Restaurarea dinților tratați endodontic

Tratamentul endodontic reprezintă baza tratamentului protetic, însă tratamentul

protetic asigură succesul pe termen lung al unui tratament endodontic realizat
inițial corect.Această legatură trebuie să constituie principiul elaborării oricărui
tratament corect, de durată.
De cele mai multe ori, când se ajunge la un tratament endodontic , caria se află
într-un stadiu destul de avansat, cuprinde mai multe suprafețe dentare în
profunzime, ceea ce duce la o lipsă marcanta de substanță dură dentară care
trebuie refacută.
Semnele unui tratament endodontic reușit sunt reprezentate de o serie de
criterii care trebuie îndeplinite, să fie redată morfologia coronară specifică,
funcția fizionomică,principiile ocluziei funcționale și principiile fonației ( Curs
Endodonție )
Pentru restaurarea coronară sau corono-radiculară trebuie să ținem cont de
următorii factori :
-poziția dintelui pe arcadă
-cantitatea de substanță dură dentară sănătoasă rămasă
-tipul ocluziei
-solicitarea dată de dinții antagoniști
-caracteristicile rădăcinilor dentare și a canalelor radiculare
(Curs Endodonție )
După realizarea tratamentului endodontic, o primă variantă de restaurare in
cazul in care avem suficientă substanță dentară astfel încât sa putem obține
efectul ferrule și avem cel puțin doi pereți dentari coronari, o reprezintă
restaurarea coronară cu materiale compozite și apoi, se recomanda acoperirea
bontului cu o coroana dentară fizionomica.
În cazul în care nu avem suficient țesut dentar coronar, se iau în considerare
următoarele soluții terapeutice:
- ancorarea radiculară cu ajutorul pivoților prefabricati
- ancorarea cu ajutorul dispozitivelor corono-radiculare(pivoti turnati)
 Ancorarea radiculară cu ajutorul pivoților

Obiectivul principal al complexului format din pivot – bont coronar, este de a

înlocui structura dentară pierdută în urma proceselor carioase și de a asigura
rentenția și rezistența restaurării finale , iar acest lucru depinde de structura
dentară supragingivală restantă.
Există o serie de parametrii în alegerea tipului de pivot pe care îl vom utiliza
precum și o serie de factori care influențează acești parametrii.
Poziția dintelui pe arcadă-Dinții frontali suferă în principal forțe de forfecare,
iar diferența de rezistență a dentinei între dinții vitali și devitali nu este atât de
importantă în cazul lor,pe când dinții laterali sunt prezente mai mult forțele para-
axiale.
Tipul de ocluzie – Pentru a asigura dintelui starea de funcționalitate trebuie
analizată înaintea realizării tratamentului protetic ocluzia pacientului.
Funcțiile dintelui restaurat – O situație speciale o reprezintă cazul în care
dintele urmează a fi folosit ca dinte stâlp in cadrul unei punți dentare sau
servește la ancorarea sau sprijinul unei proteze.În această situație trebuie luate in
calcul forțele mult mai mari la care este supus.
Cantitatea de structura dentară restantă – Dentina radiculară trebuie să fie
într-o cantitate suficientă astfel încât să asigure rezistența pivoturilor.
Canalele radiculare-anatomie – Lungimea canalelor radiculare, numarul
lor,prezența recurbărilor apicale, existența unor canale laterale sunt noțiuni de
care trebuie să ținem cont pentru a avea un tratament endodontic realizat corect.
(Curs Endodonție )
Caracteristicile ideale ale unui pivot
Tipuri de pivoți
Metalice –turnate și prefabricate
Non-metalice –fibra de carbon,materiale ceramice, polimeri ramforsați cu fibră
de sticlă
Lungimea optimă
Între ½ și ¾ din radacină iar obturația de canal să fie menținuta minim 4-5 mm
apica
Dimensiunea și forma
Se aleg în funcție de tipurile de canale prezente.

Restaurarea coronara a dintilor dupa ancorarea pivotilor

Distrucțiile coronare existente alături de cavitatea de acces realizata afectează

rezistenţa mecanică a părţii coronare. Din aceste considerente este necesară
restaurarea protetică şi reducerea la minimum a riscului de fractură a dintelui in
cauza.
Primul lucru pe care trebuie să-l urmărim este protecţia cuspidiană. După
legea lui Hood, reducerea înălţimii cuspizilor de 2 ori, creşte rezistenţa la
fractură de 6 ori. Acest lucru este esenţial în cavităţile MOD, care prezintă cel
mai înalt risc de fractură.
Protecţia cuspidiana poate fi realizată cu onlay-uri sau overlay-uri, care vin
să acopere cuspizii şi tind să repartize uniform forţele. Ele pot fi confecţionate
din ceramică presată sau compozit şi sunt cimentate adeziv, oferind atât
rezistenţă mecanică, cât şi estetică. Suprafaţă de adeziune ar trebui să fie cât mai
mare, pentru a avea o rezistenţă sporită, motiv pentru care astfel de restaurări
coronare sunt mai potrivite pentru molari.
Coroanele dentare sunt opţiunea clasică, considerată o mare perioada de
timp că fiind cea mai optimală restaurare coronară după un tratament
endodontic. Progresele la acest capitol sunt date de materialele moderne precum
ceramică presată, care permit slefuiri minim invazive, fără compromis între
estetică şi rezistenţă mecanică.
Alegerea tipului de restaurare coronară trebuie făcută în funcție de situaţia
clinică(din punct de vedere functional si estetic), urmărind să păstreze cât mai
mult din ţesuturile dentare sănătoase pentru o rezistență mecanică sporită.
Desi se considera ca, orice dinte care isi pierde vitalitatea, indiferent de
distructia coronara pe care o are, prezinta o rezistenta a fracturare mai mica
comparativ cu un dinte netratat endodontic si cu aceleasi semne clinice, studii
recente au aratat faptul ca exista o diferenta procentuala mult prea mica intre
cele doua cazuri pentru a fi luate in considerare.