Capitolul XVII. ANTIBIOTICELE Antibjoticele sunt substanje chimice de origine biologica produse de diverse specii de microorganisme (bacteri, fungi, actinomicete), semi- sau sintetice, care posedi proprietdti hacteriostatice sau hactericide. Se folosese in tratamentul maladiilor infectioase, parazitare si a unor afectiuni oncologice. De reguli, antibioticele actioneaz asupra celulei bacteriene prin mecanisme specifice, fiind pistratd viabilitatea celulelor gazda. Spre deosebire de substanjele medicamentoase cu actiune farmacologici reglatorie asupra proceselor biochimic-fiziologice ale macroorganismelor, pentru antibiotice sunt inerente unele particularitayi: 1. Punctul-tinti de actiune al antibioticelor este situat nu in fesuturile umane (sau animale), ci in celula microorganismului; 2. Activitatea antibioticelor nu este stabil’, ea diminuand la administrarea lor indefungata din cauza rezistentei dobandite; 3. Microorganismele, care au devenit rezistente la antibiotice, prezint& pericol ‘nu numai pentru pacientii, purtitori ale acestora, dar gi pentru multe alte persoane indepartate in timp si spatiu: 4. Pentru multe substanje antimicrobiene este caracteristic ,,efectul post- antibiotic”. Antibioticele isi exerciti efectul specific $i dup’ ce concentragia plasmaticd a scizut sub concentratia minima inhibitorie (eritromicina etc.) in prezent se aplica cdteva principii de clasificatie ale antibioticelor. 1. Dupé structura chimica: 1. Antibiotice B-lactamice (penicilinele, cefalosporinele, carbapenemele, monobactamele). in structura lor confin un inel B-lactamic. 2. Aminoglicozidele (streptomicina, gentamicin, amikacina, tobramicina), Contin molecule de aminozaharide. . Glicopeptidele (vancomicina, teicoplanina) - produse organice compuse din glucide si peptide. 4, Tetraciclinele (tetraciclina, doxiciclina clorhidrat, oxitetraciclina etc.) Structura de baz o constituie un sir din patru inele condensate a cate sase catene. trFARMACOLOGIE SPECIALA 5. Macrolidele (critromicina, oleandomicina, djozamicina, midecamicina etc.) (O parte component a structurii lor o constituie un inel lactonic macrociclic. Azalidele —azitromicina (Sumamed), spre deosebire de macrolide, confine un inel nu cu 14, dar ci 15 monoame cu heteroatomi de azot si oxigen. 6. Polimixinele (polimixina B si polimixina M) sunt produse din bacteriile de sol in structure cdrora intra reziduuri de polipeptide. 7. Chinolonele (acidul nalidixic, acidul oxolinic, acidul pipemidinic). Fluorchinolonele (norfloxacina, ofloxacina, ciprofloxacina ete.) prezint derivati ai chinolonei. 8 Lincosamidele (lincomicina, clindamicina). Lincomicina este un antibiotic natural produs de Streptomyces lincolniensis, iar clindamicina— un analog, semisintetic al lincomicinei (7-clordezoxid). 9. Derivs iaminofenilpropanului (cloramfenicotul (Levomicetin’’ 10. Antibiotice din diverse grupe (fuzidina, rifampicina, fosfomicina) ete I. Conform mecanismului de actiune (dupa S. M. Drogovoz, 2000): A) Bacterieide—provoaca peirea microorganismelor in urma interactiunii cu ele (efect letal), 1, Inhibitorii sintezet componentelor membranei celulare: beta-lactaminele, glicopeptidele, fosfomicina 2. Compusi care afecteaza functiile membranei citoplasmatice: polimixinele, gramicidina, cicloserina; 3. Inhibitorii sintezei proteinelor si inhibitorit ADN-hidrazelor bacteriilor: azalidele, aminoglicozidele, rifampicinele. B) Bacteriostatice—antibioticele care stopeazi multiplicarea microorganismelor: 4. Compusii care afecteazéi functia ribozomilor bacterieni cu inhibarea sintezei proteinelor si acizilor nucleici: cloramfenicolul, macrolidele, lincosamidele, fuzidina, tetraciclinele etc. 18.2. Penicilinele Antibioticele din acest grup se formeaza in culturile ciupercilor de mucegai Penicillium. Dup’ structura chimica sunt acizii monobazici ce contin inele B- lactamic si tiazolidinic. Penicilinele posed un sir de particularitii: a) actiune bactericidé marcata: b) toxicitate redusé; c) biodisponibilitate inalta la administrarea pe diferite cai; d) latitudine terapeuticé larga; e) sunt relativ eftine si accesibile; f) alergie incrucigaté intre peniciline si, partial, cu cefalosporinele (dupa S. M. Drogovoz, 2000). 322ANTIBIOTICELE Clasificarea penicilinelor: I. Peniciline biosintetice (naturale) 1. Cucactiune de scurtd duraté: benilpenicilina —sirurile de sodiu si potasiu; fenoxipenicilina; 2. Cu actiune protongaté (depo-preparate): bicilina-1 (benzilpenicilina- benzatin), bicilina-S, fenoxibenzilpenicilina-benzatin (Ospen-750"), benzilpenicilina-novocaina. 11. Penicitine semisintetice: 1. Antistafilococice (rezistente faya de beta-lactamaze): oxacilina, cloxacilina; 2. Cu spectru larg de actiune: ampicilina, amoxicilina, penameciclina (Maripen*), Antibioticele din acest subgrup sunt acidorezistente; 3. Peniciline antipseudomonas (inclusiv Bacilul piocianic): carbenicilina, azlocilina, mezlocilina, tircacilina, piperacilina; 4. Peniciline semisintetice asociate: ampicilina + sulbactamul (Unazini*), amoxicilina + acidul clavulanic (Amoxiclav®), ampicilina + oxacilina (Ampiox") si altete PENICILINELE BIOSINTETICE (NATURALE) Mecanismul actiunii tuturor penicilinelor este comun. Ele inhibi activitatea enzimelor care asiguri la etapa finala sinteza biopolimerului peptidoglicanului, ‘componentului de bazi al peretelui celular al microorganismelor, cea ce conduce la peirea lor (efect bactericid). intrucat peptidoglicanul si enzimele-finta pentru peniciline nu sunt prezente in celulele-gazda, penicilinele practic nu poseda toxicitate pentru macroorganisme, Din penicilinele biosintetice (naturale) in practica medicala mai frecvent se intrebuinjeaz sirurile de sodiu, potasiu, monohidrat ale novocainei si dibenzetilenaminei Farmacocinetica. Benzilpenicilinele practic nu se absorb din tractul gastro- intestinal din cauza inactivarii lor in mediul acid al stomacului si sub influenta beta-lactamazelor microflorei intestinale. Pot fi administrate intramuscular, unele intravenos sau subarahnoidal. Parametrii farmacocinetici (timpul aparitiei concentratiei maxime in singe, durata actiunii, freeventa administrailor etc.) depind de particularitijile chimico-farmaceutice ale fiecdrui antibioti Farmacodinamia, La actiunea benzilpenicilinelor sunt sensibile bacteriile aerobe si anaerobe, inclusiv Gram (+) ~ streptococi, pneumococi, enterococi, clostridiile gangrenei gazoase, tetanosului, botulismului, agentul cauzal al difteriei, agentii listeriozei; Gram (-)—gonococi, meningococi, actinomicete, agentii patogeni ai sifilisului, 323FARMACOLOGIE SPECIALA Indicatii pentru administrare, Benzilpenicilinele sunt utilizate in tratamentul afectiunilor induse de germeni sensibili: pneumonii, pkigi purulente, angine, pleurizii, peritonite, otite, sifilis, gonoree, meningiti etc, Efectele adverse pot fi clasificate in sistemice gi locale. Desi penicilinele biosintetice sunt compusi cu 0 toxicitate foarte redusa, se pot produce o serie de efecte adverse, dintre care unele cu risc vital, impunind fie prevenirea lor, fie intervengie terapeutic’ energic& pentru amendarea lor. Dintre efectele adverse sistemice grave mentionam: soc anafilactic cu vital, convulsii, anemie hemoliticd, reactie larisch-Herxhemer (febra, rigiditate, mialgie etc.) care poate aptirea la 2-8 ore de la debutul tratamentului cu penicilina in sifilis. Cauza fenomenului este liza masiva de treponeme la administrarea de benzilpenicilina. Reactia poate fi preventiva prin administrare initial de corticoizi. Penicilinele dau o sensibilizare alergic& si reactii alergice incrucigate. Reactiile alergice pot apare mai tardiv, cu manifestiri cutanate si boala serului, dermatite de contact. Dintre efectele adverse locale mentionim: durerea musculara pe locul administririi, necroza si abcese musculare, precum si tromboflebita la administrare intravenoasa. in cazul administrarii intratecale, ca urmare a efectelor iritante neuronale, pot aparea convulsii. Contraindicafii. Hipersensibilitate individuals la preparat, micoze. Benzilpenicilina novocainic& (Benzilpenicilind procainicé). Spectral actiunii antimicrobiene este similar cu al sirurilor de sodiu gi potasiu ale benzilpenicilinei. Se absoarbe mai lent si actioneaz mai indelungat. Se injecteaza de 3-4 ori pe zi intramuscular. Fenoximetilpenicilina. Spre deosebire de benzilpenicilin&, este acidorezistent find posibila administrarea pe cale enteral Nu este rezistenti fai de B-lactamazele microorganismelor. Bicilina-1, Sare diberziletilendiaminic’ a benzilpenicilinei. Formeaz pe locul administrarii un depou cu eliberarea treptata in sange ware mai lent din organism. Se administreazi numai intramuscular o data in 2 saptimani. Bicilina-5. Un amestec din 4 parti de Bicilina-1 si o parte de benzilpenicilin’ novocainic’. Se administreazi intramuscular 1 data in 4 sptamani. Indicatii pentru administrare. Bicilinele sunt utilizate pentru tratarea sifilisului, profilaxia gi tratamentul reumatismului, complicatiilor maladiilor infectioase, searlatinei. PENICILINELE SEMISINTETICE ‘Senumesc semisintetice penicilinele obtinute in baza modific&rii componentului structural de baz al penicilinelor naturale—acidului 6-aminopenicilanic prin metoda atagiri la grupa aminicd a diferitilor radicali. 324ANTIBIOTICELE > OH in asa mod s-au creat preparate noi cu proprietiti salutifere: a) cu spectru antimicrobian mai larg; b) acidorezistente, fiind posibil% administrarea per os; ¢) rezistente la penicilinaza produsi de microorganisme, indeosebi de stafilococi. Mecanismul actiunii antibacteriene al penicilinelor semisintetice este similar cu cel al penicilinelor biosintetice. Oxacilina sodied. Este eficient produciitoare de f-lactamaze, acidorezistentii, ceea ce permite administrarea atat pe cale intramuscular’, cat si perorala. Se administreaza fiecare 4-6 ore. Indicatii pentru administrare. Se wiilizeazi in infectii provocate de stafilococi rezisten{i la penicilina: in pneumonii, afectiuni ale aparatelor bronhopulmonar, exctetor, locomotor (ostite, osteomielite etc.).. Ampicilina. Are un spectru mai larg de actiune in raport cu benzilpenicilina, find mai sensibila la penicilinazi. Grupul amino din catena laterala atagata la nucleul benzilpenicitinei permite o mai bund penetrare prin membrana bacteriand Ca urmare, spectrul antimicrobian cuprinde pe ling germenii sensibili la benzilpenicilind, o serie de germeni Gram (-), cum ar fi bacilii nesecretori de penicilinazi (Haemophilus influezae, unele suse de E.coli, Proteus mirabil Salmonella si Shigella). Indicajii pentru administrare. Se utilizeazi in tratamentul pneumoniilor, bronsitelor, abceselor, flegmoanelor, osteomielitei, infectiilor cailor biliare $i urogenitale etc. Contraindicati. Hipersensibilitate individuala la preparat, micoze. Carbenicilina disodied. Preparat cu spectru larg de actiune antimicrobianii, depisind in acest sens ampicilina. Sunt sensibile la antibioic bacteriile gram (+), dar indeosebi cele gram (-): Bacilul piocianic, Proteus, Salmonelele, Shigelele, Vibrionul s.a. Activitatea fay de germenii gram (-) este mai redus’, decat cea a benzilpenicilinei. Pentru administrarea pe cale enteral sunt objinute preparate noi acidorezistente ~ Carhecilina sodiu-Indanil®, Carfecilina si Tireacilina. Uhima este eficienta fata de Bacilul piocianic, Indicafii pentru administrare. Maladiile provocate de microorganismele gram (-) sensibile faya de aceste antibiotic: infectii ale cdilor urinare, septicemie, endocarditi, meningiti, osteomielita, peritonit, otiti purulenti, pligi infectate, conbustii infectate etc. fafa de tulpinele microorganismelor 325FARMACOLOGIE SPECIALA PENICILINELE SEMISINTETICE ASOCIATE Antibioticele beta-lactamice poseda, de regula, activitate antimicrobiana inalti, ins fata de multele din ele la scurt timp se dezvolta rezistenta microorganismelor, determinata de producerea de catre acestea a enzimelor specifice — beta-lactamaze (penicilinaza). Ultimele conduc a scindarea inelului beta-lactamic cu pierderea activititii antibacteriene a antibioticului respectiv. Dezyoltarea rezistenfei la antibiotic implicd o modificare genetic’ stabild gi transmisibila de la o generatie microbiana la alta. Modificarile rezistentei la un antibiotic se soldeaz cu modificari simultane ale virulenfei microbiene, exprimata fie prin scdderea, fie prin cresterea ei. in scopul prevenirii rezistenjei dobandite [a antibactetiene, au fost objinute inhibitori specifici cu B-lactamazelor: acidul clavulanic, sulbactamul si toezobactamul, Asocierea lor cu antibioticele creste activitatea lor antibacteriand, Insusi inhibitorii B-lactamazelor poseda activitate antimicrobiand: moderati. Penicilinele asociate cu inhibitorii f-lactamazelor se numese inhibitoroprotectoare, Unazina. Preparat asociat consténd din 2 parti de ampicilina si 1 parte sulbactam- sodiu (Sulacilina®), Poseda o eficienta inaltd fapi de microorganismele gram (+), gram (-) si anaerobi, inclusiv tulpinile penicilinrezistente. Indicatii pentru administrare. Se intrebuinteaz’ in tratamentul pneumoniilor, bronsitelor, otitelor, sinuzitelor, abceselor, flegmoanclor, osteomielitei, peritonite, afectiunilor infectioase urologice si ginecologice. Se administreaza parenteral (intramuscular sau intravenos). Contraindicatiile si efectele adverse sunt similare cu ale ampicilinei. Amoxiclay (Augmentind#). Contine amoxicilin’ in asociere cu acidul clavulanic. Spectrul actiunii si indicatiile pentru administrare sunt aceleasi ca si pentru Poate fi folosit in conditii de ambulator. Ampiox. Conjine trihidrat de ampicilina si oxacilin’ sodica (in raport 1:1) Spectrul actiunii antimicrobiene include tulpinile sensibile atat fata de ampicilin’ cit si fata de oxacilina sodici. Se administreaza pe cale bucali, iar ampioxul sodic poate fi injectat intramuscular si intravenos. amoxici 18.3. Cefalosporinele Structura de bazi a acestor antibiotice o constituie acidul 7-aminocefalosporinic, de la care, prin aditie sau substitutie la diferite catene sau radicali, s-a obyinut familia antibioticelor cefalosporine. 326HN oul. Oo 'N. Geo OH —CH, - ANTIBIOTICELE 0-CO-CH, ‘Compusii care posedii ca structurd de baz’ acidul 7-aminocefalosporanic sunt rezistenti la beta-lactamazai, caracteristicd corelata insd si cu structura catenei laterale. Mecanismul de actiune consti in blocarea sintezei peretelui bacterian gia fost prezentat anterior la peniciline. Clasificarea cefalosporinelor se poate face dupa diferite criteri: structura chimica, rezisten{a 1a beta-lactamaza, spectrul antimicrobian, proprietatile farmacocinetice etc. Cea mai acceptati este ins clasificarea dupa. ,.generafii”, prezentati in tabelul 56. Tabelul 56 Clasificarea cefalosporinelor Preparatele Generate | ine adminettare | Spectrul activitati antimicrobiene Tefacroxit oral Siafiococ —metalin — senshi Cefazolina oral al | Stteptococi din grupele A, C, G si Cetaioxna | (8 oT. | Winders. preucod pancins- Cefalotina aingicat lm) | sensibil, E.coli, Klebsiela, Proteus Cefapirina ba) mirabilis, Clostridium, B.cataralis, Cofradina Neisseria gonorrheae. Cefaclor oral | Sefamandot parenteral | Staflococi meticinsensibil 2 | Gotmetazot parenteral | tococi din grupele ABC, G, | Gefonicid Parenteral | Ecol, Klebsiela, P.vulgaris, S| Ceforamia Parenteral | P.mirabilis, Salmonella, Shigella, © | Gefotetan parenteral | Yersinia, Ngonertheae, Nmenin~ 2 | Gefoxitin Parenteral | gitidis, H.influenzae, beta-lacta- § | Gefprozil oral maze’ (+) sau (-), Clostridium, @ | Cefuroxim parenteral | Fusobacterium. Loracarbet oral Streptocod A B,C, G £ dans, pneumococci” penicilino- S| Cotixim oral sensibi, H. influenzae, N. menin- . parenteral jtidis, *N. rheae, B.ca- | Gefotaxim parenteral halls, E-col, _P.mirabilis, = | Cetizoum Parenteral | P.vulgari, Brucella, Salmonella, 3 | Ceftriaxon parenteral | Shigella, Yersinia," Pseudo- 5 | Moxoiactam parenteral | monas aeruginosa, Pseudomo- é ‘nas _malthophila, Peptococcus, Peptostreptococtus. Generajia | Cefepim parenteral | Gram (+) si Gram —() micro 2iV—a_| Cefprom parenteral__| organisrns aerobe gi anaerobe. 327FARMACOLOGIE SPECIALA Indicajii terapeutice: cefalosporinele au o valoare terapeutica importanta si utilizarea lor corecta se soldeazi cu beneficii terapeutice semnificative Cefalosporinele, fie singure, fie asociate cu aminoglicozidele, sunt considerate antibiotice de prima alegere in infectiile grave cu enterobacteriacee, Klebsiella, Proteus, Serratia si unele specii de Hemophilus. Indicatiile pentru administrarea cefalosporinelor trebuie subdivizate conventional in dependent de generaiile preparatelor, care sumeaza particularitatile proprietatilor farmacocinetice, farmaco coraportul risc/beneficiu gi alte criterii (tab. 57). Tabelul 57 Indicatiile terapeutice pentru utilizarea cefalosporinelor Generatia de nie Indicatii terapeutice Nota Tnfechi ale calor respiratorl si uro-genitale, a piel Generatia! _| oaselor si articulatilor, profi- laxiacomplicalilor " post- operatorii_ Pneumoni, infec intra- Sacral, sepsis, gonore, | CL, aminogicozdle ete sepsis, | sinergicd sub aspect nefro- crane, COMPNCAH POST | toxiitai, Persistd_intole- Tnfecti seplice grave, ale | 'On#2 '2 alcool. organelor pelviene, infectii anaerobe, (gangrena gazoa- 88), infectii piocianice Unele cefalosporine au po- tential nefrotoxic (cefalo- ridina, cefalotina). Asocierea Efecte adverse. Cefalosporinele, ca si penicilinele, au o toxicitate direct’ redus, dar, ca si acestea, pot produce reactii de hipersensi ite alergica. Reactiile de tip imediat se pot manifestea ca anafilaxie, bronhospasm, urticarie. Sunt posibile sensibiliziri inerucisate la bolnavii la care s-a dezvoltat sensibilitate la peniciline ‘sau cefalosporine, si invers. Din pacate, nu exist teste cutanate pentru determinarea alergiei la cefalosporine. in principiu, la un pacient la care s-a constatat o reactie alergica acuta severa la penicilin’, cefalosporinele se vor administra cu precautie sau in genere se va renunfa la ele. 328ANTIBIOTICELE 18.4. Alte antibiotice beta-lactamice A. Carbapenemele Imipenem si meropenem. Structura de baz a carbapenemilor se aseamiin& cucea a penicilinelor, deosebirea constind in inlocuirea atomului de sulfal inelului Aalacidului 6-aminopenicilanic cu un atom de carbon, Dubla legatura din inelul A favorizeazi planietatea inelului, aproximand-o pe cea a acidului penicilanic. Carbapenemii induc producerea de beta-lactamaze, dar nu sunt sensibili la actiunea lor, ceea ce le asigura eficienta de peste 90% in combaterea speciilor gram (-), Mecanismul de actiune. Carbapenemele exerciti actiune bactericid’ marcata Inhibi biosinteza componentelor peretelui celular al microorganismelor. in comparatic cu alte beta-lactamine, mai rapid penetreaza peretele exterior al bacteriilor gram (-), manifestind efect postantibiotic marcat, Poseda spectru antimicrobian larg, Indicatii. Datorita spectrului antimicrobian foarte larg, sunt eficienti fata de 98% din potentialii germeni patogeni. Carbapenemii sunt utili in tratamentul: infectiilor intraabdominale, sau pelvine, infectiilor cailor respiratorii inferioare (pneumonii, abcese pulmonare, empiem pleural), cdilor urogenitale, pielii, esuturilor moi, oaselor si articulatiilor ete, Contraindicatii. ipersensibilitate individuala la imipenem si meropenem. B. Monobactamele (Beta- Spre deosebire de alte beta-lactamine (peniciline, cefalosporine si carbapenemi) baza structurii lor o constituie sistemul monociclic, si nu bicicli jactamice monociclice) Aztreonamul (Aztreonamul) Mecanismut de actiune. Ca si alte beta-lactamine, inhibi sinteza peretelui celular bacterian, manifestind efect bactericid, Este rezistent fafa de multe beta- Jactamaze, produse de tulpinile bacteriene Gram (-), insi este supus inactivarii de beta-lactamazele initiate de stafilococi si bacteroizi. De aceea, nu exercitd actiunea fad de microorganismele Gram (+) si anaerobe. Indicatii. \nfectiile cailor respiratorii, urogenitale, pielii, tesuturilor moi, intraabdominale, nosocomiale, sepsis 5 2 Reactii adverse. Sunt posibile react alergice, mai pufin freevente in raport cu alte beta-lactamine; tulburairi gastrointestinale (great, vomd, diaree, dureri abdominale). 329FARMACOLOGIE SPECIALA ©. Inhibitorii de beta-lactamaza Inhibitorii de beta-lactamaza previn actiunea enzimei asupra antibioticelor cu structurd beta-lactamic’, care se comport ca substrat pentru aceasti enzim. Eficienta acestor inhibitor’ ai beta-lactamazei se manifesta in special asupra celei indusi plasmidic, inclusiv beta-lactamaza cu spectru larg, activa asupra cefazidimului si cefotaximului. Inhibitorul este insa inactiv fay’ de beta-lactamaza de tip cromozomial, indusa de bacilii gram (-), prin tratamentul cu cefalosporine de generajia a ll-a sia Ill-a ‘Acidul clavulanic. Compus de origine vegetal, produs de Streptomyces clavurigerus. Activitatea antimicrobiana a acidului clavulanic este redusa, el legand reversibil beta-lactamaza produsi atat de germenii gram (+), cat si de germenii gram (-). Unalt inhibitor al beta-lactamazei este Sulbactamul, care are o structur aseminiitoare cu acidul clavulanic, Ambii inhibitori ai beta-lactamazelor se ab- sorb bine digestiv, dar pot fi administra si parenteral. Utilizarea celor doi compusi este cunoscut in asocierea cu amoxicilina si ticarcilina, pentru acidul clavulanic, si cuampicilina pentru sulbactam, Asocierea amoxicilind-acid clavulanic (Augmentin, Amoxiclav) este activ’ fat de stafilococii producitori de beta-lactamaza, H.influenzae, Gonococi si E.coli. Asocierea ticarcilina — acid clavulanic are un spectru foarte larg, comparabil cuccel al imipenemului, fiind activa fata de bacilii gram (-), Stafilococus aureus si bacteroides. Asocierea ampicilina-sulbactam se poate administra parenteral si este eficien{a fata de coci gram (+), inclusiv stafilococul beta-lactamazai (+), germeni gram (-) (exceptie ficdind Pseudomonas aeruginosa si anaerobi). PS. Vezi compartimentul Penicilinele semisintetice asociate, unde asocierile nominalizate sunt descrise mai amdnuntii. 18.5. Aminoglicozidele Prezinti glucide aminate legate printr-o punte glicozidic& de un nucleu aminocielitol. Aceasti grup de antibiotice este omogen’ din punct de vedere al structurii, mecanismului de actiune, proprietatilor farmacocinetice, toxici efectelor adverse, Pentru aminoglicozide sunt caracteristice: actiunea bactericida fay de multe bacterii gram (-) si unele gram (+). Manifesta efect postantibiotic, Se disting 3 generayii de aminoglicozide: Generafia I: Sireptomicina, Neomicina, Kanamicina, Monomicina; Generafia a H1-a: Gentamicina, Gentamicina sulfat (Garamicin: Generafia a IUl-a: Amikacina, Tobramicina, Sizomicina, Framicetina, 330ANTIBIOTICELE Mecanismul de actiune consti in blocarea sintezei proteinelor bacteriene la nivelul subunitatii ribozomale 30 S. Spre deosebire de alti inhibitori ai sintezei de proteine bacteriene, aminoglicozidele sunt bactericide cu actiune rapida, independent de densitatea bacteriana si dependent de concentratia initial’ a antibioticului gi au un efect postantibiotic important. Actiunea antibacteriand este dependent de pH, fiind optima la 0 valoare a acestuia cuprinsa intre 6 gi 8. Indicatii terapeutice. Destinatia principala clinici a aminoglicozidelor este {ratamentul infectiilor nosocomiale* cauzate de agenti patogeni anaerobi Gram (- endocardite infectioase. Streptomicina gi canamicina se intrebuinfeazA si pentru ‘ratamentul tuberculazei. Neomicina, find cea mai toxica din grupul aminoglicozidelor, se administreazi numai pe cale orala. Efecte adverse. Neurotoxicitate, ototoxicitate, nefrotoxicitate, blocada neuro- musculara, febra, dispepsie, Streptomicina sulfat, Posed’ un spectru larg de actiuune antimicrobiand, inst important practica prezinti actiunea funesti asupra micobacteriilor tuberculozei, agentii patogeni ai tularemiei si pestei. Nu este activa fafa de spirochete, virusuri, richetsi, fungi. Nu se absorbe din tractul gastrointestinal si, de aceea, se administreaza numai parenteral. Gentamicina sulfat. Manifest un spectru larg de actiune antimicrobiana gi este activa fai de bacteriile gram (+) si gram (-), inclusiv E.coli, Proteus, Salmonele etc. Importanti practic’ prezinté activitatea fata de bacilul piocianic. Se utilizeazi in tratamentul pneumoniilor, bronhopneumoniilor, pleuritei, peritonitei, meningitei, pieloneffitelor, prostatitei Efectele adverse sunt aceleasi ca si la utilizarea altor aminoglicozide: posed proprietiti ototoxice si nefroto: Contraindicatii. nflamarea nervilor acustici. Este incompatibili cu vitamina B,, fenobarbitalul, prednisolonul, dimedrolul ‘Tobramicina are proprietiti antimicrobiene si farmacocinetice foarte apropiate de celeale gentamicinei, Este ceva mai activa decat gentamicina fata de Pseudomo~ ‘nas aeruginosa, si mai putin activa fata de enterococi, inactiva fafa de micobacterii. Se intrebuinjeaz’ in tratamentul sepsisului, otitei purulente, infectiile eailor urogenital * Infectii nosocomiale (nosocomium ~ spital $i nosoKomeo ~ a ingriji bolnavul). Con- definijici O.M.S. infeefie nosocomial se numestc orice maladie infecjioasa determinat ic, care se dezvolti Ia pacient dupa adresarea lui la spital pentru acordarea ajutorului ‘medical, sau in timpul afliié in stationar, precum si orice boalA infectioasi a colaboratorului spitalutui determinata de activitatea lui in institujia data indiferent de timpul aparitiet simptomelor (pind sau dupa aflarea in spital) 331FARMACOLOGIE SPECIALA Efectele adverse sunt cele caracteristice grupei. Contraindicagii. Ripersensibilitate la preparat. Este incompatibild cu furosemidul si acidul etacrinic. Nu se admite amestecul in aceeasi seringa sau picuritoare cu alte substanje medicamentoase. Nu se recomanda administrarea asociaté cu streptomicina sialte aminoglicozide, 18.6. Glicopeptidele Peptidele (condensarea a dou sau mai multe molecule de aminoacizi) care contin in molecula glucide se numesc glicopeptide. Vancomicina si Teicoplanina inhiba sinteza peretelui bacterian, exercitind actiune bactericida, inst fayd de enterococi si unele tipuri de streptococi manifest efect bacteriostatic. Spectrul actiunii antimicrabiene. Sunt sensibile fata de microorganismele gram (4) aerobe si anarocbe— stafilococi, inclusiv cei metilrezistenti, pneumococi, enterococi, peptostreptococi, corinebacterii, clorstridii. Microorganismele gram (-) sunt rezistente fafa de glicopeptide. Indicatii terapeutice: colita pseudomembranoasa, endocardita infectioas’, meningita, infectiile nosocomiale, infectiile provocate de enterococi rezistenti la ampicilina si aminoglicozide. Se administreazi parenteral Efecte adverse: Nebiti, hipotensiune, febri, erupjii, prurit, greayi, diaree, bronhospasm, verti, cefalee. Posedti proprietati oto- si nefrotoxice. Contraindicai. Glicopeptidele sunt foarte toxice, cea ce limiteaz’ folosirea lor. Nu se admite asocierea cu aminoglicozidele, polimixinele si acidul etacrinic din cauza riscului intensific&rii actiunii ototoxice si nefrotoxice. 18.7. Tetraciclinele Tetraci -fe sunt un grup de anti ., structura clirora o constituie 4 incle ‘condensate a cate sase catene. Pentru tetracicline sunt caracteristice: spectru larg de actiune antimicrobian, efect bacteriostatic, toxicitate mica, se absorb din tractul gastrointestinal Dupa provenienta se subdivizeaza in 2 grupuri: 1. Biosintetice (naturale): Tetraciclina ~ produs din Streptomyces aureofacien: Oxitetraciclina — produs din Streptomyces rimosus. Semisintetice: metaciclina (Rondomicina®), miniciclina, doxiciclina (Vibramicina"). Mecanismul de actiune consti in blocatea sintezei proteinelor bacteriene. Este interesant faptul ci tetraciclinele pot inhiba sinteza de proteine si in celula de 332