— DOMNILOR! AM PIERDUT CLIPA! AM RA-TAT CLIPA! Am ratat clipa in favoarea eternitatii, iar eternitatea nu ne apartine ! Secretarul ambasadei traducea grabit si gifiit, dar se vedea ca stia bine englezeste. Era un individ plicticos si pisdlog, care se simtea mereu obligat sé explice $i sa intervind pentru a justifica, parcd, o slujba in care ni- merise din intimplare. Enervant era insé faptul cA din tot ce spunea, altfel consideratii cu totul elementare, memorate dupa un curs seral, se putea deduce c& diplo- matul nu avea prea mare incredere in puterea de discer- namint a celor doi tovarasi. Tudor Cernat fi facu semn s& nu se mai oboseasca. Imensele usi fuseseré impinse in ascunzatorile lor din peretii imitind piatra cenusiu-umeda a pesterilor, si ci- neva, pornind din capatul mesei, incepu sé aprindd lu- minarile albe infipte in sfegnice de argint, fiecare cu cite gase brate, ca niste spade medievale retezate la jumatate. — Domnilor, se auzi iar vocea aceea cu o rezonan{a metalicé si sparta, dezacordata, ca si cind ar fi venit din Pilnia unui gramofon. Lumina alb-galbuie tremura pe fetele invitatilor si pe farfuriile sidefii de Meissen. Se auzea cum picura pe zidurile de pestera, si Tudor Cernat avu chiar impresia c& apa se prelingea de pe stalactitele care atirnau deasu- pra mesei amenintator. Vorbitorul rima&sese cu mina ri- dicaté in aer, dupa acel ,,domnilor“ patetic si tremurat nu mai urma nimic, citeva secunde parurad pentru toti un veac, bdiatul din spatele scaunului .ca un c&ruciorapasa precipitat pe o pedala gi il imaljé pe orator deasu- pra mesei cu inca doi, trei centimetri. — Yes, suier& acesta parind sa-si reaminteasci ce vrea s{ spuna. Noi, toti, am ratat clipa ! Baiatul din spatele scaunului, imbracat intr-un frac alb, nu putea si aiba mai mult de saisprezece ani, era plapind si subtire, fata lui, transparentaé, incadratéa de bucle aurii, iar pe miinile care impingeau caruciorul, fara ménusi, straluceau pietrele rubinii ale unor inele fili- granate. Privea ceremonia absent, cu ochii lui albastri obosifi si incercdnafi, iar degetele cu inele pdreau inerte ca si bratele, sprijinite pe sp&tarul c&ruciorului. Oratorul ridicase iardsi mina intr-un gest care ar fi trebuit s& insemne luarea-aminte si vocea de gramofon repeta agasant, dar nu mai putin ingrijorator. — Noi, toti, am ratat clipa. Am ra-tat clipa! Masa era enorma, intre perechile invitafilor spatii Jargi, astfel incit in lumina scdzutad si palidid acestea se topeau in intuneric si faceau gi mai vibrante albul por- felanurilor de Meissen $i imacularea fetei de damasc. Din cosuri de argint se revarsau jerbele unor flori ca o erup- tie violacee, o lava devoratoare rostogolea bulgari din- tr-un liliac inform si grotesc. Oratorul isi regdsise ideea gi, desi discursul crestea patimas, pe chipul lui nu se schita nici o grimas& din care s-ar fi putut deduce par- ticiparea. Avea un cap mic si o faté de copil deshidratat, pielea se mula pergamentoasi pe umerii obrazului, sub praful pudrei se ghicea culoarea vinetie a oaselor fragile, un nas ascutit ca un cioc vindt se arcuia deasupra gurii tivite marunt, cu buzele uscate si de o culoare incerta, negru-singerie, ochii aposi, poate albastri odaté, acum ascunsi sub pleoape singerii si sub gene galbui, ca si parul rar si cu fire lungi, bine intinse, parcd lipite pe teasta perfect rotunda. Tudor Cernat trecu repede cu privirea peste chipu- rile celorlalti invitati si rdmase surprins de asem&narea aproape perfecté dintre ei si de culoarea aceea vinetie eare plutea peste fetele lor pudrate transparent, Cu ex- ceptia oratorului, toti erau insotiti de doamne, o alta ipostazi a unei batrinete care se agdita cu desperare defiecare din pufinele picdturi de singe care mai pulsau prin vinele lor subfiri si prin arterele sclerozate de mult, ca niste tuburi de ruj sleit si decolorat. Inele diafane, cu briliante, alunecau mereu de pe degetele lor descarnate, ca si bratarile grele care cédeau peste incheieturile an- chilozate, si im vreme ce barbatii ascultau reculesi discursul, rezemati de spdtarele inalte ale scaunelor sculp- tate, cu bratele odihnindu-se pe genunchi, femeile agitau in rdstimpuri miinile cu br&tdri si inele, pentru ca acestea s& revind din alunecarea si cdderea lor de pe incheieturile osificate si de pe degetele inecate de pudra ca sa ascunda vinele serpuitoare si goale. — Am fatat clipa, hiriia vocea de gramofon, am ratat clipa, in favoarea eternitatii, iar eternitatea... — Sa mergem, zise Dumitru Dumitru ajungind ling& Tudor Cernat. Ce faci aici ? Acesta ii ficu semn din cap sd priveascd prin usile care acum erau incet impinse spre a fi inchise, caci cel care aprinsese luminarile se retrasese. In holul botelului din care Cernat privise scena un minut sau doua, atit cit durase intrarea faclierului — o evidenta greseala de protocol, caci ar fi trebuit ca luminile s& fi fost aprinse cu mult inainte —, se odihneau osteniti pe covoarele moi, p&ziti fiecare de cite un fel de major- dom, doisprezece ciini imensi, albi cu pete mari negre, toti la fel si tofi batrini si vlaguiti ca si stdpinii lor. CAscau leneg gi resemnati, intindeau pe covor boturile lungi cu buzele negre, umede de saliva, si cu coltii scdpati afara, ca si limba care le atirna stins, rosietica. — Ce-i aici ? intrebd Dumitru Dumitru, cu felul lui nervos iscoditor. Tot timpul se simtea parca obligat si ras- punzator si era mereu nemultumit si iritat. — O agapa, incerc&, pentru el mai ales, un rdspuns Tudor Cernat, preocupat vadit de bizara imprejurare la care asistase, — M& pot interesa, dac& doriti, se ardta indatoritor secretarul ambasadei, si, fara si mai astepte vreo incuvi- infare, se repezi spre receptie. — Lipsa de tact, zise Dumitru Dumitru. Lipsa de tact si de demnitate. Se comporta ca un baiat de serviciu.Tesird din hotel fara s-1 mai astepte. Pe scari, por- tarul fi saluta respectuos, dar cu o limpede tinuta de sta- pin care isi face numai o datorie decurgind din protocolul slujbei. Tudor Cernat se uita la ceas. — Opt si jumatate. Se inserase bine de tot, lampioanele fuseserd aprinse si luminau piateta din fata hotelului cu o lumina albas- truie, odihnitoare, discrete firme atrageau atentia cu ele- ganta si lips de ostentatie, dar pe trotuare nu se vedea nimeni, adia un vint usor si lenes, prin ferestrele micilor restaurante se vedeau mesele puse, lumindri colorate ar- deau deasupra lor, barurile boatelor straluceau sub alune- carea stinsd a razelor unor becuri ascunse sub abajururi de chihlimbar, totul parea si era pregatit pentru o seara bogata, pe usa unui bistrou se strecura 0 melodie ca un sarpe de catifea, dar si aceea a fost repede stinsd, ca sa nu tulbure sentimentul de tihna si de asteptare reveren- tioasd ; numai vintul facea si tremure frunzele platanilor crescuti si ei egali si fiecare cu acelasi numar de ramuri gi poate cu acelasi numar de frunze, totul, absolut totul fu- sese calculat pentru ca nimic, dar absolut nimic sa nu dis- toneze si si nu atraga atentia violent prin nimic. Insé nu trecea nimeni pe str&zi, nu intra nimeni in restaurantele mici, si nici in baruri, oragul era pustiu, si Tudor Cernat avu sentimentul ca, de fapt, nici in restaurantele pregatite pentru oaspefi, nici in barurile stralucind cu nichelajele tejghelelor lustruite ca oglinda si cu limpezimea paharelor stivuite de un prestidigitator in piramide cu o stabilitate incredibild, nicdieri, nici in locuintele de la etajele ma- gazinelor pline de suveniruri si de cadouri, care, gi ele, desi era tirziu, sta&teau deschise, nicdieri nu se afla si nu locuia si nu astepta nimeni. — Un grup de americani, sigur foarte bogati, milio- nari, octogenari din cite am infeles, isi petree aici in fie- care an doudsprezece zile, la sfirsitul verii, si in fiecare seardé — asta e ultima — iau parte la cite o agapa la care fiecare are datoria s4 tind un discurs, ca un fel de conclu- zie a vietii lui, sau cam aga ceva.Secretarul ambasadei ii ajunsese din urma si cu ace- lasi glas grabit si repezit cu care traducea cind i se cerea le relata acum, dintr-o rasuflare, tot ce aflase. — Multumesc, zise sec Dumitru Dumitru. — Si ciinii erau tot ai lor. Acesta este un oras... — Valkenburgul ? intreba Tudor Cernat. — Multumesc, repetd .parind agasat Dumitru Dumi- tru, si secretarul nu mai continua. Mergeau in tacere toti trei, dar dupa un timp secreta- rul se simti totusi obligat s&-si dep&seasci indatoritor atributiile de ,,gazd4“ insotitoare si incepu s& descrie ora- sul cu acelasi apetit al pleonasmului cu care comentatorii de fotbal ai televiziunii iti spun ca pe o noutate c& funda- sul central loveste acum mingea. Nu-l asculta nimeni ins, si intr-un tirziu observa si el si tAcu din proprie initiativa. — M-am cam plictisit, vorbi ca pentru el Dumitru Dumitru. Coborau o stradd in panté usoara, strecurindu-se unul dup& altul pe un trotuar ingust, serpuitor, pe linga zi- duri vechi, de sute de ani, cu vitrine ocrotite de obloane de lemn sau de fier, colorate viu in verde si galben mai ales, luminate de felinare din fier forjat, rasucit in cele mai bizare inchipuiri si, sub globurile albastrui, agatate cifre de fier insemnind sutele de ani de cind in aceste pra- valioare aceeasi familie vindea suveniruri de portelan de Meissen si Delft sau broderii de Bruges. Dar vitrinele erau acum invadate nu atit de portelanuri, cit de gablon- turi si de produse din plastic — o industrie a celui mai Prost gust unifica micile magazine in ambitia lor de a calauzi amintirile posibililor vizitatori. — E un sezon mort, interveni, ca si cind s-ar fi scuzat, secretarul ambasadei. Orasul nu traieste decit trei luni pe an: iunie ,iulie, august. Iar noi sintem la sfirgitul lui sep- tembrie. Din zgircenie, dar si din dorinfa de a se odihni, cred, acesti americani milionari vin aici cind totul e pustiu. Tudor Cernat i] furad cu coada ochiului. Purta de citeva zile acelasi costum maroniu dintr-un fel de camgarn, o stofA groasa si lucioasd, care statea feapana pe el, croita otova de cineva care n-avea nici o idee de talie sau de cambraj. Camaga era insé imaculata in fiecare dimineata,cravata asortatd cu gust, pantofii usori, eleganti — se ob- seria cd incepuse sa infeleagé c4 si tinuta joaca un rol important, si nu numai in diplomatie. Din mangetele cd- masii scrobite se strecurau insa minecile unui maieu po- nosit, cu care pared si dormise, si din cind in cind secre- tarul le vira cu degetele induntru, prefacindu-se jenat ca i] incomodeaza ceva. C&deau frunzele platanilor in rastimpuri. desprinse lenes de adierea si ea lenes4 a vintului, care facea orasul 84 respire inca fierbinte. Cerul parea foarte aproape, spu- zt de stele enorme, dar lumina lor nu avea nici 0 putere, si intunericul cuprinsese strazile si piafetele in care se auzeau Obloanele trase cu grija, vitrinele erau stinse si se perdeau in noapte tot asa de discret cum fusesera aprinse, sub un glob pe care fusese pictatéa 0 reclama pentru berea +Stele-artoise* se legina o papusa infatisind o olandezd durdulie, incaljata cu saboti uriasi. Dumitru Dumitru se opri zimbind in fata vtrinei cu juc&rii, dar chiar in clipa aceea lumina fu stin 4, si prin geamul cit palma al pravalioarei nu se mai putea vedea nimic. — Dac& doriti, zise grabit secretaru] ambasadei, putem reveni miine, aici, inainte de plecarea trenului, desi ei mai devreme de noua nu deschid. — Nue nevoie, multumesc, ra punse pe ginduri Du- mitru Dumitru. Tudor Cernat puse repede si pe furis mina pe umarul secretarului, i cind acesta intoarse capul spre el, ii facu semn din ochi sa taca. In holui hotelului ciinii fuseserd ri- dicati si asteptau so irea stapinilor. Usile salonului de re- ceptie, virite iarasi in lacasurile lor din zidurile imitind peretii pesterilor, lasau si se vadd cum, in picioare, in- vitatii conduceau cu aplauze simulate iesirea amfitrionu- lui. Caruciorul ocoli masa ca intr-o trecere in revi ta, im- pins de acel tinar de nici saisprezece ani, in frac alb, si se indreptd spre iesire. In intimpinare sosi cineva care putea sa fie patronul hotelului, un olandez inalt si spatos, cu umerii iargi abia cuprinsi de redingota neagra care plesnea, intinsd, pe pintecele bombat. Pe obrazul bucalatsi roz care dadea fefii lui un aer de infantilitate intirziata Se sparsesera ea intr-o eruptie zeci de vinisoare rosii. Ochii spalaciti, infundati in orbitele inecate de grasime, clipeau siret, iar gura, ea o cireasd zdrobita, parca ar fi fost data cu ruj, se chinuia s4 se arcuiased intr-un zimbet menit s& ascunda ipecrizia. — Yes, suieri vocea aceea de gramofon cind céruc‘o- rul trecu prin fata patronului aplecat intr-o reverenta discreta. Yes, si de data aceasta am ratat clipa, desi a fost minunat, dar ei n-au inteles nimic. Nu vorbea insd cu patronul, ci cu el insusi, sau poate cu acel tindr cu bucle aurii incadrind o fat& transparent si- defie. Unul din ciini se apropie ebosit de cérucior si il urma cu botul rezemat de bratul stapinului. Un boy im- bracat in frac verde deschise usa liftului si cdruciorul se Strecurd induntru, impreund cu acel tinar cu infatisare de fata travestité si cu ciinele obosit. Dumitru Dumitru revenise pe peronul hotelului, astep- tind si se termine bizara ceremonie, Dinspre gara eler- tricé ascunsa orasului de un deal cu pini pitici se zdrira farurile unui automobil, apoi citeva clipe totul se scu- funda in intuneric. Se facuse unsprezece. Piateta se aro perea lin de frunzele platanilor care alunecau in adierea vintului de pe ramurile batrine. — Cind am iesit din lagar, zise Dumitru Dumitru, in- torcindu-se spre Tudor Cernat, cind am iegit din lagdr era tot ca acum, toamna, sfirgit de septembrie, si a trebuit SA stau citeva sAptamini intr-o statiune de odihnda, intr-un fel de refacere. Nu stiam nimic de fetita, nu mi se spusese nimic. Mi se ceruse sd inteleg c4 inainte de a iesi in Jume era neeesar sé capat o infatisare mai omeneased. — Cum afi ajuns la amintirile astea aici? intreba ne- dumerit Tudor Cernat. — Stai sa vezi, il intrerupse Dumitru Dumitru. — Au plecat tofi, ii anunja secretarul ambasadei, bucuros ca le poate da, in sfirsit, o veste placuté. Dar bunavointa lui cdzu si de data aceasta nelalocul ei. -— De ce umbii, domnule, cu maieu cu minec&é lunga, iesindu-ti din mansete? intrebé enervat bruse si pe un ton apasat Dumitru Dumitru. Parca-i fi tractorist, iti mai lipseste o c4masa in carouri !Secretarul se retrase spdsit, clatinind din cap, cu aerul c4 se scuzd, desi in intentia lui nu fusese asta. — L-ati jignit, interveni intr-un tirziu Tudor Cernat. Mergeau din nou pe strazile cotropite de somnul acelei nopti de septembrie la granita Olandei cu Belgia. Dumitru Dumitru nu-i mai raéspunse. Cobora, in amin- tire, cu geamantanul care ii fusese restituit la iesirea din lagar si pe care nu-] deschisese si vada daca induntru era ceva sau nu, dupd cum n-avusese curajul sau curiozitatea elementara s& se uite bine la geamantan, sé vada daca este intr-adevar al lui. — Os stati in vila aceasta, ii spusese insotitorul, si sintem siguri ci o sa va refaceti foarte repede. Miine ur- meazd s§ va vedeti cu tovardsii, ca sA stabiliti impreund programul gi intilnirea cu familia. Insotitorul n-avea de unde sa stie ci familia nu mai exista si cd nici macar geamantanul care ii fusese restituit si pe care el n-avusese curajul — acesta era adevdrul — sa-] cerceteze mai atent nu era al lui, desi semana destul de bine cu valijoara pe care fusese ldsat sa si-o ia. Vila, ocrotité de un gard inalt de stejar care ii amin- tea, cum n-ar fi vrut, locul unde isi petrecuse mai bine de doi ani si jumatate si de care se despartise numai cu o zi in urma, fusese proprietatea unui demnitar antonescian, apoi, prin nu se stie ce intimplare, imediat dupa Eliberare, intrase in patrimoniul patriarhiei ; citiva ani dupa aceea, apartinuse securitatii, in sfirsit, acum, devenise casi de odihnd a judetenei si se bucura de un serviciu special. Era inconjurataé de un parc intretinut cu grija, brazi inalti margineau aleea venind de la poarté la peronul acoperit, iar poarta de stejar sculptat, cu un acoperis de sindrila, fusese ferecata in fier. Un fel de sora de ocrotire, sau asa ise paruse lui in primul moment, il conduse intr-un apartament amenajat intr-una_ din aripile dind spre munti, si pe fereastra dormitorului cu mobila grea, de ste- jar masiv, sculptat aparent grosolan, dar cu o vigoare din care nu lipsea ideea de rafinament, pe fereastra dormito- rului, dupa ce sora trase storurile, zdri din nou muntii lui si crestele lor ninse subfire. Se insera usor, cerul se invi- netise, cum se intimpla toamna, deasupra muntilor plu- tea o lumina verzuie, soarele se topise dc mult dupa cul-mile plesuve pudrate de joaca acelei ninsori timpurii, in urma lui se tulbura o balta de singe, si el vazu pe virful unui brad o veveritaé care parcd se odihnea cu capul pe o perna de purpura. — SA v& fac focul ? intreba mai mult soptit sora, si el abia atunci o vazu, si o secunda ochii lui staruira pe bratele ei goale si albe si pe sinii rotunzi, ascungi de hala- tul alb, strins pe talia ca o trestie. Dar numai o clipa, gi ea paru ca intelege strafulgerarea privirii lui si iesi re- pede, strecurat, fara sé mai astepte raspunsul. Raméasese in mijlocul camerei, cu geamantanul la pi- cioare, insd nu mai avea putere sa-l1 miste din loc, sa-1 aseze undeva, sa caute in el. Se apropie de fereastra si se lipi cu fruntea de geamul rece, dar cu ochii inchisi. O vreme nu mai veni nimeni s&-1 intrebe nimic, apoi cineva batu la us& incet, si la invitatia lui intra un tindr destul de stingaci, incit spuse repezit ,,Bunad dimineata‘, desi in casa se facuse intuneric si ii puse pe mas un teanc de ziare si de reviste. — A doua zi dimineata, continua Dumitru Dumitru, ca i cind pind atunci i-ar fi povestit totul amanuntit lui Tudor Cernat, ins& acesta nu indrazni sa-1 mai intrerupa, a doua zi de diminea{a am iesit in curtea vilei si m-am apropiat de poarté. Vroiam sa ies afard pe strazile sta- tiunii. M-am apropiat de poarté si n-am avut curajul sa ies. M-am intors din fata ei si am refacut drumul, de citeva ori, apoi,am pus mina pe clanta, am deschis poarta, si o clipaé am ramas in rama ei. Nu era absolut nimeni, era si de dimineataé, nu ma vedea nimeni, insé iar n-am avut curajul sa ies in strada: era prima zi de cind eram liber si nu-mi venea sa cred, si poarta semana, sau mi se Parea mie ci semana, cu poarta aceea pe care iesisem cu numai douazeci si patru de ore mai inainte si pe care nu iesisem niciodata singur, ci numai in grup, si grupul in- sotit de sentinele. M-am intors din nou si repede inapoi, si am pornit iarasi spre poarta, voiam sa verific inca o data c& nu ma opreste nimeni, cd sint intr-adevar liber gsi sin- gur, si pot s& ies pe poartaé cind vreau eu. Cred cd am facut drumul acesta de peste o suta de ori. Cind am iesit, in sfirsit, se facuse sapte si jumatate sau opt. Cum cobo-ram panta care unea vila cu strada principala a statiunii, intr-un fel de rascruce, m-am intilmit cu femeia aceea despre care {i-am mai vorbit. Iti amintesti? Ma urma- resti ? — Da, zise Tudor Cernat, desi adevdrul era numai pe jumatate. Orasul se scufundase in intuneric, cerul se facuse de smoala, stelele pdreau sa fi fost inghitite de duhul noptii, undeva departe se auzea un vuiet stins, ca o respiratie profunda a unui urias, vintul legana ritmic crengile pla- tanilor, se racorea, iar pasii lor rasunau sec, infundat, pe trotuarele din dale de piatrd lustruita de timp, dar si de spalatul cu sépun si cu detergenti. Se auzea linistea cutreierind strazile pustii, parca s-ar fi tirit bolnava, si continuu respiratia aceea profunda si indep&rtata. Dumitru Dumitru era un barbat mai mult scund, cu umeri ingusti, insa ridicati, si pieptul bombat, asa cum au absolventii liceelor militare, si dealtfel in toata faptura lui era ceva militaros, dar nu cazon, nu dur, nu pietros, cu toate ci sdnadtatea lui pdrea de piatra si rezistenta lui Ja fel. Avea o fata ovala, cu trasdturi evident barbatesti, dar parca indulcite, vag, de cineva, in ultima secunda a modelajului; un nas acvilin dadea acestei fete o asprime si o severitate pe care numai licdrul ochilor caprui, mig- dalati si mereu incarcati de scinteia unei ironii neierta- toare, o mai atenuau. Hainele pareau turnate pe corpul lui bine proportionat, camasile albe, imaculate in orice secunda, cu mansete si gulere tari, cravate alese cu un gust indiscutabil colorau discret tinuta lui vestimentara si se putea banui ca ii place s& se stie admirat si din acest punct de vedere. Tudor Cernat il urmarea cum calcd, sindtos, dar elas- tic, avea in mersul lui ceva deosebit, in general migcarea lui parea slefuita indelung, o robustete care se retinea ea insdsi in limitele unei sportivitati de elitaé dadea fiecdrui gest al su o anume distinctie. » Si cind te gindesti, isi spunea in sinea lui Tuder Cer- nat, c& e fiu de {aran, de téran sdrac in toata puterea civintului, al saptelea din unsprezece copii crescuti cumaméailiga pe niste coaste pustii, undeva, sub munfii Ol- teniei !“ — La r&scrueea aia fusese pusd un fel de taraba de piatrd, pe care {aranii isi asezau marfa in zilele aga-zise de tirg. Ce puteau ei vinde? Mere, poame uscate, prune vinete, dracu mai stie ce, oud, in sfirsit, vai de capul lor. Iti poti inchipui, dacdé pentru ei un sac de porumb valora atit incit un taéran de pe Valea Cernei, cdruia i-am dat drumul fiindcd fusese arestat fara dovezi, numai pe presu- punerea c4 avea arma, fdranul asta nu gasea alt argument ca si i se dea drumul decit faptul cd lasase la moard un sac cu porumb si dacd mai sta unde era insemna ca sacul tragea api si mucegdia porumbul. Noi aplicam drastic lupta de clasd, iar el n-avea alt ideal decit sA salveze un sac de porumb. Nu pe el sa se salveze, in{elegi? Ci sacul de porumb. $i culmea, m-am intilnit cu el in lagar, la un an si ceva dupa ce i-am dat eu drumul. Din urmé ii ajunsese secretarul ambasadei, care parea sa-i fi cdutat prin tot orasul. — Ce s-a intimplat ? intreba scurt Dumitru Dumitru in glasul cdruia se simtea iar iritarea. — Au telefonat de la oficiu cd sinteti chemati in fara, urgent. La dumneavoastra amindoi s-a facut referirea. — Si cind putem s& plecim ? intreba brusc ingrijorat Tudor Cernat. ~— Miine seara, la 18, este un avion romanesc de la Amsterdam, In holul hotelului nu mai era nimeni, la receptie dor- mita intr-un fotoliu o fata de vreo optsprezece ani, blonda, cu parul de aur revarsat in valuri pe umerii mici si rotunzi, in blugi cusut{i cu flori de cimp in toate culo- rile, invelita cu un fel de poncio in carouri mari albe si rosii. Dumitru Dumitru se opri o secunda cu privirea asupra ei, Fata suridea in somn unei amintiri sau unei intimplari de vis. — Am rezolvat toate problemele, zise secretarul, am ridicat si pasapoartele, sintem in ordine, miine la noud vine o masind s& ne ia, aveti timp s& mai trecefi si pe la magazinul de jucdrii. E un magazin celebru in Olanda!Tudor Cernat vru sa-] opreascé, dar nu mai avu timp, si secretarul, in devotamentul lui orb, apucd si vorbeascd pina la capat. Dumitru Dumitru se intoarse brusc spre lift si apadsa nervos pe butonul de chemare. — Nu mi-ai terminat povestea cu tejgheaua, zise Tu- dor Cernat, incercind sa-] distragd de la gindurile pe care Je banuia. — S&-mi aduci aminte miine in avion. E 0 poveste mai lunga, acum sint obosit. Cind ajunserd pe culoarul etajului pe care se aflau camerele lor, Dumitru Dumitru ii didu mina cu acelasi fel de a fi, mai mult sportiv decit militaros. — Noapte buna. Sa stii ci mie imi convine foarte mult plecarea asta precipitaté. Ma plictisisem, ti-am mai spus. Esti ingrijorat ? — Nu. Nu chiar atit de tare. Banuiese c& poate fi vorba si de GRUP-ul meu, acolo nu se termina niciodata problemele si tot timpul ,arde“. Zimbea silit, pentru ci, de fapt, in sinea lui era in- tr-adevar ingrijorat si nu stia cum sa-si imparté gindu- rile intre GRUP gi familie. Dar nu reuseg sa-si imagineze ce i s-ar fi putut intimpla familiei. — N-ai nici un fel de detalii ? il intrebi el pe secre- tar cind acesta veni sd-i aduci pagaportul a doua zi, di- mineata. — Nu, raspunse acesta. Aflam la oficiu. Ins& nici acolo nu reusird sA afle mai mult, si seara avionul de Amsterdam decol& cu ei la bord. li desparteau trei ore de casi, pentru ca, oricum, in capitalA aveau s& afle despre ce era vorba. Avionul zbura la peste unsprezece mii de metri alti- tudine, sub aripile lui o mare de nori fumurii si rai, de- asupra un cer de cristal, sigetat in r’stimpuri de reactoare care se pierdeau ca niste stele cdzdtoare. Dumitru Dumitru revedea tejgheaua de piatr& si, in spatele ei, {4ranca aceea batrind legata la cap cu o bro- boadé de lind sdind, batind mdrunt din picioarele incdl- fate cu opinci scorojite, Dimineata era frig, aerul sticlea, si din gura ii iegeau aburi ca niste caiere albe. Pe tej- gheaua de piatrd fdranca intinsese un ziar, iar deasupralui, in cornete deschise, seminte prajite, de dovleac. Trei sau patru cornete rasucite tot din hirtie de ziar. — Merge negotul? intrebase el dintr-un impuls pe care nu si-l putuse controla si pe care, pe urméa, il re- gretase dureros, cdci ce negot putea fi acela cu trei sau patru cornete de seminte de dovleac, dacd nu ipostaza unei cumplite sdracii, care o minase pe biata b&trina sa tremure in asteptarea celor douazeci si cinci de bani git putea sA cearA pe un cornet ?! —— Merge, réspunse batrina, vesel& c& se interesa, to- tusi, cineva de soarta ei. Merge, am vindut vreo citeva cornete, insi ma supra un afurisit de pitigoi foarte obraz- nic, si cu mina alunga chiar in acea clip o pasdre pricd- jita dar vicleand care o pindea dintr-un anin apropiat, si cum o vedea ca intoarce capul, se si repezea pe hirtia de pe tejghea si fura o sAminta dintr-un cornet. Ma fura, fir-ar al Necuratului, ma furd mereu, de azi diminea{a, trebuie s4 stau numai cu ochii pe el ! Pitigoiul se legdna viclean pe crenguta de anin, ju- m&atate ascuns de frunze, si, cu capul ldsat intr-o parte, urmarea cu un singur ochi miscarile batrinei, gata sA se repeada din nou s& fure 0 sAmint& pe care, in zbor, o pier- dea, c&ci pentru el era grea, dar pesemne cé si lui ii era foame. — E foarte obraznic, mai zise batrina, si Dumitru Du-~ mitru bagi mina in buzunar, cu gindul sA cumpere toate cornetele si si o trimitd pe batrind acasa. nCe negot!! isi zise el, cdutind absent fn buzunarele hainei. Amenintat de un pitigoi !! Batrina semana foarte bine cu maicd-sa, sau asa i se Parea lui atunci, ins la intoarcere, urmarit de imaginea batrinei, isi didu seama c4 era numai 0 impresie, pentru ca faranii, pind la urm&, si nu numai la prima vedere, seaman toti intre ei. li aseamana sdracia. Cauta si nu gasea nici un ban, si o clipd fu nedumerit, dar isi aduse aminte ca nici nu putea sé aibé vreun ban asupra lui. Se intoarse brusc, far& si-i mai spun& ceva femeii, si reintré, umilit, pe portile de stejar ale vilei. — Zburim deasupra Vienei — in dreapta, sub aripa navei noastre, Viena!Difuzoarele nu functionau perfect, stewardesa mai spuse ceva, dar hiriitul difuzorului 0 acoperi, si lui Tudor Cernat i se paru c4 aude vocea de gramofon a amfitrio- nului din carucior : ,,Am ra-tat clipa...“ Avionul viré brutal la dreapta $i vocea stewardesei se auzi din nou, de data asta clar : — Peste treizeci de minute intram in Romania! Avionul era un Charter, IL-18, obosit, si pdrea ca se ti- raste deasupra m&rii norilor fumurii, motoarele faceau ‘un zgomot de valturi de moara, podeaua vibra ritmic si, din cind in cind, aparatul intreg se scutura nervos, ca si cind ar fi coborit, ca un cdrucior, pe o scar&, sistemele de aeri- sire erau in cea mai mare parte blocate, si in salon se f4- cuse frig bine, desi ei se aflau in compartimentul asa-zis oficial, din coad&, iar impreund cu ei mai caldtoreau incd doud persoane, si insotitorul navei, un bdiat destul de tindr, sub treizeci de ani, cdruia se observa cA nu-i suri- dea deloc serviciul, si mereu controla anunturile stewar- desei cu ceasul, sd vadi dac& intr-adevar zborul Jor se incadreaza in orariul stabilit. In spatele insotitorului, infofolit intr-un pled usor, de culoarea cdmilei, statea ghemuit si parind ci doarme un batrinel cu mustata musca, alba ca si parul iesind in zulufi de sub o bascuté bleumarin. Dumitru Dumitru avu impresia cA este un medic celebru, internist de renume mondial, la care si el ajunsese odatd, mai demult, cind ined nu aflase tot adevarul despre familia lui si mai ales ‘despre fetité. Acesta — dac& era el — il primise cu o bunavointa excesiva, il cercetase cu atentie, ii ceruse un numéar insemnat de analize, el le facuse si venise din nou, medicul citise analizele fara macar s& clipeasc&, apoi, des- tui de sec, fi spusese cA deocamdata totul pare sa se afle in ordine, lui ner&éminindu-i sd-i recomande decit liniste, s-— O mai indelungata perioada de liniste, undeva la munte, intr-o stafiune, in sfirsit, asa cum se intimp'd in eazurile acestea, dupé o detentie mai dura, sigur si cu un stress mai accentuat. Toata chestiunea este o chestiune de timp.“ i »— De timp ?* intrebase ironic Dumitru Dumitru.