Metoda tabloului – oglindă a romanului

- periplu transdisciplinar –

Analiza tabloului pictorului Sandro Botticelli a stârnit numeroase controverse în epocă, dat fiind
faptul că opera a apărut în secolul al XV-lea, în epoca Renascentistă, fiind o transpunere pe pânză a
relaţiei dintre mitologia greco- romană şi religia creştină, legătură ce caracterizează concepţia
umanistă a cinquecento – ului.
Tabloul trebuie raportat la imaginea universului şi descifrat prin semnificaţia personajelor, dar mai
ales prin ancorarea lor în epocă.
Nu întâmplător Ioan Petru Culianu a realizat celebrul roman „Jocul de smarald” pornind de la
alegoria pusă pe pânză de Botticelli.
În prim plan avem a face cu nişte crime astrologice care au menirea de a dezvălui monografia
epocii florentine aflate la apus, iar filosofia neo/platoniciană este vag susţinută de Ficino sau
Mirandola, deveniţi personaje de roman.
Prin tehnica cercurilor concentrice care se micşorează din ce în ce, sunt dezvăluite o serie de
simboluri, deducem că ameninţarea tabloului este veşnică şi plină de consecinţe copleşitoare.
Naratorul personaj recurge aici la o serie de motive ca motivul vieţii ca vis, al lumii ca teatru
(Universul este un joc, Florenţa este tabla, personajele sunt pionii), susţinând o serie de idei filosofice
specifice epocii: realitatea este o convenţie acceptată, esenţa omului e sufletul, iar sufletul e
nemuritor, reprezentând teoria metamorfozei sufletului pe care o găsim şi la Dante Alighieri.
Decriptând imaginea tabloului, observăm că Venus „se uită” la tine, oriunde ai sta.Te conduce în
pădure, te invită în lumea alegorică a tabloului/romanului, iar deasupra tuturor stă Cupidon.
Având ca punct de plecare doctrina umanistă a lui Marsilio Ficino, care analizează relaţiile
intrinseci ce au loc între astre (armonie şi contrast), observăm cele Trei Graţii, numite de Ficino:
Soarele, Jupiter şi Venus.
Într-o lectură firească a tabloului, primul personaj este Mercur cu caduceul invitând personajele în
Infern, iar la marginea opusă Primăvara, alături de care stau Flora şi Zephiros (zeul vântului de
primăvară).
Aşa cum declară unul dintre personajele romanului, Ficino, rostul picturii era să servească drept
talisman neofiţilor aleşi să fie invitaţi în tainele Minţii divine. Unul dintre neofiţi este englezul
Thomas Anglicus, narator personaj, antrenat fără să vrea în evenimente şi devenit în mod misterios,
când suspect de crimă, când detectiv amator. Tabloul era o „figura universi” ştiinţifică, făurită sub
semnul unei Mari Conjuncţii şi de aceea înzestrată cu proprietăţi supranaturale care asigurau trecerea
către o nouă epocă.
Legătura dintre crime şi tablou este diferit interpretată. Lutzius (una dintre victime - alchimist)
credea că tabloul este o alegorie a procesului alchimic, macrocosmic şi microcosmic, universal şi
individual, sau mai exact alegoria unei anumite faze a lui, în care se obţine substanţa/starea „Leul
Verde”, care are ca rezultat o nouă înverzire a Pământului. Această înverzire ar putea fi contracarată
prin aplicarea unui anumit metal – plumbul. De aceea pânza trebuia în final distrusă în acest metal
încins. Lucrul acesta nu izbuteşte să-l facă contele Pico, datorită intervenţiei naratorului Thomas, care
salvează pânza.Valoarea propriu-zisă era de fapt a pânzei, nu a tabloului, deoarece se spunea că pânza
fusese adusă la Florenţa de un călugăr- pictor, înfăşurând un obiect important, adus din Ţara Sfântă.
Călugărul a fost asasinat în chip misterios, obiectul a dispărut, dar nu şi pânza. Este cea folosită de
Botticelli pentru tabloul său. Obiectul era o Tăbliţă de Smarald, pe care Hermes Trismegistul a înscris
în hieroglife egiptene esenţa cunoştinţelor universale. Mesajul autentic a fost imprimat în ţesătură,
devenind o ameninţare pentru renascentişti.
Seria crimelor are în centru interpretarea astrologică a tabloului, precum şi simbolistica
Smaraldului (Pietro, alchimistul Lutzius, frumoasa Smeralda, călugărul Arnaldus, pictorul Emmanuel
de Monteleone – format la şcoala lui Botticelli şi Contele Pico), naratorul fiind salvat în mod
miraculos de doctorul d' Altavilla cel care descifrează seria crimelor.
Smaraldul ne trimite cu gândul la vechiul Graal. Potrivit unei vechi tradiţii, Graalul ar fi fost
cioplit dintr-un vechi smarald căzut de pe fruntea lui Lucifer în momentul prăbuşirii sale, semn ce
1
poate fi apropiat de urna, excrescenţa simbolică pe care Buddha o purta pe frunte şi care reprezintă
sensul eternităţii, piedut de Lucifer chiar în clipa decăderii lui. Sensul eternităţii/tinereţii poate fi
reperat la nivelul textului culianesc în interpretarea tabloului Primăvara, de Botticelli, unde
Smaraldul este Piatra Lunii, a planetelor Mercur şi Venus devenite personaje.
Întregul roman are aspectul unei construcţii, al unei psihocosmograme, alcătuite din cuvinte şi
concepte capabile menite să trezească în mintea celui supus iniţierii prezenţa substractului unic al
lumii.
Catalogarea miturilor şi simbolurilor în formulele renascentismului gnoseologic în vederea
descoperirii antinomiilor între real şi scenarii fanteziste, stârneşte uimire, fascinaţie, accentuând
sentimentul libertăţii necondiţionate a fiinţei umane.

2
 Metoda tabloului – oglindă a romanului
- periplu transdisciplinar –

Unitatea: Romanul
Clasa a X-a C
Obiectul: Limba şi literatura română
Subiectul lecţiei: Jocul de smarald – Ioan Petru Culianu
Forma lecţiei: atelier
Tipul lecţiei: receptare/învăţare, abordarea textului literar din perspectivă transdisciplinară
Bibliografie: Ioan Petru Culianu, Jocul de smarald, Editura Polirom, 2005, Albume de
artă, revista Mari pictori. Viaţa, sursele de inspiraţie şi opera, Sandro Botticelli, Nr.41,
Primăvara, Dicţionar de simboluri, Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, editura Artemis,
2004.
Resurse: Activitatea se va desfăşura pe parcursul a 2 ore (2 x 50'). Se vor folosi planşe,
fişe de lucru, flip-chart, markere, pictura lui Botticelli.
Metode: brainstormingul, gândirea critică şi creativă, care oferă dezvoltarea spiritului de
echipă, a competenţelor de comunicare şi creativitate, realizând conexiuni între artele
plastice, filosofie, literatură şi arta dramatică.
Obiective: dezvoltarea gustului pentru lectură, identificarea şi înţelegerea simbolurilor şi
conotaţiilor lor, ilustrarea simbolurilor prin desen, exprimarea ideilor prin dramatizare,
îmbinând elemente verbale, nonverbale şi paraverbale.

Desfăşurarea lecţiei.

Evocarea:
1. Brainstormingul – sintagma „tabloul- oglindă a romanului”.
2. Actualizarea subiectului: Discutarea semnificaţiilor textului prin actualizarea
subiectului romanului.
3. Simbolistica tabloului: Analiza unor simboluri şi descifrarea semnificaţiei lor în
diegeza romanului.
Se alcătuiesc patru grupe în funcţie de abilităţile elevilor:
 Grupa artiştilor plastici care s-au documentat în legătură cu picturile artistului
Botticelli;
 Grupa lingviştilor care vor interpreta simboluri, mituri, logosul semnificant,
moartea ca metamorfoză, evadarea pe verticală, verdele smaraldului, tabloul ca
renaştere, forme de evadare din contingent.
 Grupa actorilor va interpreta secvenţe din roman.
 Grupa criticilor identifică mesajul camuflat al textului.
Produse:
Grupa I ilustrează mesajul textului literar prin desene;
Grupa a II-a redactează un jurnal de lectură, integrând simbolurile, miturile,
semnificaţiile în universul lor spiritual;
Grupa a III-a alcătuieşte un scenariu de 15'÷20' prin care se ilustrează aspecte/scene
din roman;
Grupa a IV-a identifică, comentează, interpretează mesajul literar făcând corelaţii cu
alte opere artistice: muzica lui Vivaldi, „Anotimpurile”, „Pergamentul diafan”, Ioan Petru
Culianu, „La ţigănci”, Mircea Eliade, lumea ca teatru/lumea ca vis, A Schopenhauer.

3
 Reflecţie:

Titlul, Jocul de smarald, presupune iniţiere, parcurgerea unui labirint exterior/interior,

magie, (viaţă după viaţă), eros/thanatos. Cercul sinonim cu jocul şi identificat la nivelul
celor Trei Graţii care dansează pline de farmec sugerează perfecţiunea inspiraţiei/ a
creaţiei.
Jurnalul de reflecţie cuprinde:

Ce s-a întâmplat ? Care este părerea mea ? Ce am învăţat ?

Evaluarea:

Se vor evalua scenariul prezentării ideilor şi claritatea exprimării punctelor de vedere.

Se vor evalua desenele printr-un tur al galeriei şi interpretarea secvenţelor dramatice.
Formularea concluziilor asupra activităţii elevilor.