul pentru a-1 forja pe primul sa intre cat mai mult in joc. Astfel, cand exista tulburiri ale feedbackului periferic se vor face exerciii de ortostatism si mers in intuneric sau cu ochii acoperigi 2. daca un membru inferior este mai afectat decat celalalt (ex: in hemiparez) putem antrena echilibrul membrului afectat in 2 feluri: - oferindu-i acestuia incdrcatri si situafii de incarcare - dezavantajénd membrul sintos sub raport al echilibrului pentru a forfa transferal de echilibru pe membrul inferior cel mai afectat. De exemplu: din sténd in sprijin pe o treaptd sau 0 minge cu piciorul sanatos. 3. Antrenamentele se vor face atat pe suprafete stabile cat si instabile 4, Se va cduta mereu ca exercitiile si se faci variind inaljimea centrului de greutate (cu eat este mai aproape de suprafaja de sprijin, echilibrul va fi mai stabil) 5. Membrele superioare si trunchiul vor fi utilizate fie ca stabilizatori, fie ca destabilizatori pentru echilibru 6. Se urmireste cdstigarea unei abili antrenament si experienta. motorii functionale, adicd cu reflexe edaptabile prin Programul complex de recuperare alf echilibrului se compune din diverse subprograme de antrenare a diverselor componente somato-senzitivo-senzoriale care asigura echilibrul postural: ©. Antrenarea sistemelor senzitivo-senzoriale a) antrenarea informatiilor somato-senzitive se face prin perturbarea vzului, individul stand pe o suprafaya. stabil, Putem suspenda vazul aplicénd o banda pe ochi sau lucrdnd in intuneric. Putem destabiliza vazul solicitind miscarile capului si ochilor fie prin unele activitai (citit, aruncat si prins mingea), fie prin stimulari optokinetice (migcénd o lumind sau o perdea in dungi sau migcnd ochii de jur-imprejur) b) antrenarea informatiilor vizuale se face perturband inputul somato-senzitiv periferic (prin agezare / ‘Fidicare de pe un balansoar, platforma migcatoare), in timp ce se mengine stabil cmpul vizual ) in antrenarea inputurilor vestibulare trebuie perturbat mediul ambiant pe celelalte 2 cai de informatie: vizual i somatosenzitiv in timp ce informatiile vestibulare sunt stabile (detectarea pozitiei capului utilizeazé platforme instabile + ochii inchisi (sau migednu-i in toate direc{iile). Se poate creste dificultatea exercitiului dac& se adauga extensia si rotatia gatului, ceea ce plaseazi organul vestibular in pozitie dezavantajoasa. Exercifiile obignuite vestibulare includ migcirile repetate ale capului in directiile in care provoacd amefeli, crescdnd viteza $i numarul migcdrilor pentru a irita sistemul vestibular. 16I 5. Obiective de baza in kinetoterapie 2. Controtul centrului de greutate Este dependent de starea biomecanica a sistemului musculo-scheletal si in primul rand al trunchiului si capului, dar si a membrelor superioare si inferioare in stari de paralizie sau afectri articulare. Structurile axiale ale corpului: cap-git-trunchi contribuie la echilibru prin: - menginerea pozitiei ,liniei de mijloc” a corpului - asigurarea rotafiei in jurul acestei linii ~ permiterea iesirii din linie cu revenire, fara s& se piarda echilibrul Controlul centrului de greutate porneste de la posturile cele mai stabile spre cele mai putin stabile (patrupedie, spijin pe coate, in genunchi, seznd cu sprijin intr-o parte pe o mani, intr-un genunchi), adicd cu suprafaja de sprijin tot mai mica si cu ridicarea centrului de greutate, Reducerea suprafejei de sprijin_merge- pani la postura unipodala, eventual chiar cu sprijin doar pe varfuri sau clea @) echilibral din seziind - pelvisul $i fetele posterioare ale coapselor + tilpile cénd stau pe sol, reprezinta baza de susfinere a corpului; ea poate fi marit& prin sprijinul pe mini; migcarile antero-posterioare din aceasti pozitie se realizeazi pe axul care trece prin cele 2 coxofemurale; bascularea anterioard a pelvisului cu aplecarea inainte pregiteste trecerea din pozitia sezind in ortostatism (echilibrul este asigurat de o extensie concomitent a trunchiului superior); translatarea greutafii corpului lateral prin bascularea lateralé a pelvisului depaisind linia de mijloc pregateste trecerea din pozifie sezdnd in culcat. Echilibrul din sezind se antreneazi pe scaun rotator sau cu balans, sezdnd pe o minge ete. Ca progresie, se porneste de la un maxim de sprijin (patrupedie) si se ridica un picior, apoi o mén& etc. In final se antreneazA diverse activititi uzuale din sezand: imbracat, pus ciorapii, pantofii et 5) gchilibrul la transferul din secdnd in stind (ortostatism) implica schimbari importante in nivelul centrului de greutate deasupra suprafefer de sprijin, care trebuie s& treac& de pe sezut pe picioare; dact incircarea este perfect distribuita pe cele dou membre inferioare, atunci centrul de greutate riméne léngii linia mediand; in caz de deviatie, incdrcarea este inegala asa cum se intémpla in hemiparezd, dureri articulare, pareze etc.; pentru a reantrena membrul afectat, membrul santos va fi dus pufin mai in fai la ridicarea de pe scaun, ceca ce va determina o solicitare crescut& a celui cu deficienfe; progresia antrenamentului de echilibru se face prin excluderea participarii membrelor superioare si prin cresterea vitezei de ridicare de pe scaun, ©) echilibrul din stind (ortostatism) se bazeazA pe suprafaja poligonului format de picioare; menfinerea centrului de greutatein cadrul acestui poligon se realizeaza prin strategia gleznelor si soldurilor; antrenarea echilibrului este foarte variati: micsorare de poligon, scoaterea membrelor superioare in afara lui, imprimarea unor balansiri pe piciore, din ce in ce mai ample cu revenire, cresterea vitezei acestor misc flexie-extensie ale membrelor inferioare din stand (lant kinetic inchis) sau doar din unipodal, spr care se misc sau pe o minge. 4) echilibrul in mers este cel mai dificil, data fiind alternanfa unipodalé cu o suprafafa mic& de sprijin si cu centrul de greutate ee mai ridicat si care descrie o traiectorie sinusoidal in timpul mersului; echilibrul este mult ugurat prin mersul cu baston, care mareste suprafafa de sprijin; antrenarea echilibrului mersului se face micsornd suprafafa de sprijin (mers pe varfuri, pe caleaie, pe marginea piciorului), mergind pe aceasi linie sau cu pasi incrucisafi; antrenamentul va mai cuprinde si cresterea vitezei de mers, covorul rulant fiind in zilele noastre cel mai utilizat aparat. 7. Antrenarea la efort Bolnavii cardiorespiratori sau cei care au trecut printr-o perioad’ mai lunga de imobilizare total sau partiald, ca si un numar mare de persoane sindtoase, dar cu viafa sedentar, au dificultai mai mult sau mai pufin serioase in performarea unui efort considerat chiar in limitele intensit&tii obisnuite. ® Toleranta la efort este principala masura pentru aprecierea capacit&jii de munc& a unui bolnav. O toleranfa scazuti la efort determina o stare de dependenf’ a bolnavului, ceea ce atrage schimbiri in insisi personalitatea acestuia. Lipsa efortului fizic impusi de boala, desi nu intotdeauna intr-un raport echivalent cu gravitatea acesteia, va determina la randul ei o serie de perturbiri functionale ale intregului organism, si in 175. Obiective de baza in kinetoterapie special dezadaptari cardiorespiratorii, metabolice, musculare. in acest fel boala, in totalitatea manifestarilor sale, nu va fi doar rezultatul unei stiri pato-morfo-functionale, ci si al dezadaptarii intregului organism la efortul fizic. Un astfel de pacient va trebui si aiba prevazut in programul siu de recuperare si reantrenamentul la efort. In cadrul kinetologici, antrenamentul la efort este un obiectiv deosebit de important, pe care il gasim att in kinetoprofilaxie cat si printre obiectivele kinetoterapiei de recuperare. Antrenarea forjei musculare, a rezistenfei musculare nu atrage automat si cresterea capacititii 1a efort aceasta fiind un rezultat al adaptirii specifice a intregului organism la acest complex excitant care se cheama ,efort fizic”. © Ca obiectiy al kinetologiei, reantrenarea la efort trebuie si fie mai mult urmariti de medicii de recuperare si mai intens aplicata de kinetoterapeufi. in prezent, rar gisim in programele de recuperare acest obiectiv. Dac& exist o refinere mai mult sau mai pufin justificati cénd este vorba de cardiaci - mai ales de sechelarul post-infarct -, pentru celelalte situafii nu existd justificari. Reantrenarea la efort a cardiacilor trebuie dirijata de cardiolog, cel pugin in primele faze de lucru. Pentru prima oard ideea acestui reantrenament organizat a aparut in sanatoriile de tuberculoz3, cu o ite de secol in urma. In acea perioada, repausul aproape total al bacilarilor reprezenta un element de baz vindecarea leziunilor active, Pérasind sanatoriul, pacienjii erau incapabili inc’ o bund perioad’ de a intreprinde chiar activitati simple. in aceste circumstante a fost introdusa expresia de ,,reantrenament la efort”, care se pistreaza gi azi. in multe {ari ,reantrenamentul la efort” a inceput cu timpul s& se confunde cu ,reantrenamentul la munca”, ceea ce este desig igur o eroare. Ultimul il poate contine (dar nu obligatoriu) pe primul, dar nu este ~ similar hici ca obiectiv, nici ca metodologie. Exist patru mari categorii de subiecti care beneficiazé de antrenament la efort: 1, Bolnavii cardiovasculari, mai ales coronarienii dupa infarctul de miocard 2. Bolnavii respiratori, mai ales cu bronhopneumopatii obstructive cronice, cei cu sindroame posttuberculoase, cu sechele toracopleurale etc. 3. Sechelarii unor afectiuni ale aparatului locomotor care au mult limitaté migcarea 4, Subiectii care au pierdut capacitatea fizic& de performare a efortului printr-o gresité conduita de viafd, devenind ceea ce denumim ,sedentari” intre aceste patru categorii si in cadrul fiecdreia in parte exist si diferente notabile sub raportul toleranfei la efort si deci sub raportul efortului fizic la care trebuie reantrenat subiectul, Acestea ridicd 0 intrebare legitima: ce inseamnd efortul fizic?, care, la réndul ei, antreneazai o alta: cdnd o activitate fizica devine wefort”? @ Teoretic, ,efortul fizie” s-ar putea defini ca. starea contrara repausului fizic. Pracic ins, consider drept ,efort fizic” Ya care trebuie s& antrenim un bolnav acel nivel al activitifii fizice la care parametrii cardiorespiratori nu se pot adapta rapid si corespunzator valoric. Acesti parametrii au fost standardizati pe baza testirilor a mii de indivizi de diferite varste , pe sexe, activitifi profesionale, grad de antrenare ete. Efortul fizic reprezinté. un stres complex pentru organismul care nu se mai poate adapta la el. Pentru unii bolnavi incepem reantrenarea la efort cu ridicarea din pat si agezarea intr-un scaun, pentru alfii cu mersul pe jos, iar pentru alfii cu alergatul pe distante tot mai lungi si intr-un timp tot mai scurt. Deci, in cadrul reantrenarii la efort este necesar si stim: ~ de unde plecdm ca nivel de efort, si aceasta se precizeaza prin testiri de laborator sau prin simpla inregistrare a reacfiei pacientului la unele activitaji uzuale ~ unde se poate ajunge (cel putin teoretic), jindnd seama de starea pato-morfo-funcfionala a subiectului. ~ ce mijloace de antrenare fizica sant posibil de aplicat la acel pacient. @ Metodele antrenamentului a efort sunt variate, cele mai comune find: 1. Mersul este cel mai recomandat pentru inceperea antrenamentului 1a efort. Uneori, la pulmonari este necesari adminstrarea concomitenta de O2, care va fi suspendati pe misura adaptirii treptate la efort. Mersul are unele avantaje ca procedeu de antrenare: este un exercifiu fiziologie cu automatisme vechi gi stabile, este simplu, nu cere explicafii deosebite si nici vreo instalajie special, pune in acjiune mari grupe musculare. 185. Obiective de baza in kinetoterapie EO ———————————————— Dozajul lui este inst mai relativ. Dozdm in general ritmul pasilor, distanfa parcursi, durata de mers, panta, O variant a antrenamentului la mers, codificata, este ,,cura de teren” utilizat& in stafiunile balneare. 2, Aectivitiile de autoingrijire si casnice. Pentru cei cu deficiente functionale cardiopulmonare si locomotorii severe, aceste activitii pot reprezenta un efort fizic deosebit, la care este obligatoriu si-i reantrenam, Nu poate fi vorba si se treaca la eforturi mai mari, pan’ cénd nu s-a objinut o capacitate de efort suficienti cerinfelor activitatilor casnice si proprii. Pentru o perioada de timp, deci, aceste activitafi vor reprezenta si scopul si metoda reeducarii la efort 3. Urcatul scirilor si pantelor - efort simplu, puténd fi obtinut prin testarea la scairifa sau prin suirea obisnuita a treptelor unei scéri. Progresia se face in numar de trepte, ca si in durata urcarii. Acelasi lucru la mersul in panti: inclinarea acesteia, distanfa si ritmul de mers sunt parametrii de incarcare a efortului. 4. Bicicleta ergometricé si covorul rulant necesiti existen{a instalafiilor respective, dar au avantajul posibilitifii de dozare cu mult& precizie si, in plus, chiar de urmiirire a modului de comportare a parametrilor cardiorespiratori in timpul efortului. Progresia efortului se face prin durata, prin incdrcarea rezistenfei la pedalaj sau prin viteza de derulare a covorului si prin panta acestui covor. $. Alergarea este probabil metoda cea mai utilizati - mai ales in profilaxie - pentru sedentari, dar si pentru pacienfi cardiopulmonari ajungi deja prin antrenament la o anumita capacitate de efort. Ritmul de alergare, nivelul de ridicare a genunchiului, distanja sau durata alerg&rii sunt parametri de progresie a reantrenrii la efort prin aceasti metoda. Alergarea pe loc (care se poate executa chiar in casi) are un efect la fel de bun ca si variantele alergarii: stritura cu coarda si sAritura cu mingea. 6. Inotul in pisciné este mult racticat in ultima vreme, datorita imbunatatirii gradului de confort al acest locuri anume amenajate, plicerii simyite la contactul cu apa, efectelor benefice ale apei calde si presiu hidrostatice asupra musculaturii, articulajiilor, circulatiei periferice ete. Ridicd unele probleme in ceea ce priveste dozajul, fiind greu de apreciat gradul imersiei, marimea efortului fizic la inot, cunostiinfele in tehnica inotului etc. 7, Terapia ocupationala, printre multiplele indicatii pe care le are, poate fi si o metod& de antrenare la efort, daca sunt bine alese formele respective. in acest scop este utiizatt la pacienti cardiorespiratori si lecomotori. & Sportul terapeutic, larg folosit in kinetoprofilaxia capacitifii de efort, este si metoda de electie pentru sedentari, dar reprezinta si obiectivul final in reantrenarea la efort a bolnavilor cardiorespiratori si locomotori. Alegerea celui mai adecvat sport, a intensit&tii de practicare, a duratei si stabilirea numarului de repetiri ale sedinjelor sportive in cursul sptmdnii reprezinta insusi dozajul la efort. Cunostiinfele tehnice asupra sportului respectiv au mare importan{a in aprecierea intensitafii efortului, 9, Munca. Dupi ce un pacient este adus la capacitatea de efort cerut de munca sa fizici, se considera ca acel efort de munca va reprezenta, in continuare, cel mai bun exercitiu de menjinere si chiar de crestere treptat a capacitifii lui de efort. Valoarea efortului si categorisirea lui in funcfie de aceasta valoare se fac pe baza mai multor parametri care au un corespondent intre ei si care sunt determinati prin testele de efort in laboratorul de exploriri funcfionale. Cea mai moderna exprimare a intensitatii unui efort se face prin ,echivalentul metabolic’(EM), IEM find egal cu energia necesar& acoperirii nevoilor organismului in condifiile bazale, de repaus. Acest EM echivaleaz cu consumul de 3,5-4 ml Ox/kgc/min, sau 1,2 cal/min, Efortul se va exprima in multipli de EM si in corespondenti de kcal/min gi de Ox/kge/min, ¢ Suportabilitatea efortului va fi deci urmarité pe baza semnelor clinice prin aparitia: tahicardiei (peste valorile admise), durerilor precordiale, aritmiilor, paloarei, transpirafiilor reci, amefelilor, a unei usoare incoor- donairi a miscarilor, dispneei, oboselii accentuate, durerilor claudicante sau simplelor dureri musculoarticulare ete. Desigur nu ne mai referim aici la modificarile de tensiune arteriala si ale traseului EKG. {Bulsui/este cel mai usor de cercetat in sala de kinetoterapie. Pentru stabilirea frecventei cardiace maxime admise (Pmax) se calculeaz pulsul dupa formula: Pmax = 220 - virsta(ani) Pmax = 215 - varsta(ani) x 0,66 195. Obiective de baza in kinetoterapie a Din practica reantrenamentului la efort se stie c& pacientii se pot grupa in dou’ mari categorii: care suport ..bine” efortul fizic de antrenament, beneficiind de el .b) Pacienfii care tolereazd .r’u” acest efort fizic si, cu toatd corectitudinea de aplicare, trebuie sit renunte la “reantrenarea for la efort - acestia nu suport eforturi cu nivel energetic de 2 EM. La pacientii din cea de-a doua categorie, in timpul exercifiilor de reantrenare apar repede semne alarmante cardiovasculare, care desigur obliga la intreruperea efortului, Existi mai multe cauze ale acestei situafii. Cea ce trebuie ins si refina medicul recuperationist si kinetoterapeutul este ci nerenunfarea la programul de reantrenare la efort a acestor pacienti este periculoasi. Pentru a se putea sconta pe o adevarati crestere a capacitajii de performare a efortului, pentru realizarea unui progres continuu in aceasta directie, exist unele conditii legate de cantitatea efortului. in acest sens Colegiul American de Medicina Sportiva precizeaz urmatoarele: Caracteristicile de care depinde eficienja efortului fizic de antrenament sunt intensitatea, durata si frecvenfa. Cu ct acesti parametri sunt mai redusi, cu atat eficienfa antrenamentului este mai mic, si cu edt sunt mai ridicafi, cu atat antrenamentul fi este mai eficient”. In acest sens, acelasi Colegiu afirma c& eforturile cu intensitatea sub 50% din consumul maxim de O2, cu durate mai scurte de 10 minute si practicate in mai pujin de 2 sedinfe pe saptimana, nu pot determina cresterea conditiei fizice. Aceasta observatie este valabil pentru sindtosi si pentru sedentari. Antensitatea efortului la cardiaci gi pulmonari se recomanda sa fie de 60-80% din capacitatea functionala testata a pacientului, dar ca si se inregistreze un efect favorabil, se va incepe cu 25-50% din acesta, ‘Treptat se va ajunge la 60-80% din consumul maxim de Oz; un efort mai mare este periculos si, in plus, nici nu mai aduce nici o imbunataire a performanyei cardiace. Instalarea echilibrarii pulsului are in general loc la aces- te valori ale efortului. Durata efortului la intensitatea aritati va fi de 10-20 minute, dar la inceputul_antrenamentelor, pacientul oboseste inainte de a atinge aceastd durata, datoriti deconditionarii fizice la efort. in eceastd situatie se vor aplica eforturi de scurta durata, intermitente si repetate (de ex. 3 minute de efort, urmate de pauza de 30- 180 de secunde, ciclu care se repet 30-60 minute). Frecvetta sedintelor de fort este considerata ca fiind optima atunci cnd acestea sunt in numar de 2,2- 3/stptimand, daci este vorba de pacien{i cardiopulmonari care performeazi eforturi de intensitate si de durate |. Pentru pacientii care nu pot executa decat eforturi de intensitate mai mici si pe durate mai scurte se recomanda sedinte zilnice, uneori repetate chiar in cursul aceleiasi zile(cind efortul este la nivel de mobilizari din pat, mers prin camera). Metodica unei sedinte de antrenament la efort, cdnd s-a ajuns s& se lucreze la intensitiji si durate eficiente, imparte aceasta sedinta in 3 parti (W. Haskell): - Prima parte (6-15 minute), este perioada de incalzire sau adaptare, cu exercifii de gimnastica generale lente, fra un efort deosebit, din decubit sau sezdnd, urmate de mers prin sald intr-un ritm in crestere continua - de asemenea se pune accentu pe exercitiile de respiratie ample. - Partea a doua a programului este aleatuit’ din exercifii propriu-zise de efort (la bicicleta, alergare, covor rulant, scarifa), care se desfaisoara conform celor discutate mai sus, controlénd reacfia pacientului la efort. = Partea a treia marchea7ii trecerea la starea de repaus, dureazi 5-10 minute si are rolul de a permite organismului o revenire lent. Se execut& migcari usoare de membre, mersul relaxat, misc&ri respiratorii. AceastA parte a programului este necesari pentru a evita instalarea hipotensiunii brutale post-efort. Vasodilatatia mare produsti de efort nu dispaze brusc dupa incetarea acestuia, iar prin oprirea contractiei musculare din timpul exercifiilor - care pan in acel moment a jucat rolul unei pompe periferice a singelui - se va instala hipotensiunea, uneori lipotimia si chiar tulburarile de ritm. Cele 5-10 minute ale perioadei de revenire sunt in general suficiente ca accelerafia pulsului si scada, presiunea arterial si se stabilizeze, cAldura acumulata in efort si se disipeze, metabolifii acizi din muschi si fie spalafi. 205. Obiective de baza in kinetoterapie SSS 8. Corectarea deficitului respirator © Influentarea fi liversele tehnici ale kinetologiei reprezint& nu numai un obiectiv al acesteia, ci poate fi consideratd ca un capitol aparte, cu principii, tehnici $i metode particulare, Exist doua aspecte diferite cnd se dezvolta acest subiect. Pe de o parte, este vorba de preocuparea pentru reglarea unei bune respirafii, in cadrul unui program de kinetoterapie, indiferent de obiectivele urmiirite de acel program. Majoritatea exercifiilor fizice sunt executate pe timpii de respirafei (inspiratie-expiratie) nu numai in ideea ritmarii si duratei unei miscdri, ci si pentru a realiza o ventilajie suficienta consumului de O2 muscular crescut. In plus, respiratia ritmaté si constientizati devine un element relaxator in pauze sau la sfagitul programului de lucru fizic. Pe de alta parte, kinetoterapia respiratorie este un mijloc principal terapeu- tic $i de recuperare pentru deficitul functional respirator din cadrul bolilor bronhopulmonare sau extrapulmona- re cu rasunet respirator. in bolile cardiovasculare de asemenea trebuie si se acorde o atentie deosebiti respiratiei in cadrul programului de kinetoterapie sau kinetoprofilaxie, att pentru inbundtajirea schimburilor gazoase, cét si pentru influentarea directa aspra circulafiei pe care o are respirafia in sine. in sfargit, antrenarea respiratiei face parte, obligatoriu, din programul kinetic de recuperare a oricarui bolnav imobilizat, indiferent de cauza. Reeducarea respiratorie ae ca obiective secundare: - Relaxarea musculaturii respiratorii —~ - Drenaj bronho-pulmonar ~ Dirijarea aerului la nivelul eailor respiratorii superioare - Mobilizarea cutiei toracice prin migedri pasive ~ Reeducarea tipurilor de respiratie: -'costal superioara (claviculara), [Fost inferioara, diafragmaticd, ¢omplet& - Tonifierea (pe amplitudine maxima) a grupelor musculare implicate ih actul respirator = Promovarea controlului/coordondirii respiratiei (frecvenfa, controlul volumului curent, ritmul, controlul fluxu- lui de aer) in repaus ~ migcare - efort ~ Formarea deprinderii de a respira corect in repaus ~ miscare - efort - Relaxare generala/scderea durerii prin hiperventilatie 9. Reeducarea sensil Lit fii Reeducarea sensibilitayii: - Obfinerea capacititii de a sesiza excitatia specificd in exteroceptie-proprioceptie-interoceptie - Performarea capacitajii de localizare topografica a unei excitafii specifice - Recompunerea pe homunculus-ul senzitiv a ,hartii sensibilitaf = Cresterea capacitatii de discriminare specifica pentru toate tipurile de sensibilitate (exteroceptie-proprioceptic- interoceptie) Promovarea tipurilor de sensibilitate la copil, conform etapelor de dezvoltare psiho-neuro-motorie ~ Menginerea unui nivel optim al sensibilitajii, necesar asigurariicalitifii vieti I persoanele de varsta a TIl-a n i complexe de sei ifice unor_activitati umane (simful spatio-temporal, simul prehensiunii, simul instrumentului muzical, simful sportiv) ~ Sesizarea starii' de anormalitate a unor atitudini deficiente/-+migcdri substituite - Recuperarea componentelor de sensibilitate a functiei oro-faciale: masticafie/gust, deglutitie, olfactie, fonafie + capacitate de comunicare - Recuperarea capacitafii de sensibilitate a funcfiilor sfineteriene (urinar/anal); ~ Reeducarea si recuperarea sensibilitafii la nivelul aparatului genital ~ Reeducarea si recuperarea sensibilitatii echilibrului la nivelul aparatului vestibular - Moderarea hiperesteziilor 215. Obiective de baza in kinetoterapie Reeducarea sensibilititii se realizeaza initial prin evaluarea sindromului senz 1. atingerea usoardi a pielii in diverse puncte cu vata, pulpa degetului, parul de cal 2. presiunea: cu un obiect bont/vibrafiile de 256 Hz ale diapazonului 3, temperatura.: cald - rece 4. durerea : ineparea cu un obiect ascufit/vibrafiile de 30 Hz ale diapazonului 5. simul pozitiei (proprioceptia) 6. simful miscairii (kinestezia) 7. identificarea unui obiect prin palpare (stereognozia): forma, dimensiune, greutate, consistenfa, texturd, material aa 8. discriminarea tactila a 2 puncte (normal = 2-3 mm la pulpa degetului si 6-8 mm la coapsi) Etapele reeducirii sensibititigii (numai cind simte vibrajiile de 30 sau de 256 Hz ale diapazonului) realizate initial cu ochii deschisi si apoi cu ei inchisi: - presiune-durere . proprioceptia Kinestezia |. sensibilitatea termic . stereognuzian incorporarea funcfei motorii in contextul antrenamentului senzitiv ald - rece AWaeNe 226.1. Tehnici de facilitare neuromusculara proprioceptiva fundamentale 5. Schemele de miscare se efectueaza activ liber, activ asistat, activ rezistiv, iar cand se depisteaza limitari de forta sau de amplitudine se executa pasiv. 6. Pozitiile initiale vor fi alese astfel incat miscarea sa poata fi efectuata usor si cu forta, Daca miscarea nu poate fi initiata din pozitii antigravitationale, se vor alege pozitii gravitationale. Daca miscarea se executa activ asistat, kinetoterapeutul nu poate controla si evalua cu precizie efortul depus de pacient. Daca secventialitatea normala a miscarii este perturbata, schemele se efectueaza dinspre proximal spre distal si dinspre cranian spre caudal, adica in sensul instalarii controlului motor. Pentru aceasta se utilizeaza stimuli proprio, extero si telereceptivi sau combinati ale acestora.6.1. Tehnici de facilitare neuromusculara proprioceptiva fundamentale a ae eal a eee ae) -capacitatii de cooperare; -comportamentului pacientului; -calitatii raspunsului motor asteptat. In functie de actiunea motrica ce va fi executata, comenzile verbale pot fi pregatitoare si pentru actiune. Comenzile pregatitoare preceda actiune motrica; asigura intelegerea de catre pacient (care va fi initial telegerea pacientului. demonstrat de kinetoterapeut); sunt segmentare, scurte, repetate pana | © Comenzile pentru actiune trebiiie sa fie scurte, clare si coordon prematura aré ca éfect initierea tardiva si slaba”a miscarii. O comanda intarziata are ca efect scaderea raspunsului motor. Tonul vocii este important; se va adapta comportamentului pacientului: _-tonul putémic induce o stare de stres, produce stimularea maxima; se utilizeaza doar in situati care pacientlyl trebuie sa execute un efort prelungit si sustinut; ‘ea moderat se utilizeaza cand subiectul raspunde prin efortul maxim posibil; onul calin se utilizeaza in caz. de anxietate sau in caz de mobilizari dureroase. in Metoda Kabat: Kabat a dezvoltat o metodologie proprie de recuperare neuromotorie prin miscare. El a observat ca majoritatea miscarilor umane se desfasoara pe o directie diagonal-rotatorie imprimata de muschi, ale caror fibre sunt orientate in acelasi fel. Kabat a descris cate 2 scheme antagoniste de miscare pentru segmentele principale ale corpului; fiecare se desfasoara pe o directic diagonala, pe 2 sensuri (de jos in sus si de sus in jos). ~ - - eFiecare schema de ontine_ ABD/ADD; rotatie interna/rotatie externa). Schema prin care muscl iar cea prin care se lungesc apartine miscarii antagoniste. ‘©Principii metodice: 1. Pozitia si miscarea membrelor inferioare ale kinetoterapeutului pe directia diagonala a miscarii. Reprezinta unul din factorii esentiali ai suecesului terapeutic. Daca ne referim la miscarea de jos in sus cu pacientul in decubit dorsal, iar kinetoterapeutul in stand lateral dreapta fata de acesta, pozitia initiala amembrelor inferioare este urmatoarea: -membrul inferior drept se pozitioneaza paralel cu diagonala schemei de miscare, este flectat din genunchi si suporta initial intreaga greutate a corpului; -membrul inferior stang se pozitioneaza perpendicular pe directia diagonalei, in timpul derularii miscarii kinetoterapeutul executand 0 miscare de pivotare pe membrele inferioare, incat la finele schemei miscarii de jos in sus membrele inferioare se vor pozitiona astfel: membrul inferior stang paralel cu diagonala si dreptul perpendicular pe diagonala. 2. Componentele de miscare se vor pozitiona in zona lunga din care putem surprinde momentul fortei maxime. Zona lunga pentru agonisti este zona scurta pentru antagonisti. Pentru pozitionare se iau in considerare in primul rand componentele de flexie si extensie. Daca schema contine componenta: -flexie-segmentul sau partea corpului se va pozitiona in extensi -ABD-segmentul sau partea corpului se va pozitiona in ADD; -rotatie intemna-segmentul sau partea corpului se va pozitiona in rotatic externa. 3. Schema de miscare este initiata de componenta de rotatie, care reprezinta indicatorul specific diagonal rotatoriu al schemei de miscare; componentei rotatorii i se asociaza alte 2 componente de miscare, imprimandu-se o miscare diagonala, Pe aceasta directie diagonala pacientul lucreaza usor, cu forta si cu coordonare. @ 4 Ss de miscare se efectueaza initial cu musculatura puternica, ceea ce asigura iradierea influxului neryos de la musculatura puternica pe cea slaba si inducerea unui efect pozitiv asupra psihicului pacientului, care devine ulterior motivat sa efectueze schema miscarii cu forta scazuta.6.1. Tehnici de facilitare neuromusculara proprioceptiva fundamentale Tehnici de facilitare neuromusculara proprioceptiva (FNP) fundamentale FNP consta in usurarea, incurajarea sau accentuarea raspunsylui motor voluntar prin stimularea proprio, extero si telereveptorilor. Conceptele de facilitare si de inhibitie au fost definite de Sherington, care arata ca orice stimul care ajungé la neuronii motori spinali determina descarcari ale unui numar limitat de neuroni Stimuli suplimentari vor secreta neuroni suplimentari, cea ce va accentua (facilita) raspunsul motor. Stimulii care scad numarul neuronilor motori spinali activati vor reduce (inhiba) raspunsul motor. a) [Stimularea_proprioceptiva| se insoteste de cele mai multe ori de cea exteroceptiva; se realizeaza prin contact normal sub forma de prize, tractiuni si compresiuni articulare, intinderi musculare, rezistente opuse si vibra Prizele reprezinta indicatorul sensului schemei de miscare si deci sunt specifice fiecarui sens. Se aplica circular sau lumbical. Ele executa presiuni asupra tegumentului, grupelor musculare si articulatiilor implicate in miscare, stimuland exteroceptorii si proprioceptorii de la aceste nivele. Prizele se aplica ferm, dar fara sa produca durere, deoarece durerea produce contractura, care limiteaza miscarea voluntara. Daca pacientii acuza dureri, presiunile se aplica atat pe schemele agoniste, cat si pe cele antagoniste. * Tractiunile si compresiunile articulare stimuleaza proprioceptori; ele se executa in axul lung al corpului sau segmentului Tractiunile departeaza suprafetele articulare si se utilizeaza in miscarea de tragere. Compresiunile apropie suprafetele articulare si se utilizeaza in miscarea de impingere. In hipotonii musculare tractiunile sau compresiunile se aplica pe tot parcursul miscarii. s Linderis_meseulare ipdus_sfest_ tsitatorpe_musculatupagorisn. Subicctul se pozitioneaza in schema miscarii Opuse. Pentru aceasta musculatura antagonista se plasexza in pozitie scurta. Se vor lua in considerare toate componentele schemei de miscare, componenta de rotatie realizand intinderea completa a muschilor implicate intr-o schema de miscare. Aceste intinderi se indica in deficitul de inervati si se contrgindica in siraptome. acute.» @ Rezistentele ivecte vor aves valof maxene Bre (onimo raportate la forta musculara a muschiului pacientului, la tipul contractiei musculare solicitate (izotonice sau izometrice) si la scopul tratamentului. Contractiile izotonice sunt considerate primitive fata de cele izometrice. Rezistentele directe se aplica imediat dupa initierea miscarii. Utilizarea_rezistentei_optime_asigura_iradierea stimularii de la grupele musculare puternice spre cele slabe sau invecinate, iar dupa repetari se produce iradierea si catre segmentele corporale indepartate. Cand scopul este: -cresterea rezistentei musculare se utilizeaza rezistente submaximale care permit executarea unui ‘numar mare de repetari cu viteza mica; -cresterea fortei musculare se utilizeaza rezistente maxime care permit executarea catorva miscari repetate cu viteza mare, ‘© Vibratiile se vor aplica pe musculatura antagonista, b) |[Stimularea exteroceptiva se realizeaza prin atingeri usoare, pensulari si excitanti termici. Atingerileusoare se efectueaza de obicei manual, direct pe corpul muschiului ce urmeaza a fi stimulat. Pensularile (periajul) se executa in sens proximo-distal, rapid, cu pensule moi sau cu peri clastice pe dermatoamele corespunzatoare muschiului respectiv. Se evita in caz de spasticitate, la copiii sub 6 ani. _Excitantii termici, se aplica 1a diferite temperaturi, sub forma de indiferenta sau sub forma de proceduri calde sau reci, c) 'Stimularea telereceptiva: prin vaz sau prin auz. Vazul asigura coordonarea rapida a miscarilor; pacieritul este obligat sa priveasca modul in care kinetoterapeutul face misearea, Auzul asigura perceperea comenzilor verbale, care se vor adapta: -nivelului intelectual al pacientului