Damian Alice cls a X-a SIE

Membrii actuali

 Bruce Dickinson –
voce (1981-1993,
1999-prezent)

 Steve Harris – bas

(1975-prezent)

 Dave Murray –
chitara (1976,
1977-prezent)

 Janick Gers –
chitara (1990-
prezent)

 Adrian Smith –
chitara (1980-
1990, 1999-
prezent)

 Nicko McBrain –
baterie (1983-prezent)

Discografie

Iron Maiden (LP/EMI/80)

Killers (LP/EMI/81)
The Number Of The Beast (LP/EMI/82)
Piece Of Mind (LP/EMI/83)
Live + One (LP/EMI/84)
Powerslave (LP/EMI/84)

Live After Death (LP/EMI/85)

Somewhere In Time (LP/EMI/86)
Seventh Son Of A Seventh Son (LP/EMI/88)
No Prayer For The Dying (LP/EMI/90)
Fear Of The Dark (LP/EMI/92)
A Real Live One (LP/EMI/93)
A Real Dead One (LP/EMI/93)
Live At Donington (LP/EMI/93)
The X-Factor (EMI/95)
Virtual XI (LP/EMI/98)
Brave New World (LP/EMI/00)
Scurt istoric

Iron Maiden exista oficial din ziua Crăciunului 1975, cand bassistul Steve Harris si cei patru colegi ai
sai in acea vreme – Paul Day (voce), Terry Rance (chitara), Dave Sullivan (chitara) si Ron Matthews (baterie) –
aleg titulatura ce avea sa devina celebra mai tarziu, inspirati fiind de numele unui instrument de tortura medieval
(folosit in special de Inchizitia spaniola), dar si de succesul pe care il inregistra pe atunci filmul "Omul cu masca
de fier".

Anii de inceput au insemnat dese schimbari de componenta, stand insa sub semnul vointei lui Steve
Harris de a impune grupul cu orice pret, excluzand totusi orice compromis in privinta muzicii. In urma concertelor
sustinute, Iron Maiden isi atrage notorietatea pe plan local, insa casele de discuri, desi perfect constiente de
valoarea grupului, prefera sa nu riste, cerandu-le celor cinci muzicieni sa treaca la punk in schimbul unui contract
discografic. Faptul este de neconceput pentru Steve Harris, care crede cu tarie in viitorul genului heavy metal,
astfel ca trupa ramane in circuitul underground.

Prima inregistrare este realizata la granita dintre 1978 si 1979, pentru ca prima aparitie discografica,
EP-ul "The Soundhouse Tapes" ce contine piesele "Iron Maiden", "Invasion" si "Prowler", sa fie editata (in numai
5.000 de exemplare) in toamna anului 1979. Inregistrare pe care ii gasim, alaturi de Steve Harris, pe chitaristii
Dave Murray si Tony Parsons, vocalul Paul Di Anno (unul din punctele forte ale concertelor grupului) si pe
bateristul Doug Sampson. Intre timp, beneficiind si de ajutorul managerului Rod Smallwood, devenit persoana
cheie in domeniul administrativ legat de
Iron Maiden, dar bazandu-se in primul
rand pe muzica sa originala si lipsita de
compromisuri, grupul intra in vizorul
importantei case de discuri EMI, cu care
va semna un contract in decembrie 1979.

Pentru inregistrarea primului

LP sunt recrutati bateristul Clive Burr si
chitaristul Dennis Stratton, in timp ce
coperta cade in sarcina graficianului
Derek Riggs. Astfel ca, o data cu prima
realizare discografica importanta semnata
Iron Maiden, albumul autointitulat aparut
in 1980, se naste Eddie The Head, cel
care va deveni mascota oficiala a
grupului, nelipsita de pe copertile
urmatoarelor albume, de pe scenele pe
care a concertat Iron Maiden, figurand de
asemenea pe toate materialele lor
promotionale.

Cota grupului creste pe zi ce trece, Iron Maiden efectuand un turneu britanic incununat de succesul
inregistrat la Festivalul Reading, pentru ca in toamna sa cante in deschiderea turneului european al americanilor
mascati de la Kiss. Anul 1981 aduce o schimbare importanta in grup, prin venirea lui Adrian Smith, acesta si Dave
Murray formand de aici inainte un duo chitaristic de calibru. In acelasi timp, producatorul Martin Birch, cunoscut
mai ales datorita colaborarii sale cu Deep Purple, devine al saselea component al echipei Iron Maiden, iar succesul
albumului "Killers" permite grupului sa efectueze un turneu european in postura de headliner, continuat cu un
turneu sold-out in Japonia si cu deschiderea turneului american al celor de la Judas Priest.

Popularitatea grupului este deja ridicata, insa Iron Maiden va erupe pur si simplu in 1982, odata cu
sosirea noului frontman, Bruce Dickinson, si cu inregistrarea albumului "The Number Of The Beast", piatra de
hotar in istoria rockului mondial, album ce intra direct pe primul loc in topurile britanice. "Run To The Hills",
"The Number Of The Beast", "The Prisoner" raman piese de rezistenta pentru genul heavy metal.
 De acum inainte, nimic nu mai sta in calea masinii heavy metal de calitate numita Iron Maiden,
formula de aur fiind completata in 1983 prin cooptarea bateristului Nicko McBrain. Urmeaza albumele "Piece Of
Mind" (1983), cu al sau "The Trooper", apoi "Powerslave" (1984), cu cele doua imnuri, "Aces High" si "2 Minutes
To Midnight", turnee, participarea la nu

meroase festivaluri, dintre care se remarca

"Monsters Of Rock" sau mega-festivalul desfasurat in
ianuarie 1985 la Rio de Janeiro, Iron Maiden figurand
pe afis alaturi de Queen, Whitesnake, Scorpions,
AC/DC, Yes, Ozzy Osbourne si Rod Stewart. Aceasta
a fost practic perioada de aur a grupului, marcata si
de aparitia dublului album "Live After Death", editat
in octombrie 1985 ca un premiu pentru fanii sai.

Anul 1986 aduce o noua schimbare de

conceptie in optica muzicala Iron Maiden, albumul
"Somewhere In Time" nemaifiind o creatie apartinand aproape exclusiv lui Steve Harris, de data aceasta
aducandu-si o importanta contributie la compunerea pieselor si Adrian Smith, iar rezultatul poate fi lesne constatat
in tenta progresiva imprimata intregului album. Experimentul continua in acelasi sens si pe "Seventh Son Of A
Seventh Son" (1988), de aceasta data fiind folosite chiar si sintetizatoare, lucru ce parea de neconceput cu numai
cativa ani inainte.Fanii sunt descumpaniti, iar anii urmatori nu par sa fie benefici pentru Iron Maiden. Plecarea lui
Adrian Smith, care incepuse sa aiba idei muzicale complet diferite de acel trade mark care ii impusese pe Iron
Maiden nu a aranjat deloc lucrurile, iar tacerea prelungita a celorlalti componenti ai grupului nu parea sa fie deloc
de bun augur. A fost de ajuns sa se afle faptul ca Bruce Dickinson lucreaza la doua proiecte cvasipersonale, in
speta fiind vorba de un roman intitulat "The Adventures Of Lord Iffy Boatrace" si, lucru mai grav, de un album
solo purtand numele "Tattooed Millionaire", pentru ca zvonurile sa inceapa sa circule in presa de specialitate. Se
vehicula ideea iminentei plecari a lui Dickinson de la Iron Maiden, jurnalistii dand ca sigura inlocuirea sa cu
Michael Kiske. Cum lucrurile luasera deja o intorsatura neplacuta, Steve Harris si-a mobilizat colegii, integrandu-l
in trupa pe chitaristul Janick Gers, vechi fan Maiden, dupa o
singura repetitie. Masina de heavy metal era gata de fapte mari,
motivatia aparuse din nou, toti cei cinci muzicieni erau hotarati sa
arate intregii lumi ca spiritul Iron Maiden s-a pastrat nealterat.
Totul a mers ca pe roate, cei cinci regasind bucuria de a face o
muzica simpla, dar personala. "No Prayer For The Dying" este
de fapt urmarea logica a albumului "The Number Of The Beast",
multi fani au ramas fideli acelei perioade, marturisea Dave
Murray. In timpul inregistratilor am resimtit un entuziasm pe
care nu-l mai regasisem de multi ani, acest nou album este ca o
reintoarcere la originile istoriei Iron Maiden.

Parerile sunt insa impartite, desi imediat dupa aparitia

albumului domnise un entuziasm general, iar Steve Harris & co.
vor fi nevoiti sa schimbe din mers tactica, ramanand sa confirme
abia in 1992 cu "Fear Of The Dark", desi nici acest album nu intruneste elogiile intregii critici. Intr-un fel este
explicabil, genul heavy metal s-a schimbat extrem de mult, devenind din ce in ce mai divers, iar o realizare
precum "The Number Of The Beast" poate parea desueta in contextul actual.

Plecarea lui Bruce Dickinson avea sa puna din nou pe tapet zvonurile privind desfiintarea grupului,
"confirmate" intrucatva si de editarea in 1993 a celor doua albume live, "A Real Live One" si "A Real Dead One",
considerate pe atunci ca un fel de adio spus fanilor. Si totusi, Iron Maiden este o poveste prea frumoasa pentru un
asemenea sfarsit, iar Steve Harris este, pentru a cata oara, partizanul unei reveniri in prim planul scenei metalice a
Fecioarei de Fier. "Fara Bruce, oricum nu va semana cu Iron Maiden", se lamenteaza acum fanii, lucru care
ramane de demonstrat, pentru ca nu trebuie uitat faptul ca inlocuitorul sau, Blaze Bayley, nu este chiar un
necunoscut, avand chiar ceva din alura lui Bruce Dickinson, iar fostul sau grup, Wolfsbane, fiind de multe ori
comparat cu prima formula Iron Maiden, in special in privinta aparitiilor live. Inceputul lunii octombrie, a scos pe
piata noul produs discografic semnat Iron Maiden, albumul intitulat "The X-Factor", un opus ce contine 14 piese,
intre care figureaza, pentru prima oara in cariera grupului, doua cover versions (UFO si The Who). Din pacate,
Blaze Bailey nu a convins si multi deja s-au gandit cu nostalgie la perioada cu Bruce. Discul nu suna rau, are
multe parti care au farmecul celor din perioada de aur, dar parca nu e un intreg ca pe vremuri. Si al doilea disc
Maiden cu Blaze – "Virtual XI" - nu a picat prea bine cu toate ca nici acesta nu e un produs chiar rau. De fapt, era
clar ca locul lui Blaze nu era la Maiden si ceea ce trebuia sa se intample s-a intamplat. Bruce Dickinson s-a
reintors in grup dupa multi ani de absenta.

Revenirea s-a produs in 1999 si dupa scurt timp mult asteptatul disc Maiden in formula de aur a fost
gata. Mai mult decat atat, Bruce nu a venit cu mana
goala si l-a readus cu el si pe Adrian Smith, chitaristul
cu care Maiden a avut in anii 80 cea mai buna
perioada a sa. Cu trei chitaristi in formula, Maiden a
pus pe picioare un foarte bun disc heavy metal
intitulat "Brave New World", disc realizat ca pe
vremuri. Iar lungul turneu mondial ce a urmat lansarii
albumului s-a incheiat in ianuarie 2001 cu un concert
la faimosul festival din Brazilia, Rock in Rio, unde
trupa a cantat in fata a circa 250.000 de fani.

In 2003 trupa lanseaza albumul "Dance of

Death" ce contine destul de multe elemente progresive
ce au devenit deja parte din stilul Maiden. Albumul
contine si prima piesa compusa de bateristul Nicko
McBrain si anume "New Frontier". Un album live
"Death on the Road" in august 2005, iar versiunea
DVD este putin amanata si lansata in februarie 2006.

Al paisprazecelea album de studio Iron

Maiden, intitulat "A Matter of Life
and Death" este lansat pe 28 august
2006. In turneul de promovare
albumul este cantat integral la fiecare
concert, o premiera pentru Iron Maiden.