Contabilitatea Si Controlul de Gestiune A Stocurilor

CUPRINS
Declaraţia pe propria răspundere…………….…………………… ……..……...3
INTRODUCERE…………………… ……………………………………….4
Capitolul I. NOŢIUNI GENER ALE PRIVIND COMPONENŢ A,

RECUNOAŞTEREA ŞI EVALUAREA STOCURILOR…………………………..9
1.1. Noţiuni generale, caracteristica şi clasificarea stocurilor……………………...9
1.2. Recunoaşterea şi evaluarea stocurilor…………………………….……17
Caracteristica actelor normative şi surselor bibliografice aferente materialelor....23
Capitolul II. ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII

STOCURILOR..25
2.1. Documentarea şi evidenţa intrărilor a stocuril……………...25
2.2. Evidenţa analitică şi sintetică a stocurilor la depozit şi în

contabilitate………………34
2.3. Documentarea şi contabilitatea operaţiilor de ieşire a

stocurilor……………………..38
Capitolul III. INVENTARIEREA ŞI CONTROLUL DE GESTIUNE A

STOCURILOR…………………………………………………………………………………44
3.1. Inventarierea stocurilor şi reflectarea rezultatelor în

contabilitate…………….……...44
3.2. Controlul de gestiune a stocurilor…………………………………………….48
CONCLUZII………………………………………………………………………...55
BIBLIOGRAFIE…………………………………………….……………5 8
АNEXE........................................... ......................... ..................... 60
2
Declaraţia pe propria răspundere
Subsemnata, Negara Olga absolventă a Facultăţii „Contabilitate” a Academiei de

Studii Economice a Moldovei, specializarea „Contabilitate”, declar pe propria răspundere că
teza de licenţă pe tema „Contabilitatea şi controlul de gestiune a stocurilor” a fost elaborată de
mine şi nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau instituţie de învăţămînt superior
din ţară sau din străinătate, iar exemplarul prezentat şi înregistrat la catedră corespunde integral
cu varianta electronică plasată în Sistemul Anti Plagiat.
De asemenea, declar că sursele utilizate în teză, inclusiv cele din Internet, sunt
indicate cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:
- fragmentele de text sunt reproduse întocmai şi sunt scrise în ghilimele,

deţinînd referinţa precisă a sursei;
- redarea/reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori conţine

referinţa precisă;
- rezumarea ideilor altor autori conţine referinţă precisă a originalului.
Negara Olga
3
Introducere
Contabilitatea, ca sistem, așa cum se prezinta ea astăzi, este rezultatul unui lung proces
istoric în decursul căruia s-a transformat dintr-o simplă tehnică de întregistrare a schimburilor
comerciale, într-un mijloc de control și prevedere, apoi într-un instrument de gestiune, iar în
zilele noastre ea constituie din ce în ce mai mult o garanție socială.
Cu alte cuvinte, contabilitatea privită ca un sistem, nu este un simplu instrument ci este

un fenomen social, traversată de contradicții ale societății, devenind o garanție a unei game largi
de utilizatori și care se întreabă relativ la ceea ce ar putea să-i intereseze și ce parte poate fi
utilizată în interesul lor.
În general, contabilitatea este prezentată ca un instrument de masura a profitului, sau

mai bine zis, a rezultatului, ca mijloc de apreciere a situației societății și, în consecință, ca
instrument de gestiune și de calcul economic. Contabilitatea deține și poate fi, în același timp, o
funcție a societății, deoarece vizează acreditarea ideii unei ,,bune gestiuni" din partea
administratorilor.
În zilele noastre, tehnicile contabile, prin conținutul lor, se apropie din ce în ce mai
mult de toti cei interesați de informația contabilă și al căror interes depinde de locul pe care îl
ocupă în raporturile sociale.
Operaţiile economice zilnice care au loc în cadrul unei entităţi economice sînt
recunoscute de contabilitate doar dacă acestea pot fi transformate în cifre (evaluate) și prelucrate
prin intermediul procedeelor specifice metodei contabilităţii. Contabilitatea este acel element
care păstrează toată informaţia și o prezintă la solicitare factorilor de decizie. Cea mai mare parte
a deciziilor luate de către conducerea entităţii se bazează pe datele furnizate de contabilitate.
În țara noastră contabilitatea reprezintă o provocare datorită deselor schimbări și

ambiguități prezente în mediul legislativ, precum și a tendinței de armonizare cu sistemul
contabil european; contabilitatea trebuie sa se adapteze mediului de afaceri tot mai dinamic, să
raspundă unor provocări din ce în ce mai incitante cum ar fi: piețele financiare în dezvoltare,
instrumente financiare noi, mișcarea rapidă a capitalurilor ect..
În cadrul elementelor patrimoniale ale unei societăți un rol important îl au activele

circulante. Din structura activelor fac parte și stocurile. Aceasta importanță este dată de faptul că
o unitate nu poate funcționa fără existența stocurilor.
4
Această temă este una extrem de importantă deoarece stocurile sunt, în general, o
gaură neagră care înghite mult cash în aşteptarea momentului vînzării, este necesară o strategie
coerentă care să ţină stocurile (produse finite, materii prime etc) în depozit cît mai puţin posibil.
Această strategie, aparent simplă, se dovedeşte a fi în realitate mult mai apăsătoare

pentru companii, iar stocurile din depozitele proprii sau ale marilor retaileri generează cheltuieli
pe măsură. Un element important pentru reducerea stocurilor este înţelegerea ciclului de
vînzare/utilizare a produselor/materiilor prime, a perioadei dintre momentul intrării şi ieşirii din
depozit sau gestiune.
Entitățile trebuie sa dețină suficiente stocuri (materii prime, materiale, mărfuri etc.)
astfel încît activitatea entității să aibă continuitate. În acelasi timp, structura și mărimea stocurilor
trebuie stabilită judicios, astfel încît să nu existe lipsuri dintr-o anumită materie prima, marfă sau
din contra, sa existe supra stocuri din alte materii prime sau alte mărfuri.
De asemenea, stocurile de produse finite și mărfuri joacă un rol important în

activitatea unei firme. În procesul de fabricație al produselor finite firma trebuie să țină cont de
cererea și oferta de pe piață. Dacă firma produce sau achiziționează mai mult decît se cere pe
piață, acest fapt are o influență negativă deoarece, pentru a obține o anumită cantitate de produse
sau marfă, indiferent daca se vînd sau nu, se consumă materii prime, forța de munca, utilități,
etc., consumuri care genereaza costuri. Daca mărfurile nu se vînd, costurile de producție sau de
achiziționare nu sunt acoperite și se obține pierdere.
În concluzie, gestionarea stocurilor reprezintă o latură importantă în buna desfășurare

a activității unei firme.
Drept exemplu autorul apelează la datele entității „Vagamex” S.R.L. care a fost
înregistrată la Camera Înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării Informaţionale al Republicii
Moldova la data de 18 noiembrie 2011, cu numărul de identificare 1002600018327, pe adresa str.
V. Alecsandri 84, Chişinău, Republica Moldova fapt confirmat prin Certificatul de Înregistrare.
În baza statutului întreprinderii, „Vagamex” S.R.L. este persoană juridică, care

activează în baza autogestiunii, autofinanţării, dispune de patrimoniul separat cu titlul de
proprietate, conturi bancare, ştampila cu denumirea Societăţii ş. a.
Entitatea a fost creată în scopul desfăşurării activităţii ce are drept scop, importul şi
comercializarea produselor alimentare, de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor, şi alte domenii ale
economiei naţionale.
5
Entitatea „Vagamex” S.R.L., în modul stabilit de legislaţie, practică următoarele
activităţi de bază:
 Cоmerţul cu amănuntul în magazinele nespecializate, cu vînzare predоminantă de

prоduse chimice şi agricole;
 Cоmerţul cu amănuntul al energizanţilоr;
 Cоmerţul cu amănuntul al prоduselоr de uz fitоsanitar şi fertilizanţilоr;
 Cоmerţul cu ridicata al prоduselоr de uz fitоsanitar şi fertilizanţilоr;
 Expоrtul de paste de mere şi prune;
 Producerea pietrelor şi blocurilor de beton pentru bordură şi a altor tipuri de

produse din beton
 Servicii responsabil financiar
Personalul angajat deţine în ansamblu un grad de calificare suficient pentru a realiza

obiectivele trasate şi respectiv dispune de forţe şi posibilităţi pentru soluţionarea problemelor de
producere cotidiene şi de perspectivă. Pentru ţinerea contabilităţii şi întocmirea rapoartelor
financiare, angajaţii din secţia Contabilitate se conduc de „Politica de contabilitate”, aprobata
prin Ordinul întreprinderii.
Pentru a identifica direcţiile de dezvоltare şi a efectua о caracteristică succintă a

activităţii desfăşurate de către entitatea „Vagamex” SRL vоm analiza indicatоrii principali a
activităţii pe parcursul anilоr 2014 – 2015, în baza rapоrtului financiar (anexa 1):
Tabelul 1
Principalii indicatori economici ai entităţii „Vagamex” S.R.L. pe periaoda 2014-2015
N
Anul Anul Abaterea Ritmul de
r Indicatorii
2014 2015 absolută creştere
Venitul
1 din vînzări, mii lei 16 323,9 23 327,8 +7 003,9 142,9
Costul
2 vînzărilor, mii lei 12 652,0 19 204,3 +6 552,3 151,8
Profitul
3 brut, mii lei 3 671,9 4 123,5 +451,6 112,3
6
Rezultatul din activitatea
4 970,8 1 383,2 +412,4 142,5
operaţională, mii lei
Profitul pîna la impozitare,

4 944,0 1 365,8 +421,8 144,7
mii lei
Profitul
6 net, mii lei 903,7 1 171,4 +267,7 129,6
Valoarea medie a 11
7 38 521,2 44 991,1 +6 469,9
activelor, mii lei 6,8
Valoarea medie a 11
8 22 528,9 26 847,2 +4 318,3
capitalului propriu, mii lei 9,2
Rentabilitatea vînzărilor,
9 22,5 17,7 -4,8 x
% (rd3: rd1) x 100
Rentabilitatea
1 activelor, %
2,5 3,0 +0,5 x
0 (rd5:rd7) x 100
Rentabilitatea
1 capitalului
4,0 4,4 +0,4 x
1 propriu, % (rd6: rd8) x 100
Sursa: elabоrat de autоr în baza situaţiei financiare 2015
În baza datelor din tabel, putem menţiona că indicatorii ce ţin de activitatea

economico-financiară a întreprinderii s-au îmbunătăţit în perioada de gestiune. Încasările din
vînzări au crescut cu 7 003,9 mii lei ceea ce constituie o majorare de circa 42,9 % faţă de
încasările anului precedent.
În ceea ce priveşte costul vînzărilor, se poate de menţionat de asemenea o majorare

considerabilă a acestora, cu 6 552,3 mii lei, dat fiind faptul că costul vînzărilor a crescut
proporţional cu venitul din vînzări această creştere nu a influenţat profitul brut care a înregistrat
o majorare în perioada de gestiune cu 451,6 mii lei sau cu 12,3 % mai mult faţă de anul
precedent.
7
Valoarea medie a activelor s-a majorat considerabil cu 6 469,9 mii lei, ceea ce este
considerat un factor negativ, dat fiind faptul că majorarea a fost determinată de creşterea sumei
creanţelor, ceea ce înseamnă că clienţii S.R.L. „Vagamex” nu se achită în termen cu entitatea
analizată.
De asemenea calculele efectuate arată că nivelul rentabilităţii capitalului propriu în

perioada curentă faţă de anul precedent s-a majorat cu 0,4 % ceea ce caracterizează pozitiv
activitatea întreprinderii. Însă totuşi autorul consideră că acest indicator trebuie majorat mai mult
şi anume prin majorarea nivelul rentabilităţii activelor prin creşterea numarului de rotaţii a
activelor, aceasta este posibil prin efectuarea unei inventarieri care ar scoate la iveală activele
îngheţate sub formă de stocuri de materiale, produse finite, mărfuri şi creanţe pe termen scurt.
Aceştia sunt principalii indicatori pe care o entitate ar trebui să-i calculeze în

momentul în care se face analiza patrimoniala pe baza situaţiilor financiare. Înterpretarea acestor
indicatori scoate în evidenţă riscul de insolvabilitate a entităţii. Aceasta consta în incapacitatea
entităţii de a-şi onora angajamentele asumate fata de terţi.
Întreprinderea „Vagamex” SRL se află într-o perioadă de creştere a activităţii

economico-financiare. În acest sens rezultatele sunt vizibile: are loc creşterea cifrei de afaceri în
condiţiile creşterii cheltuielilor de exploatare;
Rentabilizarea activităţii desfăşurate a fost asigurată acţionîndu-se atît asupra

volumului cît şi asupra calităţii activităţii;
Creşterea veniturilor din exploatare s-a bazat pe creşterea cifrei de afaceri în paralel cu
diminuarea veniturilor din producţia stocată;
Principalele rezerve ale întreprinderi referitor la creşterea rentabilităţii prin cheltuieli

sunt: reducerea cheltuielilor cu serviciile prestate de terţi, eficientizarea consumului de materii
prime şi materiale, reducerea categoriei de "alte cheltuieli";
Prin creşterea în continuare a volumului vînzarilor, a producţiei exerciţiului pe baza

producţiei vîndute şi a valorii adăugate realizate, se menţine şi se asigură creşterea profitului
întreprinderii.
8
Capitolul I. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND COMPONENŢA,
RECUNOAŞTEREA ŞI EVALUAREA STOCURILOR
1.1. Noţiuni generale, caracteristica şi clasificarea stocurilor
Obiectivele contabilității stocurilor sunt în principal legate de realizarea funcțiilor

comerciale ale întreprinderii. Principalele obiective ce revin în acest domeniu sunt:
a) urmărirea și controlul realizării programului de aprovizionare. Prin

organizarea evidenței aprovizionării pe grupe și feluri de stocuri, precum și a cheltuielilor de
transport-aprovizionare pe feluri de cheltuieli, comparate permanent cu prevederile programelor,
se asigură informații utile cu privire la stadiul aprovizionării.
b) asigurarea integrității patrimoniale a stocurilor la locurile de depozitare și urmărirea

permanenta a mișcării lor. Organizînd contabilitatea mijloacelor circulante materiale pe gestiuni
și în cadrul lor pe feluri de stocuri, cantitativ și valoric, se asigură inregistrarea exactă și la timp a
cuantumului mișcărilor și a diferentelor rezultate la inventariere, sesizarea stocurilor fără utilitate
sau cu mișcare lentă, pentru luarea măsurilor necesare lichidării acestora.
c) urmărirea utilizării raționale a mijloacelor materiale aprovizionate impune un

asemenea mod de organizare care să permită respectarea normelor de consum specific la
eliberarea lor din depozit.
d) asigurarea delimitării cheltuielilor de transport-aprovizionare de valoarea

materialelor aprovizionate impune organizarea contabilității astfel încît acestea sa poată furniza
informații cu privire la nivelul și structura cheltuielilor de transport-aprovizionare.
e) înregistrarea și controlul valorificării stocurilor de mărfuri și a celorlalte categorii de

stocuri destinate spre a fi livrate terților.
f) evidența și urmărirea stocurilor de produse în procesul obținerii și livrării la prețuri

competitive.
g) evaluarea realistă a stocurilor și determinarea influențelor asupra patrimoniului și

rezultatelor, prin aplicarea corectă a regulilor de evaluare.
h) promovarea principiului prudenței și a principiului continuității activității la

evaluarea și înregistrarea în contabilitate a stocurilor.
9
Realizarea acestor obiective este condiționată de studierea și luarea în considerare a
factorilor care influențează organizarea contabilității activelor circulante materiale:
- mărimea întreprinderii : determină alegerea metodei de contabilitate sintetică a

stocurilor ;
- caracteristicile tehnico-productive ale activelor circulante materiale în funcție

de care se face clasificarea acestora, influențeaza organizarea contabilității analitice și a
evidenței operative, care are la baza nomenclatorul stocurilor.
- organizarea contabilității activelor circulante materiale este influențată și de sursele

de proveniență a lor (funizori interni sau externi, din producție proprie, din scoaterea din
funcțiune a unor obiecte de inventar, din prelucrare la terți etc.), determinînd în principal
conturile sintetice utilizate și prețurile de evaluare.
Conform SNC „Stocuri” [I, pct. 5], stocurile reflecta active circulante care sunt
1) destinate pentru a fi vîndute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;
2) în curs de execuţie în procesul desfăşurării normale a activităţii; sau
3) sub formă de materii prime, materiale de bază şi alte materiale consumabile, care
urmează a fi folosite în procesul de producţie, pentru prestarea serviciilor şi/sau în alte scopuri
gospodăreşti.
Stocurile sunt bunuri sau servicii care, în mod normal, se transformă în disponibilităţi
băneşti în decurs de un an, avînd, din acest punct de vedere, atributul de active circulante. De
exemplu, mărfurile cumpărate se transformă prin vînzare în disponibilităţi băneşti într-o perioadă
de mai puţin de un an.
Materiile prime şi materialele cumpărate participă la un singur ciclu de producţie şi îşi

transferă în întregime valoarea lor asupra bunurilor rezultate din procesul de producţie (produse
finite) care, prin vînzare, se transformă în disponibilităţi băneşti. La aceasta se adaugă şi
particularitatea că stocurile destinate producţiei se regăsesc total sau parţial în compoziţia
materială a produselor rezultate din procesul de producţie, în forma lor iniţială sau într-o formă
transformată.
Definiţia stocurilor potrivit Standardului Internaţional de Contabilitate nr.2 (IAS-2)

"Stocuri" [], pune în evidenţă, direct sau indirect, trei criterii în funcţie de care acestea sunt
clasificate şi delimitate în contabilitatea financiară:
10
 fizic (forma corporală a stocurilor),
 destinaţia (întrebuinţarea lor) şi
 faza ciclului de exploatare (aprovizionare, producţie, desfacere).
Stocurile cuprind:
 materii prime
 materiale consumabile
 obiecte de mică valoare şi scurtă durată
 producţia in curs de execuţie
 produse (semifabricate, produse finite şi produse reziduale)
 stocuri aflate la terţi
 active biologice circulante
 mărfuri
Entitatea analizata „Vagamex” S.R.L. deţine genul principal de activitate comerţul,
însă aceasta nu este unicul gen, pe lîngă comerț entitatea mai are ca activitate producera și anume
producerea articolelor din beton.
După cum am menționat un criteriu de clasificare a stocurilor este în funcţie de

conţinutul economic combinat cu destinaţia ulterioară a stocurilor. Stocurile de mărfuri şi
materiale la entitatea „Vagamex” S.R.L. conţine (anexa 2):
 materii prime și materiale de bază – 1 114 675,37 lei;
 obiecte de mică valoare şi scurtă durată – 26 396,66 lei;

 producţia in curs de execuţie – Vagamex SRL nu deține producție în curs de
execuție.
 produse (semifabricate, produse finite şi produse reziduale) – 8 727 490,26 lei;
 stocuri aflate la terţi – Vagamex SRL nu deține stocuri la terți
 active biologice circulante – 42 550 lei;
 mărfuri – 6 683 782,66 lei.
Materiile prime participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în produsul
finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie transformată.
Materialele consumabile participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau de

exploatare, fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit. Ele cuprind: materiale auxiliare,
combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje,
alte materiale consumabile.
11
În cadrul entităţii «Vagamex” S.R.L. materialele sunt utilizate cu scopul consumului
intern pentru întreţinerea proceselor tehnologice și organizaţionale.
Clasificarea după destinaţie are importanţă majoră pentru entitate şi anume pentru
stabilirea normelor de stocuri şi normativelor elaborării planului de aprovizionare precum şi
pentru contabilitatea analitică. Fiecare grupă de materiale reflecta un subcont al contului 211
„Materiale”.
Materialele conform planului general de conturi contabile se ramifică în:
2111 Materii prime şi materiale de bază (deţinute de «Vagamex” S.R.L.);
2112 Materiale auxiliare (nu sunt înregistrate în cadrul entității «Vagamex” S.R.L. );
2113 Piese de schimb (nu sunt deţinute de entitatea «Vagamex” S.R.L.);
2114 Combustibil (deţinute de entitatea «Vagamex” S.R.L.);
2115 Ambalaje (sunt înregistrate în cadrul entității «Vagamex” S.R.L. );
2116 Anvelope şi acumulatoare procurate separat de mijloacele de transport (nu sunt

deţinute de «Vagamex” S.R.L.);
2117 Materiale cu destinaţia agricolă (nu sunt înregistrate în cadrul entității

«Vagamex” S.R.L. );
2118 Materiale transmise temporar terţilor (nu sunt înregistrate în cadrul «Vagamex”
S.R.L. );
2119 Alte materiale (deţinute de entitatea «Vagamex” S.R.L.).
Materialele de baza sunt materialele utilizate la fabricarea produselor. Materialele, în

general, reprezintă totalitatea materiilor prime șii/sau semifabricatelor din care se pot executa
diverse bunuri. Principalele materiale utilizate în procesul tehnologic la entitatea «Vagamex»
S.R.L. sunt: cimentul, prundiș, nisip, clorură de calciu, ect. Stocul de materiale de bază la finele
anului 2016 la entitatea analizată constituie 769 406,71 lei (anexa 3).
Piesele de schimb sunt utilizate pentru repararea şi întreţinerea imobilizărilor deţinute,

în anul 2016 «Vagamex” S.R.L. nu a procurat piese de schimb și nu deține careva stocuri
aferente.
Combustibilul reflecta materia care este utilizată în activitatea entităţii ca sursă de

energie calorică în industrie şi participă direct sau indirect la procesul de producţie.
12
Combustibilul poate fi:
 Combustibil tehnologic;
 Combustibil energetic, pentru producerea energiei matrice – motorină,
carburanţi;
 Combustibil gospodăresc, pentru încălzirea secţiilor, birourilor.
«Vagamex” S.R.L. deține stoc de combustibil la finele anului 2016 în valoare de

160 495, 96 lei, combustibilul la entitatea analizată este utilizat atît în activitatea de comerț,
pentru mașinile ce transportă marfa de la depozit la clienți, cît și în procesul tehnologic unde are
loc alimentarea cu combustibil a pompei de apă. De asemenea entitatea utilizează combustibil și
în scopuri administrative pentru autoturismele utilizate de către conducerea entității.
Ambalajul reprezintă bunuri care includ ambalajele de o singură folosinţă sau

refolosibile, achiziţionate sau fabricate, destinate ambalării produselor (mărfurilor) şi/sau altor
bunuri.. Entitatea «Vagamex” S.R.L. deţine stocuri de ambalaje în valoare de 5 605,47 lei, care
includ ambalaje refolosibile și anume butoaie din metal (anexa 3).
Alte materiale, sunt materialele care nu iau parte la fabricarea produselor și sunt de
ordin organizațional sau gospodăresc. La entitatea «Vagamex” S.R.L. în componenţa
materialilor intră acele materiale gospodărești care sunt utilizate pentru întreținerea tuturor
depozitelor deținute în locațiune, iar stocul altor materiale la finele anului 2016 constituie 179
167,23 lei.
Obiectele de mică valoare şi scurtă durată sunt bunuri cu o valoare mai mică decît
limita prevăzută de lege (6 000 lei) pentru a fi considerate imobilizări corporale, indiferent de
durata lor de serviciu, sau cu durată mai mică de un an, indiferent de valoarea lor, precum şi
bunurile asimilate acestora (echipamentul de protecţie, echipamentul de lucru, îmbrăcămintea
specială, dispozitivele şi verificatoarele cu destinaţie specială, modelele, ştanţele şi matriţele şi
alte obiecte asimilate).
Obiectele de mică valoare şi scurtă durată constituie o parte componentă a stocurilor

de mărfuri şi materiale.
Entitatea «Vagamex» S.R.L. deține obiecte de mică valoare şi scurtă durată în sumă
de:
 Obiecte de mică valoare şi scurtă durată în exploatare – 26 396,66 lei (anexa 4).
13
Pe măsura predării obiectele de mică valoare şi scurtă durată în folosinţă, acestea se
trec la consumuri sau cheltuieli, în mărime de 100 % din valoarea de intrare a acestora. Valoarea
rămasă probabilă nu se determină.
Conform SNC „Stocuri” [] „în cazul stabilirii unui prag de semnificaţie la valoarea ce
depăşeşte suma de 6 000 lei, în evidenţa contabilă toate activele cu valoarea unitară pînă la
pragul stabilit se reflectă în componenţa obiectelor de mică valoare şi scurtă durată (OMVSD).
Ţinînd cont de norma contabila aferenta acestora (pct. 53 din SNC „Stocuri”), pentru aceste
obiecte se calculează uzura în mărime de 50% din valoarea lor, diminuată cu valoarea reziduală
probabilă − la transmiterea acestora în exploatare şi 50 % − la ieşirea din exploatare (casare) ”.
În cazul stabiliri unui prag de semnificaţie mai mic de 6 000 lei, în evidenţa contabilă
activele cu valoarea unitară mai mare de pragul stabilit se reflectă în componenţa mijloacelor
fixe cu calcularea amortizării conform regulilor contabile. Totodată, în scopuri fiscale, activele
cu valoarea unitară pînă la 6 000 lei se tratează ca OMVSD şi la transmiterea în exploatare, în
funcţie de mărimea valorii unitare, se deduc în întregime (daca valoarea unitara nu depăşeşte 1
000 lei) sau in mărime de 50% (daca valoarea unitara depăşeşte 1 000 lei).
Producţia în curs de execuţie reflecta producţia care nu a trecut prin toate fazele
(stadiile) de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse probelor
şi recepţiei tehnice sau necompletate în întregime. Entitatea analizată la finele anului de gestiune
nu deține stocuri de producție în curs de execuție.
Produsele cuprind:
- semifabricatele, prin care se înţelege produsele al căror proces tehnologic a fost

terminat într-o secţie (fază de fabricaţie) şi care trec în continuare în procesul tehnologic al altei
secţii (faze de fabricaţie) sau se livrează terţilor;
- produsele finite, adică produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de

fabricaţie şi nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul entităţii putînd fi depozitate în
vederea livrării sau expediate direct clienţilor;
- produsele reziduale cuprind: rebuturile, materialele recuperabile şi deşeurile;
Stocul produselor finite la finele anului 2016 la entitatea analizată «Vagamex» S.R.L.
constituie 8 727 490,26 lei (anexa 5).
Stocurile aflate la terţi în custodie, pentru prelucrare sau în consignaţie se

înregistrează distinct în contabilitate pe categorii de stocuri:
14
 materii prime şi materiale aflate la terţi,
 produse aflate la terţi,
 mărfuri aflate la terţi.
În consignaţie se acceptă stocuri noi şi uzate. Nu se primesc în consignaţie:
- stocuri a căror comercializare, conform legislaţiei în vigoare, este interzisă sau

limitată;
- armament de luptă din dotare sau de serviciu;
- echipamente militare, uniforme şi alte articole din sortimentul militar.
În conformitate cu legislaţia, la consignaţie, stocurile se recepţionează de la cetăţeni în

baza unui document care – i confirmă identitatea, dar de la întreprinderi – la prezentarea de către
persoana împuternicită a delegaţiei sau facturii, întocmite şi eliberate în modul stabilit şi a
documentelor care identifică persoana respectivă.
Entitatea analizată nu deține stocuri în custodie.
Active biologice circulante se referă la animalele născute şi cele tinere de orice fel
(viţei, miei, purcei, mînji şi altele) crescute şi folosite pentru reproducţie, animalele şi pasările la
îngrăşat pentru a fi valorificate, coloniile de albine, precum şi animalele pentru producţie – lînă,
lapte, blană.
«Vagamex» S.R.L. nu deține active biologice circulante.
Mărfurile sunt bunuri pe care entitatea le cumpără în vederea revinzării sau produsele
predate spre vînzare magazinelor proprii.
Un alt criteriu după care sunt clasificate stocurile în contabilitatea financiară este locul
de creare a gestiunilor, în raport cu care stocurile se grupează în:
 stocuri aflate în depozitele întreprinderii,
 stocuri în curs de aprovizionare sau sosite şi nerecepţionate,
 stocuri sosite fără factură, stocuri livrate dar nefacturate,
 stocuri facturate dar nelivrate, stocuri aflate la terţi.
Entitatea analizată deține stocuri mari de marfă, cea mai mare parte revine
chimicatelor pe care entitatea le importă în scopul revînzării, astfel la finele anului 2016
înregistrează stocuri de marfă în sumă de 6 683 782,66 lei (anexa 6).
15
Ca proces economic complex, gestiunea stocurilor are o sferă largă de cuprindere,
aceasta incluzînd atît probleme de conducere, dimensionare, de optimizare a amplasării
stocurilor în teritoriu, de repartizare a lor pe deţinători, de formare şi evidenţă a acestora, cît şi
probleme de recepţie, de depozitare şi păstrare, de urmărire şi control, de redistribuire şi mod de
utilizare. Cu toate că stocurile sunt considerate resurse neactive, este necesar, în mod obiectiv, să
se recurgă la constituirea de stocuri (de resurse materiale) bine dimensionate, pentru a se asigura
ritmicitatea producţiei materiale şi a consumului.
Rolul determinant al stocurilor este evidenţiat de faptul că acestea asigură certitudine,

siguranţă şi garanţie în alimentarea continuă a producţiei şi ritmicitatea desfacerii rezultatelor
acesteia. Altfel spus, procesul de stocare apare ca un regulator al ritmului aprovizionărilor cu cel
al producţiei, iar stocul reprezintă acel “tampon inevitabil” care asigură sincronizarea cererilor
pentru consum cu momentele de furnizare a resurselor materiale
1.2 Recunoaşterea şi evaluarea stocurilor de materiale
Mişcarea stocurilor întreprinderii, concretizată în funcţie de destinaţia lor în:

cumpărări – vînzări, respectiv cumpărări – producţie – vînzări, ocazionează cheltuieli şi
generează venituri specifice. Orientîndu-ne după fluxul real al stocurilor, ar trebui tratate mai
întîi cheltuielile şi apoi veniturile. Principiul conectării cheltuielilor cu veniturile conduce însă
către metoda conform căreia „cheltuielile urmează veniturile”. De aici, necesitatea tratării
prealabile a veniturilor.
Recunoaşterea vînzărilor de stocuri drept venit
Veniturile sunt creşteri ale avantajelor economice înregistrate pe parcursul perioadei

contabile sub formă de intrări sau creşteri ale activelor ori descreşteri ale datoriilor, care au ca
rezultat majorarea capitalurilor proprii sub alte forme decît cea provenită din contribuţiile
proprietarilor.
Potrivit normei contabile IAS-18 "Venituri din activităţi curente" [], veniturile se
evaluează la valoarea justă a mijloacelor de plată primite sau de primit în contrapartidă, exclusiv
reducerile comerciale.
Recunoaşterea (constatarea) veniturilor din vînzări are loc atunci cînd s-a produs o
creştere de avantaje economice viitoare, generată de o creştere de active sau de o diminuare de
16
datorii, iar aceasta poate fi măsurată în mod credibil. În acest sens, IAS-18 indică ansamblul
condiţiilor care trebuie îndeplinite pentru recunoaşterea veniturilor din vînzări de bunuri, şi
anume:
 “întreprinderea a transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele semnificative ce

decurg din proprietatea asupra bunurilor;
 întreprinderea nu mai gestionează bunurile vîndute la nivelul la care ar fi făcut-o,
în mod normal, în cazul deţinerii în proprietate a acestora şi nici nu mai deţine controlul efectiv
asupra lor;
 mărimea veniturilor poate fi măsurată în mod rezonabil;
 este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacţiei să fie generate către
întreprindere; şi
 costul tranzacţiei poate fi măsurat în mod rezonabil.”
Recunoaşterea costului stocurilor drept cheltuială
Cheltuielile sunt diminuări ale avantajelor economice în cursul perioadei contabile

sub formă de ieşiri sau de micşorări ale valorii activelor ori creşteri ale datoriilor, care au ca efect
reducerea capitalurilor proprii sub alte forme decît distribuirile în beneficiul proprietarilor.
Evaluarea cheltuielilor se face la nivelul costului istoric (valorii contabile sau de

intrare). Calculul se face în funcţie de posibilităţile de identificare la ieşire a bunurilor.
Recunoaşterea costului stocurilor ieşite drept cheltuială are loc atunci cînd se produce
o reducere a avantajelor economice viitoare, generată de o diminuare de active sau de o creştere
de datorii, reducere ce poate fi evaluată în mod credibil.
IAS-2 "Stocuri " prevede patru situaţii în care costul stocurilor trebuie recunoscut
drept cheltuială:
a) cînd stocurile sunt vîndute, valoarea contabilă a lor trebuie recunoscută ca o

cheltuială în perioada în care a fost recunoscut venitul corespunzător;
b) cînd are loc o diminuare a costului stocurilor pînă la nivelul valorii realizabile nete
ca urmare a deprecierilor. Valoarea deprecierilor este recunoscută ca o cheltuială în perioada în
care s-au calculat.
c) cînd are loc o pierdere de stocuri: stocuri a căror perioadă de garanţie a expirat, fără
posibilitate de valorificare, stocuri deteriorate ş.a. Costul acestora este recunoscut drept
cheltuială în perioada în care s-au constatat pierderile;
17
d) cînd unele stocuri sunt alocate altor conturi de active. De exemplu: un stoc folosit
drept componentă pentru o imobilizare corporală construită în regie proprie. Costul unor astfel
de stocuri este recunoscut ca o cheltuială pe parcursul duratei utile de viaţă a acelui activ.
Evaluarea stocurilor la intrare. La intrarea în patrimoniu stocurile se evaluează şi se

înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, denumită valoare de înregistrare sau cost
istoric, identificată/identificat după caz, prin costul de achiziţie, costul de producţie, valoarea de
aport şi cea de utilitate.
Costul de achiziţie. Este propriu stocurilor din cumpărări: materii prime, materiale
consumabile, mărfuri, ambalaje şi alte bunuri cumpărate cu titlu oneros. Potrivit IAS-2 [], costul
de achiziţie cuprinde: preţul de cumpărare, inclusiv taxele de import şi celelalte taxe de
cumpărare, costurile de transport şi de manipulare şi alte costuri care pot fi atribuite direct
achiziţiei de stocuri. Reducerile comerciale, rabaturile şi alte elemente similare sunt deduse
pentru a determina costul de achiziţie.
Costul de producţie. Este propriu stocurilor fabricate: produse finite, semifabricate,

producţie în curs de execuţie şi alte stocuri produse de unitatea patrimonială. Costul de
producţie cuprinde: costul de achiziţie al materiilor prime şi consumabilelor, celelalte cheltuieli
directe de producţie (transformare), precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie alocate în
mod raţional ca fiind legate de fabricaţia bunurilor. De asemenea, în costul de producţie, precum
şi în costul de achiziţie al bunurilor pot fi incluse şi costurile îndatorării, respectiv dobînzile şi
diferenţele de curs aferente dobînzilor privind împrumuturile, care sunt direct atribuite achiziţiei
sau producţiei unui bun pe termen lung.
Cheltuielile generale de administraţie, cheltuielile de desfacere şi cele financiare, de

regulă, nu se includ în costurile de producţie.
Valoarea de aport este proprie stocurilor reprezentînd aport la capitalul social. Ea se

stabileşte în urma evaluării efectuate potrivit legii, în funcţie de preţul pieţei, starea şi amplasarea
stocurilor.
Valoarea de utilitate se stabileşte pentru stocurile obţinute cu titlu gratuit în funcţie

de aceleaşi criterii ca valoarea de aport.
Evaluarea stocurilor la ieşire
Ieşirea stocurilor din gestiune se face, în principal, prin consum şi prin vînzare.
Problema fundamentală care se pune pentru înregistrarea ieşirii stocurilor este cea a preţului
18
utilizat. În acest sens, norma IAS-2 [] grupează stocurile în funcţie de posibilitatea de identificare
a lor în: stocuri identificabile şi stocuri fungibile şi delimitează următoarele metode de evaluare:
 pentru stocurile identificabile: metoda identificării specifice (IS);

 pentru stocurile fungibile:
 ca tratamente contabile de bază
- metoda costului mediu ponderat (CMP);
- metoda primul intrat-primul ieşit (FIFO);
 alte tratamente (tehnici de măsurare a costurilor);
- metoda preţului prestabilit (cost standard);
- metoda la preţ cu amănuntul.
Metoda identificării specifice
Presupune atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile ale stocurilor care

fac obiectul unor comenzi distincte, indiferent dacă au fost cumpărate sau produse. Aceasta
înseamnă că fiecare articol sau categorie de stocuri se individualizează atît în momentul intrării
în patrimoniu, cît şi al stocării şi ieşirii din stoc.
Identificarea specifică nu poate fi folosită în cazurile în care stocurile cuprind un

număr mare de elemente care sunt, de regulă, fungibile, întrucît prin selectarea articolelor sau
loturilor care rămîn în stoc metoda ar putea reprezenta o modalitate de aranjare a beneficiului
perioadei. Metoda costului mediu ponderat
Costul mediu ponderat (CMP) se poate calcula lunar sau după fiecare operaţie de
intrare, ca raport între valoarea totală a stocului iniţial plus valoarea intrărilor, pe de o parte, şi
cantitatea existentă în stocul iniţial plus cantitatea intrată, pe de altă parte.
Comparînd cele două variante ale metodei costului mediu ponderat se constată că
evaluarea ieşirilor din stoc după prima variantă (CMP lunar) prezintă avantajul unui calcul
simplu, dar nu permite valorizarea ieşirilor în cursul perioadei de gestiune (lunii). Varianta a
doua însă (CMP calculat după fiecare intrare), oferă posibilitatea evaluării ieşirilor în cursul
perioadei de gestiune (lunii). Această variantă prezintă inconvenientul unui calcul mai complex,
inconvenient anulat prin utilizarea mijloacelor informatice.
În ansamblu, metoda CMP tinde să anuleze efectele creşterii sau descreşterii

preţurilor, deoarece nivelul costului mediu ponderat şi al costului stocului final calculat conform
19
acestei metode este influenţat de toate preţurile plătite pe parcursul exerciţiului şi de preţul
stocului iniţial.
Entitatea analizată «Vagamex» S.R.L. deasemenea utilizează metoda costului mediu

ponderat
Metoda primul intrat - primul ieşit ( FIFO )
Constă în evaluarea ieşirilor de stocuri în ordinea în care au intrat, la costul primei

intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului , stocurile ieşite din gestiune se evaluează la costul
lotului următor , în ordine cronologică. În consecinţă, stocul final este evaluat la cele mai
recente costuri.
Evaluarea ieşirilor în metoda FIFO la cele mai vechi, adică la cele mai mici costuri,
conduce la o majorare a rezultatului exerciţiului (profitului) şi a impozitului pe profit. Ca urmare,
în perioadele de creştere susţinută a preţurilor, metoda FIFO produce cea mai mare valoare
posibilă a rezultatului exerciţiului (profitului), iar costul stocurilor ieşite este apropiat de nivelul
costului la momentul cînd aceste stocuri au intrat în gestiune. În perioadele de descreştere a
preţurilor efectele sunt inverse.
Alte tratamente (tehnici de măsurare a stocurilor )
Sunt reprezentate de metoda preţului prestabilit (cost standard) şi metoda la preţ cu

amănuntul. Preţul prestabilit sau costul standard este antecalculat pe baza nivelurilor normale ale
materialelor şi consumabilelor, manoperei, eficienţei şi capacităţii de producţie. Aceste niveluri
trebuie să fie revizuite periodic şi ajustate, dacă este necesar, în funcţie de condiţiile actuale.
Diferenţele între preţul prestabilit şi costul efectiv de intrare se înregistrează în faza de

intrare distinct în contabilitate. De asemenea, sunt reflectate şi diferenţele între preţul prestabilit
al stocurilor iniţiale din exerciţiul precedent şi preţul prestabilit al aceloraşi stocuri antecalculat
pentru exerciţiul curent .
Dacă se foloseşte tehnica înregistrării diferenţelor numai în negru, situaţia în conturile

de diferenţe se diversifică cu implicaţii asupra determinării sumei diferenţei de repartizat. În
acest caz, relaţiile de calcul adoptate pentru determinarea coeficientului de repartizare nu pot fi
decît de forma:
Coeficientul de Soldul debitor sau creditor (după caz)al conturilor de

=
repartizare diferenţe înainte de repartizare pe perioada (luna) de referinţă
20
Soldul debitor al contului de stocuri la sfîrşitul
perioadei (lunii) cînd se face calculul de repartizare fără ieşirile
pe perioada (luna) de referinţă
Folosirea preţurilor prestabilite, identificate prin costurile standard sau costurile

normate la cumpărare sau obţinere din producţie proprie reprezintă o problemă mult mai
complexă decît aşa cum este tratată prin normele contabile. Soluţia adoptată pentru rezolvarea ei,
în ţara noastră, se identifică, cu unele rezerve, cu metoda costului mediu ponderat .
Metoda la preţ cu amănuntul. Potrivit IAS-2, metoda „este folosită în comerţul cu

amănuntul pentru a măsura costul stocurilor de articole numeroase şi cu mişcare rapidă, care
nu au marje similare şi pentru care nu este practic să se folosească altă metodă de determinare
a costului”.
Costul stocurilor vîndute este calculat prin deducerea valorii marjei brute (adaosului
comercial) din preţul de vînzare al stocurilor (exclusiv TVA).
Indiferent de metoda de contabilitate adoptată pentru evidenţa stocurilor, evaluarea lor

reprezintă o problemă a cărei rezolvare depinde de complexitatea structurii sortimentale,
fiscalitate şi rentabilitate. Structura sortimentală impune folosirea acelei metode care să asigure o
evaluare cît mai exactă în raport cu realitatea, fără a amplifica volumul muncii de calcul.
Exemplu, dacă întreprinderea fabrică un număr mai mic de produse (de valoare mare) şi se poate
şti cu certitudine în ce produs a fost înglobat fiecare element din stoc, se poate adopta metoda
identificării specifice.
Fiscalitatea şi rentabilitatea sunt principalii factori care condiţionează adoptarea unei

metode sau a alteia, deoarece evaluarea cantităţii de stocuri la sfîrşitul perioadei este cheia care
conduce la supra sau subevaluarea profitului, iar pe această bază încadrarea sau nu în principiul
prudenţei.
Evaluarea stocurilor la bilanţ
Cu ocazia inventarierii, evaluarea stocurilor se face la valoarea actuală (de inventar),

denumită potrivit normei IAS-2 [] valoare realizabilă netă. Ea este reprezentată de preţul de
vînzare estimat ce ar putea fi obţinut pe parcursul desfăşurării normale a activităţi, mai puţin
costurile estimate pentru finalizarea bunului şi a costurilor necesare vînzării (cheltuieli de
transport, comisioane privind vînzările, costul garanţiei acordată după vînzare).
21
Pentru a fi înscrise în situaţiile financiare, stocurile se evaluează la valoarea cea mai
mică dintre cost şi valoarea realizabilă netă.
Potrivit principiului prudenţei, atunci cînd costul stocurilor (valoarea contabilă) este
mai mare decît valoarea realizabilă netă, costul stocurilor se diminuează pînă la nivelul valorii
realizabile nete. Valoarea cu care se diminuează costul stocurilor este recunoscută ca o cheltuială
pentru depreciere pentru care se constituie în contabilitate un provizion (o ajustare a stocului).
Dacă acele condiţii care au condus la diminuarea costului stocurilor s-au modificat sau
au încetat să mai existe, atunci valoarea cu care s-a reflectat diminuarea se stornează, parţial sau
total, fiind recunoscută ca o reducere sau anulare a cheltuielilor cu deprecierea stocurilor în
perioada în care are loc revizuirea. În felul acesta, noua valoare este egala cu cea mai mică
valoare dintre valoarea de intrare si valoarea realizabilă netă.
1.3. Caracteristica actelor normative şi surselor bibliografice aferente

stocurilor
În ceea ce priveşte contabilitatea stocurilor sunt foarte multe acte normative care
reglementează evidenţa acestora. Un rol important în reglementarea contabilizării activelor
întreprinderii constituie Legea Contabilităţii aprobată de Parlamentul Republicii Moldova, din
27 aprilie 2007, nr.113-XVI, republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014,
nr.27-34 [1.1.].
Legea contabilităţii stabileşte principiile metodologice unice ale contabilităţii şi

situaţiilor financiare, modul de organizare şi ţinere a contabilităţii, întocmire şi prezentare a
situaţiilor financiare, precum şi modul de întocmire a documentelor primare cu indicarea
rechizitelor necesare. Conform Legii contabilităţii faptele (tranzacţiile) economice se
contabilizează în baza documentelor primare şi centralizatoare. Documentele primare se
întocmesc în timpul efectuării operaţiunii, iar dacă aceasta este imposibil - nemijlocit după
efectuarea operaţiunii sau după producerea evenimentului.
Scopul prezentei legi este stabilirea cadrului juridic, a cerinţelor unice şi a

mecanismului de reglementare a contabilităţii şi raportării financiare în Republica Moldova.
Prevederile prezentei legi se aplică tuturor persoanelor juridice şi fizice care desfăşoară activitate
de întreprinzător, organizaţiilor necomerciale, inclusiv instituţiilor publice, notarilor, avocaţilor
şi birourilor înfiinţate de aceştia, precum şi reprezentanţelor şi filialelor întreprinderilor
22
(organizaţiilor) nerezidente, înregistrate în Republica Moldova, indiferent de domeniul de
activitate, tipul de proprietate şi forma juridică de organizare.
În articolul 7 se menţionează că contabilitatea se ţine în monedă naţională şi

evidenţa stocurilor de producţie, mărfuri, în locurile păstrării lor, se ţine în expresie
numerică.
Conform articolului 24, entitatea are obligaţia să efectueze inventarierea generală a

elementelor de activ şi pasiv, cel puţin o dată pe an pe parcursul desfăşurării activităţii sale, în
cazul reorganizării sau încetării activităţii, precum şi în cazurile prevăzute de Regulamentul
privind inventarierea, aprobat de Ministerul Finanţelor şi Ministerul Justiţiei.
Modul şi regulile de efectuare a inventarierii se elaborează conform Regulamentul

privind inventarierea [1.5.] şi se aprobă de Ministerul Finanţelor, iar Regulile specifice de
efectuare a inventarierii în ramurile respective se elaborează de organele centrale de specialitate
ale administraţiei publice şi de autorităţile administraţiei publice locale, precum şi de alte organe
autorizate şi se aprobă de Ministerul Finanţelor.
Componenţa, modul de constatare şi evaluare a stocurilor sunt reglementate de

Standardul Naţional de Contabilitate „Stocuri”, aprobat prin ordinul Ministerului de Finanţe al
Republicii Moldova nr. 118 din 06.08.2013,
Conform prevederilor SNC „Stocuri”, stocurile reprezintă activele:
destinate pentru a fi vîndute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;
în curs de execuţie în procesul desfăşurării normale a activităţii; sau
sub formă de materii prime, materiale de bază şi alte materiale

consumabile, care urmează a fi folosite în procesul de producţie, pentru prestarea
serviciilor şi/sau în alte scopuri gospodăreşti.
În componenţa stocurilor de mărfuri şi materiale pot fi incluse următoarele categorii de

bunuri materiale:
a) materialele destinate utilizării în procesul de producţie;

b) producţia neterminată;
c) produsele finite;
d) mărfurile, inclusiv terenurile şi alte active materiale achiziţionate şi destinate
revînzării;
e) obiectele de mică valoare şi scurtă durată.
23
În Politica de contabilitate a entității „Vagamex” S.R.L. este specificat, modul de
reflectare a stocurilor în situațiile financiare, şi anume, că stocurile de mărfuri şi materiale cu
excepţia obiectelor de mică valoare şi scurtă durată sunt reflectate în situațiile financiare la cea
mai mică valoare dintre cost şi valoarea realizabilă netă, ceea ce corespunde prevederilor
standardelor naţionale de contabilitate şi permite o reflectare veridică şi corectă a acestora în
situațiile financiare ale companiei.
SNC „Prezentarea situaţiilor financiare” [1.3.] stabileşte informaţia ce trebuie

dezvăluită în situaţiile financiare: bilanţul, situaţia de profit şi pierdere, situaţia modificărilor
capitalului propriu, situaţia fluxului de numerar, date generale, note explicative. Standardul
dezvăluie cerinţele faţă de structura şi conţinutul situaţiilor financiare, stabileşte formularele,
modul de întocmire şi de prezentare a acestora. De menţionat, că în bilanţ sunt prevăzute posturi
de bilanţ legate de reflectarea stocurilor de mărfuri.
Întreprinderea „Vagamex” S.R.L. de asemenea se conduce şi respectă Standardele

Naţionale de Contabilitate.
Un alt document este Planul de conturi contabile al activităţii economico-financiare a

întreprinderilor. Planul general de conturi contabile [1.7.] aprobat de Ministerul Finanţelor prin
ordinul nr. 119 din 06.08.2013, cu intrarea în vigoare din 1 ianuarie 2014 este destinat tuturor
persoanelor fizice şi juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător şi aplică sistemul
contabil simplificat sau complex, indiferent de apartenenţa ramurală, tipul de proprietate şi forma
juridică de organizare (cu excepţia băncilor şi instituţiilor bugetare pentru care sunt elaborate
planuri de conturi distincte).
Indiferent de tipul de activitate, fiecare entitate economică trebuie să se conforme

prevederilor Codului fiscal [] în scopul determinării mărimii veniturilor şi cheltuielilor în scopul
calculării impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător. Din aceste considerente studierea
Codului fiscal reprezintă o necesitate şi o obligativitate a fiecărui contabil.
Codul Fiscal al Republicii Moldova constituie un şir de metode şi reglementări în

scopul determinării, modificării şi colectării impozitelor. Astfel sistemul fiscal spre deosebire de
cel contabil are un alt scop în ceea ce priveşte legislaţia fiscală, totuşi ele se bazează pe cîteva
atribute comune: baza informaţionala unică, terminologie unică, planul de conturi contabile unic,
baza normativă fiind diferită.
24
La studierea temei autorul a studiat un şir de surse bibliografice atît din a autorilor din
ţară, cît şi de peste hotare. Din diferite manuale, broşuri, referate au fost studiate noţiuni ce ţin de
componenţa şi constatarea stocurilor întreprinderii, modul de control şi de evidenţă a acestora.
Pentru a întocmi teza de licenţă autorul s-a condus de aşa surse bibliografice ca
“Contabilitatea financiara” a grupului de autori de la catedra “Contabilitate si audit” al
Academiei de Studii Economice în frunte cu coordonatorul A. Nederita, Bucur V., Grabarovschi
L., precum şi de manualul ”Corespondenta conturilor contabile “ autor A. Nederita. [] în care
capitolul 5 este destinat Contabilităţii stocurilor.
O sursă informaţională importantă o constituie articolele din presă, în special din

revista „Contabilitate şi Audit”. Această revistă este actuală prin faptul că este la curent cu toate
modificările din legislaţie, aduce la cunoştinţa cititorului informaţia care ar fi greu de selectat
prin intermediul altor surse.
Astfel în revista Contabilitate şi Audit nr.7 din 1998 au fost studiate de către autor
modul de calculaţie a costului de producţie recăutate de către Viorel Ţurcanu, Natalia Boiarschi
în articolul „Calculaţia costului de consum” [4.7.].
De asemenea o sursă importantă a servit pagina web contabilsef.md aici autorul sa

inspirat din numeroase articole, legi, și alte acte normative plasate pe aceasta pagină.
Conţinutul surselor bibliografice dezvăluite vor servi drept baza fundamentală pentru
expunerea modului de recunoaştere şi evaluare a stocurilor.
25
Capitolul II. ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII STOCURILOR
2.1. Documentarea şi evidenţa intrărilor a stocurilor
Pentru a-şi realiza obiectul de activitate în vederea obţinerii de profit, orice

întreprindere cu activitate industrială, comercială, de servicii sau de altă natură, efectuează în
mod curent tranzacţii de cumpărări şi vînzări de bunuri şi servicii. Operaţiile curente de
cumpărări şi vînzări de bunuri şi servicii dau conţinut funcţiei comerciale a unei firme şi se
efectuează pe baza politicilor de cumpărări şi vînzări stabilite de managerii firmei.
În activitatea curentă a agenţilor economici apar probleme operative de producţie,

de planificare sau proiectare, care se cer rezolvate în aşa fel încît ele să corespundă unui anumit
scop,de exemplu: un program de producţie realizat cu beneficii cît mai mari, cu cheltuieli cît mai
micisau într-un timp cît mai scurt etc.
Pornind de la anumite date cunoscute, caracteristice procesului economic, respectiv:

beneficii unitare, coeficienţi tehnologici, disponibil de resurse, cheltuieli unitare, consumuri
specifice etc., se pot formula probleme care să ţină seama de scopul agenţilor economici atunci
cînd porneşte procesul tehnologic.
Teoria stocurilor a apărut din necesitatea asigurării unei aprovizionări ritmice şi

cu cheltuieli minime a stocurilor de materii prime şi materiale în procesul de producţie, sau a
stocurilor de produse finite şi bunuri de larg consum în activitatea de desfacere a mărfurilor.
Stocul este o rezervă de material destinat să satisfacă cererea beneficiarilor, aceştia
identificîndu-se, după caz, fie unei clientele (stoc de produse finite), fie unui serviciu de
fabricaţie (stocuri de materii prime sau de semifabricate), fie unui serviciu de întreţinere (articole
de consum curent sau piese deschimb), fie unui serviciu de după vînzare (piese detaşate).
Evoluţia nivelului stocului este interesantă din două puncte de vedere:
din punctul de vedereal producătorului, care este preocupat de valoarea medie a

nivelului stocului, deoarece această valoare permite cunoaşterea imobilizării totale a stocului şi
scopul producătorului va fi reducerea imobilizării la valoarea sa minimă;
26
din punctul de vedere al beneficiarului, care dorind să fie satisfăcut imediat,
apreciază că trebuie să evite, în măsura posibilităţilor, rupturile de stoc. Obiectivul beneficiarului
va fi reducerea la minim a riscului de ruptură de stocuri.
Pentru evidenţa stocurilor sînt destinate conturile grupei 21 „Stocuri” din Planul
general de conturi contabile:
211 „Materiale”,
212 „Active biologice circulante”,
213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”,
214 „Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”,
215 „Producţia în curs de execuţie”,
216 „Produse”
217 „Mărfuri”.
Modul general de aplicare a acestor conturi nu s-a schimbat odată cu trecerea la noile
SNC. Totodată, au fost operate unele modificări în nomenclatorul subconturilor deschise la
conturile de evidenţă a stocurilor.
Stocurile se pot clasifica dupa mai multe criterii:
 după natura de proveniență:

- stocuri cumpărate;
- stocuri fabricate;
 dupa apartenența la patrimoniu:
- stocuri care fac parte din partimoniu;
- stocuri care nu fac parte din partimoniu;
 dupa gradul de individualizare și modul:
- stocuri identificabile;
- stocuri interschimbabile sau fungibile;
De asemenea, în categoria stocurilor mai intră bunurile aflate în custodie pentru

prelucrare sau consignație la terți.
În calitatea lor de active, stocurile sunt recunoscute numai atunci cînd este posibil ca
ele să aducă întreprinderii beneficii economice viitoare și costul lor să poată fi evaluat în mod
credibil.
27
Pentru atribuirea calității de active stocurilor, fiecare întreprindere aplică
raționamentul profesional pentru a evalua nivelul sub care un element nu poate fi prezentat în
bilanț, ci trecut în contul de profit și pierdere, precum și pentru luarea deciziei referitoare la
înregistrarea stocurilor în categorii separate sau într-o singura categorie.
Materiale
Aceasta categorie de stocuri este reprezentată de acele bunuri care sunt achiziționate
de la terți (din exteriorul întreprimderii) pentru a fi consumate în procesul de producție (în
interiorul întreprinderii) și cuprinde: materiile prime, materialele consumabile.
 Stocurile de materii prime sunt bunuri care participa direct la fabricarea

produselor, regăsindu-se parțial sau integral, în stare inițială sau în stare transformată, în
produsul obținut.
 Stocurile de materiale consumabile sunt bunuri care participa sau ajuta la procesul
de fabricație sau de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul realizat. Principalele
categorii de materiale consumabile sunt: materialele auxiliare, combustibilii, materialele pentru
ambalat, piesele de schimb, furajele, etc.
Pentru evidenţa sintetică a materialelor este destinat contul de activ 211 “Materiale”,
la care se deschid subconturile necesare: 2111 „Materii prime şi materiale de bază”, 2112
„Materiale auxiliare”, 2113 „Piese de schimb”, 2114 „Combustibil” ş.a.
La entitatea analizata „Vagamex” SRL intrarea materialelor se reflectă în contabilitate

în baza facturii fiscale de procurare a acestora astfel:
- Procurarea materiei prime:
Aprovizionarea cu materie primă are loc lunar sau la necesitate. Astfel pentru
fabricarea bordurelor de beton entitatea Vagamex SRL procură pietriș de granit, astfel în luna
septembrie 2016 entitatea a procurat pietriș 23150 kg de la furnizorul Costel Trans SRL în baza
facturii fiscale FA4472481 din 23.09.16 (anexa 7) întocmind următoarele înregistrări contabile,
astfel conform cartele contului 211 „Materiale, pietriș de granit” (anexa 8) sau înregistrat:
Debit contul 211 „Materiale”, subcontul 2111 „Pietriș de granit” – la suma

materialelor procurate 10 031,67 lei
Debit contul 534 „Datorii faţă de buget”, subcontul 5344 „Datorii privind taxa pe
valoare adăugată” - la suma taxei pe valoare adăugată 2 006,33 lei
28
Credit contul 521 „Datorii comerciale curente”, subcontul 5211 „Datorii comerciale în
ţară” – la suma totală a datoriei 12 038,00 lei
- Procurarea combustibilului:
Entitatea analizată utilizează combustibilul în mai multe scopuri, cum ar fi, drept
combustibil pentru tractoarele care lucrează livezile de măr luate în locațiune de către companie
sau ca combustibil pentru pompa de apa care irigă pămîntul. O altă utilizare a combustibilului
este pentru asigurarea transportului care livrează marfa la cumpărător ect.
Din motiv că entitatea are un volum mare și diversificat de genuri de activitate, are și o
nevoie mai mare de combustibil, astfel conform balantei de verificare pe contul 2114 putem
vedea că Vagamrx SRL a procurat combustibil în special motorina în cantitatea totală de 158,4
tone (anexa 9).
Pentru exemplificarea modului de luare la evidență a combustibilului vom lua

exemplu luna septembrie în care entitatea a procurat combustibil în baza facturii fiscale
AAA4887380 din 30 septembrie 2016 de la SA Rompetrol Moldova (anexa 10), pentru care în
contabilitate au fost întocmite următoarele înregistrări contabile:
Debit contul 211 „Materiale”, subcontul 2114 „Motorină” – la suma motorinei

procurate 283 889,34 lei
Debit contul 211 „Materiale”, subcontul 2114 „Benzină” – la suma benzinei procurate
5 047,99 lei
Credit contul 521 „Datorii comerciale curente”, subcontul 5211 „Datorii curente în
- Procurarea altor materiale
Deasemenea entitatea procură și alte materiale cum ar fi manușile pentru lucrătorii

secției unde se produce bordurile de beton, astfel în luna septembrie în baza facturii fiscale FA
8328478 au fost procurate mănuși si alte materiale necesare la fabricarea bordurilor din beton,
care intră în costul produselor însă nu sunt considerate materii prime deoarece nu se regasesc
direct în componența produsului, ci sunt luate la evidență drept alte materiale, de la entitatea
Mirdinax SRL, pentru care în contabilitate sau introdus următoarele înregistrări contabile în baza
jurnalului operațiunilor (anexa 11):
29
Debit contul 211 „Materiale”, subcontul 2119 „Folie Stretch” – 47 545,83 lei
Debit contul 211 „Materiale”, subcontul 2119 „Mănuși” – 13 437,50 lei
Debit contul 211 „Materiale”, subcontul 2119 „Peliculă” – 27 551,67 lei
Debit contul 211 „Materiale”, subcontul 2119 „Leat 20*50” – 476,00 lei
În componenţa materialelor de asemenea sunt incluse şi alte materiale cum ar fi

materiale pentru întreținerea depozitelor, materiale gospodăreşti ect.
Obiecte de mică valoare şi scurtă durată
Conform SNC „Stocuri” obiectele de mică valoare şi scurtă durată

reflecta bunuri valoarea unitară a cărora nu depăşeşte plafonul stabilit de legislaţie sau pragul de
semnificaţie prevăzut în politicile contabile, indiferent de durata de serviciu sau cu o durată de
serviciu nu mai mare de un an, indiferent de valoarea unitară.
Entitatea Vagamex SRL deasemenea ca și alte entități utilizează în activitatea sa

obiecte de mică valoare și scurtă durată.
Pentru evidenţa obiectelor de mică valoare şi scurtă durată este destinat contul de
activ 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” şi contul de pasiv 214 “Uzura obiectelor de
mică valoare şi scurtă durată”.
Entitatea analizată utilizează OMVSD în activitatea sa, care sunt de ajutor în orice
activitate.
Astfel entitatea analizata deţine obiecte de mică valoare şi scurtă durată în exploatare
în sumă de 26 396,66 lei (anexa 2).
Componenţa obiectelor de mică valoare şi scurtă durată este reflectată în balanţa de

verificare a soldurilor pe contul 213 (anexa 12).
Entitatea analizată SRL “Vagamex” achiziționează OMVSD de la persoane terțe în

baza facturii fiscale sau a facturii. Drept exemplu o să apelăm la factura din 08 august 2016 în
30
care entitatea procură lazi (2000 buc) de la compania „Rubiplast-Com” SRL. Factura fiscală
JV8334905 (anexa 13) a fost înregistrată în registrul procurărilor iar în baza facturii au fost
întocmite următoarele înregistrări contabile (anexa 13a):
Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”, subcontul 2131 „Obiecte
de mică valoare şi scurtă în stoc” – la valoarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată
20 000,00 lei
valoare adăugată” – la suma taxei pe valoare adăugată 4 000,00 lei
ţară” - la suma totală a datoriei 24 000,00 lei
După primirea obiectelor de mică valoare și scurtă durata în stoc ele au fost trecute în
exploatare prin următoarea înregistrare contabilă:
Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”, subcontul 2132 „Obiecte
de mică valoare şi scurtă în exploatare” – la valoarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată
20 000,00 lei
Credit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”, subcontul 2131 „Obiecte
20 000,00 lei
Ținînd cont că au fost procurate 2000 buc în valoare totală de 20 000 lei, iar costul
unitar în cazul dat constituie 10 lei (20000/2000), ceea ce conform SNC Stocuri este mai mică
decît 1000 de lei, ceea ce permite entității să treacă la cheltuieli toată suma, prin următoarea
înregistrare contabilă (anexa 14):
Debit contul 713 „Cheltuieli administrative”, subcontul 7138 „Alte cheltuieli

administrative” 20 000,00 lei
20 000,00 lei
Entitatea analizată mai deține și alte obiecte de inventar cum ar fi: forme de betonare,
paleți, ștampilă, betonieră ect.
31
Produse în curs de execuţie şi produse finite
Producția finită este acea care a parcurs toate operațiile tehnologice în cadrul
întreprinderii, a fost recepționată de controlul tehnic de calitate, a fost constatată corespunzătoare
calitativ și a fost predată cu documente legal întocmite la depozitele de produse finite sau direct
clienților.
Entitatea poate să fabrice de sine stătător unele tipuri de stocuri. Conform pct. 16 din
SNC „Costuri” [], costul de intrare a stocurilor nominalizate coincide cu costul efectiv al
acestora care include:
■ costul materiilor prime şi materialelor utilizate nemijlocit în procesul de producţie;
■ costurile cu personalul încadrat nemijlocit în procesul de producţie, contribuţiile de

asigurări sociale de stat obligatorii şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală ale
angajatorului;
■ costurile indirecte de producţie;
■ costurile îndatorării capitalizate conform SNC „Costurile îndatorării” [I, pct. 6].
Unul din principalele genuri de activitate, pe care entitatea analizată îl practică este
producerea articolelor din beton, și anume bordure de diferite forme și dimensiuni. Pentru a
obține produsul finit entitatea utilizează materialele achiziționate de la terți. Pentru a exemplifica
cum are loc procesul tehnologic vom lua drept exemplu un singur produs Pietre de beton pentru
bordura БР 100-20-8.
Astfel în luna noiembrie a fost produse 1000 buc de Pietre de beton pentru bordura
БР 100-20-8, pentru aceasta a fost întocmit actul de producere de către betonistul companiei
(anexa 16), după întocmirea actului acesta a fost transmis contabilității pentru a efectua
decontarea materialelor respective în baza actului de casare (anexa 16a), astfel materialele au fost
trecute în contul clasei a 8 prin următoarele înregistrări contabile:
Debit contul 811„Activități de bază”, subcontul 8111 „Producerea pietre de beton 100-
20-8” 18 773,79 lei
Credit contul 211„Materiale”, subcontul 2111 „Ciment 500” 11 225,78 lei
Credit contul 211„Materiale”, subcontul 2111 „Nisip” 2 454,25 lei
Credit contul 211„Materiale”, subcontul 2111 „Pietriș de granit” 3 765,66 lei
32
Credit contul 211„Materiale”, subcontul 2111 „Grasimi de palmier” 1 328,00 lei
Pe lîngă costurile directe, în valoarea produsului mai intră și costurile indirecte și

anume salariul angajaților în secția de beton, arenda spațiului unde are loc fabricarea produselor
din beton, materialele indirecte utilizate (mănuși, lentă, sîrmă ect.)
După acumularea și repartizarea tuturor costurilor are loc crearea produsului finit prin
următoarea înregistrare contabilă (anexa 17):
Debit contul 216 „Produse”, subcontul 2161 „Produse finite” 26 989,99 lei
Credit contul 811„Activități de bază”, subcontul 8111 „Producerea pietre de beton

100-20-8” – la suma materialelor directe 8 216,20 lei
Credit contul 811„Activități de bază”, subcontul 8111 „Producerea proprie beton” – la

suma costurilor indirecte 18 773,79 lei
Mărfuri
Mărfurile reflecta bunurile cumpărate de către întreprinderile în scopul revînzării.

Evidenţa operaţiilor economice privind existenţa, mişcarea mărfurilor se realizează prin
intermediul contului sintetic de gradul I, ce face parte din sistemul de conturi din clasa 2 „Active
curente” grupa 21 „Stocuri de mărfuri şi materiale” şi anume 217 „Mărfuri”.
Entitatea analizata practică și activitatea de comerț, și anume comerțul cu chimicate

(insecticide, fungicide ect.)
Mărfurile reprezintă o categorie importantă de stocuri, care, în circuitul lor de la

producători pînă la consumatori, generează un volum foarte mare de operații economico-
financiare ce se efectuează prin intermediul unui număr deosebit de mare agenți economici, cu
diferite profiluri de activitate comercială. Astfel, se poate considera ca exista 3 categorii
importante de unități patrimoniale cu profil comercial și anume: en gros sau cu ridicata, en detail
sau cu amanuntul și mixte.
Unitățile comerciale mixte efectuează atît operații cu comerț en gros, cît și en detail.
Entitatea analizată Vagamex SRL este o unitate comercială mixtă.
Stocul de mărfuri la finele anului 2016 constituie 2 121 989,99 lei (anexa 18)
33
Entitatea analizată procură mărfuri atît de pe teritoriul țării cît și de peste hotarele ei.
La «Vagamex” S.R.L. intrarea de mărfuri de pe teriotoriul țării are loc în baza facturii fiscale sau
în baza facturii.
Astfel entitatea a primit în baza facturii fiscale JV2868898 din 06.06.16 (anexa 19)
chimicate pentru a fi revîndute, în baza facturii fiscale au fost introduse în contabilitate
următoarele înregistrări contabile (anexa 19a):
Debit contul 217 „Mărfuri”, subcontul 2171 „Novathrin 10EC” 4 750,00 lei
Debit contul 217 „Mărfuri”, subcontul 2171 „Novarion” 17 916,67 lei
Debit contul 217 „Mărfuri”, subcontul 2171 „Canyon” 25 000,00 lei
Debit contul 217 „Mărfuri”, subcontul 2171 „Combat” 14 333,33 lei
valoare adăugată ” 12 400,00 lei
ţară” 74 400,00 lei
După cum am menționat la entitatea analizată intrarea de mărfuri are loc şi la importul
acestora din străinătate.
Conform pct. 26 din SNC „Stocuri”, evaluarea stocurilor importate se efectuează în lei
moldoveneşti prin recalcularea valutei străine la cursul de schimb al Băncii Naţionale a
Moldovei stabilit:
1) la data întocmirii declaraţiei vamale;
2) la o altă dată de trecere către entitate a dreptului de proprietate asupra stocurilor

procurate, prevăzută în contract.
Astfel entitatea analizată a importat chimicate din India în 11 aprilie 2016 în valoare
de 85 225,00 euro de la compania THE Scientific Fertiliser Company în baza invoice (anexa 20)
și a declarației vamale (anexa 20a) în contabilitate au fost introduse următoare înregistrări
contabile:
Înregistrarea datoriilor faţă de furnizorul străin pentru mărfurile importate (85 225.00
EUR x 19,6577 lei):
Debit contul 217 „Mărfuri”, subcontul 2171 „Chimicate” – pentru fiecare tip de marfă
separat 1 675 327,50 lei
străinătate” 1 675 327,50 lei
34
Reflectarea sumei taxei vamale:
Debit contul 217 „Mărfuri”, subcontul 2171 „Chimicate” 6 924,78 lei
Credit contul 544 „ Alte datorii calculate”, subcontul 5442 „Alte datorii calculate
curente” 6 924,78 lei
La determinarea costului de intrare a stocurilor importate, precum şi la comercializarea

acestora, trebuie să se ia în considerare prevederile pct. 3 din Hotărîrea Guvernului nr. 547 din
04.08.1995, potrivit cărora mărfurile din import se comercializează pe teritoriul Republicii
Moldova la preţurile de achiziţie, cu aplicarea adaosului comercial ce nu depăşeşte 20%, iar
pentru mărfurile supuse procesării în unităţile comerciale, suma adaosului comercial cumulativ
nu va depăşi 40% de la preţul de achiziţie.
2.2 Evidenţa analitică şi sintetică a stocurilor la depozit şi în

contabilitate
Evidența constituirii și mișcării stocurilor și producției în curs de execuție se
realizează prin conturile ce formează conținutul clasei a-2-a din Planul de conturi general,
denumita "Active circulante".
Acestea sunt conturi de bilanț sau de inventar, care furnizează informația de reflectare
și control gestionar privind situația și mișcarea stocurilor și producției în curs de execuție. Soldul
lor debitor se preia în activul bilanțului. Aceste conturi asigură:
 Condiții pentru organizarea contabilității activelor circulante de natura materială,
pe structură, categorii de stocuri prevăzute de regulamentul pentru aplicarea legii contabilității.
 Realizarea normelor specifice de gestiune a stocurilor pentru:
o Stocurile din depozitele proprii;
o Stocurile aflate la terți;
o Decalajele între aprovizionarea și recepția bunurilor; Decalajele între vînzarea
și livrarea bunurilor;
o Bunurile aprovizionate sau vîndute cu clauze de rezerve de proprietate
 Aplicarea regulilor contabile la evaluarea si înregistrarea stocurilor;
 Promovarea principiului prudenței la inventarierea și evaluarea prin bilanț a
activelor circulante
La organizarea contabilității sintetice a stocurilor poate fi adoptată una din cele două
metode recomandate de normele de aplicare a Legii contabilității.
35
Metoda inventarului permanent
În cazul utilizării inventarului permanent în contabilitate, în conturile de stocuri se
înregistreaza toate operațiile de intrare și ieșire a stocurilor cantitativ și valoric, ceea ce permite
stabilirea și cunoașterea în orice moment a stocurilor, atît cantitativ cît și valoric.
Conform normelor contabile din țara noastră, în condițiile utilizării inventarului
permanent, unitățile patrimoniale își pot organiza contabilitatea analitică a stocurilor în funcție
de specificul activității și de necesitățile proprii.
În cazul utilizării inventarului permanent, conturile de stocuri se debitează cu intrările
de bunuri și se creditează cu ieșirile din stoc aferente perioadei de gestiune. La sfîrșitul
exercițiului financiar soldurile conturilor de stocuri sunt comparate cu stocurile faptice stabilite
prin inventariere. Dacă exista diferențe în plus sau minus la inventar, acestea se vor regulariza
aducîndu-se stocurile la nivelul lor real.
În principiu, evaluarea intrărilor în stoc trebuie sa se facă la costul istoric dat de costul
efectiv de producție, în cazul stocurilor provenite din producție proprie, iar ieșirile din stoc la
costurile la care au fost evaluate la intrare elementele destocate. Evaluarea ieșirilor din stoc se
poate face după multiple metode dintre care cele mai uzuale sunt: CMP, FIFO.
Reglementările contabile dau posibilitatea unităților patrimoniale, de a continua
practica contabilă anterioară de a evalua atît intrările cît și ieșirile din stoc la prețuri standard sau
prestabilite, denumite și prețuri de înregistrare. Acceptarea continuării acestei practici a impus
instituirea în contabilitatea generală a conturilor de diferențe de preț care să reflecte distinct:
La intrarea elementelor în stoc, diferentele dintre costul istoric si preturile de
înregistrare;
La iesirea elementelor din stoc, repartizarea diferentelor de pret asupra valorii de
înregistrare a elementelor iesite, cu ajutorul coeficientului K.
(Si+Rc) cont de diferente de preț
K= ____________________________________
(Si+Rd) cont de stoc la preț de înregistrare
Coeficientul K se aplică asupra valorii elementelor ieșite din stoc, la preț de
înregistrare.
Metoda inventarului permanent este utilizată de unitățile mari și mijlocii, și consta în
utilizarea conturilor de stocuri pentru a determina și urmări în permanență stocul scriptic al
acestora dupa fiecare operație de intrare și de ieșire, astfel, contabilitatea sintetică a stocurilor va
reflectă:
36
 stocul inițial, de la începutul lunii, care va fi cel final din luna precedentă și care
nu poate fi decît debitor,
 intrările în cursul lunii, pe baza documentelor de intrare, care se vor înregistra în
debitul contului,
 ieșirile din cursul lunii, pe baza documentelor de ieșire, vor forma rulajul creditor
al contului,
 în baza elementelor menționate: stoc inițial, intrări, ieșiri - se va stabili în
permanență stocul scriptic al bunurilor, care vor putea în perioadele de inventariere cu stocurile
faptice, din a căror comparare se pot stabili plusuri sau minusuri la inventar.
Folosirea acestei metode presupune:
 utilizarea fiecăruia dintre prețurile de înregistrare a stocurilor,
 folosirea conturilor de diferențe de preț aferente stocurilor,
 conducerea unei contabilități analitice a stocurilor prin adoptarea uneia dintre
metodele de contabilitate analitică.
Metoda inventarului permanent, presupune un volum mai mare de muncă, dar asigură
o mai riguroasă cunoaștere, în orice moment a mărimii stocurilor și un mai bun control al
integrității lor.
Metoda inventarului intermitent
Unitățile patrimoniale pot opta și pentru inventarul permanent al stocurilor, cu condiția

că inventarul permanent al acestora să fie condus în contabilitatea de gestiune, în cazul
întreprinderilor mari, sau extracontabil în cazul întreprinderilor mici și mijlocii.
Această metodă presupune stabilirea ieșirilor și înregistrarea lor în contabilitate pe
baza inventarierii lor la finele fiecărei luni. În acest caz, ieșirile se determină ca diferența între
valoarea stocurilor inițiale plus valoarea intrărilor, pe deoparte și valoarea stocurilor finale
stabilite prin inventariere, pe de altă parte. Relația de calcul a ieșirilor ar putea fi următoarea:
E = Si + I -Sf
În cazul utilizării acestei metode, se renunță la utilizarea în cursul lunii a conturilor de
stocuri pentru evidențierea intrărilor și , respectiv, a recalculării stocurilor scriptice după fiecare
intrare. Prin urmare conturile de stocuri se utilizează numai la începutul și sfîrșitul lunii, iar
intrările de stocuri, din timpul lunii sunt contabilizate direct în conturile de cheltuieli
corespunzătoare, la cost de achiziție, preț de factură sau preț prestabilit, dupa caz. La sfîrșitul
fiecărei luni se stabilesc stocurile finale prin inventariere și se înregistrează în conturile de
37
stocuri inițiale ale lunii următoare și ele se vor anula prin includerea lor pe cheltuieli la începutul
lunii următoare.
Metoda inventarului intermitent constă în:
 înregistrarea tuturor intrărilor de stocuri, din cursul unui exercițiu financiar, direct
în conturile de cheltuieli privind consumul acestor stocuri,
 regularizarea stocurilor la finele exercițiului financiar pe baza de inventare faptice
prin:
- destocarea stocului inițial reprezentat de soldul contului de stocuri, sub
premiza că acesta s-a consumat în cursul exercițiului financiar,
- restocarea stocului faptic determinat pe baza inventarului de la finele
exercițiului financiar, prin corectarea cheltuielilor privind consumurile de
stocuri.
În urma acestei tehnici de înregistrare, conturile de stocuri reflectă mărimea reală a

acestora, iar conturile de cheltuieli privind consumurile de stocuri reflectă cheltuielile efective cu
aceste consumuri.
Metoda inventarului intermitent poate fi utilizat de unitățile mici și mijlocii, și constă

în neurmărirea prin contabilitatea sintetică a intrărilor și ieșirilor de stocuri în cursul perioadelor.
Conturile de stocuri se utilizează numai la finele perioadelor de gestiune cînd se debitează cu
soldurile finale existente la locurile de depozitare stabilite prin inventariere. Mișcările de stocuri
din cursul perioadei nu afectează conturile de stocuri, ci direct conturile de cheltuieli.
Tehnica aplicării inventarului intermitent diferă la stocurile procurate din afara unității
față de cele provenite din producția proprie și anume:
a) pentru stocurile aprovizionate din afara unității se parcurg următoarele etape:
 se stornează stocurile inițiale ale perioadei din conturile de stocuri pentru a reveni
asupra conturilor de cheltuieli, unde au fost înregistrate la început;
- achizițiile de bunuri efectuate de la furnizori se înregistrează direct asupra
conturilor de cheltuieli;
- la finele perioadei se inventariază bunurile aprovizionate sau provenite din
perioada precedentă, neconsumate, cu care se degrevează cheltuielile prin trecerea lor asupra
conturilor de stocuri.
38
Prin parcurgerea acestor etape, soldurile conturilor de cheltuieli reflectă bunurile
consumate în timpul perioadei, calculate după relația:
Ieșiri = Stoc inițial + Intrări - Stoc final
În perioada următoare operațiile descrise mai sus se repetă.
b) pentru stocurile provenite din producție proprie se parcurg urmatoarele etape:
 se storneaza stocurile initiale ale perioadei din conturile de stocuri pentru a anula
veniturile constituite cu acestea la finele perioadei precedente;
 bunurile obtinute din productie proprie nu se înregistreaza în contabilitatea
sintetica, ci numai în evidenta operativa de la locurile de depozitare;
 pe masura vînzarii stocurile se vor înregistra asupra conturilor de venituri, fara sa
fie nevoie destocarea lor;
 la finele perioadei se inventariaza bunurile obtinute din productie proprie, inclusiv
cele provenite din perioada precedenta, dar nevînduta, si se înregistreaza asupra conturilor de
venituri din productia stocata.
Prin parcurgerea acestor etape, soldurile conturilor de venituri reflectă bunurile
produse în unitate, calculate dupa relația:
Intrări = Stoc inițial +Vînzări - Stoc final
În perioada următoare operațiile descrise mai sus se repetă.
c) pentru producția în curs de execuție, determinarea ei se face numai la sfîrșitul
perioadei prin metode diferite și se înregistrează în contabilitate ca stocuri la costurile
corespunzătoare, dar la începutul perioadei următoare operația respectivă se stornează în "roșu".
Folosirea acestei metode presupune:
 utilizarea ca prețuri de înregistrare în contabilitate a stocurilor, a costului
 de achiziție pentru bunurile achiziționate din afara unității și respectiv a prețurilor
de producție pentru bunurile obținute din producție proprie;
 nu trebuie utilizate conturi de diferențe de preț aferente stocurilor;
 nu este necesara organizarea unei contabilități analitice a stocurilor.
Metoda inventarului intermitent ar aduce simplificări în munca de contabilitate, dacă
inventarierile faptice ar fi efectuate anual si nu lunar. Ea nu permite, însă, un control riguros al
gestionării și al asigurării integrității lor.
Entitatea analizată Vagamex SRL utilizează metoda inventarului permanent.
Organizarea contabilității analitice a stocurilor, se realizează la întreprinderile mari și
mijlocii, care folosesc metoda inventarului permanent pentru contabilitatea sintetică a stocurilor.
39
Contabilitatea analitică a stocurilor trebuie astfel organizată încît să permită
cunoașterea acestora cantitativ și valoric pe fiecare loc de depozitare în parte și pe feluri de
materiale, produse, mărfuri
Contabilitatea analitică este o evidență completă, întrucît se folosește atît etalonul
valoric cît și etalonul cantitativ, spre deosebire de evidența operativă a depozitelor, care
utilizează numai etalonul cantitativ.
Contabilitatea analitică se poate ține în funcție de specificul activității și necesitățile
proprii ale întreprinderii, dupa una din urmatoarele metode:
 Cantitativ-valorică;
 Operativ-cantitativă;
 Global valorică.
Indiferent de metoda de lucru adoptată, contabilitatea analitică trebuie să asigure o
concordanță deplină cu contabilitatea sintetică.
Metoda cantitativ valorică
În cazul utilizării acestei metode la locul de depozitare se ține evidența cantitativă pe
categorii de bunuri, iar în contabilitatea generală se ține o evidență cantitativ valorică, care
prezintă următoarele caracteristici:
o Documentele de intrare și ieșire se înregistrează mai întîi cantitativ în fișele de
magazie, care se țin la locurile de depozitare;
o Aceleași documente, grupate pe operații de intrare și ieșire, se înborderează
separat și împreună cu acesta se predau la biroul contabilității stocurilor și materialelor;
o La biroul contabilității materialelor aceste documente se prelucrează conform
necesităților, sunt evaluate cantitățile la prețul de înregistrare și se stabilesc conturile în care
urmează să se înscrie operațiile respective;
o După prelucrarea datelor din documente, materialele se înregistrează cantitativ și
valoric în fișele de conturi analitice, deschise pe feluri de materiale și pe locuri de depozitare;
Verificarea concordanței dintre datele înregistrate în conturile sintetice și cele analitice
de materii și materiale se realizează la sfîrșitul lunii prin compararea datelor înregistrate în fișele
de magazie cu cele din fișele de cont analitic din contabilitate și întocmirea balanțelor de
verificare a conturilor analitice.
Metoda operativ-cantitativă
În cazul utilizării acestei metode, la locul de depozitare se, ține evidența cantitativă a
bunurilor materiale pe categorii, în contabilitatea generală se ține evidența valorică pe gestiuni,
iar în cadrul gestiunilor pe grupe și subgrupe de bunuri. Verificarea exactității și concordanței
40
înregistrărilor din evidența depozitelor cu cele din contabilitatea generală se face lunar prin
evaluarea stocurilor cantitative transcrise din fișele de magazie în registrul stocurilor.
Tehnica de lucru este următoarea:
Documentele justificative sunt înregistrate de gestionar în fișele de magazie,
stabilind stocul după fiecare operație;
Serviciul contabil, verifică periodic înregistrările făcute în fișele de magazie și
preia documentele respective, împreună cu borderourile întocmite de gestionar, care sunt
centralizate pe grupe de material și pe conturi corespondente
Totalurile stabilite se înscriu în "Situația de mișcări", întocmită separat pentru
intrări și pentru ieșiri.
La sfîrșitul fiecărei luni se totalizează situațiile și se stabilesc doua categorii de
totaluri, pe gestionari și pe grupe de materiale, atît la intrări cît și la ieșiri, iar stocurile din fișele
de magazie se înscriu în Registrul stocurilor și se înmulțesc cu prețul lor. Existențele fizice
înscrise în acest registru trebuie să concorde cu stocul stabilit prin fișele de magazie, iar soldurile
pe grupe și gestiuni cu valorile din Situația de mișcări lunară, care trebuie să concorde cu
contabilitatea sintetică.
Metoda global-valorica
În cazul utilizării acestei metode, evidența se ține numai valoric, atît la nivelul
gestiunii, cît și în contabilitate, iar periodic se face controlul concordanței înregistrărilor din
evidența lor.
Potrivit acestei metode, fișele de magazie sunt înlocuite cu Registru de gestiune, în
care zilnic sunt înregistrate valoric intrările și ieșirile, pe baza documentelor justificative și se
stabilește soldul la sfîrșitul zilei. Raportul de gestiune se întocmește zilnic, iar, împreună cu
documentele justificative, sunt transmise la compartimentul de contabilitate.
La serviciul de contabilitate se verifică legalitatea și realitatea documentelor înscris în
raportul de gestiune, prețurile, precum și evaluarea împreuna cu celelalte calcule, astfel că după
ce se constată corecta și legala lor alcătuire le vizează și le înregistrează în fișa contabilă analitica
ținută pentru fiecare gestiune în parte.
Controlul concordanței înregistrărilor din evidența gestiunii, cu cea din contabilitate se
face periodic, prin confruntarea soldurilor din raportul de gestiune cu soldurile din fișa contabilă
analitică.
41
2.3. Documentarea şi contabilitatea operaţiilor de ieşire a stocurilor
Stocurile reprezintă active circulante ale entității, de aceea stocurile au tendința de a se

modifica și anume de a crește în cazul achiziționării de stocuri noi sau de a se micșora în cazul
utilizării stocurilor, astfel vom analiza în continuare ieșirea stocurilor pe fiecare tip de stoc
separat.
Materiale
Ceaa mai mare parte a materialelor la entitatea „Vagamex” S.R.L. constituie materia
primă care este utilizată la fabricarea produselor, astfel în baza fișei de consum întocmite de către
betonist are loc casarea materialelor în baza actului de casare (anexa 20). Astfel în data de 30
noiembrie 2016 entitatea a casat materiale în sumă de 82 080,79 lei.
În contabilitate la casarea materialelor se utilizează următoarele înregistrări contabile:
Debit contul 811 „Activități de bază”, subcontul 8111 „Producere pietre de beton
100.20.8 presate” 82 080,79 lei
Credit contul 211 „Materiale”, subcontul 2111 „Ciment” 67 355,28 lei

Credit contul 211 „Materiale”, subcontul 2111 „Nisip” 14 725,51 lei
Conform analizei contului 211 (anexa 21) entitatea analizată utilizează materiale și în
sxcopuri administrative, și anume utilizează conbustibil pentru mașina de serviciu a directorului
companiei Vagamex SRL, astfel casarea motorinei la entitatea are loc în baza foii de parcurs a
autoturismului (anexa 21a), iar în contabilitate se înregistrează următoarele operațiuni contabile:

Credit contul 211 „Materiale”, subcontul 2114 „Motorină” 2 917,90 lei
Deasemenea putem observa că entitatea utilizează în activitatea sa și motorină în

scopuri de distribuire astfel motorina utilizată pentru autocamioanele care transportă marfa în
același mod este casată în baza foi de parcurs a autocamionului (anexa 22) prin întocmirea
următoarelor înregistrări contabile:
Debit contul 712 „Cheltuieli de distribuire”, subcontul 7124 „Cheltuieli de

transportare a produselor și mărfurilor” 7 934,20 lei
42
Credit contul 211 „Materiale”, subcontul 2114 „Motorină” 7 934,20 lei
Entitatea analizată în mare parte utilizează materialele în procesul tehnologic pentru

fabricarea produselor.
Obiecte de mică valoare şi scurtă durată
OMVSD reprezintă activele a căror valoare de intrare nu depăşeşte plafonul stabilit de

legislaţie (anul curent 6000 lei) şi durata de utilizare 1 an. Acestea cuprind: instrumente şi
dispozitive, utilaj şi inventar de producţie şi gospodăresc, îmbrăcăminte şi încălţăminte specială,
inventar sportiv etc.
OMVSD pot fi transmise în exploatare sau utilizate în alte scopuri, inclusiv şi vîndute.
Evidenţa în exploatare a OMVSD depinde de valoarea unitară a acestora. Astfel pentru OMVSD
cu valoarea mai mică de 1000 de lei uzura nu se calculează iar acestea se trec direct la cheltuieli.

de mică valoare şi scurtă durată în exploatare” 20 000,00 lei
Iar pentru OMVSD cu valoare mai mare de 1000 de lei se întocmeşte actul de trecere
în folosinţă a acestora și se calculează uzura în mărime de 50 % la darea în exploatare iar restul
la scoaterea din funcțiune (casare) prin întocmirea următoarelor înregistrări contabile:
Ținînd cont că entitatea analizată în anul de gestiune nu a procurat OMVSD cu o

valoare unitară mai mare de 1000 de lei, vom apela la un exemplu convențional:
Exemplu convențional
Entitatea X a procurat îmbrăcăminte specială cu valoarea unitară de 1600 lei, în

contabilitatea se întocmesc următoarele înregistrări contabile:
- Trecerea OMVSD în exploatare:
Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”, subcontul 2132
„Obiecte de mică valoare şi scurtă durată în exploatare” 1 600,00 lei
Credit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”, subcontul 2131
„Obiecte de mică valoare şi scurtă durată în stoc” 1 600,00 lei
- Calcularea uzurii în proporţie de 50% din valoarea acestora:
43
administrative” 800,00 lei
Credit contul 214 „Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”, subcontul
2141 „Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată” 800,00 lei
Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se constată ca cheltuieli sau

consumuri, ori poate fi inclusă în valoarea activelor în funcţie de locul utilizării acestora.
Produse
La entitatea analizată ieșirea produselor are loc prin realizarea acestora cu ridicata
către terțe persoane prin întocmirea facturii fiscale de vînzare. Astfel în luna decembrie, în data
de 08 entitatea livrează pietre de beton către entitatea Genesis International SRL conform facturii
fiscale AAA1372130 (anexa 24), iar în contabilitatea aceasta se reflectă prin întocmirea
următoarelor înregistrări contabile (anexa 24a):
- Înregistrarea veniturilor din vînzări
Debit contul 221 „Creanțe comerciale”, subcontul 2211 „Creanțe comerciale din țară”
5 180,00 lei
Credit contul 534 „Datorii față de buget”, subcontul 5344 „Datorii privind taxa pe
valoare adăugată” 863,33 lei
Credit contul 611 „Venituri din vînzări”, subcontul 6111 „Venituri din vînzarea
produselor” 4 316,67 lei
- Casarea produselor vîndute
Debit contul 711 „Costul vinzării”, subcont 7111 „Valoarea contabilă a produselor
vîndute” 2 465,81 lei
Credit contul 216 „Produse” , subcontul 2161 „Pietre de beton pentru bordura БР 100-
30-15 pres” 640,93 lei
Credit contul 216 „Produse” , subcontul 2161 „Pietre de beton pentru bordura БР 100-
20-8 pres” 1 824,88 lei
Mărfuri
Formele de vînzare a mărfurilor se pot împărţi în două categorii şi anume:
44
- vînzarea către consumatori colectivi sau terţi (cu ridicată – se referă la vînzarea
mărfurilor de către terţi în partizi mari);
- vînzarea către consumatori individuali (cu amănuntul – se referă la desfacerea
mărfurilor către populaţie).
După modalitatea de încasare a banilor, vînzarea poate fi în numerar sau prin

virament.
La entitatea analizată ieşirea mărfurilor are loc prin livrarea acestora către terţe
persoane pentru care se întocmeşte factura fiscală de livrare.
Astfel entitatea analizata „Vagamex” S.R.L. la ieşirea mărfurilor a întocmit factura

fiscală AAA1372134 din 04.11.2016 către gospodăria țărănească GT Narolschii Verjil
În baza facturii în contabilitate se întocmesc următoarele înregistrări contabile aferente

livrării mărfurilor:
 Decontarea valorii de bilanţ a materialelor vîndute:
Debit contul 711 „Costul vinzării”, subcont 7112 „Valoarea contabilă a mărfurilor
vîndute” 1 251,97 lei
Credit contul 217 „Mărfuri” , subcontul 2171 „Karathrin 5L” 1 251,97 lei
 Concomitent se înregistrează venitul din vînzarea mărfurilor:
Debit 221 „Creanţe comerciale”, subcontul 2211 „Creanțe comerciale din ţară”
2 750,00 lei
Credit 611 „Venituri din vînzări”, subcontul 6112 „Venituri din vînzarea mărfurilor”
2 750,00 lei
 Reflectarea TVA aferent livrării:
Debit 221 „Creanţe comerciale”, subcontul 2211 „Creanțe comerciale din ţară”
550,00 lei
Credit 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”, subcontul 5344 „Datorii privind
taxa pe valoare adăugată” 550,00 lei
Conform noilor SNC în cazul schimbării destinaţiei stocurilor procurate (de exemplu,
în cazul utilizării produselor şi mărfurilor pentru fabricarea produselor/prestarea serviciilor,
45
vinzării materialelor etc.), transferarea acestora dintr-o categorie a stocurilor în alta nu este
obligatorie.
46
Capitolul III. INVENTARIEREA ŞI CONTROLUL DE GESTIUNE
A STOCURILOR
3.1. Inventarierea stocurilor şi reflectarea rezultatelor în contabilitate
Inventarierea reprezintă procedeul de control şi autentificare documentară a

existenţei elementelor contabile care aparţin şi/sau se află în gestiunea temporară a entităţii.
Inventarierea are următoarele sarcini:
 determinarea existenţei efective a elementelor patrimoniale (active nemateriale,

mijloace fixe, stocuri de mărfuri şi materiale, creanţe, mijloace băneşti, datorii etc.);
 controlul asupra stării activelor prin compararea realităţii cu informaţia furnizată
de contabilitate;
 depistarea valorilor care şi-au pierdut parţial calităţile iniţiale sau sîn învechite din
punct de vedere moral;
 verificarea respectării regulilor şi condiţiilor de păstrare a stocurilor de mărfuri şi
materiale, mijloacelor băneşti, precum şi a maşinilor, utilajelor şi a altor mijloace fixe;
 verificarea realităţii valorii de bilanţ a elementelor patrimoniale.
Cu ocazia fiecărei inventarieri, se întocmește un proces verbal de inventariere care

conține în principal, următoarele elemente: data începerii inventarierii, perioada și gestiunile
inventariate, persoanele care au efectuat inventarierea, plusurile și minusurile de inventar
constatate, compensările efectuate, bunurile depreciate, concluziile comisiei de inventariere cu
referire la plusurile și minusurile constatate, creanțele și datoriile incerte și în litigiu,
valorificarea rezultatelor inventarierii și constituirea și regularizarea provizioanelor; precum și
listele de inventariere.
Pe baza documentelor întocmite de comisiile de inventariere, compartimentul

contabilitate trebuie să pună de acord datele evidenței contabile cu realitatea, concretizată în
datele inventarierii. Pentru aceasta trebuie efectuate înregistrări menite să corecteze în plus sau în
minus datele evidenței contabile cu plusurile și respectiv cu minusurile constatate.
Înregistrarea acestor diferențe este în funcție de modul de regularizare a plusurilor și

minusurilor, de cauzele acestora precum și de imprejurările în care ele au apărut. Plusurile
constatate la inventariere, se înregistrează ținînd seama de felul mijloacelor la care s-au constatat,
47
considerîndu-se ca o intrare de imobilizări corporale, materiale sau disponibilități bănești,
concomitent cu majorarea surselor proprii pentru plusul de imobilizări corporale sau reducerea
cheltuieililor de producție pentru plusurile activelor circulante.
Lipsurile de mijloace economice se înregistreaza ca o ieșire a acestor mijloace. Astfel,

diferențele rezultate în urma inventarierii elementelor de pasiv, a relațiilor cu bugetul statului, cu
băncile, cu furnizorii etc., se regularizează mărind sau micșorînd soldul conturilor de surse în
funcție de sensul pozitiv sau negativ al diferențelor.
După ce au fost efectuate toate inregistrările privind punerea de acord a datelor

contabilității cu realitatea, soldurile conturilor sintetice și analitice precum și datele din evidența
operativă trebuie să corespundă cu totalurile stabilite în listele de inventariere pe feluri de valori
materiale, creanțe și datorii, etc.
Modul de efectuare a inventarierii şi de reflectare în contabilitate a rezultatelor

acesteia sînt reglementate de Legea contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007 şi Regulamentul
cu privire la inventariere nr. 60 din 29.05.12 []
Numărul inventarierilor pe parcursul anului, momentele efectuării acestora şi lista

elementelor patrimoniale ce trebuie supuse inventarierii se stabilesc de către conducătorul
întreprinderii, cu excepţia cazurilor cînd efectuarea inventarierii este obligatorie în conformitate
cu legislaţia în vigoare. Inventarierea patrimoniului se efectuează în mod obligatoriu în
următoarele cazuri:
 la începutul activitatii;
 cel puţin o dată pe an, de regulă, la sfîrşitul anului;
 în caz de înlocuire a gestionarului;
 în caz de furt, delapidare, sustragere sau abuz, precum si în caz de deteriorare a
bunurilor;
 în caz de incendiu sau calamitate naturala (inundatie, cutremur de pamint etc.);
 la reevaluarea mijloacelor fixe, a stocurilor de marfuri şi materiale etc.;
 în cazul reorganizarii, lichidarii sau încetarii activitatii;
 în cazul modificarii preturilor;
 în baza hotărîrii organelor de control, în cazul efectuării unui control, sau în
baza hotărîrii altor organe prevazute de lege.
Inventarierea se clasifică după următoarele criterii:
48
În dependenţă de gradul de cuprindere al elementelor patrimoniale:
 inventariere totală, cuprinde toate elementele patriomoniale

 inventariere parţială, cuprinde doar anumite tipuri de active sau pasive. De
exemplu, invetarierea stocurilor
După caracterul inventarierii:
 inventariere planificată – se efectuează periodic conform graficului existent la

întreprindere
 inventariere inopinată – se efectuează pe neaşteptate pentru gestionari cu
scopul depistării fraudelor
După modalitatea de efectuare:
inventariere totală – se extinde asupra tuturor sortimentelor care formează un element

patrimonial, sau asupra tuturor bunurilor dintr-o gestiune
inventariere prin sondaj – cuprinde numai anumite sortimente a unui element

patrimonial sau numai anumite bunuri dintr-o gestiune. Astfel de inventariere se aplică în cazul
unui volum mare de lucru şi necesită mai puţin timp, însă nu asigură obiectivitatea rezultatelor.
Dacă pe parcursul invetarierii prin sondaj se depistează nereguli semnificative, atunci se
efectuează inventarierea totală.
Responsabilitatea pentru efectuarea corectă şi oportună a inventarierii o poartă

conducătorul întreprinderii. Contabilul-şef împreună cu conducătorii subdiviziunilor şi serviciilor
sînt obligaţi să verifice respectarea regulilor de efectuare a inventarierii.
Stocurile intrate în subdiviziune în timpul efectuării inventarierii, se primesc de

gestionari în prezenţa membrilor comisiei de inventariere. Aceste stocuri se trec într-o listă de
inventariere separată. În listă se indică data primirii acestora, denumirea furnizorului, seria şi
numărul documentului primar de intrare, denumirea stocurilor, cantitatea, preţul şi valoarea.
Totodată, pe documentul primar de intrare, după semnătura preşedintelui comisiei de
inventariere, se face menţiunea “Primite în timpul inventarierii”. Inventarierea stocurilor de
mărfuri şi materiale se efectuează în baza aranjării lor în încăperea dată. Se interzice în timpul
inventarierii trecerea haotică de la un fel de mărfuri şi materiale la altele.
În cazul păstrării stocurilor de mărfuri şi materiale în diferite încăperi izolate de unul şi

acelaşi gestionar, inventarierea se efectuează în mod succesiv, după locul de depozitare. După
49
efectuarea inventarierii unei încăperi, intrarea în ea se sigilează şi comisia trece în următoarea. În
cadrul entităţii „Vagamex” SRL, stocurile se ţin pe depozite separat, pentru fiecare loc de
păstrare este gestionat de diferite persoane.
Rezultatele inventarierii se stabilesc prin metoda de comparare a datelor constante

efectiv şi înscrise în listele de inventariere cu cele de evidenţă analitică din contabilitate pentru
fiecare poziţie în parte. Totodată, în balanţa de verificare a rezultatelor inventarierii care se
completează pentru fiecare gestionar în parte, se introduc numai acele poziţii pentru care au fost
depistate divergenţe între datele efective, incluse în lista de inventariere şi datele evidenţei
analitice în contabilitate.
Entitatea analizată nu a efectuat inventarierea în anul 2016, ceea ce contravine

legislației în viguare, care prevede efectuarea inventarierii cel puțin o dataa în an.
Obiectele de mică valoare şi scurtă durată, care se află în exploatare, se inventariază la

locul aflării lor şi se trec în liste separate, cu specificarea persoanelor responsabile de păstrarea
acestora. Pentru obiectele de mică valoare şi scurtă durată deteriorate comisia de inventariere
întocmeşte acte după modelele stabilite, cu indicarea perioadei de exploatare, cauzelor
deteriorării, posibilităţilor utilizării acestor obiecte în scopuri gospodăreşti.
Mărfurile entităţii sunt deţinute în subdiviziunea Soroca, această subdiviziune nu a fost

supusă inventarierii în anul 2016.
În urma inventarierii deseori se înregistrează abateri, deseori apar situaţii de diferenţe

(plusuri sau lipsuri), iar în contabilitate în cazurile respective este necesar de întocmit înregistrări
contabile, astfel pentru plusurile depistate în urma inventarierii se întocmesc următoarele
înregistrări contabile:
- Plusuri de marfă:
Debit contul 217 „Materiale”
Credit contul 612 „Alte venituri din activitatea operaţională”
- Plusurilor de obiecte de mică valoare şi scurtă durată:
Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”

Credit contul 612 „Alte venituri din activitatea operaţională”
- Plusuri de materiale:
Debit contul 211 „Materiale”
Credit contul 612 „Alte venituri operaţionale”
50
În cazul depistării lipsurilor, acestea sunt imputate persoanei vinovate prin următoarea
înregistrare contabilă:
Debit contul 226 „Creanţe ale personalului”
Credit contul 612 „Alte venituri operaţionale”
Reflectăm lipsurilor de materiale, obiecte de mică valoare şi scurtă durată la valoarea

de bilanţ:
Debit contul 714 „Alte cheltuieli din activitatea operaţională”
Credit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”
Sau
Credit contul 211 „Materiale”
Sau
Credit contul 217 „Mărfuri”
Are loc casarea sumei uzurii calculate aferente obiectelor de mică valoare şi scurtă
durată constatate lipsă:
Debit contul 214 „Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”
Credit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”
De asemenea are loc calcularea (restabilirea) TVA de la valoarea de bilanţ a stocurilor

constate lipsă:
Credit contul 534 „Datorii faţă de buget”
La entitatea analizată nu se efectuează inventarierea anual, cel puțin în ultimii 2 ani nu

a avut loc nici o inventariere. În acest scop se recomanda ca entitatea analizată Vagamex SRL sa-
și schimbe politica și să efectueze inventarierea mai ales a activelor circulante cel puțin o dată pe
an.
3.2. Controlul de gestiune a stocurilor

Stocurile se definesc ca cantităţi de resurse materiale care se
acumulează în depozitele şi magaziile unităţilor economice, într -
51
un anumit volum şi o anumită structură, pe o perioadă de timp, cu
un anumit scop.
Întreprinderea îşi constituie stocurile de materiale sau

produse pentru a asigura alimentarea continue a subunităţilor sale
cu resurse materiale în vederea desfăşurării normale a activităţii şi
realizării obiectivelor propuse. Stocurile de materiale se exprimă
în următoarele unităţi de măsură:
 unităţi naturale (tone, kg, buc., m2)ce permite determinarea

potenţialului de producţie care poate fi realizat, de asemenea
determină necesarul de spaţii pentru depozitare;
 unităţile valorice (lei, mii lei) – asigură evaluarea resurselor
financiare, determinarea capitalul ui circulant;
 în zile, arată perioada de timp în care stocul format acoperă
necesitatea pentru consum.
În ceea ce priveşte gestiunea stocurilor o unitate economică
trebuie să se bazeze pe cercetare, în funcţie de necesităţile şi
intensitatea consumului din punct de vedere al echilibrului optim
dintre frecvenţa achiziţiilor şi imobilizările fizice şi financiare a
stocurilor ale căror menţinere la nivel de securitate trebuie să
protejeze contra riscului de ruptură.
Gestiunea stocurilor reprezintă procesul cumpărării bunurilor şi

/ sau serviciilor în cantităţile necesare, de calitate corespunzătoare şi
la momentul potrivit.
Obiectivele gestiunii stocurilor sunt:
 Asigurarea continuităţii procesului de producţie, ceea ce duce la

obţinerea unor venituri constante, prin comercializarea bunurilor
produse, şi menţinerea numărului clienţilor firmei.
 Maximizarea vânzărilor. În condiţiile unei cereri suficiente,
vânzările pot fi mult mai mari, dacă bunurile sunt furnizate la timp
şi în cantităţile solicitate de către con sumatori.
52
 Protejarea activelor unităţii economice se poate obţine prin
controlul stocurilor împotriva risipei şi deteriorărilor, depozitarea
cantitativă şi calitativă a materiilor prime şi materialelor.
 Investiţiile minime în stocuri presupun costuri de de pozitare şi de
asigurare minime.
 Furnizarea de informaţii de către compartimentul de aprovizionare
conducerii unităţii economice. Aceasta se poate obţine prin
determinarea cantităţilor optime de aprovizionat şi momentelor de
reaprovizionare, stabilirea rat ei de rotaţie a stocurilor şi diminuarea
erorilor în documentaţia privind stocurile din cadrul firmei.
 Menţinerea stocurilor de producţie a întreprinderii la nivelurile
planificate.
 Satisfacerea necesităţilor de consum ale unităţii economice şi a
subdiviziunilor sale în resurse materiale necesare.
 Păstrarea caracteristicilor calitative a materiilor prime şi
materialelor pe timpul depozitării.
 Prevenirea apariţiei lipselor de stoc sau suprastocării de resurse
materiale.
Asupra mărimii şi dinamicii stocurilor îşi exercită influenţa un
foarte mare număr de factori, de diverse maturii dintre care principalii
sunt:
 Frecvenţa livrărilor (aprovizionărilor) de la furnizori:

se stabileşte luându-se în consideraţie atât condiţiile de livrare
ale furnizorului, cât şi cele de primire ale consumatorului. Condiţiile
se referă la natura cererii, momentele de consum, natura resurselor,
ciclitatea producţiei ş. a.
Strategiile care pot fi aplicate de furnizori în organizarea şi

derularea livrărilor către beneficiarii săi sunt: livrarea alternativă sau
simultană.
Livrarea alternativă determinată formarea de stocuri mai mari la

beneficiari pentru perioade de timp mai lungi. Livrarea simultană
acţionează invers fiind mai eficientă pentru beneficiari, însă această
strategie necesită organizarea mai complexă şi mai amplă a activităţii
53
de desfacere, implicând un efort suplimentar din partea furnizorului,
ceea ce nu întotdeauna este favorabil.
 Cantitatea minimă care poate fi comandată şi cumpărată de

un beneficiar de la furnizor în con diţii economice avantajoase. De
obicei, aceasta este stabilită de producător ca reprezentând limita sub
care fabricaţia unui produs ar antrena cheltuieli de producţie mai mari
şi preţuri de realizare mai ridicate.
 Capacitatea de transport a mijloacelor fol osite în aducerea
resurselor materiale în corelaţie cu distanţa de trans port;
condiţionare reciprocă asigură realizarea procesului de trans port a
resurselor materiale cu cheltuieli cât mai mici. Ca rezultat, mărimea
stocurilor este condiţionată de capaci tatea de transport în special
pentru resursele care se asigură din import.
 Condiţiile naturale şi climaterice determină de regulă,
formarea stocurilor sezoniere la resursele materiale a căror exploatare
sau transport se întrerupe, ca urmare a influenţei ne favorabile
specifice sezonului de iarnă.
 Proprietăţile fizico-chimice. Limitează durata de stocare în
timp a resurselor materiale perisabile, a celor cu termene scurte de
garanţie sau a celor care prin compoziţia şi structura specifică se
degradează, dacă sunt staţionate în stocuri pe o perioadă mai mare de
timp decât cea admisă de caracteristicile specifice.
 Capacitatea de depozitare existentă disponibilă sau care
poate fi închiriată limitează cantitatea maximă de materiale ce poate
fi stocată la un moment dat.
 Periodicitatea fabricaţiei la producători condiţionează
intervalul minim la care se pot aproviziona resursele materiale de la
sursa directă. Deci, intervalul între două reaprovizionări succesive,
 Nivelul planificat al volumului producţiei realizate.
 Durata procesului de producţie.
 Volumul şi structura producţiei.
 Normele specifice de consum a resurselor materiale şi
consumurile standard.
 Cheltuielile de lansare a comenzilor de aprovizionare.
 Amplasamentul stocurilor de resurse materiale.
 Termenul de garanţie (valabilitate) a producţiei finite.
 Uşurinţa înlocuirii resurselor materiale (din stocuri) cu
resurse substituibile.
 Consecinţele nedispunerii la timp de un stoc anumit.
 Durata de comandă-aprovizionare.
 Durata de condiţionare-pregătire.
54
Entitatea analizata IM „Kelley Grains Impex” SRL dispune de un control de gestiune
la nivel mediu care tinde spre creştere cu scopul de a atinge nivelul înalt în problema controlului
de gestiune a stocurilor, dat fiind faptul că pe viitor entitatea îşi planifică ramificarea genurilor
de activitate şi preconizează de a deschide un proces tehnologic de fabricarea a produselor
proprii.
CONCLUZII
Contabilitatea stocurilor este considerată una dintre cele mai importante secţiuni ale
contabilităţii deoarece ea priveşte situaţia efectivă a producţiei, în urma ei putîndu-se stabili
55
efectiv costurile de producţie ale bunurilor produse, costul mărfurilor respectiv preţurile de
vînzare a acestora astfel încît firma să poată obţine profit.
În ceea ce priveşte materiile prime, este foarte important de analizat toate ofertele
furnizorilor, deoarece acestea pot diferii atît la preţ, cît şi la calitate. Este foarte important
ca firma să obţină materii prime şi materiale la cele mai bune preţuri şi avînd o bună calitate. În
contabilitate preţul materiilor prime constituie baza de calculaţie a preţului de producţie.
În contabilitate, stocurile sunt tratate drept componente ale activelor circulante şi care
rămîn în unitate pe o perioadă scurtă de timp, schimbîndu-şi forma materială şi utilitatea în
cadrul circuitului economic.
În ceea ce priveşte stocurile, entitatea analizata IM „Kelley Grains Impex” SRL îşi
desfăşoară activitatea în cele mai bune condiţii. Stocul pe care îl deţine este unul relativ mic,
aceasta datorîndu-se şi naturii mărfurilor realizate de ea, dar şi datorită preţurilor excelente pe
care le practică, ceea ce face ca aceste mărfuri să poată fi cumpărate de o gama foarte variată de
clienţi.
Entitatea analizata poate fi caracterizată prin multe puncte forte pe care le deţine,
autorul ţine să menţioneze cele mai importante atuuri ale entităţii:
- Entitatea ţine evidenţa contabilităţii în mod automatizat utilizînd baza de

contabilitate 1C versiunea 8.2, aceasta le permite o evidenţă mai strictă şi mai corectă a
stocurilor cu evitarea posibelelor erori umane;
- Entitatea analizata efectuează inventarierea de mai multe ori pe an, iar la sfîrşitul
anului face o inventariere generală, astfel inventarierea sistematică a stocurilor a permis evitarea
divergenţelor la inventariere, astfel lipsa abaterilor în urma inventarierii este un factor al bunei
gestiuni a stocurilor entităţii;
- Entitatea nu deţine stocuri mari de mărfuri şi materiale aceasta denotă o rotaţie a

acestora corectă, astfel stocurile sunt realizate sau utilizate în cadrul entităţii într-un ciclu mic
ceea ce arată că activitatea entităţii este de succes.
Pe lîngă punctele forte putem menţiona şi careva puncte negative în contabilitatea

stocurilor la entitatea analizata:
- Entitatea IM „Kelley Grains Impex” SRL, nu are întocmită politica de

contabilitate, entitatea a fost creată în anul 2004 tot atunci sa întocmit şi politica de contabilitate
56
care de atunci nu a mai fost revizuită cu toate că în legislaţia fiscală au avut loc schimbări
esenţiale în modul de contabilitate a activităţii entităţilor din R. Moldova.
- De asemenea entitatea analizata procură piese de schimb auto, astfel reparaţia

autoturismelor se efectuează de entitate IM „Kelley Grains Impex” SRL prin casarea acestora în
baza actului de casare şi trecerea la cheltuielile perioadei de gestiune fără însă a deţine un
mecanic specializat sau o secţie de reparaţie.
Stocurile deţin cel mai important rol în activitatea firmelor. Din acest motiv este foarte
important ca gestiunea stocurilor sa vizeze menţinerea unui nivel corespunzător al acestora din
punct de vedere al calităţii, cantităţii, şi al volumului producţiei şi al modului de realizarea al
acestuia.
Nu orice nivel al stocurilor este favorabil întreprinderilor. Un nivel minim poate

genera disfuncţionalităţi pe relaţia furnizor- beneficiar şi opriri ale procesului de producţie. Un
nivel ridicat al acestora, poate determina imobilizări importante de stocuri care vor fi lipsite de
mişcare o anumita perioada, fapt ce generează dificultăţi în fluxurile financiare ale firmei
Stocurile rămîn a fi o parte esenţială în dezvoltarea activităţii oricărei entităţi, iar o bună
gestionare a acestora va duce la creştere profitului entităţii.
În viitorul apropiat întreprinderea planifică de a-şi majora volumul vînzărilor, deoarece

anume acesta este şi domeniul principal de activitate. În acest scop este efectuată cu aplicarea
tehnologiilor comerciale moderne, cu investirea mijloacelor suplimentare în dezvoltarea bazei
tehnico – materiale şi în dezvoltarea resurselor umane, prin îmbunătăţirea considerabilă a condiţiilor
de muncă, prin ridicarea calificării personalului. Aceste tendinţe vor permite majorarea vînzărilor şi
sporirea productivităţii muncii, a nivelului de deservire a consumatorilor şi a calităţii deservirii.
În scopul accelerării vitezei de rotaţie a stocurilor, sînt propuse următoarele căi:
 perfecţionarea planului aprovizionărilor cu stocuri de mărfuri şi materiale;

 încheierea la timp a contractelor de vînzare – cumpărare a mărfurilor,
asigurarea ritmicităţii aprovizionărilor;
 reducerea pierderilor marfare prin îmbunătăţirea condiţiilor de depozitare,
păstrare, modernizarea operaţiunilor de încărcare/descărcare a mărfurilor, asigurarea
securităţii bunurilor materiale;
 controlul operativ al modului în care sînt respectate clauzele contractuale;
 evita creareării condiţiilor de stagnare a stocurilor de mărfuri, care vor duce la
micşorarea veniturilor din vînzări ale întreprinderii;
57
 accelerarea ritmului de decontare a mărfurilor vîndute.
În general, activitatea întreprinderii este satisfăcătoare, clienţii şi consumatorii sunt

mulţumiţi şi fideli.
BIBLIОGRАFIА
I.АCTE NОRMАTIVE
58
1. Legeа cоntаbilităţii: nr. 113 - XVI din 27.04.2007. În: Mоnitоrul Оficiаl аl
Republicii Mоldоvа. 2007, nr. 90-93/399.
2. Cоdul fiscаl аl Republicii Mоldоvа şi legile pentru punereа în аplicаre а titlurilоr

аcestuiа nr. 1163-XIII din 24.04.1997. În: Mоnitоrul Оficiаl аl Republicii Mоldоvа. Ediţie
Speciаlă, 08 februаrie 2007.
3. Indicаţii metоdice privind cоntаbilitаteа cоsturilоr de prоducţie şi cаlculаţiа cоstului

prоduselоr şi serviciilоr. Оrdin nr.118 din 06.08.2013 privind аprоbаreа Stаndаrdelоr Nаţiоnаle
de Cоntаbilitаte. În: Mоnitоrul Оficiаl al Republicii Moldova 177-181/1224, 16.08.2013.
4. Recоmаndărilоr metоdice privind trаnziţiа lа nоile Stаndаrde Nаţiоnаle de

Cоntаbilitаte, аprоbаt prin оrdinul Ministerului Finаnţelоr аl Republicii Mоldоvа nr. 166 din
28.11.2013. În: Mоnitоrul Оficiаl al Republicii Moldova Nr. 291-296.
5. Standardul Naţional de Contabilitate „Stocuri”, publicat : 16.08.2013. În: Monitorul

Oficial al Republicii Moldova Nr. 177-181, art Nr : 1224.
6. SNC „Costurile îndatorării” publicat : 16.08.2013 În: Monitorul Oficial al

Republicii Moldova Nr. 177-181 art Nr : 1224.
7. Regulamentului de inventariere aprobat prin Ordinul ministrului finanţelor nr. 60

din 29 mai 2012. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 166-169 art Nr : 953 din
10.08.2012.
II.MАNUАLE, MОNОGRАFII, LUCRĂRI DIDАCTICE, BRОŞURI
1. Nederiţа, А. „Cоntаbilitаte finаnciаră”. Ed. 2-а, rev. şi cоmpl. Chişinău: АCАP,

2003. 637 p. CZU 657.15 (075.8) C69
2. Cаrаmаn, R. Cuşmăunsă „Cоntаbilitаteа mаnаgeriаlă”, Chişinău-2007, 216 p.,

ISBN 978-9975-78-537-2;
3. Ionel Jianu „Evaluarea în contabilitate”. Teorie si metoda, ISBN: 978-973-709-

582-4
4. Virginia Greceanu - Cocos „Contabilitatea în partidă dublă şi legislaţia

persoanelor juridice fără scop patrimonial, simplificată şi actualizată”, ISBN: 978-606-280-
077-2
59
III.PUBLICАŢII ÎN MАTERIАLELE CОNFERINŢELОR,
SIMPОZIОАNELОR
1. Ing. Cezara V. FAUR, „Managementul stocurilor în condiţii de incertitudine”. Teza

de doctorat Ministerul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului Universitatea “Transilvania”
din Braşov.
2. Enciclopedia lui Diaconovici, 1904, Editura si tiparul lui W. Kraft
IV.АRTICОLE DIN EDIŢII PERIОDICE
1. Nederiţа, Аlexаndru, Recomandări practice privind aplicarea SNC „Stocuri”

Cоntаbilitаte şi аudit. 2014, nr. 9.
2. Andrei APOSTU privind modul de reflectare a returnării mărfurilor procurate în

perioada cînd întreprinderea nu avea statut de plătitor al TVA, Contabilitate şi audit 2014, nr.2
V.SITE-ОGRАFIА
1. Regulamentului de inventariere aprobat prin Ordinul ministrului finanţelor nr. 60

din 29 mai 2012 [online]. Disponibil:
http://lex.justice.md/md/344361/
2. Cоntаbilitаteа şi аuditul în cоntextul integrării ecоnоmice eurоpene: prоgrese şi

аşteptări [Online]. Disponibil:
http://www.аse.md/files/cаtedre/cоntаbil/cоnf_25.04.14/cоnf_bооk.pdf
60
ANEXE
61

Contabilitatea Si Controlul de Gestiune A Stocurilor

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Contabilitatea Si Controlul de Gestiune A Stocurilor

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

CUPRINS

Declaraţia pe propria răspundere…………….…………………… ……..……...3

Capitolul I. NOŢIUNI GENER ALE PRIVIND COMPONENŢ A,

1.1. Noţiuni generale, caracteristica şi clasificarea stocurilor……………………...9

1.2. Recunoaşterea şi evaluarea stocurilor…………………………….……17

Caracteristica actelor normative şi surselor bibliografice aferente materialelor....23

Capitolul II. ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII

2.2. Evidenţa analitică şi sintetică a stocurilor la depozit şi în

2.3. Documentarea şi contabilitatea operaţiilor de ieşire a

Capitolul III. INVENTARIEREA ŞI CONTROLUL DE GESTIUNE A

3.1. Inventarierea stocurilor şi reflectarea rezultatelor în

3.2. Controlul de gestiune a stocurilor…………………………………………….48

АNEXE........................................... ......................... ..................... 60

Subsemnata, Negara Olga absolventă a Facultăţii „Contabilitate” a Academiei de

- fragmentele de text sunt reproduse întocmai şi sunt scrise în ghilimele,

- redarea/reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori conţine

- rezumarea ideilor altor autori conţine referinţă precisă a originalului.

Cu alte cuvinte, contabilitatea privită ca un sistem, nu este un simplu instrument ci este

În general, contabilitatea este prezentată ca un instrument de masura a profitului, sau

În țara noastră contabilitatea reprezintă o provocare datorită deselor schimbări și

În cadrul elementelor patrimoniale ale unei societăți un rol important îl au activele

Această strategie, aparent simplă, se dovedeşte a fi în realitate mult mai apăsătoare

De asemenea, stocurile de produse finite și mărfuri joacă un rol important în

În concluzie, gestionarea stocurilor reprezintă o latură importantă în buna desfășurare

În baza statutului întreprinderii, „Vagamex” S.R.L. este persoană juridică, care

 Cоmerţul cu amănuntul în magazinele nespecializate, cu vînzare predоminantă de

 Cоmerţul cu amănuntul al energizanţilоr;

 Cоmerţul cu amănuntul al prоduselоr de uz fitоsanitar şi fertilizanţilоr;

 Cоmerţul cu ridicata al prоduselоr de uz fitоsanitar şi fertilizanţilоr;

 Expоrtul de paste de mere şi prune;

 Producerea pietrelor şi blocurilor de beton pentru bordură şi a altor tipuri de

 Servicii responsabil financiar

Personalul angajat deţine în ansamblu un grad de calificare suficient pentru a realiza

Pentru a identifica direcţiile de dezvоltare şi a efectua о caracteristică succintă a

Principalii indicatori economici ai entităţii „Vagamex” S.R.L. pe periaoda 2014-2015

Profitul pîna la impozitare,

Sursa: elabоrat de autоr în baza situaţiei financiare 2015

În baza datelor din tabel, putem menţiona că indicatorii ce ţin de activitatea

În ceea ce priveşte costul vînzărilor, se poate de menţionat de asemenea o majorare

De asemenea calculele efectuate arată că nivelul rentabilităţii capitalului propriu în

Aceştia sunt principalii indicatori pe care o entitate ar trebui să-i calculeze în

Întreprinderea „Vagamex” SRL se află într-o perioadă de creştere a activităţii

Rentabilizarea activităţii desfăşurate a fost asigurată acţionîndu-se atît asupra

Principalele rezerve ale întreprinderi referitor la creşterea rentabilităţii prin cheltuieli

Prin creşterea în continuare a volumului vînzarilor, a producţiei exerciţiului pe baza

1.1. Noţiuni generale, caracteristica şi clasificarea stocurilor

Obiectivele contabilității stocurilor sunt în principal legate de realizarea funcțiilor

a) urmărirea și controlul realizării programului de aprovizionare. Prin

b) asigurarea integrității patrimoniale a stocurilor la locurile de depozitare și urmărirea

c) urmărirea utilizării raționale a mijloacelor materiale aprovizionate impune un

d) asigurarea delimitării cheltuielilor de transport-aprovizionare de valoarea

e) înregistrarea și controlul valorificării stocurilor de mărfuri și a celorlalte categorii de

f) evidența și urmărirea stocurilor de produse în procesul obținerii și livrării la prețuri

g) evaluarea realistă a stocurilor și determinarea influențelor asupra patrimoniului și

h) promovarea principiului prudenței și a principiului continuității activității la

- mărimea întreprinderii : determină alegerea metodei de contabilitate sintetică a

- caracteristicile tehnico-productive ale activelor circulante materiale în funcție

- organizarea contabilității activelor circulante materiale este influențată și de sursele

1) destinate pentru a fi vîndute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;

2) în curs de execuţie în procesul desfăşurării normale a activităţii; sau

Materiile prime şi materialele cumpărate participă la un singur ciclu de producţie şi îşi

Definiţia stocurilor potrivit Standardului Internaţional de Contabilitate nr.2 (IAS-2)

 destinaţia (întrebuinţarea lor) şi