DREPTUL MEDIULUI CURS 3-21.10.

2016

PRINCIPIUL PRECAUTIEI IN LUAREA DECIZIILOR - este desprins din principiul prevenirii, fiind
expres prevazut de OUG 195/2005 privind protectia mediului cu modificarile si completarile
ulterioare la art 3 lit b. Acest principiu este prevazut si in TFUE in art 191 alin 2. Principiul
justifica luarea unor masuri chiar si atunci cand din datele stiintifice existente nu rezulta daca o
activitate este periculoasa pentru mediu.

Cand datele stiintifice sunt neconcludente in ceea ce priveste efectele unei activitati, decizia
trebuie sa fie in sensul neinceperii respectivei activitati, deoarece pericolu degradarii mediului
inclusiv asupra vietii si sanatatii este prea mare pt a risca o decizie care se poate dovedi ulterior
ca fiind gresita.

Daca principiul prevenirii presupune o evaluare a riscurilor in raport de cunostintele existente la

un moment dat, ceea ce inseamna ca riscurile exista si ca se pot produce daune ecologice daca
nu se intreprind masuri corespunzatoare, principiul precautiei presupune necesitatea de a se
actiona chiar in lipsa unei certitudini stiintifice vizand existenta unui risc.

Fundamentul acestui principiu consta in aceea ca absenta certitudinii stiintifice nu constituie o

piedica pt a intreprinde masurile necesare in scopul evitarii atentatelor grave asupra mediului
.In consecinta, spre deosebire de principiul prevenirii in cazul principiului precautiei, riscul in
sine nu este demonstrat.Principiul precautiei poate fi considerat un principiu al incertitudinii in
sensul ca se iau decizii pe baza unor cunostinte stiintifice incomplete.

Solutiile adoptate in aplicarea acestui principiu trebuie sa fie revizuibile in functie de evolutia
cunostintelor stiintifice . Noutatile stiintifice si descoperirile tehnologice pot pune capat
incertitudinilor iar in functie de acest aspect masurile luate in aplicarea principiului precautiei se
mentin, se modifica, sau se inlatura.

PRINCIPIUL PREVENIRII(ACTIUNII PREVENTIVE) - este expres prevazut de OUG 195/2005 in art

3 lit c dar si in TFUE in art 191 alin 2 . Acest principiu serveste protectiei mediului prin
anticiparea consecintelor negative pe care le poate avea un plan sau un proiect asupra mediului.
Principiul actiunii preventive e fundamentat pe ideea ca activitatea de prevenire a riscurilor
ecologice este cu mult mai putin costisitoare decat repararea daunelor ecologice care de multe
ori au un caracter ireversibil.

Aplicarea acestui principiu reclama pe de o parte reglementarea unor obligatii cu caracter

preventiv iar pe de alta parte promovarea unor activitati care sa conduca la evitarea producerii
unor modificari negative asupra calitatii mediului. S-a afirmat necesitatea de a se tine seama cat
mai curand posibil de eventualele incidente asupra mediului in toate procesele tehnice de

1
planificare si de decizie si in acest scop au fost prevazute proceduri pt evalurea potentialelor
riscuri pt mediu .

Evaluarea se realizeaza atat in contextul national cat si international si regional daca activitatea
propusa are potentiale consecinte transfrontaliere.

PRINCIPIUL "POLUATORUL PLATESTE" -este prevazut in art 3 lit e din OUG 195/2005 si in TFUE
in art 191 alin 2 . A fost afirmat pt prima data in Declaratia Consiliului Europei privind lupta
impotriva poluarii aerului din 1968 fiind expres prevazut si in Declaratia de la Rio de Janeiro
adoptata in cadrul Conferintei pt Mediu si Dezvoltare Durabila din 1992 precum si in numeroase
conventii internationale . In mod generic obiectul platii il constituie suportarea cheltuielilor
legate de poluare de autorul acesteia, iar in mod particular executarea si suportarea de catre
agentul poluator a obligatiilor ce converg spre evitarea, limitarea si eliminarea poluarii .

Principiul are la baza elemente din teoria economica potrivit careia costurile sociale externe
care insotesc productia trebuie sa fie internalizate adica sa fie luate in calcul de agentii
economici in costurile lor de productie. Fundamentul principiului rezulta si din dreptul la un
mediu sanatos, cetateanul neputand sa fie obligat sa plateasca accesul la mediu nici direct nici
indirect prin subventionarea din fonduri publice a cheltuielilor legate de poluare.

Continutul regulii "poluatorul plateste" este deosebit de larg si este inteles uneori in mod diferit
atat la nivel legislativ cat si in doctrina. In sens larg, continutul acestei reguli presupune ca orice
cheltuieli legate de poluare (repararea prejudiciului ecologic, cheltuieli legate de diminuarea
efectelor poluarii si cheltuielile de prevenire a poluarii) trebuie sa fie suportate de cel care
cauzeaza poluarea si nu de societate. In plan juridic acest continut larg influenteaza materia
raspunderii civile pt mediu si determina definirea notiunii de prejudiciu intr-un sens specific
dreptului ecologic.

Notiunea de prejudiciu ecologic are un sens mai larg decat notiunea de prejudiciu in dr comun,
autorul acestuia trebuind sa suporte si cheltuielile legate de prevenirea poluarii precum si cele
vizand eliminarea sau limitarea efectelor poluarii. In sens restrans principiul "poluatorul
plateste" presupune eliminarea subventiilor destinate protectiei mediului. Aceasta nu inseamna
ca statul nu trebuie sa isi indeplineasca obligatiile de a asigura cetateanului un mediu sanatos
deoarece autoritatile au indatorirea de a inlatura efectele poluarii, ci inseamna ca trebuie gasite
mijloacele legale care sa permita identificarea poluatorului si obligarea acestuia sa plateasca.

Identificarea poluatorului reprezinta una din problemele centrale ale aplicarii acestui principiu
greu de realizat atunci cand e vorba de o poluare difuza provenind din mai multe surse.Uneori
aceasta problema devine chiar imposibil de realizat spre ex cand este vorba de deversarea in
mare de catre nave a unor materiale interzise. Pt depasirea unor astfel de situatii se procedeaza

2
la instituirea anumitor fonduri din anumite taxe, fonduri destinate acoperirii cheltuielilor
specifice in situatia in care autorul poluarii nu poate fi identificat.

PRINCIPIUL INFORMARII SI PARTICIPARII PUBLICULUI LA LUAREA DECIZIILOR PRECUM SI AL

ACCESULUI LA JUSTITIE IN PROBLEMELE DE MEDIU - este prevazut expres in art 3 lit h din OUG
195/2005 . Totodata acest principiu este prevazut si in documentele Conferintei ONU pt mediu
si dezvoltare de la Rio din 1992 mai exact in Declaratia de la Rio si in Agenda 21, precum si in
majoritatea conventiilor si tratatelor internationale cu incidenta in domeniul protectiei
mediului.

In cadrul Conferintei de la Aarhus din 1998 intitulata "Mediu pt Europa" a fost adoptata
Conventia prinvind accesul la informatie, participarea publicului la luarea deciziilor si accesul la
justitie in probleme de mediu, ratificata de Romania prin Legea 86/2000 .Convetia garanteaza
dreptul de a avea acces la informatie fara ca solicitantul sa declare un anumit interes. Totodata
conventia prevede situatiile in care poate fi refuzata o informatie de mediu si anume :

-autoritatea publica nu detine informatia solicitata

-cererea este vizibil nerezonabila sau este formulata intr-o maniera prea generala

-cererea se refera la documente in curs de elaborare sau priveste sistemul de comunicatii intern
al autoritatii publice in cazul in care o astfel de exceptie este prevazuta de legislatia nationala
sau de practica obisnuita luandu-se in considerare interesul public in cazul unei asemenea
dezvaluiri

-cererea mai poate fi refuzata daca dezvaluirea ar afecta : confidentialitatea procedurilor

autoritatilor publice, relatiile internationale, siguranta nationala, securitatea publica, cursul
justitiei, confidentialitatea informatiilor comerciale si industriale, dreptul de proprietate
intelectuala, confidentialitatea unor date personale, mediul la care se refera informatia in
conditiile legii.

Conventia prevede ca refuzul unei solicitari se va face in scris dacasolicitarea a fost facuta in scris
sau daca solicitantul cere acest lucru. Refuzul trebuie sa fie motivat si sa ofere informatii privind
accesul la procedura de refuz.Raspunsul cuprinzand refuzul solicitarii trebuie sa fie dat cat mai
curand posibil fara a se depasi o luna in afara cazului in carecomplexitatea informatiei justifica
prelungirea acestei perioade pana la 2 luni de la data inaintarii cererii.

In cadrul legislatiei nationale, fiecare parte la conventie se obliga sa asigure posibilitatea pt orice
persoana care considera ca solicitarea informatiei a fost ignorata, gresit refuzata sau care
considera ca a primit un raspuns inadecvat de a avea acces la o procedura de recurs in fata unei
instante de judecata sau a altui organism independent si impartial prevazut de lege.Statul va lua

3
masuri ca respectiva persoana sa aiba acces si la o procedura de fond nefiind exclusa nici
posibilitatea unei proceduri prealabile in fata unei autoritati administrative.

In privinta pilonului referitor la participarea la luarea deciziei facem precizarea ca publicul

interesat trebuie sa fie informat prin anunt public ori in mod individual cand este cazul despre
demararea unei proceduri de luare a deciziei de mediu si intr-o maniera adecvata si in timp util
printre altele despre urmatoarele aspecte :

-activitatea propusa

-natura deciziei posibile

-autoritatea publica responsabila de luarea deciziei

-procedura initiata incluzand modul si momentul in care o asemenea informatie poate fi

furnizata

-autoritatea publica la care pot fi adresate comentarii sau intrebari

-perioada in care pot fi trimise aceste comentarii ori intrebari

-faptul ca, activitatea propusa face obiectul unei proceduri nationale sau transfrontaliere de
evaluarea a impactului asupra mediului s.a.m.d.

Procedurile pt participarea publicului trebuie sa permita acestuia sa inainteze in scris sau cand
este cazul la o audiere publica orice comentarii, informatii, analize sau opinii considerate
relevante pt activitatea propusa .