Viteza

 consideratii generale
 definitie
 forme de manifestare
 factorii care determina valoarea vitezei
 masurarea vitezei
 metode si procedee de imbunatatire a vitezei
 precizari metodice privind dezvoltarea vitezei
 refacerea capacitatii de efort a organismului

Consideratii generale

Viteza, cu diferitele ei forme de manifestare,este prezenta in majoritatea actiunilor motrice.

Ea prezinta un interes deosebit pentru toate ramurile sportive, aportul ei in realizarea
performantelor fiind determinat in probele de sprint din atletism, inot, patinaj, sporturile
nautice si ciclism, in saritura in lungime, in jocurile sportive( contraatac, repliere, marcaj,
demarcaj, etc), scrima, box, etc.
In combinare cu forta( in varianta forta-viteza sau viteza-forta) are o importanta deosebita in
haltere, saritura in inaltime, aruncarea greutatii, box, lupte.
Viteza combinata cu rezistentaeste prezenta in majoritatea probelor sportive in cadrul carora
efortul se realizeaza in contul unei mari datorii de oxigen.

Definitie

N.G. Ozolin a definit viteza ca fiind "capacitatea de a executa rapid miscarea", V.M.
Zatiorski-"capacitatea de a efectua actiunile motrice intr-un timp minim pentru conditiile
respective, iar Andrei Demeter a definit-o "capacitatea omului de a executa miscarile cu
rapiditate si frecventa mare".
Rezulta ca majoritatea specialistilor caracterizeaza viteza ca fiind iuteala( rapiditatea,
repeziciunea) cu care se efectueaza actiunile motrice in structurile si combinarile cele mai
diverse. In extenso este capacitatea organismului uman de a executa acte sau actiuni motrice
intr-un timp cat mai scurt.

Forme de manifestare

viteza de reactie- viteza reactiei motrice sau timpul de latenta al reactiei motricese refera la
rapiditatea cu care organismul raspunde la semnale( excitanti, comenzi), la iuteala cu care
sesizeaza si receptioneaza semnalele si la durata necesara angajarii in actiune( elaborarii si
emiterii raspunsului).
Reactia motricaeste de doua feluri : simpla( raspunsuri cunoscute, insusite)
complexa( alegerea combinarii, elaborarea raspunsurilor)
Viteza de reactie depinde de : aparitia excitatiei in receptori, transmiterea pe cale aferenta,
analiza semnalului, transmiterea pe cale eferenta, excitarea muschilor.
viteza de executie- reprezinta viteza miscarilor separate, viteza miscarilor singulare, viteza
propriu-zisa a miscarilor.
este definita prin iuteala cu care se executa o actiune motrica singulara( deprindere
elementara, deprindere complexa), unitara ca structura motrica( desprinderea, pasa, directa de
stanga, o singura tragere a palei prin apa, etc).
Viteza de executie este determinata in mod deosebit in unele sporturi cu structuri aciclice si
se masoara prin timpul care trece de la inceperea executiei si pana la incheierea ei.
viteza de repetitie-frecventa miscarilor, viteza de deplasare, defineste iuteala cu care se
executa miscarile( executiile unicat) in unitatea de timp.
este conditionata de tempoul si ritmul miscarii.
Viteza de repetitie este implicata in actiunile motrice care au in structura lor miscari ciclice ce
se repeta intr-o succesiune rapida intr-un termen limitat( alergari, mars).
viteza de accelerare- este o varianta a vitezei de repetitie
reprezinta capacitatea de accelerare, adica atingerea vitezei maxime intr-un timp cat mai surt.
se mai numeste si demaraj.
viteza de deplasare-varianta a celei de repetitie si executie.
Randamentul acesteia este conditionat de fuleu, mobilitatea si elasticitatea musculara.
viteza in regim de rezistenta
viteza in regim de indemanare
viteza exploziva( detenta)- este o combinatie a vitezei cu forta.
viteza de decizie- varianta a celei de reactie si executie
viteza uniforma si neuniforma

Factorii care determina valoarea vitezei

Valoarea vitezei si a formelor de manifestare a acesteia este conditionata de mai multi factori
fiziologici, biochimici, psihici si intr-o anumita masura morfologici. Unii apartin pregnant de
structura ereditara a fiecarui individ si sunt mai putin perfectibili.
Cei mai importanti factori care asigura suportul biologic si psihic al vitezei sunt :
mobilitatea proceselor nervoase fundamentale( excitatia si inhibitia)- conditioneaza
alternanta rapida a excitatiei si inhibitiei, echilibrul necesar in iradierea, concentrarea si
inductia excitatiei si inhibitieiin zonele motorii ale scoartei, fapt care asigura sincronizarea
contractiei si relaxarii grupelor musculare cu actiuni contradictorii, dand raspunsuri corecte la
excitatii.
timpul de reactie- este conditionat de : timpul de receptionare a semnalelor( excitatiei),
calitatea receptorilor( acuitatea analizatorilor motorii-vederea periferica, simtul echilibrului,
simtul alunecarii, etc), timpul de transmitere a impulsului nervos catre sistemul nervos
central, timpul de elaborare a raspunsului( comenzii), timpul de transmitere a impulsului
nervos catre organele efectoare( muschi), timpul necesar excitarii muschiului si aparitiei
reactiei de raspuns, calitatea conductorilor.
tipul fibrelor musculare care se contracta( favorabile vitezei sunt fibrele albe)
valoarea resurselor energetice-conditioneaza in mod deosebit viteza de repetitie
Cantitatea principalelor surse de energie a muschilor( ATP si fosfocreatina) este hotaratoare
in sustinerea eforturilor de viteza. Acest factor este perfectibil in procesul de antrenament
orientat pentru perfectionarea vitezei.
capacitatea de concentrare si mobilizare
lungimea segmentelor, mobilitatea articulara, rezistenta si elasticitatea musculara( fibrele
scurte favorizeaza viteza)
nivelul de dezvoltare a celorlalte calitati motrice:
forta. Intre viteza miscarii si marimea incarcaturii exista o relatie invers proportionala.
Crescand forta se invinge mai usor rezistenta externa( marimea incarcaturii)
elasticitatea. O buna elasticitate musculara reduce franarea miscarii de catre muschii
antagonisti, iar in cazul vitezei de alergare asigura castigarea terenului in contul fuleului.
rezistenta. Pentru a mentine tempoul rapid pe o durata cat mai lunga este necesara o anumita
rezistenta specifica. Cuplul V-R este implicat in probele de viteza care se efectueaza peste 5-6
secunde.
indemanarea. Insusirea unei tehnici cat mai rationale, automatizarea miscarilor care intra in
structura actiunii vor permite utilizarea rationala a parghiilor, executarea degajata a
miscarilor, relaxarea antagonistilor, plasarea corecta a centrului de greutate, etc.

Masurarea vitezei
Viteza se masoara apreciind :
a) durata necesara aparitiei reactiei motrice, timpul consumat de la emiterea semnalului pana
la reactia de raspuns( timpul de latenta) ;
b) viteza actiunii singulare ( un singur pas, o singura lovitura, etc.) ;
c) frecventa maxima a miscarilor, determinata la nivelul unei singure articulatii, miscarile
fiind executate cu amplitudine maxima si rezistenta minima, intr-un anumit interval de
timp.
Timpul necesar pentru o singura reactie se situeaza intre 140-800 miimi de secunda si
reprezinta 150 miimi de secunda in cazul semnalelor sonore, 180 miimi de secunda in cazul
semnalelor vizuale si doar 140 miimi de secunda in cazul excitantilor cutanati.

Metode si procedee de imbunatatire a vitezei

-executarea unor acte sau actiuni motrice in tempouri maximale, in conditii normale ;
-executarea unor actiuni cu intensitate supramaximala in conditii usurate ;
-efectuarea unor acte sau actiuni motrice cu intensitate submaximala, cu ingreuieri ;
-efectuarea unor acte sau actiuni motrice in tempouri alternative, submaximale si maximale.

Precizari metodice privind dezvoltarea vitezei

Perioada cea mai favorabila pentru educarea vitezei , in mod deosebit a vitezei de reactie, se
situeaza intre 6-18 ani, la vârsta mica existând cele mai mari posibilitati, deoarece procesele
psihice fundamentale nu sunt stabilizate, iar analizatorii isi pot perfectiona functiile de baza
(mai ales cele legate de activitatea motrica).
Dezvoltarea vitezei se poate face si dupa 18 ani , insa cu progrese mici.
Lucrul cu incarcaturi mici sau medii determina cresterea fortei, dar si a vitezei.
Pana la 11-12 ani progresul este mai mare la fete ,iar dupa aceea la baieti, scazând treptat
pâna la 18-22 ani.
Durata exercitiilor de viteza se incadreaza intre 5-6 secunde si 40-45 secunde , dupa care se
dezvolta rezistenta anaeroba.
Viteza se optimizeaza in lectie ca prima tema, imediat dupa incalzire.

Refacerea capacitatii de lucru a organismului

Pauzele pentru refacerea capacitatii de lucru a organismului se situeaza intre urmatoarele

limite :
-pentru eforturi scurte cu intensitati submaximale, 1-5 minute ;
-pentru eforturi scurte si cu intensitati maximale, 4-7 minute ;
-pentru eforturi lungi (100, 200 metri) efectuate cu intensitati submaximale, pauzele trebuie
sa fie de 3-7 minute ;
-pentru eforturile maximale, efectuate pe distante mai mari, pauzele se apropie de 7-10
minute.

Forta

 consideratii generale
 definitie
 forme de manifestare a fortei
 factorii care determina valoarea fortei
  metode si procedee metodice de imbunatatire a fortei

Consideratii generale

Forta musculara este una dintre cele mai importante calitati de care dispune organismul uman, fiind
solicitata in majoritatea domeniilor de activitate, dar foarte frecvent in activitatea motrica. Nu exista
miscare care sa se poata realiza fara forta, dezvoltarea necorespunzatoare a acestei calitati facând
chiar imposibila formarea, dar mai ales consolidarea deprinderilor motrice.
Pentru a realiza o actiune motrica este necesar sa fie deplasat cel putin un segment al corpului, acesta
având o greutate mai mica sau mai mare. Miscarea implica modificarea inertiei segmentului
respectiv, ceea ce nu se poate realiza decât cu ajutorul unei forte, in cazul nostru determinata de
contractia sau extensia unuia sau mai multor muschi.

Definitie

Forta reprezinta capacitatea organismului de a invinge o rezistenta prin miscare pe baza contractiei
musculare.
Un rol esential in manifestarea actiunilor de forta il are contractia musculara.

Forme de manifestare a fortei

In raport cu actiunea motrica in care actioneaza, forta se poate manifesta sub mai multe forme, fiind
impartita dupa:
a) participarea grupelor musculare :
-generala (se refera la forta intregului organism)
-speciala (forta anumitor grupe musculare solicitate de specificul activitatii profesionale sau al probei
sportive.
b) dupa caracterul contractiei musculare :
- dinamica (izotonica) când se modifica dimensiunile fibrelor musculare prin contractie. Daca
se scurteaza pe baza muschilor agonisti sau motori este de invingre (regim miometric), iar
daca se alungesc pe baza muschilor antagonisti (frenatori) ea este de cedare (regim
poliometric)
- statica (izometrica)- nu se modifica dimensiunea fibrelor.
- mixta, combinata sau auxotonica, unde sunt prezente contractiile statice si dinamice.
d) dupa capacitatea de efort in raport de puterea individuala :
-forta propriu-zisa, maxima sau absoluta- reprezinta forta cea mai mare pe care sistemul
neuro-muscular o poate dezvolta in situatia contractiei maxime voluntare.
-forta relativa- exprima raportul dintre forta absoluta si greutatea corporala.
e) dupa modul de combinara cu celelalte calitati motrice :
-forta exploziva- « capacitatea de a manifesta valori mari de forta in cea mai mica unitate de
timp » .
-forta in regim de rezistenta- capacitatea de a efectua contractii musculare in cadrul unor
eforturi de lunga durata ;
-forta in regim de indemânare.

Factorii care determina valoarea fortei

- numarul fibrelor musculare angrenate in contractie.

Cu cât numarul fibrelor unui muschi solicitat intr-o actiune este mai mare, cu atât forta cu
care se executa miscarea respectiva este mai aproape de valoarea sa maxima. La un efort fizic
intens care solicita contractarea unui numar mare de fibre musculare, procentul acestora poate
creste treptat pâna la 75%.
-grosimea muschiului. Forta unui muschi este proportionala cu sectiunea transversala a lui.
- coordonarea impulsurilor nervoase trimise spre diferite grupe musculare (reglarea functilor
vegetative de catre SNC)
- capacitatea de concentrare a proceselor nervoase fundamentale
- calitatea proceselor metabolice si a substantelor energetice existente le nivelul muschilor
- nivelul de dezvoltare a celorlalte calitati motrice ( in special viteza si rezistenta)
- puterea de concentrare, atentia, vointa, motivatia, strile emotionale.
- durata contractiei musculare (cele de 15-20 secunde duc la o crestere rapida a fortei fata de
cele de 3-4 secunde)
- starea de functionare a segmentelor de sprijin, a ligamentelor si articulatiilor.
- valoarea unghiulara a segmentelor implicate in actiune
- vârsta (se educa mai bine dupa pubertate)
- ritmurile diurne (intre 9-10 si 18-19 se obtin indici crescuti, iar intre 4-5 indici scazuti)

Metode si procedee metodice de imbunatatire a fortei

a)procesul ridicarii cu greutati ( metoda halterofilului)

-cresterea continua a incarcaturii ;
-cresterea si descresterea incercaturii ;
-« in trepte »
-« in val ».
b) procedeul izometric – se foloseste pentru dezvoltarea masei musculare. Durata contractiei
este de 9-12 secunde, iar pauza activa este de 90-120 secunde.
c) procedeul « in circuit »- a fost creat pentru dezvoltarea fortei grupelor musculare, iar in
prezent este folosit si pentru optimizarea rezistentei.

Bibliografie :- Gh. Mitra, Al. Mogos-« Dezvoltarea calitatilor motrice », Editura Sport-
Turism, Bucuresti, 1977
-Toma Badiu – « Teoria Educatiei Fizice si Sportului, Editura Mongabit, Galati, 2002.
-Albu V.- « Teoria Educatiei Fizice si Sportului », Editura « Ex Ponto », Constanta, 1999