12.05.

2014
Iconoclasmul lui Constantin V

- Politica religioasă a acestuia – un pas important făcut înainte de iconoclasm – trecerea de la „silentium
la concilium”

- Leon al 3 –lea – doar un decret; Constantin al V-lea – un sinod

- la acesta nu participă, însă, nici un ierarh (teolog) de renume

Tezele lui Ctin V

I. Pentru a fi o imagine reușită, adevărată, aceasta trebuie să fie deoființă cu prototipul

II. Ceea ce este spiritual nu poate fi reprezentat material/senzorial (sensibil) – „argumentare de natură
hristo

a) fiind un ipostas în două firi, Logosul întrupat nu poate fi reprezentat, căci reprezentarea s-ar mărgini
doar la materie

b) În virtutea comunicării idomatice, nici firea umană nu ar putea fi reprezentată, știindu-se că

Dumnezeu Cuvântul este necircumscris (aperigraptos)

c) Singura reprezentare a Sa ar fi Euharistia

Sinodul de la Hiereia (754)

- Politica dură iconoclastă începe în anii 50 ai sec. al VIII-lea

- Propagandă pentru iconoclasm în imperiu; arestarea opozanților

- Constantin desfășoară o activitate literară pe tărâm teologic

- pe 10 februarie deschide lucrările sinodului iconoclast la Hiereia (februarie-august), sau sinodul

akephal, Anastasie murise în ianuarie 753 de ocluzie intestinală („nu a avut nici un conducător”) –
prezidat de Episcopul Teodor de Efes

- la ultima ședință, Constantin de Sylaion (călugăr – demonstrează că nu tot monahismul a fost iconofil)
este declarat patriarh, impus de Ctin V Copronimul; Ctin de Sylaion va avea și el o soartă tragică

- nu a participat nici un reprezentant al Patriarhiilor orientale

Consecințele Sinodului

- caracter anti-monahal

Martiri:

- Andrei, monah din Blachernae, a fost biciuit până la moarte din ordinul lui Ctin V pentru că l-ar fi numit
pe acesta noul Valens și noul Iulian al Bisericii
- Eremitul (zăvorât) Ștefan cel Tânăr/Nou de la Mănăstirea Sfântul Auxenețiu, care de 60 de ani stătea
zăvorât în chilie, a fost luat de soldați și târât pe străzi, apoi rupt în bucăți și aruncat în groapa
condamnaților la moarte – „protomartirul”

- aceeași soartă a avut și Petru Stâlpnicul

- Mulți dintre călugări sunt biciuiți în public, deferiți oprobriului public, orbiți, obligați să se lepede de
haina monahală și să se căsătorească (Mihail Lachanodrakon, strategul Thrakesionului, este unul dintre
cei mai duri persecutori)

- numărul martirilor: necunoscut

- chiar și Patriarhul a fost obligat să lepede haina monahală și să se căsătorească; eventual, Ctin V l-a dat
jos din scaun și l-a trimis în exil (de mai multe ori), pentru ca la final să-l cheme la Ctinopol și să-i taie
capul

- Multe mănăstiri au fost închise sau transformate în cazărmi sau băi publice

- mulți demnitari bizantini iconoduli cad victime persecuției lui Constantin: în jur de 19 înalți demnitari și
ofițeri:

- Protostrator-ul lui Constantin (conducătorul gărzii personale a împăratului)

- Marele Logofăt al Dromurilor

- Comes-l Themei Opsikion-ului

- Domesticul gărzii escubiților

- strategii Traciei

Tezele sinodului de la Hiereia

(S. Hausamman, Alte Kirche 4, p. 264-265)

1. Dumnezeu-Logoul nu poate fi reprezentat nici potrivit Întrupării Sale, deoarece ar fi contrar învățăturii
de la Calcedon prin faptul că firile sale ar fi ori împărțite, ori amestecate prin reprezentarea ambelor într-
o singură imagine; asta ar duce inevitabil ori la nestorianism, ori la monofizitism

2. Chipul (prosopon) lui Hristos nu poate fi reprezentat, căci, potrivit „unirii sale cu Cuvântul lui
Dumnezeu, firea omenească îndumnezeită nu poate fi separată…

3…

4. Cine încearcă…

- paradoxal, după 765m Constantin V interzice și cultul sfinților și al Maicii Domnului, admițând doar
crucea

Politica în Occident

- cezaro – papism evident

- Papa Zaharia începe tratativele cu Pepin

- Papa Ștefan II se întâlnește cu Pepin la Ponthion în ianuarie 754 (înaintea Sinodului iconoclast – se pune
problema unirii)

- Constantin V trece de sub jurisdicția papei în cea a patriarhului Constantinopolului:

- sudul Italiei

- Sicilia

- Iliricul

- Pepin a răspuns pozitiv la cererea Papei; el era de fapt majordomul regilor merovingieni

- legea salică – „Nobilimea provine din…”

- Pepin avea nevoie de autoritate

- tradiția – merge spre acei zei pâgâni ai Germaniei, nu Dumnezeu

- Bizanțul făcuse un pas dur, luând din jurisdicția papală tot ce era în S Italiei + altele; Papa, privat de
puterea/parohia sa, și confruntat cu un împărat eretic, alege să schimbe tabăra

Irina – mare „împărat” al Bizanțului

775 – în urma unei bătălii cu bulgarii, Ctin V avea să moară datorită unei răni cangrenate (la picior)

Origini

- izvor principal despre viața Irinei este Viața Sf. Filaret

- Născută în 750/755, în Atena (a doua Împ. Ateniană)

- se trăgea din neamul Sarantapechos

- pe 1 noiembrie 769 vine la Constantinopol pentru a se căsători cu Leon IV Khazarul, fiul lui Constantiv V
Copronimul

- a fost a doua opțiune pentru fiul lui Constanti (prima, Gisela, fiica lui Pepin cel Scurt), probabil aleasă în
urma unui concurs de mirese („pentru că mai toți cercetătorii contemporani spun aceasta”)

- împărăteasa alegea soția fiului ei

- este obligată să facă jurământ că nu va tolera cultul icoanelor

- încoronarea ca împărăteasă (decembrie 769) este urmată de cununia religioasă în biserica Sf. Ștefan din
palatul Daphne

- 771 îi naște un fiu lui Leon IV, care este numit după numele bunicului său, Constantin al VI-lea

- viața trăita cu Leon IV – 769 – 780

- împărăteasă – 775 – 780

Leon IV și Irina
- Leon îl încoronează în 776 pe Constantin ca împărat punând armata, senatul și poporul să jure că nu vor
recunoaște alt succesor al său decât pe Constantiv și pe urmașii acestuia

- cei cinci frați vitregi ai lui Leon vor reprezenta opoziția de mai târziu împotriva Irinei

Politica iconoclastă a lui Leon IV

- în ciuda politicii dure iconoclaste inițiată de Constantiv V Copronimul, în ultima parte a vieții sale,
aceasta pare să fi tolerat o anume simpatie față de monahism în familia sa:

a. Eudokia, cea de-a treia soție a sa, a făcut daruri bogate mănăstirii Sf. Antuza din Mantineon pe timpul
sarcinii sale, iar fiica născută, numită Antuza, avea să devină monahie

b. Chiar prima sa soție, Irina Khazara, avea simpatii iconofile

- după 780, când patriarh est numit Pavel de Cipru, Leon pornește (în Postul Mare) o prigoană împotriva
icoanelor care s-a soldat cu multe victime dintre înalții demnitari (arestați, bătuți, tunși, încarcerați, uciși)

- Kedrenos, scriitor din sec. IX, spune că împăratul Leon ar fi găsit chiar împărătesei două icoane într-o
pernă – ruperea legăturii dintre ei

- în septembrie 780 – moare Leon

- în fruntea armatei –ajunge eunucul Staurakios, loial acesteia până la moarte

Opoziția împotriva Irinei

- disputa cu cei cinci frați vitregi ai lui Leon, adunați în jurul cezarului Nichifor

- sunt tunși întru monahism și hirotoniți preoți și obligați să împărtășească mulțimile în Sfânta Sofia în
ziua de Crăciun a anului 780

- Antuza este chemată de Irina să i se alăture la regență, dar refuză

Irina – regentă

- bate monede cu chipul ei și al lui Constantin, iar pe verso cu imaginile celor trei împărați iconoclaști:
Leon III, Constantin V și Leon IV (ea, și nu Constantiv V ține globul pământesc în mână)

- 781 – încheie o alianță cu Carol cel Mare, prin logodirea fiului ei cu fiica acestuia Rotrud, numită de
sursele grecești Erythro (roșu); trimite pe un anume Elisei pentru a o introduce pe viitoarea împărăteasă
în limba și cultura greacă

- Staurakios, un eunuc, devine omul de încredere al Irinei

„Pe monedele bătute…”

- complotul lui Elpidios (781), strategul Siciliei și dezertarea acestuia la arabi

- complotul lui Tatzatios (Tatzates), strategul temei Bukellarion și dezertarea la arab

a. motivul: neacceptarea lui Staurakios, a unui eunuc, în posturile cheie

b. consecința dezertării: ruperea încercuirii bizantine a armatei arabe condusă de Harun al-Rashid, fiul
califului; Anatolia rămâne pradă trupelor arabe („1001 de nopți”) !!!

- Staurakios reușește în 782 să-i înfrângă pe slavii din S Greciei, din Peloponez, și să-i supună; armatele
bizantine au reușit să urce până la Philippopolis

- ca urmare a acestei victorii…

Politica religioasă a Irinei

- iată cum descrie Teofan Cronicarul situația religioasă din timpul Irinei:

„De atunci încolo, cucernica a început să vorbească liber. Cuvântul lui Dumnezeu s-a răspândit peste tot,
cei care căutau mântuirea puteau acum să renunțe la lume fără vreo opreliște, slavoslovii s-au ridica
către cer, mănăstirile au fost redeschise…”

- bine poziționată în Peninsula Balcanică, având sprijinul Vestului iconofil, Irina începe o politică
favorabilă cultului icoanelor

- reconstruiește un număr important de biserici și construiește altele

- mulți înalți dregători au intrat în monahism; acum îmbracă haina monahală Teofan Mărturisitorul și
Teodor Studitul

- 784 – patriarhul Pavel se retrage la mănăstire pentru a se pocăi de păcatul de a fi acceptat politica
iconoclastă a lui Leon IV: „Mi-aș fi dorit să nu fi stat pe tronul preoției în timpul în care Biserica lui
Dumnezeu suferea prigoane, ruptă, așa cum a fost de celelalte tronuri catolice și dată anatemei!” – de
aceea și tonul laudativ la adresa acestuia din Viața lui Talasie

- tot Pavel ar fi sfătuit-o pe Irina să convoace un sinod ecumenic ca să restaureze cultul icoanelor și l-ar fi
recomandat pe Tarasie ca succesor

Al 7-lea Sinod Ecumenic (787)

- Tarasie a fost ales patriarh în urma unui consiliu format din senatori, cler și popor, ținut în palatul
Magnaura, iar în 784, în ziua de Crăciun, a fost hirotonit arhiereu

- deși mirean, având funcția de secretar imperial (asekretis), Tarasie întemeiase o mănăstire în afara
zidurilor orașului, la Stenon

- 785 – Tarasie trimite papei Adrian I o scrisoare, în care-l roagă să trimită legați în Constantinopol. La fel
solicită și din partea celorlalte patriarhii

- papa nu viza caracterul lui monahal, ci ajunsese, prea repede, din simplu mirean, episcop

- deși papa critică în scrisoarea de răspuns alegerea unui mirean pe scaunul patriarhal, el susține
demersul lui Tarasie și trimite la Constantinopol pe Petru, iconomul bisericii Sf. Petru, și pe Petru, starețul
mănăstirii Sf. Save din Roma

- 786 – au fost chemați episcopi din toate cele cinci patriarhii să participe la sinod

1 august 786 – începe sinodul la Biserica Sf. Apostoli din Constantinopol

- scholarii și excubiții zădărnicesc continuarea sinodului

- Irina nu s-a dat bătută, ci a scăpat de aceste trupe printr-un vicleșug, trimițând aceste trupe
iconoclaste în Asia Minor, sub pretextul unui atac (care, odată ajunși acolo, vor fi dezarmați și trimiși de
acolo), și chemarea trupelor iconodule din Tracia și Macedonia

- au participat 365 de episcopi, care au respins iconoclasmul, și i-au condamnat pe patriarhii iconoclaști,
dar nici un alt episcop nu a mai fost condamnat, chiar dacă mulți dintre cei care în 786 aplaudaseră
intervenția soldaților erau acum în sală

- cu obligația de a se pocăi și respinge iconoclasmul, toți foștii episcopi iconoclaști puteau să-și păstreze
poziția

- „păzim fără a inova toate predaniile orânduite nouă, fie în scris, fie în mod nescris…Așa stând lucrurile,
mergând noi pe calea împărătească și urmând învățăturii…alcătuite din culori și mozaic, ca și din orice
altă materie potrivită, și anume: Icoana Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului…credinței noastre se
cuvine numai Naturii dumnezeiești (a Sfintei Treimi); și, în același fel…Fiindcă așa e întărită învățătura Sf.
Părinților noștri, adică Predania Bisericii Universale, care a primit Evanghelia…nedreptățile potrivnicilor
tăi, și te-a izbăvit din mâna vrăjmașilor tăi…ceva din predaniile legiuite ale Bisericii Universale, încă să se
și folosească…”

Alte chestiuni de familie

- 788 – ruperea logodnei cu Rotrud și căsătoria lui Constantin cu Maria de Amnia în urma unui concurs
de mirese

- Maria era nepoata de bunic a lui Filaret, un magnat din thema Armeniakon, dar Constantin nu a fost
mulțumit de alegerea mamei sale

- Irina obligă armata să-i jure credință și să jure că nu va accepta niciodată ca fiul ei Constantiv să
domnească atât timp cât ea trăiește și că nu va aclama niciodată numele acestuia înaintea numelui ei

- Trupele din Constantinopol au făcut acel jurământ, dar cele din Thema armeniacilor au refuzat,
provocând o schimbare a situației; deși Alexios Mousalon, căpetenia gărzilor „Străjerilor”…

„De aici încolo, este o perioadă de declin pentru Constantin al VI-lea”

- din cauza eșecurilor din luptele cu bulgarii, în favoarea lui Nichifor, fratele lui Leon IV, izbucnește…

Disputa miheană/împotriva adulterului (795)

- Teodota, cubiculară a împărătesei Irina, devine amanta lui Constantin; era verișoara lui Teodor Studitul,
și nepoata lui Platon de la Mănăstirea Sakkudion

- Constantin o obligă pe soția sa Maria să plece la mănăstire și se căsătorește cu Teodota, acordând-i

titlul de augustă, titlu ce nu-i fusese acordat Mariei

- deoarece a doua căsătorie nu era acceptată în Bizanț, Platon se revoltă împotriva împăratului și a
propriei sale nepoate și declară această relație adulteră (molchos)

- deoarece patriarhul conimțise ca Iosif, starețul mănăstirii Kathara, să săvârșească Sf. Cununie, Platon
rupe comuniunea, declanșând o schismă internă
- lipsit și de susținerea iconoclaștilor, a trupelor asiatice și a iconodulilor, așadar, rămas fără nicio
susținere politică sau religioasă, Constantin a fost orbit pe 15 august 797, se pare, din porunca mamei
sale chiar în camera de purpură unde se născuse

- Irina devenea, astfel, singură stăpână a imperiului, împărat al Bizanțului