Professional Documents
Culture Documents
LEGALE ŞI ILEGALE
CA SĂ SCOŢI BANII DIN FIRMĂ
Horaţiu Sasu are dublă specializare – jurist şi economist, iar în prezent activează ca trainer și
consultant în afaceri.
Principiul este simplu: poţi să iei ce vrei atât cât te lasă legea – adică normele
contabile, cele din domeniul societăţilor, Codul fiscal etc. Şi nu iei fără documente
justificative! Aici te sfătuieşte contabilul ce trebuie să completezi de la caz la caz.
Spre exemplu – cazul pe care îl cunosc toţi - pot să beneficiez de dividende. Faci rost
de bani din firmă sub formă de dividende, aşadar după ce distribui dividendele. Este o metodă
ce presupune aşteptare. Dar şi aici există o cale mai simplă. Anul trecut am îmbrăcat, la un
curs online, o idee genială a unuia din cei mai buni fiscalişti din ţară, Adrian Benţa, despre
„Firma cu impozite zero în România”. În acest curs am arătat - Adrian Benţa, eu, Luca Dezmir
şi Lucian Ţâţu – că se pot scădea foarte mult impozitele sau că pot deveni chiar zero, perfect
legal şi fără „dosare Panama”.
Dar obişnuit sunt dividendele – iar dacă vrei să le distribui plăteşti întâi 16% impozit
profit şi 5% impozit pe dividende. Plăteşti şi contribuţia la sănătate de 5,5%, obligatorie din
2017. În 2016 o mai ocoleam dacă aveam venituri din salarii, pensii și altele.
Așadar:
maşina de pe persoană fizică se vinde la firmă și se scot bani din firmă în baza
contractului de vânzare-cumpărare. Legal!
Ca mecanism, cu maşina e cea mai bună afacere. Evaluezi, o vinzi un pic mai ieftin decât
evaluarea şi ai făcut rost LEGAL de bani din firmă în baza contractului de vânzare-cumpărare.
Tot legal decontezi 100% ca şi cash flow şi 50% la impozitul pe profit. Dacă eşti
microîntreprindere, deducerea de 50% te interesează doar când calculezi dividendele (pentru
că nu mai plăteşti impozit la profit, ci plăteşti impozit de 1-2-3% la venit, indiferent ce
cheltuieli ai).
laptop, imprimantă, mobilier de câteva mii de lei (birou, bibliotecă) – le vinzi societăţii
tot pe bază de evaluare. Nu are nimeni cum să conteste un evaluator (încearcă totuşi să
fie independent, nu fratele tău).
cărţi pentru desfăşurarea activităţii. Aici e mai simplu: ai preţul de achiziţie pe copertă
sau pe bon, factură etc., mai scazi ceva şi e gata contractul.
chiria plătită de firmă persoanei fizice – se impozitează cu 16%, aplicat la 60% din
chirie. Aici, la 16%, au unii un blocaj mental. Dar dacă societatea îţi plăteşte chirie de
1000 lei lunar, impozitul este de 16% x 600 lei = 96 lei. Plus 33 de lei lunar contribuţia
la sănătate. Deci rămâi, legal, cu peste 870 lei în buzunar.
Mai fac unii o confuzie. Simplul fapt că iei chirie de la firma din casa ta nu duce
la impozit suplimentar pe sediile de apartament. Impozitul suplimentar se plăteşte
numai dacă firma suportă o parte din utilităţi, NU dacă plăteşte doar chirie!
Şi sunt NEIMPOZABILE la nivelul a de 2,5 ori plafonul pentru funcţionarii publici. Spre
exemplu, în Franţa sau Spania diurna NEimpozabilă este de 140 de euro pe zi.
Vei vedea spre sfârşitul discuției cum folosesc unii în mod ILEGAL diurnele ca să scoată
bani din firmă.
Până aici ştiu destul de mulţi. Dar apare şi excepţia, care permite să scoţi LEGAL bani
din societate (din orice societate. Discuţia este destul de „tehnică” şi o redau puțin mai jos.
Atenție!
Interdicţiile de mai sus NU se aplică dacă îndeplinim
două cerinţe. Prima este ca valoarea cumulată a
împrumuturilor, avantajelor, garanţiilor să fie inferioară
echivalentului în lei al sumei de 5.000 de euro. Până la
5.000 de euro e permis să împrumutăm. A doua condiţie:
operaţiunea să fie încheiată de societate în condiţiile
exercitării curente a activităţii sale, iar clauzele operaţiunii
să nu fie mai favorabile administratorilor decât cele pe care,
în mod obişnuit, societatea le practică faţă de terţe
persoane.
Precizare
Am discutat acest aspect cu mai mulți contabili care se feresc de metoda menționată,
pe de o parte pentru că e mai comod așa (o spun cu tot respectul, dar și în cunoștință de
cauză), făcând o confuzie la care îi îndeamnă reprezentanții Ministerului Finanțelor în
Din răspunsul dat la un comment pe un site, comment ı̂n care s-a susținut că limita
de 5.000 de euro ar fi numai pentru societățile pe acțiuni: „Discutia care urmeaza e mai
tehnica, dar e bine de pus deoparte… pentru cand va fi cazul...
In art. 144 indice 4 alin. (3) lit. a) din Legea societatilor nr. 31/1990 se face referire la
limita de 5.000 euro pentru societatile pe actiuni. Dar NU NUMAI pentru ele opereaza acest
prag! Daca citim atent, art. 272 alin. (1) lit. a) din aceeasi lege spune ca se pedepseste cu
inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda fondatorul, administratorul (de la orice tip de
societate, deoarece legea NU distinge), directorul general etc. al societatii care se
imprumuta, sub orice forma, de la societatea pe care o administreaza. Dar… acelasi articol
prevede exceptia: se pedepsesc NUMAI daca suma imprumutata este superioara limitei de
5.000 de euro. Sub 5.000 de euro nu exista pedeapsa. Pentru cine? Tot pentru administratorii
DE LA ORICE SOCIETATE, deoarece art. 272 nu distinge si nu vorbeste doar de
administratorii de SA…
Sa nu facem o confuzie intre doua lucruri, intre prag si intre aplicabilitate: legea
trimite la PRAGUL de 5.000 de euro, mentionat la SA (se numeste „norma de trimitere”), DAR
art. 272 se refera la TOTI administratorii, din toate societatile. Adica TOTI administratorii nu
trebuie sa incalce pragul mentionat la SA. Sa ne amintim: un principiu de fier al interpretarii
juridice este ca acolo unde legea nu distinge nu facem nici noi distinctie (si nici ANAF): art.
272 despre care mentionam NU FACE DISTINCTIE intre administratorii de SA si cei de SRL,
SNC, SCS, SCA, chiar daca face trimitere la pragul pentru SA! Atentie la nuanta textului legal,
atentie la diferenta dintre prag si aplicabilitate!
Mai mult, daca ar fi sa mergem pe ideea ca numai la SA este limita de 5.000 de
euro, inseamna ca… la SRL nu exista nicio limita, deci… ne putem imprumuta fara
limita!
Eu nu sunt adeptul acestei a doua interpretari, cu care intr-adevar „ne-am juca”
periculos, asa cum spuneti. Sunt in schimb adeptul primei interpretari (si alaturi de mine
consultanti fiscali de top), ceea ce nu insamna decat ca PENTRU FIECARE SITUATIE solutia de
mai sus trebuie adaptata in functie de circumstante. Sunt adeptul intepretarii pentru inca un
argument simplu: puneti cele doua intrebari care incurca organul fiscal.
Succes!”
În mesajul de mai sus mă refer la faptul că am accentuat foarte mult în cursul lansat în
decembrie 2015 despre „Cum să ieşi cu bine din controlul ANAF”, două întrebări care
încurcă organul de control în peste 80% din cazuri: „unde scrie?” şi „care e sancţiunea?”.
Desigur, nimeni nu este obligat să accepte sau să aplice vreo metodă. Eu am scris din
practică, studiind și ce spune și ce NU spune legea, îmi asum aceasta pentru firmele cărora le
dau consultanță, iar în rest... e decizia fiecăruia dacă aplică sau nu.
La fel de clare că ANAF găsește adesea probleme acolo unde nu sunt. Știm cu toții astfel
de cazuri. Dar aceasta nu înseamnă că trebuie să ne fie frică să aplicăm legea în favoarea
noastră...!
În ciuda a ceea ce susţin unii inspectori ANAF, sumele sau bunurile utilizate de
contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sale NU pot fi reconsiderate ca venituri
salariale şi nici aplicate contribuţii sociale la aceste sume. Nu pot fi considerate nici dividende.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, într-o decizie de referinţă, a arătat limpede:
"am inteles ca decizia ICCJ la care faceti referire la punctul 3 ar avea la baza niste
prevederi legale care nu mai sunt aplicabile dupa Noul Cod Fiscal (a se vedea art 7 pct 11).
Puteti confirma daca este asa sau nu? Ar fi totusi o modificare majora".
... și am răspuns: ”așa e, art. 7 pct. 12 (nu 11) a dispărut, de aceea în articol nici nu am
citat pasajul, ci am reținut ceea ce mai este valabil. Cu atât mai mult este valabilă soluția, cu cât
acum sumele respective nu mai pot fi încadrate nici măcar ca dividende, fără să mai vorbim de
venituri salariale”.
Deci metoda „bani pentru patron” este soluţie de scos bani din firmă datorată unei
breşe legislative. Repet: „unde scrie?” şi „care e sancţiunea?”. Ei, aici Înalta Curte... scrie în
favoarea noastră, iar sancţiunea e doar că aceste cheltuieli sunt nedeductibile şi atât! Iar
pentru microîntreprinderi efectul e aproape zero (pe la dividende te ajută contabilul să
calculezi).
Vorbeşte tot cu contabilul, pentru că sunt deductibile limitat, după un calcul complicat
(zice Codul: „în limita unei cote de 2% aplicată asupra profitului contabil la care se adaugă
cheltuielile cu impozitul pe profit şi cheltuielile de protocol. În cadrul cheltuielilor de protocol
se includ şi cheltuielile înregistrate cu taxa pe valoarea adăugată colectată (...) pentru
cadourile oferite de contribuabil, cu valoare mai mare de 100 lei”).
În tăcerea legii, şi aceasta este soluţie bună de scos bani din firmă. Dar aici tot
contabilul e vioara întâi: în primul rând trebuie să îşi asume ideea, pentru că nu toţi şi-o
asumă şi nu toţi o apără la control, în al doilea rând te va atenţiona că TVA pentru produsele
alcoolice nu e deductibil, iar să spui că ai dat un pantalon ca protocol e mai ciudat...
Apoi, ANAF poate să reconsidere anumite sume (fie cele din „bani pentru patron” fie
cele de protocol) ca venituri salariale sau ca dividende, iar tu trebuie să te judeci cu ANAF. Vei
câştiga dacă te ajută şi avocatul şi cunoaşte deciziile despre care vorbim, dar e consum de
nervi şi de bani.
Aceiaşi administratori, salariaţi, îşi pot acorda vouchere de vacanţă, adică decontarea
concediilor cu până la 6 salarii minime pe economie. I se reţine salariatului 16% impozit şi
atât – se acordă tot indiferent de durata timpului de lucru.
1. Condiţia este ca societatea să aibă profit în anul anterior – chiar şi un leu – şi să fie
inclus în BVC – se rezolvă BVC pe o foaie aprobată de AGA. Bugetul se poate rectifica în
cursul anului, prin hotărârea asociatului unic sau asociaţilor sau, după caz, a
administratorului – există flexibilitate.
Atenție!
Pilonul III de pensii şi asigurările private de sănătate nu sunt condiţionate decât de
limita de 400 de euro pe an.
Ok, unele metode merg continuu, dar altele – spre exemplu maşina vândută
firmei – nu pot să meargă la nesfârşit.
Corect, dar maşina vândută firmei este doar una din metode.
Prin combinarea cu toate, ies bani frumoşi din societate.
Recapitulare
Să recapitulăm metodele, prin exemple
concrete.
În 2017:
• vinzi maşina la firmă – primeşti preţul de
30.000 de lei (să spunem) şi decontezi
TOTAL: circa 120.000 de lei, LEGAL, fără asigurarea privată, pilonul III, cărţi etc.
În 2018 şi următoarele:
• decontezi cheltuielile cu maşina –
3.000 lei
• Protocol – 30.000 de lei
• Bani pentru patron – 30.000 lei
• Pensie privată: 400 euro, 1800 lei
anual
• Asigurare privată de sănătate – 400
euro (nu îţi vin banii, dar nu mai scoţi
bani din buzunar în caz de spitalizare)
• Chiria de la firmă: 10.000 lei net
• Asigurare privată de sănătate – 400 euro (nu îţi vin banii, dar nu mai scoţi bani
din buzunar în caz de spitalizare)
• Dividende – 9.000 de lei
• Ai spitalizare, operaţie etc. – nu mai scoţi din buzunar 5.000 de lei (poţi ajunge
la mult mai mult)
Evident, cele de mai sus sunt estimări, dar important e să înţelegi ordinul de mărime. Şi
acestea sunt cele mai importante metode!
Unii fac îmbunătăţiri şi apoi îşi mută sediul în altă cameră – ceea ce e legal, dar
trezeşte nişte suspiciuni pe la ANAF. Plus că, teoretic, trebuie plătit de către proprietar
impozit de 16% pe valoarea îmbunătăţirilor. Nu o fac prea mulţi, mizând pe ideea că la un
control ANAF nu face corelaţia – e discutabil…
Acelaşi lucru cu telefoanele mobile (să dovedească ANAF că nu am vorbit în interes de
serviciu!) etc.
Iar după vreo trei ani aplici metodele de la „Firma cu impozite zero în România” şi
rămâi cu mult mai mulţi bani în buzunar!
Legal, evident :)
Curaj, oameni buni! Vrei să trăiești mai bine de pe munca TA? Curaj!!! Nu zice nimeni
că e uşor. Eu spun doar că merită să ai curaj pentru metode LEGALE.
Că veni vorba…
Sunt preferate de unii diurne inventate în străinătate, unde se plătesc zeci de euro pe zi
diurnă, impozabili 16% peste nivelul de 2,5 ori stabilit pentru funcţionarii publici. Spre
exemplu, în Germania sau Grecia diurna pentru funcţionari publici este de 56 de euro pe zi,
deci pentru administratori este 56 x 2,5 = 140 euro pe zi NEimpozabili. Ce este peste 140 de
euro pe zi se impozitează cu 16%. Avem o hotărâre de Guvern, nr. 518/1995, plină de reguli şi
excepţii, modificată de mai multe ori, de care unii se folosesc inventând delegaţii fictive.
Alţii merg pe contracte de consultanţă inventate – sunt folosite adesea, cu atât mai
mult cu cât în septembrie 2015 CJUE a dispus că Fiscul trebuie să arate că aceste
contracte sunt inventate, ceea ce devine mult mai greu! Dar asta nu înseamnă să inventăm
contracte! Am discutat cu mulţi decizia excelentă care pentru contribuabil aduce liniştea în ce
priveşte contractele de consultanţă. Este decizia în cauza Asparuhovo şi se găseşte tot pe
Google. Coroborat cu buna-credinţă – că trebuie să fiu considerat de bună-credinţă, nu să îmi
dovedesc eu nevinovăţia – decizia aceasta aduce linişte.
Împotriva metodelor legale ANAF are două mijloace de presiune. Ambele pot să conducă
foarte uşor la abuz.
Prima metodă este controlul averilor. L-au controlat pe Adrian Copilu` Minune ca să
sară presa (cum a şi făcut, ca la comanda unei baghete unice) şi să aducă valuri de frică în ţară.
Se numeşte „efect de undă”: dai în cineva cunoscut ca să semeni frica în tot grupul, colectivul.
Cu drag,
Horaţiu Sasu
Consultant în afaceri