‘Testament de Tudor Arghezi Tudor Arghezi (1880-1967) este unul dintre cei mai cunoscufi poeti din secolul al XX-lea, un creator cu activitate literara indelungata si cu o existenfa plind de experiente inedite, dar si dramatice. Degi a debutat la 16 ani in revista lui Alexandru Macedonski “Liga ortodoxa”, Arghezi isi public primul volum in 1927, “Cuvinte potrivite”, la virsta de 47 de ani. in deschiderea acestui volum se afl una dintre cele mai cunoscute arte poetice din literatura romana. “Testament” este un text programatic, exprimand concepfia autorului despre menirea artei $i a artistului. in poezie apar cateva probleme de ideologie literara si de tehnicd artisticd, esentiale pentru definirea viziunii argheziene. Ca specie literard, poezia este un testament literar asa cum sugereazi titlul insusi, Prima strofa confine mesajul testamentar al poetului. Singurul bun lsat mostenire urmasilor este cartea, zestre spiritual care se constituie in acelasi timp ca un punct final si ca un inceput. Este o prima “treapti” in urma careia se intinde un lung trecut de truda si suferin{, sugerat prin cateva metafore plastice: “seara razvratita”, “gropile adanci” accentueazt ideea unei istorii zbuciumate pe care strabunii au strabatut-o trudnic. indltarea pe verticala istorie a insemnat efort chinuitor. Expresia popularé “a sui pe brénci” sublinieazé trudnica miscare ascendent& prin tenebrele veacurilor spre lumina izbavitoare a creatiei spirituale. in acest context, “cartea” devine clipa mult asteptata a implinirii, dupa zbuciumul unei dureri multiseculare. Detinatorul acestei mosteniri spirituale este lungul sir al urmasilor, singularul “fiule” capatand sensul unei colectivitati: “Nu+ti voi Kisa drept bunuri, dupa moarte / Decat un nume adunat pe-o carte. in seara razvratita care vine / De la strbunii mei pana la tine, Prin rapi gi gropi addnci / Suite de batranii mei pe brinci, Si care, tanir, si le urci te-asteapta, / Cartea mea-i,fiule o treapta, Cuvantul cheie al poziei este “carte”. In alt& ordine de idei ea reprezinta “hrisovul cel dintai”, documentul fundamental care atest mutafia muneii creatoare din planul material in cel spiritual Cartea ~ ca depozitara a acestei tradifii — trebuie venerati, asezati la “cAipatai’ “Ageaz-o cu credin{i cipatai, / Ea e hrisovul nostru cel dintdi, Al robilor cu saricile pline / De oseminte varsate-n mine”. La temelia inchegarii ei st munca dura, chinuitd, a inaintasilor, truditori ai gliei cu plugul gi cu sapa. Este accentuaté ideea unei mutafii fundamentale. Schimbul instrumentelor (“sapa” in “condeie”, “brazda” in “célimara”) s-a produs in timp indelungat (sute de ani) si cu truda Saltul de la munca fizica la cea creatoare a fost dublat si de procesul de distilare a limbajului comun. Graiul popular este seva limbii poetice argheziene, “Ca si schimbim, acum, intdia oar’, / Sapa-n condei si brazda-n calimard, Batrénii-au adunat, printre plavani, / Sudoarea muncii sutelor de ani.” “Treapta” urcatéi de Arghezi prin “cartea” sa este aceea a revolutionarii limbajului poetic. jalitate este transfigurat’, “zdrentele” devin “muguri si coroane”. ‘cui din zdrente muguri si coroane. / Veninul strans |-am preschimbat in miere, Lasand intreaga dulcea lui putere.” Realitatea bruta ¢ purificatd, in’ltata la rangul de existenfa arti transformat, prin art, in eternitate (“Dumnezeu de piatra”). |. Efemerul (“cenusa”) esteCartea inseamni totodati o arma, rizvritire si rizbunare a umilinfelor indurate. Poetul reuseste si adune o energie puternic’ care, vibrind pe strunele “viorii” se intoarce contra celui ce provoaci suferinfele, “biciul”, intors in cuvdnt, pedepseste nedreptatea “Durerea noastra surda si amar / O griimidii pe-o singura vioara, Pe care ascultand-o a jucat / Stipanul, ca un tap injunghiat.” Pentru intaia oar in literatura noastra se afirma intenfia de revolutionare a surselor si a limbajutui poetic. “Sudoarea”, “veninul”, “bubele”, “mucegaiul”, “noroiul” sunt preschimbate in “miere”, in “frumuseti si pre{uri noi”, autorul amintind de Baudelaire, de la care preia estetica urdtului, “Din bube, mucegaiuri si noroi / Iscat-am frumusefi si preturi noi Poetul revine si accentueazi ideea cérfii ca o razbunare. Prin forfa ei vindicativa (rizbunatoare) arta intoarce un destin. Ea este iesirea la lumina din tenebrele veacurilor de truda si chin: “Biciul ribdat se-ntoarce in cuvinte / $i izbaveste-neet pedesitor Odrasla vie-a crimei tuturor. in finalul acestei arte poetice, Arghezi isi defineste creafia ca o ingemanare intre “slova de foc” si “slova faurita”. Mestesugul nu exclude inspiratia poetica. “Slova de foc” reprezinti cuvéntul spontan, expresie direct a sensibilitaii, in timp ce prin “slova ffurita” infelegem expresie elabora cdutatd. Arghezi afirma simultaneitatea celor dowd modalita{i. Spontaneitatea, inspirafia, harul sunt mereu dublate de mune’, de mestesug: “{ntinsa lenesa pe canapea, / Domnita sufera in cartea mea. Slova de foc si slova faurit4 / imperechiate-n carte se marita, Ca fierul cald imbraisat in cleste. / Robul a seris-o, Domnul o citeste, Par-a cunoaste ci-n adéncul ei / Zace mania bunilor mei. Pentru Arghezi, poezia inseamn’ forma cea mai inaltd a spiritualititii unui popor, o sintezi a aspiratiilor si durerilor lui, realizat& cu mare efort si lasati mostenire generatiilor urmiitoare spre a se asigura continuitatea gi depisirea acestei “trepte”. Opera literard “Testament” de Tudor Arghezi este o arti poetic’ modemé pentru c& poetul devine, in conceptia lui Arghezi, un niscocitor, iar poezia presupune mestesugul, truda creatorului. Pe de alta parte, creafia artistica este att produsul inspiratiei divine, cat si al tehnicii poetice. Un alt argument in favoarea modernit&tii poeziei este faptul cA Arghezi introduce estetica uratului, arta devenind un mijloc de reflectare a complexitatii aspectelor existentei. Valorificarea diferitelor straturi lexicale in asocieri surprinzitoare, strofele inegale ca numar de versuri, cu metric& si ritmul variabile, sunt alte argumente in favoarea modernititii poeziei.