Studii şi Cercetări Ştiinţifice 2017, 18 (1), pp.

xxx – yyy
Inginerie Mecanica, Organizarea si Planificarea Activitatilor de
Cercetare si Dezvoltare

Scientific Study & Research ISSN 1582-540X

Mechanical Engineering, Organization and Planning of Research
and Development Activities

ORIGINAL RESEARCH PAPER

Small Orbital Launcher - Risk Zone Evaluation

LANSATOARE DE MICI DIMENSIUNI. EVALUAREA
ZONELOR DE RISC
Mihalcea Cristian
Vasile Alecsandri University, Faculty of Engineering, Department of
Mechanics, Mӑrӑşeşti 157, 600115, Bacӑu, România (ETME)

*Corresponding author: mihalceacristian4@gmail.com

Received: Month, dd, yyyy

Accepted: Month, dd, yyyy

Abstract: The purpose of this paper is to present some aspects

regarding two calculus models to evaluate the risk zone of the multistage
launcher. Regarding the risk zone, unlike the classic model used for the
launcher, we will use a calculus model build on non-inertial frames
/taking part to the diurnal rotation (Earth spin). This is necessary to link
the risk zone of the launch position, and place it on the map. For the risk
zone we will use actually two models: first build in start frame which is
more suitable for ascensional guidance phase, and second, built in quasi –
velocity frame used for unguided motion especially in descending phase.
The discussions will focus around the possibility to find a launching area
to be satisfactory in terms of risk conditions arising from the SOL
launching

Keywords: small orbital, launcher, risk zone, danger zone, quasi-velocity

frame

© 2017 ALMA MATER Publishing House, “VASILE ALECSANDRI” University of Bacău. All rights reserved. 1
 MIHALCEA CRISTIAN

INTRODUCERE

Un lansator este o rachetă ultilizată pentru a transporta o sarcină utilă de la suprafața

Pământului în spațiul cosmic. Un sistem de lansare include : lansatorul, rampa de
lansare, precum și alte infrastructuri. Cu toate că sarcina utilă a unui lansator este adesea
un satelit artificial plasat pe orbită, unele se află sub zbor spațial orbital, în timp ce altele
permit navelor spațiale de a ieși din orbita Pământului în întregime. Un vehicul de
lansare pentru un zbor suborbital este adesea numit rachetă de sondare. Pentru a ajunge
la orbita Pământului, un lansator trebuie să accelereze sarcina utilă a navei spațiale la o
viteză minimă de 28.000 km/h, ceea ce este de aproximativ 25 de ori mai mare decât
viteza sunetului. Pentru a depăși gravitația Pământului ca să ajungă la destinație cum ar
fi Luna sau Marte, nava trebuie sa accelereze la o viteză de aproximativ 40.000 km/h.
[1]

MATERIALE SI METODE

Pentru testarea unui lansator de mici dimensiuni am folosit următoarele condiții :

- 1200 grade = unghi de Azimuth (spre sud – est);
- 450 grade = latitudinea geocentrică ( latitudinea României);
- 1 [m] = altitudinea (initiala);
- 1[m/s] = viteza initiala;
- 90 grade = unghiul initial de urcare.

Zona de risc este de dată de proiecția orizontală a tuturor traiectoriilor posibile [2]. De
fapt, cele două zone de risc obținute corespund zonei unde este posibilă căderea primei
sau a doua treaptă a lansatorului. Pentru evaluarea zonei de risc considerăm
următoarele:

a) Prima treapta:
În timpul fazei ascensionale, sistemul de ghidare aplică o comandă laterală
corespunzătoare diferitelor unghiuri de înclinare. După prima treaptă sau după
cea de-a doua treaptă, motorul de lansare se oprește, iar lansatorul sau părți din
el urmează o traiectorie balistică neghidată. Am presupus aparitia unor erori de
navigație, care generează un semnal de ghidare lateral , care mai apoi ia forma a
șapte valori unghiulare distincte, Figura 1.a

b) A doua treapta:
Ca urmare a acestor comenzi greșite, în timpul funcționării primei etape,
obținem valori eronate (erori) de atitudine. După ce prima treaptă nu mai
funcționeză, valoarea numerică a unghiului de atac rămâne constantă, caz care
corespunde unei evoluții balistice, care poate fi realizată de prima treaptă a
lansatorului după detașare, Figura 1.b
2 St. Cerc. St. CICBIA 2017 18 (1)
 LANSATOARE DE MICI DIMENSIUNI. EVALUAREA ZONELOR DE RISC

Figura 1.a Zonele de risc pentru treapta 1

Figura 1.b Zonele de risc pentru treapta 2

St. Cerc. St. CICBIA 2017 18 (1) 3

 MIHALCEA CRISTIAN

Tipuri de lansatoare de mici dimensiuni

a) Sarcină utilă mică (100 kg)

Atunci când se discută despre sarcini utile de sub 100 kg, de obicei, sarcina utilă este un
satelit miniaturizat, de asemenea, cunoscut ca un microsatelit. Datorită greutății sale de
asemenea, dimensiunile sunt mici și prin urmare, este nevoie de un lansator de satelit
mic. Diametrul etapelor poate fi foarte mic. In Tabelul 1 se regasesc majoritata
lansatorilor de mici dimensiuni cu sarcina utila mica, un exemplu de un lansator,care
transportă o mică încărcătură utilă pe orbită este SLV (Satellite Launch Vehicle) înființat
în 1970 de către Indian Space Research Organization. SLV a fost destinat să ajungă la
înalțime de 400 km și transporta o sarcină utilă de 40 kg. Sarcina utilă a fost denumită
Rohini RS-1 și a folosit un sistem de centrifugare de 40 kg stabilizat prin satelit care a
folosit 16 W de putere și a fost lansat cu succes la 18 iulie 1980. [3]

Tabel 1 Lansatoare cu sarcina utila mica (100 kg)

Nume Țara Sarcină Masă [kg] Altitudine Număr etape
utilă [kg] [km]
Taepodong 1 Koreea de Nord 6 33406 220 3
Vanguard S.U.A 23 10050 200 3
Lambda 4S Japonia 26 9400 5000 4
SLV India 40 17000 400 4
Juno I S.U.A 41 29060 1000 4
Sparta S.U.A 45 30000 300 3
Capricornio Spania 50 15035 700 3
Rehbar-I S.U.A/Pakistan 80 1200 130 2
VLM-1 Brazilia 100 15900 200 3
Unha Coreea de Nord 100 85000 492 3
Kaituozhe-1 China 100 20000 500 2
S-520 Japonia 100 2200 430 1
KSLV-I Coreea de Sud 100 140000 300 2

b) Sarcină utilă medie (100 – 200 kg)

Cei mai mulți sateliți fac parte din aceasta categorie.

Din aceasta vasta categorie fac parte rachete:
- Diamant A ( 160 kg / Franta);
- Falcon 1 ( 180 kg / USA)
In Tabelul 2 se regasesc alti lansatori cu sarcina utila medie decat cei enumerati mai sus.

4 St. Cerc. St. CICBIA 2017 18 (1)

 LANSATOARE DE MICI DIMENSIUNI. EVALUAREA ZONELOR DE RISC
Tabel 2 Lansatoare cu sarcina utila medie (100- 200 kg)
Nume Țara Sarcina utilă [kg] Masa [kg] Altitudine [km] Număr etape
Black Knight U.K. 115 64410 803 2
Thor-Able S.U.A 120 51608 640 3
Scout A S.U.A. 122 17850 185 4
Black Arrow U.K. 135 18130 200 3
ASLV India 150 41000 400 4
Safir Iran 150 26000 245 2
Diamant A Franța 160 18400 200 3
Start-1 Rusia 167 47200 200 3
Falcon 1 S.U.A 180 38555 200 2
Europe I Europe 200 104670 200 4

c) Sarcină utilă mare ( 200-1000 kg) și sarcină utilă foarte mare ( peste 1000 kg)

În unele cazuri, sateliții artificiali au o greutate foarte mare, masa lor fiind de peste mii
de kilograme. Pentru aceasta clasă de sarcini utile se face o scurtă analiză luând în
considerare altitudinea, masa totală și numărul de etape pentru fiecare rachetă lansată.
Din cauza cantității de date colectate, în această parte, doar câteva sunt selectate in
Tabelul 3, pentru a arăta modul în care creșterea sarcinii utile influențează un lansator.
[3]

Tabel 3 Lansatoare cu sarcina utila mare (200- 1000 kg)

Nume Țara Sarcina utilă [kg] Masa [kg] Altitudine[km] Nr. etape

Long March 1 China 300 81570 440 3

Minotaur I S.U.A 310 36200 740 4

Tronador II Argentina 350 64000 700 3

Pegasus S.U.A. 375 19000 200 5

VLS-1 Brazilia 380 50700 759 4

Kosmos 63S1 Ucraina 450 48110 400 2

Kosmos-2I Rusia 450 48110 250 2

Sputnik USSR 500 26700 200 2

Delta 0100 S.U.A 635 116573 3300 4

Delta 2000 S.U.A 724 130392 3300 4

Shavit Israel 800 70000 366 4

Athena I U.S.A 820 66300 185 3

Delta 3000 U.S.A 954 185382 3300 4

Otrag Germania 1000 100000 185 3

St. Cerc. St. CICBIA 2017 18 (1) 5

 MIHALCEA CRISTIAN

d) Sarcină utilă foarte mare (peste 1000kg)

Saturn V a fost o rachetă americană utilizată de programele Apollo și Skylab de la

NASA între anii 1966 și 1973. Vehiculul de lansare în trei trepte a fost dezvoltat pentru
a susține o aterizare cu echipaj pe Lună. NASA a lansat 13 dintre ele de la Centrul
Spațial Kennedy din Florida, fără pierderi de echipaj sau încărcături. Saturn V rămâne
cea mai înaltă, cea mai grea și cea mai puternică rachetă înregistrată vreodată în stare
operațională și încă deține înregistrări pentru cele mai mari sarcini utile lansate și cea
mai mare capacitate de încărcare a sarcinii către o orbită scăzută a Pământului de
118.000 kg. Până în prezent, Saturn V este singurul vehicul de lansare pentru a
transporta ființe umane dincolo de orbita Pământului. Un total de 24 de astronauți au
fost lansați pe Lună, dintre care trei, de două ori, în cei patru ani, între decembrie 1968
și decembrie 1972.[3]
Alte cateva lansatoare sunt prezentate in Tabelul 4 .

Tabel 4 Lansatoare cu sarcina utila foarte mare (peste 1000 kg)

Nume Țară Sarcină Masa [kg] Altitudine[km] Nr. etape
utilă[kg]
KSLV-III Coreea de Sud 1500 145000 800 2
Tsyklon Rusia 3000 182000 220 2
Ariane 4 Europa 5000 240000 200 3
Soyuz M Rusia 7900 309180 200 4
H-II Japonia 10060 260000 185 3
Delta IV Heavy S.U.A 25800 733400 185 3
N1 1969 Japonia 70000 2735000 225 5
Saturn C-4 S.U.A. 99000 2347180 185 3
Energia Rusia 100000 2400000 200 2
Saturn V S.U.A. 118000 3938500 185 3

REZULTATE SI DISCUȚII

Primul aspect privind zborul experimental al vehiculului de lansare este determinarea

zonelor de risc și pericol.
Zona de risc este definită ca fiind zona unde se poate găsi vehiculul din cauza apariției
anumitor incidente (defecțiuni,comenzi greșite).
Pentru a determina zona de risc, trebuie să presupunem anumite defecțiuni care pot
conduce la comenzi simetrice care generează o mișcare laterală, situație extremă care
permite dezvoltarea maximă în plan orizontal a traiectoriilor. Manipularea vehiculului
de lansare și eliminarea energiei la bordul autovehiculului își impune limitele.
Zona periculoasă este definită ca fiind zona în care vehiculul poate fi poziționat în
timpul procesului de zbor sub acțiunea anumitor factori perturbatori (interni sau
externi). În condițiile unor întreruperi interne datorate deviațiilor geometrice care duc la
apariția anumitor caracteristici aerodinamice sau la apariția unor erori datorate
caracteristicilor masice sau a zgomotului conținut în semnalele senzorilor, limitele
zonei de pericol sunt date de împraștierea traiectoriei reale în raport cu traiectoria de
bază.

6 St. Cerc. St. CICBIA 2017 18 (1)

 LANSATOARE DE MICI DIMENSIUNI. EVALUAREA ZONELOR DE RISC
CONCLUZII

1. Lansatorul de mici dimensiuni , nu poate fi lansat din Bucuresti deoarece zona

de risc se regăsește in zone populate pentru ambele trepte.
2. Simularea se poate face introducand datele de lansare in programul „Visual
Fortran”, astfel reducandu-se costurile experimentului.

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

1. Teodor Viorel CHELARU, Adrian CHELARU, Alexandru Iulian ONEL

„Small Orbital Launcher - Risk Zone Evaluation”, 2-11 pag.
2. Chelaru T.V. Dinamica Zborului–Racheta nedirijată, ,Ed. Printech, Bucureşti, ISBN 973-718-
428-9, 155 pag. ,martie 2006.
3. ВЕНТЦЕЛЬ, E.С., Теорна верятностей, Издателъство «Наука», Mosквa , 1964, pag 64- 83
4. Mihai M. Niţă, Florentin Moraru, Radu N. Patraulea, „Avioane şi rachete – Concepte de
proiectare”, Editura Militară, Bucureşti, pag 198
5. General requirments regarding small orbital launcher – SOL Eduard POPA A.I. ONEL
V. IUGA – A.CHELARU , 75-121 pag

St. Cerc. St. CICBIA 2017 18 (1) 7