In anul 970 Imparatul Ioan Tsimiskes emite primul tipicon al Sfantului Munte Athos, dupa

care trebuie sa se conduca monahii de aici.

Numele de "Sfantul Munte” a fost adoptat si confirmat in mod oficial de catre imparatul
bizantin Constantin al IX-lea Monomahul, prin tipiconul din 1046. Acest tipicon face referire
si la comertul practicat de calugarii aghioriti. Din anul 1050 accesul femeilor este strict
interzis in acest loc.

Dupa cucerirea Bizantului de catre latini in anul 1204, se produc diferite tulburari in Athos.
Unii baroni apuseni isi fac un castel in Sfantul Munte, de unde prada in voie manastirile
athonite. In aceasta perioada Athosul apartine de arhiepiscopul latin de Thessalonic. In 1234
regele Ioan Asan al Bulgarilor supune Sfantul Munte jurisdictiei patriarhului de Tarnovo. In
acesta situatie calugarii din Athos cer patriarhului Gherman al Constantinopului sa le dea
autonomia respectata de toti imparatii, cerere implinita de patriarh in anul 1250.

In anul 1274 imparatul bizantin Mihail al VIII-lea Paleologul si patriarhul ecumenic Ioan
Beccos savarsesc unirea de la Lyon cu Biserica Romana-Catolica. Intrucat calugarii din Athos
nu accepta aceasta unire, imparatul si patriarhul isotiti de o armata debarca in Athos si
pustiesc toate manastirile, omorand foarte multi calugari. Exceptie fac manastirile Lavra si
Xiropotamu, care ii primesc cu mare fast pe imparat si pe patriarh si savarsesc Sfanta
Liturghie cu azima.

Patriarhul ecumenic Antonie da in anul 1394 al treilea tipicon al Sfantului Munte. Acesta
stabileste ordinea ierarhica a manastirilor athonite si obligatia acestora de a plati, dupa
posibilitati, un tribut anual protosului (conducatorului) Sfantului Munte Athos.

Imparatul Manuil Paleologul da, in anul 1406, cel de-al patrulea si ultimul tipicon al Sfantului
Munte emis de vreun imparat bizantin. Conform acestuia calugarii au voie sa mosteneasca, sa
castige si sa transmita altora averea personala dobandita in viata de manastire, iar egumenul
este ajutat, in conducerea manastirii, de un consiliu format din 15 monahi.

Al cincilea tipicon al Sfantului Munte este emis in anul 1574 de patriarhul de catre patriarhul
Ieremia al II-lea al Constantinopolului. Acesta se refera la disciplina din Muntele Athos.

Al saselea si cel din urma tipicon este emis in anul 1783 de catre patriarhul ecumenic Gavriil.
Acesta stabileste organizarea adimistrativa a Athosului si ii opreste pe monahi sa paraseasca
Sfantul Munte Athos fara un motiv intemeiat.

Din anul 1912 Sfantul Munte a intrat sub tutela adiministrativa a Greciei, iar din anul 1926, in
baza unei constitutii specifice, a fost declarata republica monahala ortodoxa, administrata
autonom, dependenta jurisdictional si canonic de Patriarhia ecumenica.

Conform chartei constitutionala a Sfantului Munte Athos numarul manastirilor din Athos este
de 20, fara dreptul de a fi depasit. Daca numarul monahilor din manastiri va depasi, vreodata,
capacitatea acestora de a-i gazdui, acestia vor fi trimisi sa locuiasca in schituri si chilii.

Ordinea ierarhica a manastirilor din Sfantul Munte Athos este urmatoarea: Marea Lavra,
Vatopedu, Iviron, Hilandar, Dionisiu, Cutlumus, Pantocrator, Xiropotamu, Zografu,
Dochiariu, Caracalu, Filoteu, Simonopetra, Stavronikita, Sfantul Pavel, Xenofontu, Grigoriu,
Esfigmenu, Sfantul Pantelimon si Kostamonitu.

In Sfantul Munte Athos a existat, in decursul vremurilor, manastirea catolica a

"Amalfinezilor”. Monahii insa nu au rezistat la regimul de viata auster de acolo si au parasit
Athosul.

Dintre manastirile existente astazi in Sfantul Munte Athos, Hilandar este sarbeasca, Zografu
bulgareasca, Sfantul Pantelimon ruseasca iar Esfigmenu este stilista. Din pacate romanii nu au
o manastire a lor, cu toate ca, spre deosebire de sarbi, bulgari sau rusi, care atunci cand au
oferit ajutoare Sfantului Munte Athos, au pretins in scimb o manastire a lor, romanii, care au
ajutat Athosul mai mult decat oricare alt popor dreptcredincios, dupa cum afirma cercetatorul
rus Porfir Uspenski - autorul unei monografii monumentale a Sfantului Munte Athos, "au
oferit ajutoarele ca unui frate aflat in nevoi, fara sa ceara nimic in scimb”.

Pe langa cele 20 de manastiri, in Athos exista 12 schituri. Dintre acestea doua sunt romanesti:
Prodromu – care a luat fiinta prin Hrisovul domnitorului Moldovei, Grigorie Alexandru
Ghica, emis in 17 iulie anul 1753 si apartine, jurisdictional, de Marea Lavra. Apoi mai avem
Schitul Lacu – care apartine de Manastirea Sfantul Pavel. In Athos exista numeroase chilii,
dintre care foarte multe sun romanesti, cum ar fi: Colciu si Sfantul Ipatie – care apartin de
Manastirea Vatopedu, Provata – apartinand de Marea Lavra, Chilia Adormirea Maicii
Domnului la Manastirea Xiropotamu si multe altele. Dupa calugarii greci, cei mai numerosi in
Athos sunt romanii.

In manastiri staretul este ales pe viata de calugarii cu o vechime de cel putin sase ani de la
tunderea in monahism. Staretul este ajutat in conducerea manastirii de un consiliu format din
doi sau trei calugari, care sunt alesi pe un an de zile. Capitala Sfantului Munte este Karies, iar
portul principal este Dafni.

Autoritatea legislativa a Sfantului Munte Athos este Sfanta Adunare (Ιερα Συναξη) – alcatuita
din 20 de membri, cate unul din fiecare manastire. Adunarea se intalneste de doua ori pe an la
Karies. In cazuri exceptionale participa cate doi delegati de la fiecare manastire la aceste
intalniri.

Autoritatea administrativa este detinuta de Sfanta Comunitate (Ιερα Κοινοτητα) formata, de

asemenea, din 20 de membri, cate unul din fiecare manastire. Ei sunt alesi la 1 Ianuarie pentru
un an de zile si in toata aceasta perioada locuiesc in Karies.

Puterea executiva este exercitata de catre un comitet de supraveghere (Ιερα Επιστασια)

alcatuit din 4 membri, alesi la 1 iunie pentru un an de zile. Cele 20 de manastiri din Athos sunt
dispuse in cinci grupe de cate patru. Fiecare manastire ajunge odata la cinci ani sa aiba
reprezentant in Ιερα Επιστασια, dar intotdeauna primul din punct de vedere onorific
(Πρωτοεπιστατης) este reprezentantul manastirilor: Marea Lavra, Vatopedu, Iviron, Hilandar
si Dionisiu. In Karies isi are sediul si guvernatorul civil al Sfantului Munte, care este delegat
al Ministerului de Externe din Atena.