Bibliografie

1) Note de curs: Relații Economice Internaționale . Autori: Natalia Cărbune , Alexandru Gribincea.
Chișinău, 2013 pagini 338 Aprobat de consiliul Facultății Științe Economice
2) Ghidul începătorului în economia mondială Autor: Prandy Charles Epping, Editura ARC, 2002,
Traducere: Diana Stanciu pagini 236

7,5 Comerțul electronic ca ansamblu de tehnologii informaționale, conceptul economic și importanța

lui în economia mondială

Comerțul electronic se referă la desfășurarea activităților specifice mediului de afaceri (tranzacții) într-
un sistem automatizat integrat pentru schimbul de informații utilizând mijloace electronice (rețele de
calculatoare). O definiție posibilă a Comerțului Electronic ar fi : “orice formă de tranzacții în afaceri în
cadrul căreia părțile interacționează electronic în loc de realizarea de schimburi fizice ssau contact fizic
direct”. În comerțul electronic informația circulă între agenții implicați în afacere (vânzător, cumpărator,
bancă, transportator, agent de service), fără a utiliza suportul de hârtie (imprimantă sau fax).[1, pag.
141]

Servicile integrate în comerțul electronic:

1) Servicii principale
2) Transferal electronic de documente (EDI – Electronic Data Interchange) atât prin Internet, cât și
prin Intranet
3) Comunicații fax
4) Coduri de bare
5) Transferal de fișiere și poșta electronica
6) Servicii support pentru procesele de afaceri
7) Cataloage electronice(”on-line” – pe Web, sau ”off-line” pe CD-ROM)
8) Siteme support pentru preluarea de comenzi, logistică și tranzacții
9) Sisteme de raportare statistică (de exemplu, alcătuirea de rapoarte privind vânzările) și
informații pentru management (calcul de taxe etc.).

Comerțul electronic permite participarea atât a persoanelor fizice și juridice, cât și a statului sau a
instituțiilor acestuia. În funcție de relațiile dintre acești participanți au luat naștere mai multe categorii
de comerț electronic:

a) B2B (business-to-business) – în care toți participanții sunt companii sau alte organizații
b) B2C (business-to-consumer) – în care companiile vând la cumpărători individuali – personae
fizice
c) C2B (consumer-to-business) – se referă la personale fizice (consumatori) care utilizează
Internetul pentru a-și vinde produsele sau serviciile firmelor și pentru a căuta vânzători care să
liciteze pentru produsele sau serviciile de care au nevoie
d) C2C (consumer-to-consumer) - se referă la consumatorii care vând direct la alți consumatori
(ex.: eBay)
e) B2G (business-to-government) - utilizarea canalelor de comerț electronic de către Guvern
pentru creșterea eficienței operațiunilor și îmbunătățirea serviciilor oferite cetățenilor-clienți
 f) G2B (government-to-business) - în care o instituție guvernamentală cumpără sau vinde bunuri,
servicii sau informații de la persoanele juridice.[1, pag. 142]
g) G2C (government-to-consumer) – relații govern-cetățeni la nivel de informare și prestare
servicii publice (ex.: plata taxelor on-line).

Pentru companii

1) Extinderea pe piețele internaționale prin asigurarea de servicii și performanță.

2) Asigurarea unei deschideri totale în privința relațiilor cu clienții: aceștia pot căpăta o imagine
aproape complete asupra tuturor angajaților, ofertanțelor și partenerilor lor.
3) Scăderea costului de creare, procesare, distribuire, păstrare și regăsire a informației, până acum
bazată pe hârtie, prin crearea unui site Web atractiv cu funcția unui magazine virtual, Siturile
Web personalizate, sugestiile pentru cumpărare și ofertele special personalizate pot într-o
oarecare măsură substitui interacțiunile de tip față în față, de tip traditional
4) Creează posibilitatea modelării produselor și serviciilor după nevoile cumpărătorilor și
simplificarea procedurilor.
5) Costuri de comunicație mai mici.
6) Seriozitate și siguranță. Serverele paralele, redundața hardware-ului, tehnologia fail-safe,
încriptarea informației și firewall-urile pot îndeplini această cerință.
7) Creșterea competitivității și raționalizarea proceselor de afaceri, prin restructurări interne și prin
tehnologii ale informației.
8) Construirea unui lanț valoric electronic, în care se pune accentul pe un număr limitat de
competențe-cheie – opusul unui magazin ”cu o singură oprire”. (Magazinele electronice pot fi
atât special, cât și generale, dacă sunt programate corect) [1, pag 143]

Pentru consumatori

1) Posibilitatea consumatorilor să cumpere sau să facă tranzacții la orice oră din zi, în tot timpul
anului, din aproape orice locație.
2) Acordă consumatorilor mai multe posibilități de alegere a produselor și prețurilor
3) Consumatorilor li se dă siguranță asupra valorii. Vânzătorii pot realiza acest lucru oferind un
produs sau o linie de produse care atrage potențialii clienți prin prețuri competitive, la fel ca și în
comerțul neelectronic.
4) Permite o livrare rapidă a produselor și/sau serviciilor (în anumite cazuri).
5) Consumatorii pot să primească informații relevante în decursul câtorva secunde, și nu zile sau
săptămâni
6) Asigurarea motivației consumatorilor de a cumpăra și, la nevoie, de a și returna. Vânzările
promoționale pot implica cupoane, oferte special sau reduceri. Linkurile de pe alte situri Web și
programele affiliate de reclame pot fi de asemenea de ajutor.
7) Face posibilă participarea în licitații virtuale
8) Îndemnarea consumatorilor la consum. Comercianții din Internet pot asigura acest tip de ajutor
printr-o amplă informare comparative și prin facilități bune de căutare.[1, pag. 143-144]
9) Permite consumatorilor să interacționeze cu alți cumpărători în comunități electronice și să
compare experiențele.
10) Lăsând clienții să se ajute singuri. Asigurând funcționarea unui site de autoservire, ușor de
folosit fără asistență, poate fi de ajutor în acest sens.
 11) Facilitează competiția, ceea ce rezultă în scăderea prețurilor
12) Familiarizează consumatorii cu tehnologia și îi ține pe aceștia în pas cu ultimele noutăți

Pentru societate

1) Crearea unui ”simț comun” al comunității comerciale, de exemplu prin chat-uri, formuri ce
solicit implicarea clientului, scheme de loialitate și programe de afinitate
2) Dă posibilitatea mai multor persoane să lucreze / să cumpere de acasă, cee ace micșorează
traficul rutier și poluarea aerului
3) Permite ca anumite mărfuri să fie vândute la prețuri mai scăzute, cu avantaje pentru cei cu
venituri mai mici
4) Crește eficiența și/sau îmbunătățesc calitatea
5) Pune la dispoziție o organizare suficient de atentă și agilă pentru a răspunde rapid la orice
schimburi din mediul economic, social și fizic.[1, pag. 144]

51 Ce este comerțul electronic?

Internetul ne oferă prima piață mondială ”fără fricțiuni” în sensul că firmele și consumatorii din întreaga
lume îl pot folosi pentru tranzacții fără a întâmpina blocaje și ineficiență birourilor tradiționale, ”din
cărămidă și mortar”. Până la sfârșitul secolului XX-lea, tranzacțiile prin Internet, cunoscute sub numele
de comerț electronic, au crescut cu peste 100% annual. Virtual, orice fel de afacere poate fi realziată prin
Internet, de la emiterea unor polite de asigurare până la cumpărarea unei case și la vizionarea unui
film.[2, pag. 118]

Cea mai mare parte a comerțului electronic are loc între companii. Această piață de tranzacții între
companii (business to business – B2B) a fost compusă din companii care realizează schimburi prin
Internet pentru a cumpăra una de la alta materiale și produse. Piețele electronice oferă o gamă mai largă
de parteneri și duc, în consecință, la prețuri mai mici și la productivitate mai mare.

Comerțul electronic între companii și consumatori (business to consumer – B2C) a început chiar înaintea
celui desfășurat doar între companii, atunci când companiile care vând c amănuntul prin Internet,
precum Amazon.com sau Schwab.com, au realizat afaceri de miliarde de dolari oferind consumatorilor
produse și servicii mai ușor de procurat și la prețuri mai mici. [2, pag. 119]

Această deschidere și transparență a Internetului poate ajuta, de asemenea, tările în curs de dezvoltare
în eforturile lor de a depăși dificultățile unei infrastructuri inadecvate (de pildă, comunicații și capacități
de depozitare de calitate îndoielnică). Afacerile prin Internet le permit de asemenea companiilor din
țările Lumii a Treia să concureze la scară globală; ele se desfășoară în mod deschis, sub ochii tuturor,
reducând astfel simțitor corupția la scară mondială[2, pag. 120]