Aduo - Ro 27323 27323 Lemn Beton PDF

GHID PRIVIND CALCULUL ŞI ALCĂTUIREA CONSTRUCTIVĂ A
PLANŞEELOR COMPUSE LEMN-BETON LA CLĂDIRI VECHI ŞI

NOI
Contract: 418/2009
Faza: 1 Redactarea: I
Beneficiar: MDRT
Director General INCD URBAN - INCERC, conf. univ. dr. arh. Vasile Meiţă
____________________________________________________
Director Ştiinţific Construcţii INCD URBAN-INCERC, dr. ing. Emil Sever Georgescu
____________________________________________________
Director Sucursală URBAN- INCERC Timişoara, dr. ing. Ion Scordaliu
____________________________________________________
Şef Proiect, ing. Aurelian Gruin
____________________________________________________
- noiembrie 2010 -
CUPRINS
1 PREVEDERI GENERALE ............................................................................................................................. 3

1.1 OBIECT .................................................................................................................................................... 3
1.2 DOMENIUL DE APLICARE................................................................................................................... 3
1.2.1 Factorii cărora se adresează ghidul .................................................................................................. 3
1.2.2 Specificaţii privind domeniul de aplicare ........................................................................................ 3
1.3 Referinţe principale................................................................................................................................... 4
1.3.1 Referinţe naţionale........................................................................................................................... 4
1.4 Terminologie............................................................................................................................................. 5
2 ELEMENTE DEFINITORII PRIVIND REALIZAREA PLANŞEELOR COMPUSE LEMN-BETON ....... 5
2.1 Conlucrarea lemn-beton ............................................................................................................................ 5
2.1.1 Aspecte teoretice.............................................................................................................................. 5
2.1.2 Tipuri de elemente de conlucrare .................................................................................................... 5
2.1.3 Rigiditatea conlucrării lemn-beton .................................................................................................. 9
2.2 Materiale ................................................................................................................................................. 12
2.2.1 Betonul .......................................................................................................................................... 12
2.2.2 Lemnul........................................................................................................................................... 12
2.2.3 Armăturile...................................................................................................................................... 13
2.2.4 Elemente de conlucrare ................................................................................................................. 13
3 PROIECTAREA PLANŞEELOR COMPUSE LEMN-BETON................................................................... 13
3.1 Incărcări şi solicitări................................................................................................................................ 13
3.2 Calculul lăţimii de conlucrare a plăcii..................................................................................................... 13
3.3 Ipoteze generale ...................................................................................................................................... 14
3.4 Calculul la stările limită ultime şi starea limită de exploatare................................................................. 14
3.4.1 Caracteristicile secţiunii compuse ................................................................................................. 14
3.4.2 Distanţa între elementele de conlucrare......................................................................................... 16
3.4.3 Verificarea eforturilor în secţiunea compusă la starea limită ultimă în stadiul iniţial ................... 16
3.4.4 Verificarea eforturilor în secţiunea compusă la starea limită ultimă în stadiul final ..................... 18
3.4.5 Verificarea la starea limită de exploatare în stadiul iniţial............................................................. 19
3.4.6 Verificarea la starea limită de exploatare în stadiul final............................................................... 19
4 PREVEDERI CONSTRUCTIVE.................................................................................................................. 20
4.1 Dimensiuni .............................................................................................................................................. 20
4.2 Armare .................................................................................................................................................... 20
4.3 Rezemare................................................................................................................................................. 21
4.4 Aptitudinea de exploatare ....................................................................................................................... 23
4.5 Comportare în timp ................................................................................................................................. 24
4.6 Prevederi de execuţie şi tehnologie ......................................................................................................... 24
5 INCERCAREA LA FORFECARE PE EPRUVETE .................................................................................... 26
5.1 Aspecte generale ..................................................................................................................................... 26
5.2 Incercarea la forfecare pe epruvete ......................................................................................................... 26
5.3 Efectuarea încercărilor experimentale..................................................................................................... 26
5.4 Determinarea capacităţii portante şi a modulului de rigiditate................................................................ 27
6 BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................................................... 28
ANEXA A-1 INCERCĂRI LA FORFECARE EFECTUATE PE EPRUVETE LEMN-BETON

ANEXA A-2 INCERCĂRI LA ÎNCOVOIERE EFECTUATE PE GRINZI COMPUSE LEMN-BETON
ANEXA B EXEMPLE DE CALCUL
GHID PRIVIND CALCULUL ŞI ALCĂTUIREA Indicativ:
CONSTRUCTIVĂ A PLANŞEELOR COMPUSE LEMN-BETON
LA CLĂDIRI VECHI ŞI NOI
1 PREVEDERI GENERALE
1.1 OBIECT
(1.) Prezentul ghid se referă la calculul şi alcătuirea constructivă a planşeelor
compuse lemn-beton la construcţii şi structuri din clasa de importanţă-expunere la cutremur 3;
(2.) Prezentul ghid se referă la :
• calculul şi alcătuirea constructivă a planşeelor compuse lemn-beton pentru
construcţii noi realizate cu pereţi structurali din zidărie;
• posibilităţi şi modalităţi de reabilitare a planşeelor vechi din lemn la clădiri
existente prin înlocuirea acestuia cu un planşeu compus lemn-beton utilizând grinzile
existente din lemn;
(3.) Ghidul urmăreşte asigurarea comportării corespunzătoare în exploatare,
precum şi condiţiile de rezistenţă definite prin stările limită specifice;
(4.) Componentele principale ale unui planşeu compus lemn-beton sunt:
• grinzi din lemn masiv sau lemn lamelat încleiat
• placă din beton armat turnată la partea superioară a grinzilor din lemn;
• elemente de conlcurare între placa de beton şi grinzile din lemn.
mijloc de conlucrare placa de beton
grinzi din lemn
Fig. 1–1 Alcătuire de principiu a unui planşeu compus lemn-beton
1.2 DOMENIUL DE APLICARE

1.2.1 Factorii cărora se adresează ghidul
(1.) Prevederile prezentului ghid se adresează experţilor tehnici, proiectanţilor,
executanţilor şi beneficiarilor (utilizatorilor) de lucrări de construcţii precum şi organelor de
verificare, avizare şi control şi responsabililor tehnici cu execuţia din domeniul construcţiilor.
1.2.2 Specificaţii privind domeniul de aplicare
(1.) Prevederile ghidului se aplică la construcţii civile la care încărcările sunt
preponderent statice, uniform distribuite şi concentrate, aplicate la partea superioară a
planşeului compus.
(2.) Prevederile prezentului ghid se referă la calculul planşeelor compuse lemn-
beton cu legătura dintre placa de beton şi grinzile de lemn realizată prin elemente de
conlucrare semi-rigide (de tip tije cilindrice).
(3.) Clasa de exploatare a elementelor din lemn la construcţii noi este 1 şi 2,
conform SR EN 1995-1-1.
3
(4.) Temperatura maximă a mediului ambiant în care pot fi exploatate elementele
din lemn neprotejate, ca parte componentă a unui planşeu compus lemn-beton este de 55°C.
(5.) În cazul în care planşeele compuse lemn-beton sunt solicitate în planul lor
(acţiunea seismică sau vânt), este necesar ca planşeul să îndeplinească condiţiile de şaibă
orizontală, conform reglementărilor în vigoare.
(6.) În cazul executării unui planşeu compus lemn-beton în cadrul clădirilor
existente, se impune expertizarea întregii construcţii pentru verificarea condiţiilor de
rezistenţă şi stabilitate, în conformitate cu prevederile standardelor şi reglementărilor (privind
rezistenţa şi stabilitatea), aflate în vigoare.
1.3 Referinţe principale
1.3.1 Referinţe naţionale
SR EN 1990-2004 Bazele proiectării structurilor
SR EN 1991-1-1-2004 Partea 1-1 Acţiuni generale. Greutăţi specifice, greutăţi proprii,
încercări utile pentru clădiri
SR EN 1991-1-1-2004_NA-2006 Partea 1-1 Acţiuni generale - Greutăţi specifice, greutăţi
proprii, încărcări din exploatare pentru construcţii. Anexă naţională
SR EN 1991-1-2-2004 Partea 1-2 Acţiuni generale. Acţiuni asupra structurilor expuse la foc
SR EN 1991-1-2-2004_NA-2006 Partea 1-2 Acţiuni generale - Acţiuni asupra structurilor
expuse la foc. Anexă naţională
SR EN 1992-1-1-2004 Partea 1-1 Reguli generale şi reguli pentru clădiri
SR EN 1992-1-1-2004_AC-2008 Partea 1-1 Reguli generale şi reguli pentru clădiri
SR EN 1992-1-1-2004_NB-2008 Partea 1-1 Reguli generale şi reguli pentru clădiri. Anexa
naţională
SR EN 1995-1-1-2004 Partea 1-1: Generalităţi. Reguli comune şi reguli pentru clădiri
SR EN 1995-1-1-2004_A1-2008 Partea 1-1: Generalităţi. Reguli comune şi reguli pentru
clădiri
SR EN 1995-1-1-2004_AC-2006 Partea 1-1: Generalităţi - Reguli comune şi reguli pentru
clădiri
SR EN 1995-1-1-2004_NB-2008 Partea 1-1: Generalităţi. Reguli comune şi reguli pentru
clădiri. Anexă naţională
P100-1/2006 Partea 1 Prevederi de proiectare pentru clădiri
P100-3/ Cod de evaluare şi proiectare a lucrărilor de consolidare la clădiri existente,
vulnerabile seismic, vol. 1 – Evaluare; vol. 2 – Consolidare
CR 6-2006: Cod de proiectare pentru structuri din zidărie
CR 0-2005: Cod de proiectare. Bazele proiectării structurilor în construcţii
NP 005-2003: Normativ privind proiectarea construcţiilor din lemn
CP 012/1-2007: Cod de practică pentru producerea betonului
NE 012/1-2007: Normativ pentru producerea betonului şi executarea lucrărilor din beton,
beton armat şi beton precomprimat
SR EN 206-1:2002/A2:2005/C91:2008: Beton Partea 1: Specificaţie, performanţă, producţie
şi conformitate
SR EN 409:2009: Metode de încercare. Determinarea momentului plastic al elementelor de
fixare
SR EN 26891:2002: Structuri de lemn. Îmbinări cu elemente mecanice de fixare. Principii
generale pentru determinarea caracteristicilor de rezistenţă şi deformare
SR EN 335-1:2007: Durabilitatea lemnului şi a materialelor derivate din lemn. Definiţia
claselor de exploatare. Partea 1: Generalităţi
SR EN 927-1:2002 : Vopsele şi lacuri. Produse de vopsire şi sisteme de vopsire pentru lemn
în exterior. Partea 1: Clasificare şi selecţie
4
ST 049-2006: Specificatie tehnica privind protectiile elementelor de constructii din lemn
impotriva agentilor agresivi - cerinte si criterii de performanta
C 58/1996: Norme tehnice privind ignifugarea materialelor si produselor combustibile din
lemn si textile utilizate in constructii
P 130-1999: Normativ privind comportarea in timp a constructiilor
1.4 Terminologie
(1.) In general se aplică termenii şi definiţiile din SR EN 1992 şi SR EN 1995.
(2.) Element de conlucrare: Îmbinare realizată cu tije cilindrice din otel, cu sau
fără cap, introduse prin batere, înşurubare sau pregăurire".
2 ELEMENTE DEFINITORII PRIVIND REALIZAREA PLANŞEELOR

COMPUSE LEMN-BETON
2.1 Conlucrarea lemn-beton

2.1.1 Aspecte teoretice
(1.) La elementul compus, transmiterea forţelor de lunecare prin elemente de
conlucrare se realizează concentrat (punctiform) şi conduce la solicitări mari în aceste puncte
şi în consecinţă, la deformaţii corespunzătoare. Astfel, elementele compuse lemn-beton cu
conlucrarea asigurată prin tije, nu lucrează ca o secţiune unitară solicitată la încovoiere, ci ca
două secţiuni care conlucrează elastic;
(2.) Procedeele de calcul propuse până în prezent pentru planşeele compuse lemn-
beton se bazează pe teoria conlucrării elastice. Conform acestei teorii se admite în locul
legăturii concentrate o conlucrare continuă având rigiditatea constantă;
(3.) Procedeele de calcul iau în considerare, atât deformabilitatea legăturii între
lemn şi beton, cât şi pe cea a elementului compus în ansamblu. Hotărâtoare pentru capacitatea
portantă a unui element compus este rigiditatea elementelor de legătură, exprimată prin
modulul de rigiditate Kser (respectiv Ku). Capacitatea de cedare şi comportarea elasto-plastică
a legăturii caracterizează capacitatea portantă şi deformabilitatea elementului compus;
(4.) Elementele de conlucrare ce se pretează pentru planşeele compuse lemn –
beton pot fi clasificate, în funcţie de tipul conlucrării ce o realizează, în elemente rigide
constând în încleiere, respectiv elemente de legătură elastice, care la rândul lor se împart în:
• Legături mecanice cu elemente de legătură sub formă de tije: cuie, şuruburi
(montate drept sau înclinat), cupoane din oţel beton profilat; tijele se fixează direct în grinzile
de lemn, sau prin intermediul unor „bulbi” din beton creaţi prin pătrunderea betonului plăcii
în alveole realizate în prealabil în grinzile din lemn;
• Legături mecanice cu forme speciale constând în piese metalice în formă de papuc
fixate pe grinda de lemn cu şuruburi sau cuie;
2.1.2 Tipuri de elemente de conlucrare
(5.) Realizarea elementelor compuse lemn-beton şi comportarea în exploatare a

acestora depind de tipul de legătură realizat între grinzile din lemn şi placa din beton;
(6.) În cazul elementelor de legătură rigide (încleiate) deplasările între lemn şi
beton sunt nule ceea ce face ca elementul să se comporte ca o grindă cu secţiune compusă (nu
face obiectul prezentului ghid);
(7.) Elementele de legătură semi-rigide (elastice) permit o anumită deplasare între
lemn şi beton, în funcţie de rigiditatea lor, acestea clasificându-se astfel:
- conectori de tip tije: cuie, şuruburi, cupoane de oţel;
5
- conectori şi piese speciale de tip: pene inelare, pene cu crampoane, plăci multicuie;
- sisteme integrate: legătură continuă sub formă de grinzi cu zăbrele; legătură
continuă din tablă încleiată; cu piese papuc.
(8.) Pe plan internaţional au fost studiate şi aplicate o mare varietate de mijloace de
conlucrare între lemn şi beton, în cele ce urmează prezentându-se câteva variante
semnificative;
(9.) Elemente de conlucrare lemn-beton cu tije cilindrice/alveole de beton:
b). Tăieturi înclinate şi tirfoane

a). Piroane şi tirfoane
c). Cuie verticale pe unul sau două rânduri d). Cupoane de oţel verticale îndoite la 90°, ancorate în
grinda de lemn cu răşină epoxidică în goluri pregăurite
e). Cupoane de oţel sau dibluri verticale îndoite la 90° în alveole (goluri) în grinda de lemn, ancorate cu răşină
epoxidică în goluri pregăurite
f). Şuruburi verticale sau înclinate dispuse pe unul sau două rânduri alternant în cruciş
6
g). Cupone de oţel beton verticale în alveole de beton
h). Suruburi înclinate la 45°, pe două rânduri alternant în cruciş
i). Şuruburi tensionate

(10.) Elemente de conlucrare lemn-beton cu ţevi şi piese speciale
a). Cupoane de ţeavă b). Conector „Tecnaria”
7
d). Plăci multicuie îndoite la 90° îmbinate pe feţele laterale sau la partea superioară a grinzilor din lemn
(11.) Elemente de conlucrare lemn-beton cu conectori de tip sistem integrat
a). Sistem Bertsche: papuc special şi bare de oţel beton
b). Sistem Kertrave
8
c). Plăcuţă multicuie introdusă într-un canal executat în grinda din lemn
2.1.3 Rigiditatea conlucrării lemn-beton
(1.) Rigiditatea elementelor de legătură, exprimată prin modulul de rigiditate Kser

(respectiv Ku) se determină prin calcule sau încercări la forfecare, pe epruvete compuse lemn-
beton în conformitate cu SR EN 26891;
R
K ser = 0.4 m 2–1
ν 0.4
unde:
Rm – forţa de forfecare maximă estimată prin calcule sau încercări iniţiale
ν0,4 – deplasarea aferentă la 40% din forţa de forfecare maximă estimată
(2.) Pentru luarea în considerare, în calculele statice, a comportării conlucrării

lemn-beton la stările limite ultime şi la starea limtă de serviciu, se consideră o repartizare a
elementelor de conlucrare pe baza ductilităţii statice conform rel. (2-2) şi a modelelor de
conlucrare din fig. 2-1:
uu
DS = 2–2
uy
F (a)
Fu
Definiţia parametrilor;
a). b). Fser
(b)
tan-1(K)
Kser Model pentru starea limită de
u user serviciu;
uy uu
F
Rd
Rd
c). d). (c) şi (d)
Ku Ku Model pentru stările limite
uu Rd /Ku uu ultime
Fig. 2–1
9
(3.) Chiar dacă în realitate pot apărea deformaţii plastice în beton şi în elementele
de legătură la starea limită de rezistenţă, pentru determinarea eforturilor se poate considera o
comportare linear–elastică a elementului compus;
(4.) Efectul deformaţiilor plastice intervine, luând în considerare un modul secant
nominal aferent modulului de elasticitate al betonului şi un modul secant real aferent
modulului de lunecare al conlucrării;
(5.) Rigidităţile betonului luate în considerare la calculul eforturilor unitare, se
determină pentru secţiunea transversală nefisurată. La verificarea eforturilor unitare normale,
corespunzătoare secţiunilor componente ale structurii compuse, se neglijează rezistenţa la
întindere a betonului;
(6.) Pe faţa comprimată se consideră, ca rezistenţă la compresiune, efortul limită la
compresiune, căruia îi corespund deformaţiile plastice ale betonului;
(7.) În cazul în care axa neutră este poziţionată în placa din beton se va prevedea o
armătură corespunzătoare la partea inferioară a plăcii din beton;
(8.) Modulul de rigiditate al conlucrării la stările limită ultime este:
R
K u = 0. 6 m 2–3
ν 0 .6
Rm – forţa de forfecare maximă estimată prin calcule sau încercări iniţiale
ν0,6 – deplasarea aferentă la 60% din forţa de forfecare maximă estimată
2
pentru simplificare se poate considera: K u ≅ K ser .
3
Fig. 2–2
(9.) Pentru elemente de conlucrare de tip tije cilindrice (cuie sau şuruburi) se admit
următoarele criterii pentru determinarea modulilor de rigiditate Kser (respectiv Ku), pe baza
curbei teoretice de variaţie a deplasărilor dintre lemn şi beton „f” în funcţie de încărcarea „P”
fig. 2-3., astfel:
• Pentru stabilirea forţei de exploatare se porneşte de la valoarea admisă a deplasării
dadm=0,09∅. Această deplasare corespunde unei forţe de forfecare Pd1;
• Pentru forţa limită de forfecare (capacitate portantă la forfecare) Pd2 se consideră o
deplasare lemn-beton d=2,5dadm=0,225∅;
• Forţa admisă de forfecare Padm se apreciază considerând coeficientul de siguranţă
3,0 faţă de capacitatea portantă la forfecare (Padm=Pd2/3);
• Modulul de rigiditate se determină pe baza raportului:
10
Phot
K ser = 2–4
d af
2
unde: Phot = Pd 2 [kN]
3
daf – deplasarea relativă [cm] între lemn şi beton corespunzătoare încărcării Phot
P [kN]
Pd2
Pd1
Phot =2/3Pd2
1/2Pd2
1/3Pd2
PT
0 f
0 daf 0,09Ø 0,225 Ø [mm]
Fig. 2–3
(10.) Exemplificarea acestui mod de determinare a modulilor de rigiditate este
prezentată în anexa A, pe baza unor încercări la forfecare efectuate pe epruvete compuse
lemn-beton;
(11.) In SR EN 1995-1-1 este propusă determinarea modulului de deformaţie
instantanee Kser, la îmbinarea lemn-lemn cu tije cilindrice, în funcţie de densitatea lemnului şi
diametrul elementului de conlucrare, astfel:
Tip de îmbinare Kser [N/mm]

Cuie ρ k1,5 d 0,8
25
Cuie bătute în goluri pregăurite, dornuri, şuruburi ρk d
1, 5
20
Buloane ρk d
1, 5
30
Notă: ρk = densitatea caracteristică a lemnului
(12.) Încercările experimentale efectuate în ţară şi la nivel internaţional pe epruvete
lemn-beton au dovedit că modulul de rigiditate al conlucrării lemn-beton cu tije cilindrice este
exprimat mai corect în funcţie de diametrul elementului de conlucrare „d” şi modulul de
elasticitate al lemnului „Emed”, astfel:
K ser = 0,08 Emed d 2–5
11
(13.) Dacă la partea superioară a grinzilor de lemn se prevede un strat intermediar
(scândură, plăci rigide stratificate cu rol de cofraj pierdut) atunci:
12 E s I s
K ser = 2–6
l *3
unde: Es - modulul de elasticitate al lemnului
Is - momentul de inerţie al secţiunii grinzii din lemn
l* - lungimea ideală a elementului de conlucrare dată de relaţia 2-7
l * ≅ 17,3 − 0,000572kc + 0,00894kt + 0,88t + 4,34d 2–7
unde: kc - rigiditatea betonului în N/mm2

kt - rigiditatea lemnului în N/mm2
t - grosimea stratului intermediar în mm
d - diametrul elementului de conlucrare
2.2 Materiale
2.2.1 Betonul
f f
(14.) Rezistenţele caracteristice (normate) şi de calcul ale betonului, ck şi cd ,
precum şi alte caracteristici de calcul ale betonului realizat cu agregate obişnuite, grele sau
uşoare, se stabilesc în conformitate cu SR EN 1992-1 respectiv NE 012/1, SR EN 206-1;
(15.) Clasa minimă de beton recomandată este C20/25;
(16.) Se recomandă ca diametrul maxim al agregatelor să fie dmax=16 mm conform
SR EN 12620;
(17.) Pentru a evita umezirea lemnului în timpul turnării, dar şi pentru limitarea
fenomenului de contracţie, se recomandă un raport apă-ciment cât mai redus (art. 5.4.2. din
CP 012/1).
2.2.2 Lemnul
(1.) Lemn masiv

• Grinzile din lemn masiv se pot confecţiona atât din lemn masiv de răşinoase cât şi
din lemn masiv de foioase;
• Rezistenţele caracteristice (normate) ale lemnului , fm,k, ft,o,k şi fv,k; precum şi alte
caracteristici de calcul se stabilesc în conformitate cu SR EN 1995-1-1.
(2.) Lemn lamelat încleiat

• Rezistenţele caracteristice (normate) ale lemnului lamelat încleiat , fm,k, ft,o,k şi fv,k;
precum şi alte caracteristici de calcul se stabilesc în conformitate cu SR EN 1194.
(3.) Grinzi din lemn la clădiri existente

• Evaluarea şi analiza degradărilor grinzilor existente din lemn se va realiza conform
P100-3 vol. 1, 2 – Consolidare art 6.4;
• Intervenţiile asupra grinzilor de lemn se vor realiza conform P100-3 vol.2 –
Consolidare art. 6.5;
• În funcţie de posibilităţi, se recomandă extragerea unor epruvete din grinzile de
lemn existente pentru determinarea rezistenţelor caracteristice la încovoiere fm,k, la întindere
paralelă cu fibrele ft,o,k şi forfecare fv,k.
12
2.2.3 Armăturile
(1.) Armăturile prevăzute în plăcile din beton ale planşeelor compuse lemn–beton
se vor realiza sub formă de plase sudate sau bare montate individual, formând plase, legate cu
sârmă;
(2.) Rezistenţele caracteristice (normate) şi de calcul f yk şi f yd , precum şi alte
caracteristici de calcul se stabilesc în conformitate cu SR EN 1992-1-1, respectiv ST009.
2.2.4 Elemente de conlucrare
(1.) Elementele de conlucrare trebuie să fie protejate împotriva coroziunii fie prin
galvanizare, vopsire sau folosind oţel inoxidabil;
(2.) Valorile modulilor de rigiditate Kser (respectiv Ku) se vor determina pe baza
precizărilor de la pct. 2.1.3.
3 PROIECTAREA PLANŞEELOR COMPUSE LEMN-BETON

3.1 Incărcări şi solicitări
(1.) Clasificarea acţiunilor/încărcărilor şi gruparea efectelor structurale ale
acţiunilor/încărcărilor pentru proiectarea planşeelor compuse lemn-beton se va realiza
conform CR 0 şi SR EN 1991-1-1;
(2.) Coeficienţii parţiali de siguranţă pentru acţiunile permanente şi variabile se vor
considera conform SR EN 1991-1-1
3.2 Calculul lăţimii de conlucrare a plăcii

(1.) Lăţimea de conlucrare a plăcii “bef” este dependentă în principal de raportul
dintre lăţimea plăcii (distanţa dintre grinzi “b”) şi deschiderea grinzii „L” şi este variabilă în
lungul deschiderii grinzii în funcţie de tipul încărcării şi de schema statică. La baza
determinării lăţimii de conlucrare a plăcii stă distribuţia în direcţie transversală a eforturilor
tangenţiale în talpa de beton (fig.3-1).
Fig. 3–1 Variaţia eforturilor unitare tangenţiale în talpa de beton

(2.) În diferitele norme de calcul se propun relaţii acoperitoare pentru determinarea
lăţimii de conlucrare a plăcii, valabile pentru o conlucrare continuă între grinzile de lemn şi
placa de beton;
(3.) După SR EN 1992-1-1 şi SR EN 1995-1-1, lăţimea de conlucrare efectivă a
plăcii de beton cu grinzile planşeelor se consideră:
l
bef = b2 + ≤ b 3–1
5
13
(4.) După SR EN 1994-1-1, lăţimea de conlucrare este:
l
bef = ≤ b 3–2
4
(5.) Relaţiile 3-3 şi 3-4 ţin cont de tipul încărcării în determinarea lăţimii de
conlucrare a plăcii din beton:
- pentru încărcări uniform distribuite:
 b 
2
bef = 1 − 1.4  .b 3–3

  l  
- pentru încărcări concentrate:

 b  b 
2
bef = 1 − 1.4  − 0.8 .b 3–4

 l   l 
(6.) În calcule se recomandă utilizarea relaţiilor 3-3 şi 3-4;

(7.) Grosimea plăcii se stabileşte din condiţia ca raportul rigidităţilor celor două
elemente ce conlucrează să fie subunitar:
E b .I b
≤1 3–5
E l .I l
3.3 Ipoteze generale

(1.) Calculul planşeelor compuse lemn-beton trebuie să satisfacă stările limită
ultime şi starea limită de exploatare atât pentru încărcări de scurtă cât şi de lungă durată;
(2.) Starea limită ultimă este apreciată prin evaluarea eforturilor maxime în
materialele componente (lemn, beton şi elemente de conlucrare);
(3.) Starea limită de exploatare este apreciată prin evaluarea deformaţiei maxime;
(4.) Metoda de calcul ia în considerare următoarele ipoteze:
- grinda de lemn este simplu rezemată;
- elementele componente ale planşeului compus sunt interconectate prin intermediul
unor elemente de conlucrare având drept caracteristică de referinţă modulul de
rigiditate K;
- distanţa între elementele de conlucrare este constantă sau variază uniform în
funcţie de forţa tăietoare, între smin şi smax unde smax ≤ 4 smin; smin pentru zona
marginală; smax pentru zona de mijloc;
3.4 Calculul la stările limită ultime şi starea limită de exploatare

3.4.1 Caracteristicile secţiunii compuse
(1.) Modul de lucru al secţiunii compuse şi caracteristicile luate în calcul sunt
prezentate în fig.3-2;
(2.) Rigiditatea echivalentă la încovoiere a secţiunii compuse se determină cu

relaţia 3-6.
( EI ) ef = ( E1 ⋅ I1 + γ 1 ⋅ E1 ⋅ A1 ⋅ a12 ) + ( E2 ⋅ I 2 + γ 2 ⋅ E2 ⋅ A2 ⋅ a22 ) 3–6
unde: E1, E2 - valorile medii ale modului de elasticitate la beton şi lemn
14
A1, A2 - aria secţiunii de beton (cu bef calculat conform relaţiilor 3-3 şi 3-4) respectiv
aria secţiunii de lemn
I1, I2 - momentul de inerţie al secţiunii de beton (cu bef conform relaţiilor 3-3 şi 3-4)
respectiv, momentul de inerţie al secţiunii de lemn
Fig. 3–2
Notă : 1 – placa de beton
2 – grinda de lemn
(3.) Coeficientul de reducere al rigidităţii γ se determină cu relaţia 3-7, astfel:
1
- pentru placa din beton: γ 1 = 3–7
π ⋅ E1 ⋅ A1 ⋅ sef
2
1+
K ⋅l 2
- pentru grinda din lemn: γ2=1
unde: sef - distanţa între elementele de conlucrare

K - modulul de rigiditate al elementului de conlucrare, care pentru calculul la
starea limită ultimă este Ku iar pentru starea limită de explotare normală este
Kser
l - lungimea grinzii simplu rezemate
(4.) Distanţele de la centrul de greutate al secţiunii de beton, respectiv al secţiunii
de lemn până la axa neutră se determină cu relaţiile 3-8 şi 3-9, astfel:
h1 + h2
a1 = 3–8
2 − a2
15
γ 1 ⋅ E1 ⋅ A1 ⋅ (h1 + h2 )
a2 = 3–9
γ 1 ⋅ E1 ⋅ A1 + γ 2 ⋅ E2 ⋅ A2
unde: h1 - grosimea plăcii de beton
h2 - înălţimea grinzii de lemn
(5.) Grosimea plăcii se va verifica cu relaţia 3-5.
3.4.2 Distanţa între elementele de conlucrare
(1.) Distanţa între elementele de conlucrare variază în funcţie de efortul de lunecare

între o valoarea minimă smin la reazeme şi smax în zona mediană a grinzii. Pentru simplificare,
în calcule se va considera o distanţă echivalentă, astfel:
sef = 0,75 smin + 0,25 smax 3–10

(2.) se va respecta pct. 3.3 (4).
3.4.3 Verificarea eforturilor în secţiunea compusă la starea limită ultimă în

stadiul iniţial
(1.) Eforturile normale de compresiune şi întindere în placa de beton şi în fibra

extremă întinsă a lemnului se determină cu relaţiile:
γ 1 ⋅ E1 ⋅ a1 ⋅ M Ed
σ c ,1,d = 3–11
( EI ) ef
0,5 ⋅ E1 ⋅ h1 ⋅ M Ed
σ m ,1,d = 3–12
( EI ) ef
γ 2 ⋅ E2 ⋅ a2 ⋅ M Ed
σ t , 2, d = 3–13
( EI ) ef
0,5 ⋅ E2 ⋅ h2 ⋅ M Ed
σ m , 2 ,d = 3–14
( EI ) ef
unde: MEd - moment încovoietor de calcul
(2.) Eforturile în placa de beton vor îndeplini condiţiile:

- la partea superioară:
σ c ,d = σ c ,1,d + σ m,1,d ≤ f c,d 3–15
- la partea inferioară:
σ t ,d = σ m ,1,d − σ c ,1,d ≤ f c ,t ,m ,d 3–16
(3.) Eforturile la faţa inferioară a secţiunii de lemn se verifică cu condiţia:

σ t , 2, d σ m , 2 ,d
+ ≤1 3–17
f t ,o , d f m,d
16
unde: f c ,d , f c ,t ,m ,d - rezistenţa de calcul la compresiune şi întindere axială a betonului
conform SR EN 1992-1-1;
f t , 0 ,d , f m ,d - rezistenţa de calcul la întindere respectiv încovoiere a lemnului
conform SR EN 1995-1-1.
(4.) Verificarea eforturilor tangenţiale în centrul de greutate al secţiunii compuse se

realizează astfel:
0,5 E2 ⋅ b2 ⋅ h ⋅ VEd
τ max = ≤ f v ,d 3–18
b2 ⋅ ( EI ) ef
h2
unde: h = + a2 - distanţa de la faţa întinsă a secţiunii de lemn şi centrul de greutate al
2
secţiunii compuse
VEd - forţa tăietoare de calcul
(5.) Eforturile în elementele de conlucrare vor respecta condiţia:
γ 1 ⋅ E1 ⋅ A1 ⋅ a1 ⋅ smin ⋅Vd
F1,d = ≤ Rd 3–19
( EI ) ef
unde: Rd - rezistenţa îmbinării conform (8)
(6.) Momentul plastic de calcul al îmbinării se determină astfel:

M y ,k
M y ,d = 3–20
γM
unde: M y ,k - momentul plastic caracteristic conform relaţiilor 3-21 la 3-24
γM - coeficient parţial de siguranţă pentru material
(7.) Momentul plastic caracteristic al unei îmbinări cu tije metalice, determinat

conform formulelor empirice date în SR EN 409, are valorile:
- pentru îmbinări cu cuie rotunde cu suprafaţă netedă: M y ,k = 180d 2,6 3–21
- pentru cuie cu secţiune pătrată: M y ,k = 270d 2, 6 3–22
0. 8 f u , k d 3
- pentru buloane şi dornuri: M y ,k = 3–23
6
0.583 f u ,k d 3
- pentru şuruburi: M y ,k = 3–24
6
unde: fu,k - rezistenţa caracteristică la întindere a elementului de îmbinare conform
tabelelor 3-2 şi 3-3 ;
d - diametrul tijei în zona netedă la şuruburi sau latura pătratului la cuie cu
secţiune pătrată (mm)
17
Tab. 3-1 Rezistenţa caracteristică ultimă la întindere pentru buloane obişnuite
Clasa bulonului 4,6 4,8 5,6 5,8 6,8
fu,k N/mm2 400 320 500 500 600
Tab. 3-2 Rezistenţa caracteristică ultimă la întindere pentru bare din oţel obişnuit
Tipul oţelului S235 S275 S355
fu,k N/mm2 400 400 500
(8.) Rezistenţa îmbinării se determină ca valoare minimă din următoarele condiţii:
- cedarea betonului la compresiune locală la suprafaţa de contact dintre beton şi

elementul de conlucrare:
f E
Rd = 0,23d 2 ck cm 3–25
γc
γc – coeficient parţial de siguranţa, de regulă 1,25;
f c ,k - rezistenţa caracteristică pe cilindru a betonului.
- ruperea la forfecare a elementului de conlucrare:

0,8 f u ,k πd 2
Rd = 3–26
4γ c
- cedarea lemnului:
Rd = 1,5 2 M y ,d f h , 2,d d 3–27
3.4.4 Verificarea eforturilor în secţiunea compusă la starea limită ultimă în

stadiul final
(1.) Fenomenul de curgere lentă al elementelor compuse lemn-beton este influenţat

de particularităţile comportării în timp a materialelor componente precum şi de condiţiile de
mediu existente (temperatură, umiditate);
(2.) Comportarea diferită sub încărcări de lungă durată a elementelor componente
ale unui planşeu lemn-beton, se va lua în considerare prin reducerea modulilor de elasticitate
ai lemnului şi betonului şi modulului de rigiditate al conlucrării, astfel:
%G %Q
- pentru beton: E1,t = E1,0 ( + ) 3–28
1 + ΦG 1 + ΦQ
Φ G , Φ Q - coeficient de curgere lentă pentru beton conform SR EN 1992-1-1, din

acţiunea permanetă respectiv acţiunea de durată medie;
%G, %Q – procent din acţiunea permanetă, respectiv de durată medie, ce revin pe
grinda compusă;
%G %Q
- pentru lemn: E2,t = E2, 0 ( + ) 3–29
1 + k def ,G 1 + k def ,Q
18
k def ,G , k def ,Q - coeficient care ia în considerare deformaţia în funcţie de timp sub efectul
fluajului şi umidităţii, conform SR EN 1995-1-1 tabelul 3.2 pentru lemn şi materiale
lemnoase, pentru acţiunea permanetă, respectiv acţiunea de durată medie;
K u ,0
- pentru elemente de conlucrare: K u ,t = 3–30
1 + k def
Ku,t şi Ku,0 - modulul de rigiditate a elementului de conlucrare în stadiul final,

respectiv stadiul iniţial la starea limită ultimă
k def - coeficient pentru îmbinări conform SR EN 1995-1-1 pct. 2.3.2.2.(4)
(3.) Se va reface calculul cu relaţiile de la pctele 3.4.1 şi 3.4.3 utilizând modulii de
elasticitate la lemn şi beton precum şi modulul de rigiditate calculaţi conform pctului 3.4.4.
3.4.5 Verificarea la starea limită de exploatare în stadiul iniţial
(1.) Verificarea deformaţiilor în stadiul iniţial se va efectua luând în considerare

modulii de elasticitate medii pentru beton E1 şi lemn E2, respectiv modulul de rigiditate Kser;
(2.) Se va reface calculul şi verificările elementului compus confom pct. 3.4.1. şi
3.4.3;
(3.) Deformaţia instantanee se va calcul conform SR EN 1995-1-1 pct. 2.2.3, astfel:
uinst = uinst ,G + uinst ,Q 3–31
uinst,G; uinst,Q - deformaţia instantanee pentru o actiune permanentă G respectiv o

acţiune de durată medie principală Q
(4.) Deformaţia instantanee finală trebuie sa fie conform SR EN 1995-1-1.
3.4.6 Verificarea la starea limită de exploatare în stadiul final
(1.) Verificarea deformaţiilor în stadiul final se va efectua luând în considerare

modulii de elasticitate transformaţi funcţie de deformaţiile în timp şi încărcare pentru beton şi
lemn, respectiv reducerea modulului de rigiditate Kser, astfel:
- pentru acţiuni permanente:

E
- beton: E1,m = 1, 0 3–32
1+ Φ
Φ - coeficient de curgere lentă pentru beton conform SR EN 1992, din acţiunea
permanetă
E2 , 0
- lemn: E 2,m = 3–33
1 + k def
k def - coeficient care ia în considerare deformaţia în funcţie de timp sub efectul
fluajului şi umidităţii, conform SR EN 1995-1-1 tabelul 3.2 pentru lemn şi materiale lemnoase
pentru acţiunea permanetă
K ser
- elemente de conlucrare: K ser ,G = 3–34
1 + k def
- pentru acţiuni de durata medie:
E
- beton: E1,m = 1, 0 3–35
1+ Φ
19
Φ - coeficient de curgere lentă pentru beton conform SR EN 1992, din acţiunea de
durată medie
E2 , 0
- lemn: E 2,m = 3–36
1 + k def
k def - coeficient care ia în considerare deformaţia în funcţie de timp sub efectul
fluajului şi umidităţii, conform SR EN 1995-1-1 tabelul 3.2 pentru lemn şi materiale lemnoase
din acţiuni de durată medie
K ser
- elemente de conlucrare: K ser ,Q = 3–37
1 + k def
(2.) Se va reface calculul şi verificările elementului compus confom pct. 3.4.1. şi

3.4.3;
(3.) Deformaţia finală se va calcula, astfel:
u fin = u fin ,G + u fin ,Q 3–38
ufin,G; ufin,Q - deformaţia în stadiul final pentru o acţiune permanentă G respectiv o
acţiune variabilă principală Q
(4.) Deformaţia finală trebuie sa fie conform SR EN 1995-1-1.
4 PREVEDERI CONSTRUCTIVE
4.1 Dimensiuni
(1.) Grosimea minimă a plăcii de beton este h1=60 mm;
(2.) Dacă placa de beton are rol de diafragmă orizontală grosimea minimă va fi
h1=80 mm;
(3.) Se recomandă ca deschiderea maximă a grinzilor din lemn să fie:
o pentru grinzi din lemn masiv : Lmax=5,0 metri
o pentru grinzi din lemn încleiat : Lmax=8,0 metri
(4.) Se recomandă ca raportul dintre înălţimea grinzilor din lemn h2 şi deschiderea
h
planşeului L să fie: 2 = 0.04...0.06
L
4.2 Armare
(1.) Armătura utilizată trebuie să respecte prevederile punctului 2.2.3;
(2.) Acoperirea minimă cu beton este cmin=15 mm;
(3.) Toleranţele admisibile în poziţionarea armăturilor vor respecta condiţiile din
SR EN 1992-1-1 cap. 5.1.1.2;
(4.) In cazul în care din calcule nu este necesară armarea plăcii din beton se va
prevedea armătură construcţivă, astfel:
- distanţa dintre bare atât pe direcţia transversală cât şi longitudinală trebuie să fie
maxim 200 mm;
- aria minimă a armăturii, pentru fiecare direcţie, este de 250 mm2/m;
- diametrul minim al armăturilor este dmin=8 mm.
20
4.3 Rezemare
(1.) Planşeele compuse lemn-beton reazemă pe tot conturul lor prin intermediul
centurilor din beton armat, pe pereţi portanţi din zidărie de cărămidă. Sunt excluse reazemele
concentrate (stâlpi);
(2.) La construcţii noi se vor respecta:
- condiţiile de rezemare prevăzute în SR EN 1995-1-1 pentru grinzile de lemn;
- condiţiile de ancorare a plăcii de beton pe tot conturul în centuri din beton armat,
realizate conform cap. 7 din CR 6.
(3.) In fig.4-1 este prezentată o modalitate de rezemare a planşeului compus;
Fig. 4–1
(4.) La construcţii vechi se va proceda conform rezultatelor evaluării şi analizei
efectuate după P100-3. Placa de beton se va ancora în centuri create la faţa interioară a
pereţilor (fig.4-2), la faţa exterioară (fig. 4-3) sau sub grinzile din lemn (fig.4-4);
(5.) La contactul elementelor de lemn cu alte materiale, unde se produc umeziri din
diferite cauze, lemnul se protejează prin straturi hidroizolante sau, dacă este posibil, contactul
se face prin piese din materiale rezistente la umiditate, astfel încât să se poată crea spaţii libere
de continuă aerare a elementelor de lemn;
(6.) Porţiunile grinzilor de lemn care se află în contact cu zidăria se protejează în
dreptul reazemului cu hidroizolaţie, alcătuită din unul sau două straturi de carton sau pânză
bitumată. Capătul grinzii se montează la o distanţă de aproximativ 2 cm de zidărie, creând
astfel un locaş de aerisire.
21
Fig. 4–2
Fig. 4–3
22
Fig. 4–4
4.4 Aptitudinea de exploatare
(1.) Pentru a se asigura durabilitatea planşeelor compuse lemn-beton, în procesul
de exploatare este necesar ca:
• elementele de lemn ale planşeului să nu fie expuse acţiunii umidităţii;
• să fie asigurate măsuri de protecţie pentru a evita apariţia condensului sau crearea
de umidităţi prea mari în încăperi;
• să nu se admită executarea de pereţi despărţitori sau sobe pe planşee, fără
informarea proiectantului;
• să se respecte măsuri constructive pentru protecţia elementelor din lemn;
• în cazul spaţiilor închise (subsoluri, poduri) se vor prevedea măsuri de aerisire şi
ventilare;
• se va evita dispunerea traseelor de instalaţii sanitare (apă rece, scurgere pluvială)
în apropierea grinzilor de lemn, iar dacă nu este posibil se vor lua măsuri de izolare
corespunzătoare a acestora în scopul evitării apariţiei condensului.
(2.) Sistemele de protecţie a elementelor din lemn împotriva agenţilor chimici şi
biologici se vor alege în funcţie de natura şi starea grinzilor din lemn, de natura şi
agresivitatea mediului, de durabilitatea estimată a protecţiei şi de considerente economice. Se
vor urmări următoarele aspecte:
• natura si gradul de agresivitate a mediului se stabileşte de către proiectant în baza
evaluării rezultatelor analizelor calitative şi cantitative de agenţi agresivi (chimici şi biologici)
şi ale umidităţii relative şi temperaturii aerului. Agenţii agresivi chimici şi biologici care
acţionează asupra construcţiilor din lemn sau a elementelor sale sunt clasificaţi conform tab
2.1 din ST-049/06;
• definirea claselor de exploatare conform ST-049, SR EN 335-1 şi NP 005;
• condiţiile de expunere conform tabelul 2.2 din SR EN 927-1;
• clase de risc de atac biologic conform SR EN 335-1, NP 005.
23
(3.) Sistemele de protecţie aplicate pe suprafaţa elementelor din lemn împotriva
agenţilor agresivi trebuie să îndeplinească cerinţele esenţiale, funcţionale şi tehnologice
menţionate în ST-049 cap.3 şi asociate criteriilor de performanţă prezentate în tab.3.1 din ST-
049.
(4.) Criteriile şi nivelurile de performanţă pentru grinzile din lemn şi pentru
sistemele de protecţie sunt definite în ST 049 cap. 4 pentru:
• stratul suport;
• pentru sistemele de protecţie împotriva agenţilor fizico – chimici, prezentate ca
valori concrete, minime, pentru a obţine o protecţie eficientă a lemnului;
• pentru sistemele de protecţie împotriva agenţilor biologici;
(5.) Conditiile minimale pe care trebuie sa le indeplineasca elementele principale
ale constructiei astfel incat intreaga constructie să corespundă unui anumit grad de rezistenţă
la foc, ce caracterizează stabilitatea la foc a acesteia, trebuie să îndeplinească condiţii minime
de combustibilitate şi de rezistenţă la foc precizate în P118 tab.2.1.9
(6.) Pentru grinzile de lemn ce fac parte integrantă din planşeul compus, prin
tratament ignifug se va asigura minim clasa de combustibilitate C2(CA2b) – dificil
inflamabile (clasa de reacţie la foc conform normelor în vigoare) şi o rezistenţă la foc RF
15min;
(7.) Produsele de ignifugare trebuie să respecte prevederile generale prevăzute în
cap II din C58 cât şi condiţiile de pregătire a suprafeţelor, condiţiile şi tehnologia de aplicare
prevăzute în cap III din C58.
4.5 Comportare în timp

(1.) Obiectul urmăririi comportării în exploatare a planşeului compus şi al
intervenţiei în timp este evaluarea stării tehnice şi menţinerea aptitudinii în exploatare pe
toată durata de existenţă al acestuia;
(2.) Urmărirea comportării în exploatare se va realiza conform cu „Regulamentul
privind urmărirea comportării în exploatare, intervenţiile în timp şi postutilizarea
construcţiilor” precum şi P13O prin urmărirea curentă care are un caracter permanent, durata
ei coincizând cu durata de serviciu efectivă a clădirii;
(3.) Urmărirea curentă se realizează prin examinare vizuală directă a grinzilor din
lemn, îndeosebi la reazeme, precum şi cu ajutorul unor mijloace simple de măsurare a
deformaţiilor, măsurate la mijlocul deschiderii.
Rezultatul supravegherii curente a stării tehnice (urmărirea curentă) se înscrie în
jurnalul evenimentelor din cartea tehnică a construcţiei;
(4.) Beneficiarul are obligaţia verificării comportării o dată pe trimestru, precum
şi după orice eveniment deosebit (cutremur, inundaţie, ploi torenţiale, căderi masive de
zăpadă, supraîncărcări accidentale cu materiale, explozii, incendii, etc.);
(5.) Pentru orice modificare a destinaţiei spaţiului va fi informat proiectantul în
vederea luării acceptului acestuia, ţinând cont de sarcinile care au stat la baza dimensionării
elementelor structurale ale planşeului.
4.6 Prevederi de execuţie şi tehnologie

(1.) La executarea planşeelor compuse trebuie făcută distincţia între construcţie
nouă sau reabilitarea uneia existente;
(2.) Procedura generală pentru executarea unui planşeu compus lemn-beton la
construcţii noi este următoarea:
• Distribuirea grinzilor din lemn pe pereţii portanţi la distanţa rezultată din calcule,
cu luarea unor măsuri suplimentare de izolare în zona de rezemare a grinzilor din lemn;
24
• Executarea de sprijiniri provizorii a grinzilor din lemn, de regulă la 1/3 din
deschidere;
• Executarea cofrajului prin dipunerea acestuia la partea superioară a grinzilor din
lemn (cofraj pierdut luat în considerare la calcule) sau în interspaţiile dintre grinzi;
• Dispunerea unei folii PVC sau carton asfalt pentru protejarea grinzilor din lemn
contra umezirii în urma betonării;
• Repartizarea elementelor de conlucrare la distanţele rezultate din calcule;
• Dispunerea armăturilor din placa din beton şi ancorarea acestora în centurile din
beton armat de pe contur;
• Se va verifica dispunerea şi amplasamentul elementelor de conlucrare precum şi
poziţia armăturilor să fie conforme cu proiectul;
• Turnarea betonului din placă şi centuri;
• Se vor lua măsuri de protejare a betonului proaspăt turnat împotriva deshidratării;
(3.) Procedura generală pentru realizarea unui planşeu compus lemn-beton la
clădiri existente este:
• Evaluarea stării de degradare a grinzilor existente din lemn, urmărindu-se
degradări ca:
- putrezirea capetelor grinzilor din lemn;
- apariţia unor defecte sau crăpături în câmpul grinziilor;
- apariţia unor deformaţii mari datorită modificării încărcărilor.
• Remedierea degradărilor grinzilor din lemn, cele mai frecvente soluţii fiind:
- înlocuirea grinzilor din lemn ale căror capete sunt putrezite întrucât dispunerea
unor grinzi de lemn la partea superioară sau inferioară a grinzii care se
consolidează măreşte gabaritul grinziilor;
- dispunerea unor eclise laterale din dulapi de lemn, antiseptizate, care se
solidarizează de grinda existentă cu ajutorul cuielor;
- dispunerea unor reazee din profile U, solidarizate de grinda existentă cu buloane
• Introducerea unor grinzi noi din lemn, poziţionate între cele existente;
• Executarea de sprijiniri provizorii a grinzilor din lemn, de regulă la 1/3 din
deschidere;
• Îndepărtarea pardoselii existente, a straturilor de izolaţie (pământ, zgură, etc.) şi a
tavanului în cazul în care este degradat;
• Executarea cofrajului prin dipunerea acestuia la partea superioară a grinzilor din
lemn (cofraj pierdut luat în considerare la calcule) sau în interspaţiile dintre grinzi;
• Dispunerea unei folii PVC sau carton asfalt pentru protejarea grinzilor din lemn
contra umezirii în urma betonării;
• Repartizarea elementelor de conlucrare la distanţele rezultate din calcule;
• Dispunerea armăturilor din placa din beton şi ancorarea acestora în centurile din
beton armat de pe contur; dispunerea şi amplasamentul centurilor rezultă în urma unei
expertizei tehnice, efectuată conform P100-3;
• Se va verifica dispunerea şi amplasamentul elementelor de conlucrare precum şi
poziţia armăturilor să fie conforme cu proiectul;
• Turnarea betonului din placă;
• Se vor lua măsuri de protejare a betonului proaspăt turnat împotriva deshidratării;
25
5 INCERCAREA LA FORFECARE PE EPRUVETE
5.1 Aspecte generale
(1.) Prin încercările specifice se urmăreşte determinarea modulului de rigiditate al
elementelor de conlucrare altele decât cele la care face referire prezentul ghid;
(2.) Incercarea la forfecare se realizează conform prevederilor din SR EN 26891;
5.2 Incercarea la forfecare pe epruvete
(1.) Se vor confecţiona cel puţin cel puţin şase epruvete, alcătuite conform fig.5-1,
(2.) Elementele de conlucrare se vor dispune la o distanţa „s” între ei.
Fig. 5–1
(3.) Parametrii utilizaţi la procedura de încărcare sunt definiţi în baza unei estimări
iniţiale a încărcării maxime Fest. Această valoare este obţinută din experienta, din calcule sau
din rezultatele încercărilor preliminare pe o epruvetă lemn-beton şi este menţinută pe toată
durata încercărilor fiind modificată numai dacă pe parcursul încercărilor, valoarea medie a
forţei maxime diferă cu peste 20% din cea estimată Fest;
5.3 Efectuarea încercărilor experimentale
(1.) Incercarea epruvetelor se realizează pe un stand ca în fig.A-5 din Anexa A-1;
(2.) Incercarea se efectuează urmărind încărcarea până la 70% din forţa de
forfecare maximă estimată, după acest punct verificându-se deformaţia;
(3.) Incercarea se va considera încheiată atunci când:
- forţa de forfecare maximă estimată Fest este atinsă
- deplasarea dintre lemn şi beton este 15 mm.
(4.) Durata totală a încercării unei epruvete trebuie să fie între un minim de 10 de
minute şi maximum de 15 minute. În fig.5-2 este trasată curba de timp-încărcare;
26
Fig. 5–2 Curba timp-incărcare
5.4 Determinarea capacităţii portante şi a modulului de rigiditate

(1.) Forţa maximă Fmax rezultă din diagrama forţă-deplasare trasată cu valorile
obţinute în urma încercărilor experimentale;
(2.) Modulul de rigiditate al îmbinării Kser se determină în funcţie de valoarea forţei
de forfecare maxime estimate şi deformaţia corespunzătoarea valorilor a două forţe din timpul
încercării, astfel:
0,4 ⋅ Fest
K ser = A–1
4
(ν 0, 4 −ν 0,1)
3
unde: ν 0, 4 - deformaţia aferentă unui procent de 40% din Fest;

ν 0,1 - deformaţia aferentă unui procent de 10% din Fest;
Fest- forţa estimată prin calcule sau încercări iniţiale
27
A-1. INCERCĂRI LA FORFECARE EFECTUATE PE EPRUVETE LEMN-BETON
Cercetările experimentale efectuate în ţară asupra conlucrării lemn-beton s-au realizat
pe epruvete solicitate la forfecare, la care au variat diferiţi parametri:
• calitatea lemnului;
• tipul elementelor de conlucrare;
• modul de fixare în lemn al elementelor de conlucrare.
Cercetările s-au efectuat în mai multe etape, conform Tab. A-1
Tab. A- 1
Modul de asigurare a Nr. şi diametrul
Denum. Calit. conlucrării elem. de conlucrare Alcăt.
epruv. lemn. Tipul elementelor Poziţia de fixare în secţiunea epruv.
de conlucrare de forfecare
1 3 4 5 6 7
LBS1 perpend. pe suprafaţa de
A 3φ8 Fig.A-1.a
LBS2 forfecare
LBS3 Suruburi fixate direct
înclinate la 45o 4φ10
LBS4 în lemn
C alternant în cruciş Fig.A-1.a
LBS5
LBC1
LBC2 A
perpend. pe suprafaţa de
Conectori PC52 fixate 3φ8
LBC3 forfecare Fig.A-1.b
direct în lemn
LBC4 B
LBCI C înclinaţi la 450alternant, cruciş 4φ8 Fig.A-1.a

LBAS1 Şuruburi fixate în perpendiculari pe supraf.de
LBAS2 B 3φ8 Fig.A-1.b
alveole forfecare
LBAC1
LBAC2 B Conectori 3φ8 Fig.5-1b
PC 52
LBAC3 perpendiculari
fixaţi în
LBAC4 C pe suprafaţa de forfecare 4φ8
alveole Fig.A-1b
LBAC5
S1-φ8/9
S2-φ8/9
4φ8/9 cm
S3-φ8/9
S4-φ8/9
S1-φ8/12
S2-φ8/12 4-φ8/12 cm
S3-φ8/12
S4-φ8/12
D
S1-φ10/9
S2-φ10/9 înclinate la 45o 4φ10/9 cm
S3-φ10/9 Şuruburi fixate direct alternant în cruciş
S4-φ10/9 în lemn Fig.A-2
S1-φ10/12
S2-φ10/12 4φ10/12 cm
S3-φ10/12
S4-φ10/12
30
a)
b)
Fig. A- 1 a, b
31
Fig. A- 2
Fig. A- 3 Detalii de conlucrare
În cadrul încercărilor experimentale s-au testat diferite moduri de asigurare a

conlucrării:
- şuruburi sau conectori, fixaţi direct în lemn , sau prin intermediul unor conectori
de beton, normal pe direcţia forţei de forfecare, utilizându-se două calităţi diferite
de lemn. Conectorii de beton au rezultat prin pătrunderea betonului în alveole
executate în prealabil în lemn (în care s-au fixat elementele de conlucrare).
- şuruburi fixate direct în lemn, acestea însă montându-se înclinate la 45o, alternant
în cruciş, variind diametrul şuruburilor: φ8, φ10 cât şi distanţele dintre şuruburi: 9
cm, 12 cm;
Pentru lemn, s-a determinat rezistenţa la compresiune paralel cu fibrele σcII,

aplicându-se prevederile STAS 86/1-87. Valorile determinate şi cea medie sunt prezentate în
tabelul A-2.
32
Tab. A- 2
Nr.
prismă
Dimensiuni
[mm]
Masa
[g]
P
[kN]
Densitatea
[kg/m3]
Rezistenţa la compr. II
cu fibrele
σ cII
medie
[N/mm2] [N/mm2]
1 2 3 4 5 6 7
L1 20,5x20,9x60 10,2 16,55 397 38,60
L1 20,4x21,2x60 11,3 19,15 435 44,28 36,31
L1 21,3x20,6x60 10,7 11,45 406 26,09
L2 21,2x20,8x60 10,3 13,29 389 30,14
L2 20,9x21,6x60 12,0 14,35 443 31,79 33,04
L2 21,2x21,7x60 10,9 17,12 395 37,21
L3 21,7x21,0x60 11,7 16,70 428 36,64
L3 20,9x20,8x60 10,4 16,40 398 37,72 38,16
L3 21,2x21,9x60 11,4 18,63 409 40,13
L4 21,7x21,0x60 11,3 18,28 413 40,11
L4 21,2x21,7x60 10,8 17,52 391 38,10 38,94
L4 21,2x21,6x60 11,2 17,68 407 38.61
Notă: S-a utilizat terminologia standardelor în vigoare la data efectuării încercărilor experimentale 1998-2006
Rezistenţa la compresiune a betonului Rb s-a determinat pe cuburi cu latura de 141

mm, valorile obţinute fiind prezentate în tabelul A-3:
Tab. A- 3
Nr. Epruvete Dimensiunile Densitatea Rez. la compr. (Rb)med
cub lemn-beton cuburilor betonului Rb [N/mm2]
3 2
corespunzătoare [mm] [kg/m ] [N/mm ]
1 2 3 4 5 6
1 2554 21,98
2 (φ8-φ10) la 9 cm 141x141x141 2514 21,30 21,72
3 2472 21,88
4 2543 20,79
5 (φ8-φ10) la 12 cm 141x141x141 2579 21,78 21,3
6 2533 21,33
Epruvetele compuse lemn-beton au fost realizate în laboratorul Sucursalei INCERC –

Timişoara în următoarele etape:
- fixarea şuruburilor în piesele de lemn ce intră în componenţa epruvetei compuse;
- turnarea betonului ce formează modulul central al epruvetei compuse; imaginea
epruvetelor pregătite pentru turnare este prezentată în fig. A-4.
Epruvetele au fost solicitate la forfecare pe un stand special amenajat în acest scop,
fig. A-5.
Solicitarea epruvetelor s-a realizat până la atingerea încărcării maxime (încărcarea la
care lunecările lemn – beton continuau să evolueze fără a se înregistra creşteri ale forţei de
forfecare). Valoarea forţei s-a măsurat prin intermediul unei doze de forţă de 20 t. Lunecările
relative între piesele de lemn şi cea de beton s-au înregistrat cu comparatoare cu tijă având
precizia de 0,01 mm. Forţa exterioară aplicată epruvetei compuse se distribuie pe cele două
secţiuni de forfecare.
33
Fig. A- 4 Fig. A- 5 Standul de încercare
Epruvetele au prezentat moduri asemănătoare de comportare pe parcursul încercării.
Se menţionează că rezultatele primei serii de epruvete încercate (S1,2,3,4 - φ8/9 cm) nu au fost
luate în considerare la interpretarea rezultatelor întrucât în timpul încercării au intervenit
probleme speciale, remediate ulterior la celelalte epruvete.
Interpretarea rezultatelor încercărilor la forfecare
În conformitate cu aspectele teoretice formuate la pct. 2.13, s-au determinat modulii de

rigiditate K, corespunzători diferitelor variante de conlucrare testate. În funcţie de diametrul
elementelor de legătură s-au determinat valorile deplasărilor relative de bază:
dadm=0,09 φ → - pentru φ8 → dadm=0,78 mm
- pentru φ10 → dadm=0,90 mm;
d=0,225 φ → - pentru φ8 → d = 1,80 mm
- pentru φ10 → d = 2,25 mm.
Corespunzător acestor deplasări relative lemn–beton s-au stabilit, pe baza diagramelor
P-d rezultate din încercări, forţele de forfecare aferente Pd1, respectiv Pd2. Cu aceste date s-au
calculat modulii de rigiditate K pentru epruvetele cu conlucrarea asigurată cu şuruburi (tabelul
A-4).
Analizându-se modulii de rigiditate K1 corespunzători unui element de conlucrare
(tabelul A-4 col. 11), se constată :
• în cazul fixării şuruburilor în poziţie înclinată, se obţin moduli de rigiditate mai
mari, decât în cazul şuruburilor perpendiculare pe suprafaţa de forfecare (tabelul A-4: valorile
K1 pentru epruvetele LBS1,2 faţă de cele corespunzătoare celorlalte epruvete, la care şuruburile
s-au fixat înclinat la 450). Această rigiditate mărită este explicabilă în baza împiedicării
efectului de torsiune a grinzii de lemn. În cazul şuruburilor înclinate au variat atât diametrul
şuruburilor (de la φ8 la φ10), cât şi distanţele dintre acestea (9 cm sau 12 cm).
• deplasările relative între lemn şi beton sunt dependente de distanţa dintre şuruburi.
Astfel, ţinând seama de relaţia (2-4) pentru determinarea modulului de rigiditate K, rezultă că,
distanţelor mai mari dintre şuruburi, le corespund valori mai mici ale modulilor de rigiditate
(tabelul A-4: valorile K1 corespunzătoare pentru φ10/12 cm faţă de φ10/9 cm);
34
Tab. A- 4
Elemente Pd 2 2
Epruveta Etapa de conlucrare
Pd1 Pd2 Pmax Padm = Phot = Pd 2 daf K K1
[kN] [kN] [kN] 3 3 [mm] [kN/cm] [kN/cm]
φ [mm] [kN] [kN]
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
LBS1 11,20 15,71 5,24 10,47 0,43 243,49 81,16
LBS2 I φ 8 / 10 cm 10,36 15,37 5,12 10,25 0,52 197,12 65,71
LBS3 35,10 41,05 13,68 27,36 0,55 497,45 124,36
LBS4 32,55 38,17 12,72 25,44 0,48 530,00 132,50
II φ 10 / 6 cm
LBS5 35,03 41,78 13,93 27,86 0,57 488,77 122,19
S1 38,7 46,51 48 15,50 31,00 0,52 596,10 149,00
S2 φ 10 / 12 cm 36,0 43,3 44 14,43 28,86 0,556 519,10 129,77
S3 47,6 50,0 50 16,66 33,33 0,38 877,10 219,30
S4 33,8 40,4 44 13,46 26,93 0,41 656,83 164,21
S1 35,4 40,0 40 13,33 26,66 0,18 1481,1 370,20
S2 44,0 46,0 46 15,33 30,66 0,15 2044,0 511,00
S3 φ 10 / 9 cm 36,3 38,8 40 12,93 25,86 0,185 1397,8 349,40
III
S4 45,4 48,0 48 16,00 32,00 0,04 8000,0 2000,00
S1 28,0 28,0 28 9,33 18,66 0,14 1332,8 333,20
S2 22,7 28,5 30 9,50 19,00 0,43 441,8 110,50
S3 φ 8 / 12 cm 23,3 26,0 26 8,66 17,33 0,34 509,7 127,40
S4 29,6 30,0 30 10,00 20,00 0,32 625,0 156,25
S1 36,0 36,0 36 12,00 24,00 - - -
S2 33,3 34,0 34 11,33 22,66 0,13 174,30 43,57
S3 φ 8 / 9 cm 36,4 37,6 38 12,66 25,06 - - -
S4 39,5 40,0 40 13,33 26,66 - - -
35
• concluzii asemănătoare au fost obţinute şi pe plan internaţional de Meierhofer,
care a testat de asemenea comportarea şuruburilor înclinate la 450, în ideea că astfel şuruburile
sunt solicitate cu preponderenţă la întindere sau compresiune, în loc de încovoiere şi forfecare
ca şi în cazul celor perpendiculare pe suprafaţa de forfecare. Datorită zvelteţii ridicate a
şuruburilor, prin fixarea acestora în poziţie verticală se obţine o rigiditate mai mică a
conlucrării. Prin dispunerea înclinată a acestora s-au obţinut moduli de rigiditate
K1=104…148 kN/cm, faţă de valoarea medie K1=150,9 kN/cm obţinută în cazul epruvetelor
cu şuruburi distanţate la 12 cm încercate în ţară;
Küng a obţinut, pentru cazul conlucrării betonului uşor cu lemnul prin şuruburi φ12
înclinate la 600, un modul la lunecare (valoare medie) K1=169,7 kN/cm, de asemenea
comparabil cu valorile obţinute în ţară.
36
A-2. INCERCĂRI LA ÎNCOVOIERE EFECTUATE PE
GRINZI COMPUSE LEMN-BETON
Încercările experimentale s-au realizat pe elemente compuse, alcătuite din grinzi din
lemn masiv sau lemn lamelat încleiat şi placă din beton, conlucrarea asigurându-se astfel:
- conlucrarea prin conectori realizaţi din cupoane de oţel PC 52 fixate în alveole
practicate în lemn pe un rând de-a lungul axei mediane a feţei superioare a grinzii ce ajunge în
contact cu placa de beton, sau alternate pe 2 rânduri; pătrunderea betonului în alveole măreşte
rigiditatea conlucrării, îmbunătăţind modul de transmitere a forţelor de lunecare de la beton la
lemn şi invers;
- conlucrare prin şuruburi pentru lemn fixate înclinate la 45° ,alternant în cruciş;
Tab. A- 5
Elemente de conlucrare
Denumirea Calitatea Alcătuirea
Mod de
grinzii Tip lemnului grinzilor
dispunere
1 2 3 4 5
GA 1
Pe un rând,
GA2 A Fig.A-6
Conectori PC 52 verticale
GA3 +
GA4 dibluri de beton Pe 2 rânduri,
C Fig. A-7
verticale
GS1 Pe 2 rânduri,
GS2 înclinate la 45°
B Fig.A-8
GS3 alternant în cruciş, secţiune
diferită
Şuruburi pentru
GS4 Pe 2 rânduri,
lemn
GS6 înclinate la 45°
C Fig. A-9
GS7 alternant în cruciş, aceeaşi
secţiune
Grinzile GA4 şi GS4 s-au încercat ulterior în vederea stabilirii caracteristicilor pentru
încercarea la lungă durată a unor grinzi similare.
În vederea comparării rezultatelor experimentale cu valorile teoretice ale mărimilor
urmărite pe parcursul încercărilor, grinzile experimentale s-au calculat pe baza
caracteristicilor fizico-mecanice reale ale materialelor componente determinate conform celor
de mai jos.
Încercări pe materialele componente ale planşeului compus
Pentru grinzile de lemn s-au determinat rezistenţa la compresiune paralel cu fibrele
σCII (STAS 86/1-87), rezistenţa la încovoiere statică σi (STAS 337/1-88) şi modulul de
elasticitate la compresiune paralel cu fibrele ECII (STAS 86/2-87), valorile medii obţinute ale
acestor caracteristici fiind prezentate în Tabelul A-6 (col.2…5).
37
Fig. A- 6 Grinzile GA1, GA2, GA3
Fig. A- 7 Grinda GA4
38
Fig. A- 8 Grinzile GS1, GS2, GS3
Fig. A- 9 Grinzile GS4, GS6, GS7
39
Tab. A- 6
Valori determinate Valori corectate
Grinda σCII σi ECII ρ σCII σi
[N/mm2] [N/mm2] [N/mm2] [Kg/m3] [N/mm2] [N/mm2]
1 2 3 4 5 6 7
GA1
GA2 34,14 65,33 8717 338 18,86 25,00
GA3
GA4 44,85 79,22 13727 548 24,77 30,30
GS1
GS2 47,38 76,84 11491 408 26,18 29,50
GS3
GS4 37,06 79,22 8583 408 20,49 30,30
GS6 29,66 51,75 - 358 16,38 -
GS7 37,47 81,00 - 438 20,71 -
Rezistenţele determinate pe epruvete mici nu reflectă comportarea în exploatare a

materialului, aceste valori s-au corectat luându-se în considerare următoarele influenţe cu
coeficienţii de corecţie aferenţi:
- defectele lemnului, prin coeficientul k1 (0,65-compresiune; 0,45 – încovoiere);
- umezirea temporară a lemnului la turnarea betonului, prin coeficientul k2=0,85.
Astfel, au rezultat valorile corectate ale rezistenţelor (tabelul A-6 col. 6, 7) care s-au
luat în considerare la calculul grinzilor experimentale.
Pentru plăcile din beton, turnate la partea superioară a grinzilor din lemn, s-au
determinat: rezistenţa la compresiune pe cuburi Rb , rezistenţa la compresiune pe prisme Rpr şi
modulul de elasticitate la compresiune, valorile medii ale acestora fiind date în Tabelul A-7.
Tab. A- 7
Grinda
Rb Rpr Eb ρ
[N/mm2] [N/mm2] [N/mm2] [kg/m3]
1 2 3 4 5
GA1 42,00 32,40 31818 2354
GA2 41,13 33,00 35904 2330
GA3 40,70 31,30 30850 2340
GA4 33,36 27,70 25548 2289
GS1 33,30 28,80 30476 2330
GS2 30,30 26,30 27067 2308
GS3 32,90 24,30 26200 2320
GS4 33,79 26,80 28249 2307
GS6 31,96 - - 2295
GS7 30,36 - - 2253
Aceste valori au fost considerate în calculul grinzilor experimentale.
Pentru conectorii realizaţi din cupoane de oţel PC 52 s-au determinat limitele de
curgere Re, rezistenţele de rupere Rm şi alungirile la rupere A5% (SR EN 10002-1), valorile
medii ale acestora fiind prezentate în Tabelul A-8.
S-au efectuat încercări de smulgere respectiv de compresiune pe epruvete special
realizate în acest sens, întrucât şuruburile înclinate de la interfaţa lemn beton sunt solicitate la
smulgere sau compersiune. Au rezultat valorile medii ale forţelor corespunzătoare din Tabelul
A-8.
40
Tab. A- 8
Conectori Suruburi
Grinda Re Rm A5% Psmulgere Pcompresiune
[N/mm2] [N/mm2] [%] [kN] [kN]
1 2 3 4 5 6
GA1,2,3 376 586 34,05 - -
GA4 353 541 35,80 - -
GS1,2,3 - - - 24,00 22,00
GS4 - - - 24,00 22,00
GS6 - - - 24,00 22,00
GS7 - - - 24,00 22,00
Încercări pe elemente
Elementele experimentale s-au considerat ca provenind dintr-un planşeu cu grinzi din
lemn aşezate la o distanţă interax b=0,70 m şi cu o deschidere de L=3,60 m. Încărcarea
făcându-se cu 4 forţe concentrate, lăţimea de conlucrare a plăcii de beton cu grinda de lemn b1
s-a determinat cu relaţia 3-3. Secţiunile de calcul ale elementelor experimentale sunt
prezentate în figurile de mai jos, cu mărimile date în Tabelul A-9.
Fig. A- 10 Grinzile GA1, GA2, GA3 Fig. A- 11 Grinzile GS1, GS2, GS3
Fig. A- 12 Grinda GA4
Fig. A- 13 GS4, GS6, GS7
41
Tab. A- 9
Dimens.
b1 h1 b2 h2 Ab Al Aln K
Grinda 2 2 2 alveole
[cm] [cm] [cm] [cm] [cm ] [cm ] [cm ] [kN/cm]
[cm]
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
GA1,2,3 55 5 11,3 14,0 275 158,2 151,0 2 x 3,6 116,30
GA4 55 6 15,0 15,0 330 225,0 217,8 2 x 3,6 73,18
GS1,2,3 55 5 11,3 14,0 225 158,2 - - 146,87
GS4 55 6 15,0 15,0 330 225,0 - - 126,35
GS6 55 6 15,0 15,0 330 225,0 - - 213,15
GS7 55 60 15,0 15,0 330 225,0 - - 213,15
Încărcarea de rupere a fost calculată teoretic conform schemei de încărcare din Fig. A-
14, valorile fiind prezentate în Tabelul A-10.
g – încărcare permanentă (greutatea proprie a grinzii din lemn şi a plăcii din beton)
P – încărcare exterioară (sistemul de încărcare+încărcare din presă)
Fig. A- 14
Tab. A- 10
M (4P)rup
Grinda
[kN.m] [kN]
1 2 3
GA1 24,55 52,04
GA2 25,11 53,28
GA3 24,75 52,48
GA4 38,44 82,27
GS1 29,26 61,85
GS2 28,45 60,72
GS3 28,34 60,45
GS4 47,71 102,86
GS6
47,63 102,82
GS7
Numărul elementelor de conlucrare (conectori, şuruburi) s-a stabilit pe tronsoane (vezi
Fig. A-6 ... A-9), corespunzător forţei tăietoare aferente. În acest scop s-a determinat în primul
rând forţa de lunecare la interfaţa lemn-beton. Aceasta s-a raportat la capacitatea portantă
(valoarea medie) a unui conector rezultată în urma încercărilor preliminare la forfecare pe
epruvete, rezultând numărul necesar de elemente de conlucrare pe tronsoane (Tabelul A-11).
În vederea comparării celor două variante de conlucrare studiate şi din considerente
constructive s-a prevăzut aceleaşi număr de elemente de conlucrare la grinzile GA1,2,3 şi
GS1,2,3 şi apoi la GA4 şi GS4,6,7.
42
Tab. A- 11
Cap.port.a Elemente de conlucrare necesare
Forţa de lunecare lemn-beton
unui elem.de [buc]
Grinda
Totală Tronson 1 Tronson 2 conlucrare
Tronson 1 Tronson 2
[kN/cm] [kN] [kN] [kN]
1 2 3 4 5 6 7
GA1,2,3 1,730 77,8 155,7 10,0 8 16
GA4 2,233 100,5 201,0 8,4 11 23
GS1,2,3 2,150 96,7 193,5 14,0 7 14
GS4,6.7 3,109 139,9 280,0 11,0 12 25
Grinzile experimentale s-au încercat în regim static cu sarcini de scurtă durată,

adoptându-se schema de încărcare din Fig. A-14 şi metodologia de încercare a prototipurilor
(C182-88). Au fost efectuate câte două cicluri de încărcare–descărcare până în apropierea
sarcinii teoretice de exploatare, după care a urmat încărcarea până la rupere.
Valoarea teoretică a încărcării de exploatare s-a apreciat pe baza forţei de rupere
calculate (Tabelul A-10, col. 3) considerând un coeficient de siguranţă de 2,5.
Prin încercarea elementelor experimentale s-au urmărit aspecte privind:
- comportarea grinzilor pe parcursul încercării şi modul de cedare al acestora;
- evoluţia săgeţilor până la rupere;
- variaţia deformaţiilor specifice, respectiv a eforturilor unitare normale pe înălţimea
secţiunii transversale;
- conlucrarea dintre grinda de lemn şi placa de beton.
Elementele au cedat prin ruperea fibrei întinse de lemn, placa de beton rămânând
intactă, iar conlucrarea între lemn şi beton s-a menţinut până la rupere.
Încărcările experimentale corespunzătoare ruperii fibrei de lemn s-au comparat cu cele
calculate (Tabelul A-10, col. 3) corespondenţa dintre cele două valori fiind exprimată prin
raportul Prex / Prt (Tabelul A-12; col. 4).
Tab. A- 12
Forţa de rupere 4 P [kN] Prexp Valori experimentale la exploatare
Grinda
Teoretică Experim. P expl fexpl ∆lexpl
P rt Prexp Prt [kN] [mm] [mm]
1 2 3 4 5 6 7
GA1 52,04 64,57 1,24 23,96 14,4 0,42
GA2 53,28 77,45 1,45 23,33 14,4 0,68
GA3 52,48 83,75 1,59 26,68 14,4 0,41
GA4** 82,27 135,00 1,64 49,00 14,4 0,90
GS1* 61,85 46,59 0,75 18,64 9,3 0,04
GS2 60,72 61,85 1,02 24,74 11,2 0,01
GS3 60,45 69,85 1,15 27,94 12,9 0,14
GS4 102,86 109,00 1,06 43,60 13,3 0,98
GS6 69,34* 0,67* 19,41 8,88 1,62
GS7 102,82 100,84 0,98 28,20 12,73 1,13
* Grinda de lemn cu multe noduri
** Calitatea lemnului comparabil cu cea a grinzilor GS (Tabelul A-6)
Săgeţile măsurate pe parcursul încercărilor au arătat o deformabilitate mai mare a

elementelor GA, faţă de GS. Aspectul poate fi evidenţiat pe baza valorilor săgeţilor măsurate
la treapta de exploatare, apreciată (la încercările de scurtă durată) pe baza forţei de cedare a
elementului, considerându-se un coeficient de siguranţă de 2,5.
Pe baza încercărilor la scurtă durată a rezultat necesitatea aprecierii diferenţiate a
încărcării de exploatare în funcţie de varianta de asigurare a conlucrării. Astfel, dacă la
elementele GS (conlucrare prin şuruburile înclinate) forţa de exploatare se determină cu
43
Prexp
relaţia Pexp l = , în cazul elementelor GA (conlucrare prin conectori din beton) a rezultat
2,5
ca hotărâtoare starea limită de deformaţii, încărcarea de exploatare corespunde valorii admise
l
a săgeţii f a = =14,4 mm.
250
Încărcările de exploatare Pexpl sunt date în Tabelul A-12, col. 5, iar săgeţile
corespunzătoare fexpl în col. 6.
Grinda GS 6 a cedat prematur, prin deschiderea unei îmbinări dinţi – pană situată în
lamela extremă întinsă, în zona mediană a deschiderii grinzii. Acest mod de cedare este
caracteristic grinzilor din lemn lamelat încleiat, la care nu se respectă condiţia ca, în zona
mediană a deschiderii, pe cca 1/4 din înălţime, să nu se realizeze îmbinări ale lamelelor
componente.
Eficienţa sistemelor de conlucrare studiate a fost evidenţiată prin valorile foarte mici
ale deplasărilor relative dintre grinzile de lemn şi plăcile de beton. În Tabelul A-12, col. 7,
sunt date valorile deplasărilor relative măsurate la o treaptă situată în apropierea încărcării de
exploatare stabilită ca mai sus, confirmând aspectele relatate.
În vederea verificării metodei de calcul s-au determinat eforturile unitare normale
corespunzătoare încărcării de exploatare (Tabelul A-12, col. 5) şi s-au comparat cu valorile
rezultate pe baza măsurătorilor tensometrice la aceeaşi treaptă de încărcare (Tabelul A-13).
Tab. A- 13
Grinda GA1 GA2 GA3 GA4 GS1 GS2 GS3 GS4
Pexpl [kN] 23,96 23,33 26,68 49,00 18,64 24,74 27,94 43,6
σbs Teor. -9,82 -10,21 -10,89 -23,53 -10,59 -10,66 -9,91 -31,70
[N/mm2] TER -9,10 -9,33 -9,79 -8,16 -8,84 -6,93 -7,60 -12,04
σbi Teor 4,71 5,31 4,93 10,90 3,90 3,43 3,06 14,26
[N/mm2] TER 4,10 5,74 5,54 2,29 2,44 1,34 1,25 3,03
σli Teor 10,59 10,08 11,74 30,30 13,49 14,68 13,92 30,30
[N/mm2] TER 9,20 7,48 8,30 10,16 10,55 12,48 11,38 8,04
σGi Teor 4,66 4,46 5,08 9,75 5,83 6,29 5,95 12,82
[N/mm2] TER 3,75 2,83 3,87 5,75 5,69 6,66 4,88 4,77
Se constată, în general, o foarte bună corespondenţă între valorile calculate (în tabel
„Teor”) şi cele măsurate („TER”), la încărcarea de exploatare apreciată pentru solicitarea la
scurtă durată a elementelor.
44
Anexa B. Calculul planşeelor compuse lemn – beton
Exemplul 1
Se cere proiectarea planşeului intermediar al unei locuinţe unifamiliale (P+1E) cu

dimensiunile în plan 9,00 x 5,75. Pereţii portanţi sunt din zidărie confinată (ZC) cu grosimea de
37,5 cm pentru pereţii exteriori respectiv 25cm pentru pereţii interiori. Planşeul se va realiza în
sistem compus lemn – beton.
Caracteristicile secţiunii compuse lemn - beton
45

1. Caracteristicile materialelor componente alese
1.1. Lemn – grinzi: lemn masiv de răşinoase clasa C27; clasa de serviciu 1.
Valori caracteristice – cf. SR EN 1995–1–1
- încovoiere: , 27
- întindere în lungul fibrei: , , 16
- forfecare: , 2,8
- modul de elasticitate: , 12000
- densitate: , 380
Coeficienţi parţiali de siguranţă:
- coeficient ce ţine seama de efectul duratei încărcării şi umiditate, conform SR EN

1995-1-1 Tab.3.1. nota (2)
0,60
- coeficient pentru material şi rezistenţe, conform SR EN 1995-1-1 Tab.2.3.

1,30
- coeficient care ţine seama de deformaţii în timp şi de durata încărcării

, 0,60
, 0,60
Valori de calcul:
k mod fm,k 0,60 27
- încovoiere: , 12,46
γM 1,3
, , ,
- întindere în lungul fibrei: , , 7,38
,
, , ,
- forfecare: , 1,29
,
46

1.2.Beton – placă : clasa C 20/25
Valori caracteristice : cf. SR EN 1992-1-1
- pe cub: , , 25
- pe cilindru: , 20
- medie la întinderea axială: , , 2,2
Coeficienţi parţiali de siguranţă
- coeficient pentru SLU, conform SR EN 1992-1-1, Tab.2.1.

1,5 ă,
1,25 ă
- coeficienţii care iau în considerare efectul de lungă durată şi efectele defavorabile

rezultate din modul de aplicare al încărcărilor
: 0,8 … 1 1992 1 1; 0,85
: 1; 0,85
0,85
Valori de calcul
, , ,
- pe cub: , 12,04
,
, ,
- întindere axială: , , 1,24
,
1.3.Elemente de conlucrare
Tipul elementului de conlucrare: Şurub
Diametrul elementului de conlucrare: d=10 mm
Valori caracteristice :
- întindere : , 500
- modul de rigiditate:
0,08 , 0,08 10 12000 9600
2 2
9600 6400
3 3
47

- coeficient pentru conlucrare (îmbinare), conform SR EN 1995-1-1 Tab.2.3.

1,3

, 0,60
, 0,60
2. Caracteristici geometrice ale elementelor componente alese
2.1.Grinda de lemn
- lăţime: 190
- înălţime: 250
- moment de inerţie: 2,47 10
- aria: 190 250 47500
- deschidere: 5000
- distanţa dintre grinzi (interax): 500
2.2.Placa de beton
- grosime: 60
- lăţimea de conlucrare calculată pentru încărcări uniform distribuite conform relaţiei 3 – 3:
1 1,4 1 1,4 500 500 493

5000

- aria: 493 60 29580
2.3.Verificarea grosimii de placă:
30000 8,87 10
0,09 1
12000 2,4 10
48

3. Încărcări şi solicitări.
3.1.Solicitări caracteristice, coeficienţi parţiali de siguranţă şi solicitări de calcul
Coeficient
Tip de încărcare Caracteristici parţial de Calcul
siguranţă
Greutate proprie placă 1500 2025
1,35
din beton armat
1300 1755
Permanentă
Pardoseală 1,35
Pereţi despărţitori 1000 1350
1,35
uşori
Greutatea proprie a 180 243
1,35
grinzilor din lemn
Utilă 2000 1, 50 3000
3.2.Solicitări liniare
- Încărcarea permanentă:
2025 1755 1350 0,493 243 2772,09
- Încărcarea utilă
3000 0,493 1479
3.3.Solicitări
, ,
- Moment încovoietor: 13,28 10
, ,
- Forţă tăietoare: 10,62 10
4. Verificarea îmbinărilor
4.1.Momentul plastic al elementelor de conlucrare

, 0,583 , 0,583 500 10
, 37,37 10
6 6 1,3
4.2.Rezistenţa conlucrării la cedarea betonului
, 20 30000
0,23 0,23 10 15934,86
1,25
4.3.Rezistenţa conlucrării la rupere la forfecare
, 500 3,14 10
0,8 0,8 25120
4 4 1,25
49

4.4.Rezistenţa la cedarea lemnului
1,5 2 , , 1,5 2 37,37 10 12,94 10 4664,82
unde:
, , 0,082 1 0,01 0,082 1 0,01 10 380 28,04
î î
, , 0,6 28,04
, , 12,94
1,3
5. Verificarea eforturilor la SLU în stadiul iniţial.
5.1.Caracteristicile secţiunii compuse
30000 8,87 10 0,119 30000 29580 130,77 12000

2,47 10 1 12000 47500 24,23 5,37 10
1 1
0,119
3,14 30000 29580 135
1 1
6400 5000
1
0,75 0,25 0,75 100 0,25 240 135
2
0,119 30000 29580 60 250
24,23
2 0,119 30000 29580 1 12000 47500
60 250
24,23 130,77
2 2
5.2.Eforturi în placa din beton

0,119 30000 130,77 13,28 10
, , 1,154
5,37 10
0,5 0,5 30000 60 13,28 10
, , 2,225
5,37 10
5.3.Verificarea eforturilor în placa din beton

- la partea superioară: , , , , , 1,154 2,225 3,379 , 12,04
- la partea inferioară: , , , , , 2,225 1,154 1,071 , , , 1,25
50

5.4.Eforturi în grinda de lemn
1 12000 24,23 13,28 10
, , 0,719
5,37 10
0,5 0,5 12000 250 13,28 10
, , 3,709
5,37 10
5.5.Verificarea eforturilor în grinda din lemn

, , , , , ,
- la partea inferioară: 0,395 1
, , , , ,
5.6.Verificarea eforturilor tangenţiale

250
24,23 149,23
2 2
0,5
,
0,5 12000 190 149,23 10,62 10

0,0018 1,29
190 5,37 10
5.7.Verificarea eforturilor în elementele de conlucrare
, min R
0,119 30000 29580 130,77 100 10,62 10

, 2733,76 4665,54
5,37 10
6. Verificarea eforturilor la SLU în stadiul final.
Se vor lua în considerare deformaţiile în timp, pentru toate materialele, astfel:

- Modul de elasticitate transformat al grinzilor de lemn:
% % 0,65 0,35
, 12000 7500
1 , 1 , 1 0,60 1 0,6
- Modulul de rigiditate al conlucrării:
0,08 , 0,08 10 7500 6000
2 2
6000 4000
3 3
- Modulul de elasticitate transformat al betonului:
% % 0,65 0,35
, , , 30000 10468
1 1 1 2,25 1 1,35
51

, , , ,
10468 8,87 10 0,195 10468 29580 132,51
7500 2,47 10 1 7500 47500 22,49
3,185 10
1 1
0,119
, 3,14 10468 29580 135
1 1
4000 5000
1
0,75 0,25 0,75 100 0,25 240 135
,
2 , ,
0,195 10468 29580 60 250
22,49
2 0,195 10468 29580 1 7500 47500
60 250
22,49 132,51
2 2
6.2.Eforturi în placa din beton

, 0,195 10468 132,51 13,28 10
, , 1,127
3,185 10
0,5 , 0,5 10468 60 13,28 10
, , 1,308
3,185 10
6.3.Verificarea eforturilor în placa din beton

6.4.Eforturi în grinda de lemn

, 1 7500 22,49 13,28 10
, , 0,702
3,185 10
0,5 , 0,5 7500 250 13,28 10
, , 3,904
3,185 10
6.5.Verificarea eforturilor în grinda din lemn

, , , , , ,
, , , , ,
6.6.Verificarea eforturilor tangenţiale

250
22,49 147,49
2 2
52

0,5 ,
,
0,5 7500 190 147,49 10,62 10

0,0023 , 1,29
147,49 3,185 10
7. Verificarea deformaţiilor la SLE în stadiul iniţial
30000 8,87 10 0,169 30000 29580 122,73 12000 2,47

10 1 12000 47500 32,27 6,08 10
1 1
0,169
3,14 30000 29580 135
1 1
9600 5000
1
2
0,169 30000 29580 60 250
32,27
2 0,169 30000 29580 1 12000 47500
60 250
32,27 122,73
2 2
7.2.Calculul deformaţiilor:
- deformaţia din acţiunea permanentă
5 5 2772,09 10 5000
, 3,71
384 384 6,08 10
- deformaţia din acţiunea de durată medie
5 5 1479 10 5000
, 1,97
384 384 6,08 10
- deformaţia finală, instantanee
, , ,
300
5000
3,71 1,97 5,68 , 16,66
300
53

8. Calculul deformaţiilor la SLE în stadiul final din acţiuni permanente

12000
, 7500
1 , 1 0,6
0,08 , 0,08 10 7500 6000
30000
, , , 9230,76
1 1 2,25

, , , ,
9230,76 8,87 10 0,292 9230,76 29580 126,66 7500
2,47 10 1 7500 47500 28,34 3,499 10
1 1
0,292
, 3,14 9230,76 29580 135
1 1
6000 5000
1
,
2 , ,
0,292 9230,76 29580 60 250
28,34
2 0,292 9230,76 29580 1 7500 47500
60 250
28,34 126,66
2 2
5 5 2772,09 10 5000
, 6,4
384 384 3,499 10
9. Calculul deformaţiilor la SLE în stadiul final din acţiunea de durată medie

12000
, 7500
1 , 1 0,6
0,08 , 0,08 10 7500 6000
54

30000
, , , 12765,95
1 1 1,35
, , , ,
12765,95 8,87 10 0,229 12765,95 29580 124,64 7500
2,47 10 1 7500 47500 30,36 3,65 10
1 1
0,229
, 3,14 12765,95 29580 135
1 1
6000 5000
1
,
2 , ,
0,229 12765,95 29580 60 250
30,36
2 0,229 12765,95 29580 1 7500 47500
60 250
30,36 124,64
2 2
5 5 1479 10 5000
, 3,29
384 384 3,65 10
10. Verificarea deformaţiei finale
, , ,
200
5000
6,4 3,29 9,69 , 25
200
11. Alcătuirea şi armarea planşeului compus lemn – beton.
Grinzile din lemn masiv de răşinoase se vor dispune la o distanţă b=50cm (interax).
Elementele de conlucrare se vor dispune pe un rând, înclinate la 450, alternant conform
secţiunii longitudinale. Adâncimea de pătrundere în lemn a extremităţii înfiletate a şurubului este
de minim 60 mm.
Deoarece condiţia de verificare a eforturilor, la partea inferioară a plăcii din beton, este
îndeplinită se va adopta armarea constructivă prevăzută la pct.-ul 4.2.(4) – plasă legată cu sârmă
Φ8/200 x Φ8/200, dispusă la mijlocul grosimii plăcii din beton.
Plasa se va ancora în centuri din beton armat pe o lungime de 32 cm.
55

12. Secţiune orizontală şi detalii de dispunere şi armare.
56

Exemplul 2
Se cere proiectarea planşeului intermediar al unei garaj cu dimensiunile în plan 8,75 x

6,75. Pereţii portanţi sunt din zidărie confinată (ZC) cu grosimea de 37,5 cm. Planşeul se va
realiza în sistem compus lemn – beton utilizând grinzi lamelare încleiate.
Caracteristicile secţiunii compuse lemn - beton
57

10. Caracteristicile materialelor componente alese
3.2. Lemn – grinzi: grindă din lemn lamelat încleiat omogen GL 28h; clasa 2 de exploatare.
Valori caracteristice – cf. SR EN 1995–1–1
- încovoiere: , , 28
- întindere în lungul fibrei: , , , 19,5
- forfecare: , , 3,2
- modul de elasticitate: , , 12600
- densitate: , 410
Coeficienţi parţiali de siguranţă:
- coeficient ce ţine seama de efectul duratei încărcării şi umiditate, conform SR EN

1995-1-1 Tab.3.1. nota (2)
0,80
- coeficient pentru material şi rezistenţe, conform SR EN 1995-1-1 Tab.2.3.

1,25

, 0,60
, 0,60
Valori de calcul:
k mod fm,g,k 0,80 28
- încovoiere: , , 17,92
γM 1,25
, , , , ,
- întindere în lungul fibrei: , , , 12,48
,
, , , ,
- forfecare: , , 2,05
,
58

3.3.Beton – placă : clasa C 25/30
Valori caracteristice : cf. SR EN 1992-1-1
- pe cub: , , 30
- pe cilindru: , 25
- medie la întinderea axială: , , 2,6
- coeficient pentru SLU, conform SR EN 1992-1-1, Tab.2.1.

1,5 ă,
1,25 ă
- coeficienţii care iau în considerare efectul de lungă durată şi efectele defavorabile

rezultate din modul de aplicare al încărcărilor
: 0,8 … 1 1992 1 1; 0,85
: 1; 0,85
0,85
Valori de calcul
, , ,
- pe cub: , 14,45
,
, ,
- întindere axială: , , 1,47
,
3.4.Elemente de conlucrare
Tipul elementului de conlucrare: Şurub
Diametrul elementului de conlucrare: d=12 mm
Valori caracteristice :
- întindere : , 500
- modul de rigiditate:
0,08 , 0,08 12 12600 12096
2 2
12096 8064
3 3
59

- coeficient pentru conlucrare (îmbinare), conform SR EN 1995-1-1 Tab.2.3.

1,3

, 0,60
, 0,60
11. Caracteristici geometrice ale elementelor componente alese
2.4.Grinda de lemn
- lăţime: 120
- înălţime: 500
- aria: 120 500 60000
- deschidere: 6000
- distanţa dintre grinzi (interax): 700
2.5.Placa de beton
- grosime: 90
- lăţimea de conlucrare calculată pentru încărcări uniform distribuite conform relaţiei 3 – 3:
1 1,4 1 1,4 700 700 687

6000

- aria: 687 90 61800
2.6.Verificarea grosimii de placă:
31000 4,17 10
0,08 1
12600 1,25 10
60

12. Încărcări şi solicitări.
3.4.Solicitări caracteristice, coeficienţi parţiali de siguranţă şi solicitări de calcul
Coeficient
Tip de încărcare Caracteristici parţial de Calcul
siguranţă
Greutate proprie placă 2250 3037,5
1,35
din beton armat
Permanentă
Pardoseală 1300 1,35 1755

Pereţi despărţitori 1000 1350
1,35
uşori
Greutatea proprie a 442 597
1,35
grinzilor din lemn
Utilă 2000 1, 50 3000
3.5.Solicitări liniare
- Încărcarea permanentă:
3037 1755 1350 0,687 597 4816
- Încărcarea utilă
3000 0,687 2061
3.6.Solicitări
, ,
- Moment încovoietor: 30,9 10
, ,
- Forţă tăietoare: 20,6 10
13. Verificarea îmbinărilor
12.1. Momentul plastic al elementelor de conlucrare

, 0,583 , 0,583 500 12
, 6,46 10
6 6 1,3
12.2. Rezistenţa conlucrării la cedarea betonului
, 25 31000
0,23 0,23 12 26078,71
1,25
12.3. Rezistenţa conlucrării la rupere la forfecare
, 500 3,14 12
0,8 0,8 36172,8
4 4 1,25
61

12.4. Rezistenţa la cedarea lemnului
1,5 2 , , 1,5 2 6,46 10 18,93 12 8,13 10
unde:
, , 0,082 1 0,01 0,082 1 0,01 12 410 29,58
î î
, , 0,8 29,58
, , 18,93
1,25
14. Verificarea eforturilor la SLU în stadiul iniţial.
13.1. Caracteristicile secţiunii compuse
31000 4,17 10 0,09 31000 61800 240,44 12600 1,25

10 1 12600 60000 54,56 2,92 10
1 1
0,09
3,14 31000 61800 156,25
1 1
8064 6000
1
0,75 0,25 0,75 125 0,25 250 156,25
2
0,09 31000 61800 90 500
54,56
2 0,09 31000 61800 1 12600 60000
90 500
54,56 240,44
2 2
13.2. Eforturi în placa din beton

0,09 31000 240,44 30,9 10
, , 0,71
2,92 10
0,5 0,5 31000 90 30,9 10
, , 1,48
2,92 10
13.3. Verificarea eforturilor în placa din beton

62

13.4. Eforturi în grinda de lemn
1 12600 54,56 30,9 10
, , 0,73
2,92 10
0,5 0,5 12600 500 30,9 10
, , 3,34
2,92 10
13.5. Verificarea eforturilor în grinda din lemn

, , , , , ,
, , , , , , ,
13.6. Verificarea eforturilor tangenţiale

500
54,56 304,56
2 2
0,5
, ,
0,5 12600 120 304,56 20,6 10

0,0014 2,05
120 2,92 10
13.7. Verificarea eforturilor în elementele de conlucrare
, min R
0,09 31000 61800 240,44 125 20,6 10

, 3641,64 8125,89
2,92 10
15. Verificarea eforturilor la SLU în stadiul final.

% % 0,70 0,30
, 12600 7875
1 , 1 , 1 0,60 1 0,6
0,08 , 0,08 12 7875 7560
2 2
7560 5040
3 3
% % 0,70 0,30
, , , 31000 10634
1 1 1 2,25 1 1,35
63

, , , ,
10634 4,17 10 0,152 10634 61800 243,52
7875 1,25 10 1 7875 60000 51,48
1,75 10
1 1
0,152
, 3,14 10634 61800 156,25
1 1
5040 6000
1
,
2 , ,
0,152 10634 61800 90 500
51,48
2 0,152 10634 61800 1 7875 60000
90 500
51,48 243,52
2 2
14.2. Eforturi în placa din beton

, 0,152 10634 243,52 30,9 10
, , 0,697
1,75 10
0,5 , 0,5 10634 90 30,9 10
, , 0,848
1,75 10
14.3. Verificarea eforturilor în placa din beton

14.4. Eforturi în grinda de lemn

, 1 7875 51,48 30,9 10
, , 0,718
1,75 10
0,5 , 0,5 7875 500 30,9 10
, , 3,489
1,75 10
14.5. Verificarea eforturilor în grinda din lemn

, , , , , ,
, , , , , , ,
64

16. Verificarea deformaţiilor la SLE în stadiul iniţial
31000 4,17 10 0,129 31000 61800 222,50 12600 1,25

10 1 12600 60000 72,50 3,32 10
1 1
0,129
3,14 31000 61800 156,25
1 1
12096 6000
1
2
0,129 31000 61800 90 500
72,50
2 0,129 31000 61800 1 12600 60000
90 500
72,50 222,50
2 2
15.2. Calculul deformaţiilor:
5 5 4816 10 6000
, 2,45
384 384 3,32 10
5 5 2061 10 6000
, 1,05
384 384 3,32 10
- deformaţia finală, instantanee
, , ,
300
6000
2,45 1,05 3,49 , 20
300
17. Calculul deformaţiilor la SLE în stadiul final din acţiuni permanente

12600
, 7875
1 , 1 0,6
0,08 , 0,08 12 7875 7560
31000
, , , 9538
1 1 2,25
65

, , , ,
9538 4,17 10 0,231 9538 61800 229,1 7875 1,25 10
1 7875 60000 65,9 1,94 10
1 1
0,231
, 3,14 9538 61800 156,25
1 1
7560 6000
1
,
2 , ,
0,231 9538 61800 90 500
65,90
2 0,231 9538 61800 1 7875 60000
60 500
65,90 229,10
2 2
5 5 4816 10 6000
, 4,2
384 384 1,94 10
18. Calculul deformaţiilor la SLE în stadiul final din acţiunea de durată medie

12600
, 7875
1 , 1 0,6
0,08 , 0,08 12 7875 7560
31000
, , , 13191
1 1 1,35

, , , ,
13191 4,17 10 0,1781 13191 61800 225,66 7875 1,25
10 1 7875 60000 69,34 2,01 10
1 1
0,1781
, 3,14 13191 61800 156,25
1 1
7560 6000
66

1
,
2 , ,
0,1781 13191 61800 90 500
69,34
2 0,1781 13191 61800 1 7875 60000
90 500
69,34 225,66
2 2
5 5 2061 10 6000
, 1,7
384 384 2,01 10
18. Verificarea deformaţiei finale
, , ,
200
6000
4,2 1,7 5,9 , 30
200
19. Alcătuirea şi armarea planşeului compus lemn – beton.

Grinzile din lemn lamelar încleiat se vor dispune la o distanţă b=70cm (interax).
Elementele de conlucrare se vor dispune pe un rând, înclinate la 450, alternant conform
secţiunii longitudinale. Adâncimea de pătrundere în lemn a extremităţii înfiletate a şurubului este
de minim 72 mm.
Deoarece condiţia de verificare a eforturilor la partea inferioară, a plăcii din beton, este
îndeplinită se va adopta armarea constructivă prevăzută la pct.-ul 4.2.(4) – plasă legată cu sârmă
Φ8/200 x Φ8/200, dispusă la mijlocul grosimii plăcii din beton.
Plasa se va ancora în centuri din beton armat pe o lungime de 32 cm.
67

20. Secţiune orizontală şi detalii de dispunere şi armare.
68

6 BIBLIOGRAFIE
/1/ Becker, H- Vorschlag zur Bemessung von Holz-Beton-Verbundkonstruktionen nach den
einheitlichen Regeln der europäischen Gemeinschaft (Eurocodes).Lucrare de diplomă, Ecole
Polytechnique Fédéral de Lausanne, Elveţia 1990.
/2/ Blass, H.J.; Ehlbeck, J; Van der Linden, M.L.R; Schlager, M- Trag- und
Verformungsverhalten von Holz-Beton-Verbundkonstruktionen.“Forschungsbericht der
Versuchsanstalt für Stahl, Holz und Steine”, Universität Karlsruhre (TH), 1995
/3/ Blass, H.I, Schlager, M, Van der Linden, M. – Trag und Verformungsverhalten von Holz
eton –Verbundkonstruktionen. Teil 1 u.2 “Bauen mit Holz” 5/96,6/96.
/4/ Ceccotti, A,; Covan, C – Behaviour of Timber and Concrete Composite Load-Bearing
Structures. “IUFRO Timber Engineering Group Meeting”,Saint John, New Brunswick,
Canada, 1990.
/5/ Girhammar, U.A. –Nail – plates as shear connectors in composite timber and concrete
structures. “Proceedings of 12 th IABSE Congress, Vancouver, 1984.
/6/ Godycki, T; Pawlica, J; Klesczewski, J – Verbunddecke aus Holzrippen und Betonplatte.
“Bauingenieur”, nr. 59, 1984.
/7/ Kreuzinger, H – Berechnungsmethoden Verbundkonstruktionnen Holz-Beton,QS-
Bauweise. Technische Universität München, oktober 1994.
/8/ Küng, R. – Verbunddecke Holz – Leichtbeton. Theoretische und experimentelle
Untersuchung der Verbundkonstruktion aus Holz und Leichtbeton mit Holzschrauben als
Verbundmittel. Teil 1- Bericht F 1108, Graz, 1997.
/9/ Linden,van der, M.L.R. – Calculation Methods for Creep of Timber-Concrete Composite
Beams. T.U.Delft, december 1995
/10/ Linden, van der, M.L.R. – Monte Carlo Simulations of Timber-Concrete Composite
Beams Tests. T.U. Delft, march 1996.
/11/ Marusceac, D – Construcţii moderne din lemn . Editura Tehnică Bucureşti,1997
/12/ Meierhofer,U- Untersuchungen und Entwicklungen zum mechanischen Verbund von
Holz und Beton. “Schweizer Ingenieur und Arhitekt 37, 1994.
/13/ Natterer, I; Hoeft, M- Zum Tragverhalten von Holz-Beton-Verbundkonstruktionen
“Forschungsbericht CERS”, nr. 1345, Ecole Polytechnique Fédéral de Lausanne, Elveţia,
1997.
/14/ Scheiflinger, G. – Deckenkonstruktionen aus Holz und Holzwerkstoffen. Diplomarbeit,
T.U. Graz, 1995.
/15/ Thomi, M; Waibel, H – Entwicklung und Fertigung von Verbundelementen.
Fortbildungskurs 1994 “Holzbau “der EMPA.
/16/ Cercetări de laborator privind conlucrarea lemn-beton. Contract 9/1996 faza A.115.2,
INCERC –Timişoara, noiembrie 1997.
/17/ Liana Bob : Contribuţii privind utilizarea elementelor compuse pentru realizarea
structurilor de rezistenţă. Teză de doctorat, februarie 1999.
/18/ Elaborarea unor metodologii perfecţionate de evaluare a stării construcţiilor în vederea
precizării soluţiilor de reabilitare şi a modului de întreţinere a construcţiilor. Contract 9/1996,
faza A. 16.1, INCERC-Timişoara, octombrie 1999.
/19/ Studiu de sinteză privind utilizarea elementelor compuse lemn-beton la reabilitarea
planşeelor existente din lemn.Contract 9/1996,faza A.16.3 INCERC-Timişoara, decembrie
1999.
/20/ Planşee compuse lemn – beton. Studiu de sinteză asupra cercetărilor efectuate până în
prezent asupra planşeekor compuse lemn – beton. Contract nr. 34484/2002, Faza 1, Program
grant A, cond CNCSIS 1397 INCERC-Timişoara iulie 2002.
28
/21/ Studii şi cercetări experimentale pe epruvete asupra conlucrării lemn-beton Contract nr.
34484/2002 Grant program A cod CNCSIS 1397 faza 2 INCERC-Timişoara, octombrie
2002.
/22/ Planşee compuse lemn-beton cu grinzi din lemn masiv şi placă din elemente prefabricate
de beton. Studiu şi încercări experimentale.PN 06-11-04-05/2006. Contract nr. 11N/2006.
Faza 1/2006 INCERC – Timişoara.
/23/ Planşee compuse lemn-beton cu grinzi din lemn masiv şi placă din elemente prefabricate
de beton.PN 06-11-04-05/2006. Contract nr. 11N/2006. Faza 2/2007 INCERC – Timişoara.
/24/ Reglementari privind calculul si alcatuirea planseelor compuse lemn-beton. PN 06-11-04-
05/2006. Contract nr. 11N/2006. Faza 3/2007 INCERC – Timişoara.
/25/ Cercetări experimentale privind comportarea planşeelor compuse lemn-beton. Contract
9/1996, faza A.127.1, INCERC-Timişoara, aprilie 1998
29

Aduo - Ro 27323 27323 Lemn Beton PDF

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Aduo - Ro 27323 27323 Lemn Beton PDF

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

GHID PRIVIND CALCULUL ŞI ALCĂTUIREA CONSTRUCTIVĂ A

PLANŞEELOR COMPUSE LEMN-BETON LA CLĂDIRI VECHI ŞI

Director Sucursală URBAN- INCERC Timişoara, dr. ing. Ion Scordaliu

Şef Proiect, ing. Aurelian Gruin

1 PREVEDERI GENERALE ............................................................................................................................. 3

ANEXA A-1 INCERCĂRI LA FORFECARE EFECTUATE PE EPRUVETE LEMN-BETON

grinzi din lemn

Fig. 1–1 Alcătuire de principiu a unui planşeu compus lemn-beton

1.2 DOMENIUL DE APLICARE

2 ELEMENTE DEFINITORII PRIVIND REALIZAREA PLANŞEELOR

2.1 Conlucrarea lemn-beton

2.1.2 Tipuri de elemente de conlucrare

(5.) Realizarea elementelor compuse lemn-beton şi comportarea în exploatare a

b). Tăieturi înclinate şi tirfoane

h). Suruburi înclinate la 45°, pe două rânduri alternant în cruciş

i). Şuruburi tensionate

a). Cupoane de ţeavă b). Conector „Tecnaria”

a). Sistem Bertsche: papuc special şi bare de oţel beton

b). Sistem Kertrave

2.1.3 Rigiditatea conlucrării lemn-beton

(1.) Rigiditatea elementelor de legătură, exprimată prin modulul de rigiditate Kser

(2.) Pentru luarea în considerare, în calculele statice, a comportării conlucrării

Tip de îmbinare Kser [N/mm]

K ser = 0,08 Emed d 2–5

l * ≅ 17,3 − 0,000572kc + 0,00894kt + 0,88t + 4,34d 2–7

unde: kc - rigiditatea betonului în N/mm2

(1.) Lemn masiv

(2.) Lemn lamelat încleiat

(3.) Grinzi din lemn la clădiri existente

2.2.4 Elemente de conlucrare

3 PROIECTAREA PLANŞEELOR COMPUSE LEMN-BETON

3.2 Calculul lăţimii de conlucrare a plăcii

Fig. 3–1 Variaţia eforturilor unitare tangenţiale în talpa de beton

bef = 1 − 1.4  .b 3–3

- pentru încărcări concentrate:

bef = 1 − 1.4  − 0.8 .b 3–4

(6.) În calcule se recomandă utilizarea relaţiilor 3-3 şi 3-4;

3.3 Ipoteze generale

3.4 Calculul la stările limită ultime şi starea limită de exploatare

(2.) Rigiditatea echivalentă la încovoiere a secţiunii compuse se determină cu

( EI ) ef = ( E1 ⋅ I1 + γ 1 ⋅ E1 ⋅ A1 ⋅ a12 ) + ( E2 ⋅ I 2 + γ 2 ⋅ E2 ⋅ A2 ⋅ a22 ) 3–6

unde: E1, E2 - valorile medii ale modului de elasticitate la beton şi lemn

unde: sef - distanţa între elementele de conlucrare

(5.) Grosimea plăcii se va verifica cu relaţia 3-5.

3.4.2 Distanţa între elementele de conlucrare

(1.) Distanţa între elementele de conlucrare variază în funcţie de efortul de lunecare

sef = 0,75 smin + 0,25 smax 3–10

3.4.3 Verificarea eforturilor în secţiunea compusă la starea limită ultimă în

(1.) Eforturile normale de compresiune şi întindere în placa de beton şi în fibra

unde: MEd - moment încovoietor de calcul

(2.) Eforturile în placa de beton vor îndeplini condiţiile:

(3.) Eforturile la faţa inferioară a secţiunii de lemn se verifică cu condiţia:

(4.) Verificarea eforturilor tangenţiale în centrul de greutate al secţiunii compuse se

(5.) Eforturile în elementele de conlucrare vor respecta condiţia:

unde: Rd - rezistenţa îmbinării conform (8)

(6.) Momentul plastic de calcul al îmbinării se determină astfel:

(7.) Momentul plastic caracteristic al unei îmbinări cu tije metalice, determinat

- pentru îmbinări cu cuie rotunde cu suprafaţă netedă: M y ,k = 180d 2,6 3–21

- pentru cuie cu secţiune pătrată: M y ,k = 270d 2, 6 3–22

(8.) Rezistenţa îmbinării se determină ca valoare minimă din următoarele condiţii:

- cedarea betonului la compresiune locală la suprafaţa de contact dintre beton şi

- ruperea la forfecare a elementului de conlucrare:

3.4.4 Verificarea eforturilor în secţiunea compusă la starea limită ultimă în