1) Ce este electro-statica;

Electrostatica este știința care se ocupă cu studiul sarcinilor electrice

aflate în repaus. Din punct de vedere istoric fenomenele electrostatice
au fost descoperite înaintea celor electrodinamice (sau
electromagnetice), care studiază sarcinile electrice în mișcare și pe
baza cărora funcționează motoarele electrice.

2) Cum se defineste starea de electrizare a corpurilor din punct de vedere

macro si microscopic;
Din punct de vedere macroscopic, starea de electrizare a corpurilor,
acea stare a lor în care ele sunt capabile să exercite acţiuni
ponderomotoare de natură electrică asupra altor corpuri.
Microscopic, starea de electrizare se explică printr-un surplus
sau un minus de electroni. Prin frecarea bastonului de sticlă, starea de
electrizare se obţine prin trecerea unui număr de electroni periferici de
pe bastonul de sticlă pe bucata de mătase. Sarcina electrică a
electronului fiind negativă, bastonul de sticlă rămâne încărcat cu
sarcina pozitivă ca urmare a plecării electronilor, iar mătasea se va
încărca cu sarcină electrică negativă, ca urmare a trecerii electronilor
de pe baston pe ea.

3) Definiti sarcina electrica si dati unitatea sa de masura;

Sarcina electrică q este mărimea primitivă scalară de stare a
corpurilor, care caracterizează la scară macroscopică, global, starea de
electrizare a acestora. Sarcina electrică este independentă de poziţia şi
orientarea corpurilor. Unitatea de măsură a sarcinii electrice este
Coulombul (C).

4) Definiti intensitatea campului electric si dati untitatea sa de maasura;

După cum s-a constatat experimental, între corpurile electrizate sau
între un corp electrizat şi corpurile uşoare, apar acţiuni
ponderomotoare de natură electrică. Exercitarea unor astfel de acţiuni,
pune în evidenţă existenţa unui nou sistem fizic în spaţiul din jurul
corpurilor încărcate electric, numit câmp electric.

5) Desenati spectrul liniilor de camp electric (sarcina + sau -) (sarcina +/

+) (sarcina +/-)
 6) Definiti inductia electrica in vid si dati unitatea de masura;
Cu ajutorul permitivităţii vidului ε0 şi al vectorului intensitate a
câmpului electric în vid se defineşte inducţia electrică în vid ca
fiind: D =  E .
v 0 v

Unitatea de măsură a inducţiei electrice este Coulomb pe metru pătrat

(C/m2).

7) Definiti tensiunea electrica in vid si dati unitatea de masura.

Semnificatia fizica a tensiunii electrice
Fie un câmp electric în vid şi o curbă C aflată în acest câmp, vezi figura 5. Se defineşte
tensiunea electrică între două puncte A şi B de-a lungul curbei C, mărimea fizică derivată
definită prin integrala de linie a intensităţii câmpului electric în vid, între cele două puncte,
de-a lungul curbei C:

B B
UA B ( C ) =  E v d l =  E v d l cos  .
A(C) A(C)
 8) Ce este polarizarea si ce este rigiditatea dielectrica;
Fenomenul de orientare a dipolilor electrici elementari după o anumită
direcţie se numeşte polarizare. Rigiditatea dielectrică reprezintă
valoarea maximă a intensităţii câmpului electric din material pentru
care acesta îşi păstrează proprietăţile izolante.

9) Legea fluxul electric;

Se defineşte fluxul electric printr-o suprafaţă S (deschisă sau închisă) ca

integrala de suprafaţă a vectorului inducţie electrică prin această suprafaţă.

 S =  D d S =  D d S cos  .
S S

Fig. 6. Explicativă la calculul fluxului electric

Se verifică experimental că fluxul electric printr-o suprafaţă închisă Σ este

numeric egal cu sarcina totală qΣ conţinută în interiorul acelei suprafeţe.

 =  D d S =  D dS cos  = q .
 
Această relaţie reprezintă forma integrală a legii fluxului electric.
 10) Enuntul teoremei potentialului electrostatic;
La electrizarea corpurilor neutre din punct de vedere electric, prin
frecare, unul dintre corpuri se încarcă cu sarcina +q (bastonul de
sticlă) iar celălalt cu sarcina -q (mătasea). Sistemul format de cele
două corpuri electrizate rămâne cu sarcina totală zero.

11) Consecintele teoremei potentialului electrostatic;

Teorema potenţialului electrostatic are următoarele consecinţe:

a. Într-un câmp electrostatic nu există linii de câmp închise.
b. Tensiunea electrică între două puncte nu depinde de drum.
Demonstraţie: Aplicând teorema potenţialului curbei închise Γ
formată din curbele deschise C1 şi C2 rezultă (figura 8):

Fig.8. Explicativă la independenţa valorii tensiunii electrice de drum.

12) Ce este un condensator electric.Definiti capacitatea electrica si

dati unitatea de masura;
Sistemul format din două conductoare (omogene şi neaccelerate)
încărcate cu sarcini electrice şi de semne contrare, între care există un
dielectric omogen sau neomogen, neîncărcat şi fără polarizaţie
permanentă se numeşte condensator electric. Raportul C pozitiv,
dintre valoarea sarcinii electrice q a unuia dintre conductoare şi
diferenţa de potenţial dintre el şi cel de al doilea, se numeşte
capacitate electrică.Unitatea de măsură a capacităţii este Faradul (F).

13) Aplicatie Legare in serie/Legare in paralel;

Legarea în paralel a condensatoarelor presupune legarea acestora ca în figura 9:
 Legarea în serie a condensatoarelor presupune legarea acestora ca în
figura 10.

Fig. 10. Legarea în serie a condensatoarelor

14) Ce este curentul electric de conductie.Definiti intensitatea

curentului electric de conductie si dati unitatea sa de masura;
Curentul electric de conducţie este reprezentat de mişcarea într-un
corp conductor a unor particule încărcate cu sarcini electrice, ce se pot
deplasa liber în raport cu un sistem de referinţă solidar cu corpul în
care se află aceste particule.
Intensitatea curentului electric de conducţie i, este limita raportului
dintre suma algebrică a sarcinilor electrice, Δq ale particulelor
microscopice libere care traversează secţiunea transversală a
conductorului într-un anumit interval de timp şi durata Δt a
intervalului, când ultima tinde către zero şi când limita există:
q dq
i = lim = .
t  0  t dt
Unitatea de măsură a intensităţii curentului electric este Amperul [A].

15)Care sunt componentele intensitatii campului electric in sens larg

După natura componentelor forţei , intensitatea câmpului electric în sens
larg El poate avea trei componente:
- intensitatea câmpului electric coulombian Ec, care rezultă datorită
existenţei sarcinilor electrice şi a fost studiat la electrostatică;
 - intensitatea câmpului electric solenoidal (indus) Es, care apare în
urma fenomenului de inducţie electromagnetică. Acest câmp apare
numai în regim nestaţionar.
- intensitatea câmpului electric imprimat Ei, care apare în mediile
neomogene din punct de vedere fizico-chimic sau în mediile
accelerate. Câmpul electric imprimat este o mărime convenţională,
introdusă pentru a exprima în limbaj electric forţele de natură
neelectrică ce produc deplasarea sarcinilor electrice în
conductoare.

15) Definiti tensiunea electrica si tensiunea electro-motoare.Dati

un titaile de masura;
Integrala de linie a intensităţii câmpului electric în sens larg în lungul unei curbe între două
puncte A şi B se numeşte tensiune electrică în sens larg între cele două puncte în lungul
acestei curbe:

B
u A B (C ) =  El d l .
A(C )
Tensiunea electromotoare (t.e.m.) de contur se defineşte ca integrala de linie pe o
curbă închisă Γ a intensităţii câmpului electric în sens larg, figura 7:

u e =  E d l =  ( E s + E i ) d l =  E n d l .

Unitatea de măsură a tensiunii electrice şi a tensiunii electromotoare

este Voltul (V).

17)Explicati modul in care apare campul electric imprimat de

acceleratie;
Aceste câmpuri electrice imprimate apar în conductoarele accelerate, ca
de exemplu într-un disc metalic iniţial neîncărcat cu sarcină electrică, ce
se roteşte în jurul axei sale. Electronii liberi din metal sunt supuşi unor
forţe centrifuge radiale şi ca urmare se vor deplasa spre marginea discului
(figura 8a), astfel că, la periferia discului se separă sarcina electrică
negativă, iar în centrul discului se separă sarcina electrică pozitivă.
Prin convenţie, sensul câmpului electric imprimat se alege ca fiind
sensul forţei neelectrice ce acţionează asupra particulelor cu sarcină
pozitivă, deci câmpul electric imprimat de acceleraţie este radial şi are
sensul spre centrul discului (figura 8b).
 a. b.
Fig. 8. Explicativă la apariţia câmpului electric imprimat de acceleraţie.

18)Explicati modul in care apare campul electric impirmat termo-electric

de volum;
Aceste câmpuri electrice imprimate apar ca urmare a unei încălziri
neuniforme a unui
conductor metalic. Datorită diferenţei de temperatură (a agitaţiei termice
diferite), electronii vor difuza din zona de agitaţie termică mai mare
(temperatură mai ridicată) în zona cu agitaţie termică mai scăzută
(temperatură mai scăzută). Regiunea cu temperatură mai ridicată (figura
9) se va încărca pozitiv, iar regiunea cu temperatură mai scăzută se va
încărca negativ (efectul Thomson).

Fig. 9. Câmpul electric imprimat termoelectric.

19)Explicati modul in care apare campul electric impirmat termo-electric

de contact.Schema de principiu a unui termo-cuplu
Se consideră un circuit conductor închis, format din două conductoare
electrice din materiale diferite, figura 12, sudate la ambele capete.
Dacă se supun cele două suduri la temperaturi diferite TA > TB, în
circuit apare un curent electric (efect Seebeck).
20)Explicati modul in care apare campul electric imprimat fotovoltaic;
Aceste câmpuri electrice imprimate apar pe suprafaţa de separaţie
dintre un metal şi un semiconductor, la iluminarea acestei suprafeţe.
Energia fotonilor incidenţi este transmisă electronilor. Stratul de separaţie
are proprietăţi de conductibilitate unidirecţională (strat de baraj) şi ca
urmare electronii vor trece mai uşor într-un sens decât în celălalt.
Această asimetrie este echivalentă existenţei unor forţe neelectrice
medii necompensate în cele două sensuri, adică unui câmp electric
imprimat. Pe baza acestui fenomen se realizează fotoelementele utilizate
ca surse de energie electrică.
Din analiza câmpurilor electrice imprimate rezultă că se pot produce
t.e.m. în circuitele electrice în trei moduri:
- prin realizarea unei temperaturi neuniforme;
- prin introducerea într-un circuit închis a unor conductori de specia
a doua (electroliţi), în care au loc reacţii chimice;
prin exercitarea unor acţiuni fizice din exterior (radiaţii luminoase).

21)Legea conductiei electrice;

În regim electrocinetic existând o deplasare ordonată de sarcini electrice,
rezultă că forţa rezultantă ce acţionează asupra acestor particule încărcate
electric va fi diferită de zero:
F = F el + F neel = q ( E + E i )  0 .

22)Definiti rezistenta electrica si dati unitatea sa de masura;

Din legea lui Ohm rezistenţa unui conductor este numeric egală cu
raportul dintre tensiunea electrică continuă aplicată conductorului şi
curentul care îl străbate:
R = ub .
i
În sistemul internaşional de unităţi, rezistenţa electrică are ca unitate de măsură Ohmul
(Ω), iar conductanţa - Siemensul (S).

23)Legea transformarii energiei in conductoare;

Starea electrocinetică este caracterizată prin existenţa unui curent electric
şi printr-o transformare a energiei câmpului electromagnetic în alte forme
de energie. J.P. Joule (1818 - 1889) şi E.H. Lenz (1804 - 1865) au
stabilit experimental că în orice conductor electric parcurs de curent
electric se dezvoltă căldură.

24)Explicati modul de functioanre al sigurantelor fuzibile;

Sunt aparate de protecţie contra supracurenţilor şi în special contra
curenţilor de scurtcircuit. Ele au proprietatea de a întrerupe instantaneu
circuitul electric când intensitatea curentului depăşeşte o valoare limită
impusă, ca urmare a topirii elementului fuzibil (filiform sau lamelar) prin
efectul termic al curentului.
Materialele din care se execută elementele fuzibilele sunt argintul,
cuprul, zincul şi aliajele de staniu cu cadmiu. Materialele pentru fuzibile
trebuie să aibă o temperatură de topire joasă, o rezistivitate electrică
mică, o inerţie termică mică şi să fie inoxidabile.

25)Explicati modul de functioanre al becului cu incandescenta;

Partea activă a unei lămpi electrice cu incandescenţă este filamentul, un
conductor, care se încălzeşte la trecerea curentului electric până la
temperaturi în jur de 2000C. La această temperatură, filamentul emite o
radiaţie luminoasă apropiată de cea albă. Filamentul se realizează din
sârmă foarte subţire de wolfram, care are o temperatură de topire foarte
înaltă, o evaporare lentă şi o rezistenţă mecanică mare.
Randamentul lămpilor cu incandescenţă este foarte scăzut. Numai
(4...6)% din energia electrică absorbită se transformă în energie
luminoasă, restul se transformă în energie calorică. Funcţionarea lămpii
cu incandescenţă se întrerupe când filamentul sublimează (se arde) în
punctul cu temperatura cea mai mare.

26)Ce este o pila electrica;

Se numeşte pilă electrică (element galvanic) un generator de c.c.
electrochimic, constituit în principal din doi electrozi de natură diferită
(conductori de specia întâia) introduşi într-un electrolit. T.e.m. obţinută
este mare dacă tensiunile de electrod ale celor doi electrozi sunt mult
diferite.

27)Ce este un accumulator electric;

Acumulatoarele electrice sunt elemente secundare, reversibile, deoarece

reacţiile chimice ce au loc în interiorul lor sunt reversibile şi depind de
sensul curentului. La aceste elemente în timpul încărcării lor, energia
electrică se transformă în energie chimică, iar în perioada de descărcare,
energia chimică se transformă în energie electrică.

28)Parametrii tehnici ai acumulatorului;

Principalele caracteristici tehnice ale unui acumulator cu plumb sunt:
- tensiunea acumulatorului - determinată de numărul de elemente
legate în serie;
- capacitatea acumulatorului - pentru o anumită durată de descărcare

29)Enumerati minim 3 domenii de aplicatie ai acumulatorilor;

Principalele domenii de aplicaţie sunt:
- alimentarea circuitelor de protecţie;
- automatizare;
- semnalizare din centrale şi staţii electrice;
- în telefonie;
- la antrenarea motoarelor electrice mici;
- la iluminat de siguranţă;
- la alimentarea electromobilelor şi electrocarelor.

30) Prima teorema a lui kirchhoff desen+definitie);

1.1. Prima teoremă a lui Kirchhoff
Se consideră un nod N al unei reţele electrice de c.c. (figura 1),
înconjurat de suprafaţa închisă Σ.
În orice moment suma algebrică a curenţilor care străbat laturile unui
circuit ce converg într-un nod este egală cu zero, dacă se consideră
curenţii care ies din nod cu un semn, iar cei care intră în nod cu semn
contrar.

31) A doua teorema a lui Kirchhoff (desen+definitie+Formula asociererii

semnelor);

suma algebrică a t.e.m. ale surselor din laturile unui ochi de reţea este
egală cu suma algebrică a căderilor de tensiune din laturile ochiului.
Căderile de tensiune, respectiv t.e.m. se iau cu semnul plus dacă
sensurile lor coincid cu sensul de integrare, numit sens de referinţă
(marcat cu o săgeată curbă în interiorul ochiului) şi cu semnul minus în
caz contrar.
 32)Clasificarea circuitelor electrice;
Clasificarea circuitelor electrice se face astfel:
- după proprietăţile de material ale elementelor circuitului electric :
- circuite electrice liniare;
- circuite electrice neliniare.
- din punct de vedere al repartiţiei densităţii de curent electric în secţiunea
conductoarelor:
- circuite electrice filiforme - la care repartiţia curentului electric în
secţiune este uniformă (densitatea curentului este constantă în secţiunea
conductorului);
- circuite electrice masive - la care densitatea curentului electric nu este
constantă în secţiunea conductoarelor.
- după regimul de funcţionare:
- circuite de curent continuu (c.c.) - caracterizate prin existenţa numai a curentului
electric de conducţie în conductoare şi având mereu acelaşi sens;
- circuite de curent alternativ (c.a.), caracterizate de regimul cvasistaţionar, existând
curent electric de conducţie în conductoare şi curent electric de deplasare în dielectricul
condensatoarelor din circuit; la aceste circuite într-o secţiune a conductorului, intensitatea
curentului variază periodic în timp (sinusoidal sau nesinusoidal).

33)Gruparea in serie a rezistoarelor(desen+formula);

Fig. 3. Explicativă pentru calculul rezistenţei echivalente la gruparea în

serie.
n
U1 + U2 + ... + Un - Ub = 0 , sau I ( R1 + R 2 + ... + R n ) = Ub = I R e s R e s =  R k
k =1
34)Gruparea in parallel a rezistoarelor(desen+formula);

Ub U U U
I= = I1 + I 2 + ... + In = b + b + ... + b ,
Re R1 R 2 Rn
1 n 1
= .
de unde rezultă:
Re p k =1 Rk

Fig. 4. Explicativă pentru calculul rezistenţei echivalente la gruparea

paralel.

35)Cum se leaga mai multe rezistoare pt a obtine o rezistenta echivalenta

mai mare;

36)Cum se leaga mai multe rezistoare pentru a obtine o rezistenta

echivalenta mai mica;

37)Aplicatie Legare in serie/parallel a rezistoarelor;

38)Ce este campul magnetic;

Ca şi câmpul electric, câmpul magnetic este un câmp de forţe cu
repartiţie continuă în spaţiu.

39)Cu ce se ocupa electro-dinamica;

Electrodinamica studiază câmpul magnetic precum şi interdependenţa
dintre acesta şi câmpul electric, în regim variabil.
40)Definiti intensitatea campului magnetic in vid si dati unitatea sa de
masura;
Intensitatea câmpului magnetic în vid H v este o mărime derivată de stare
a câmpului magnetic şi este definită prin relaţia:
Bv
Hv = ,
0 H este Henry, unitatea de măsură a inductivităţii.

41)Desenati spectrul liniilor de camp magnetic pentru un conductor

parcurs de un current electric;
Spectrul câmpului magnetic creat de un conductor rectiliniu, filiform şi
foarte lung, străbătut de un curent electric este format din cercuri situate
în plane perpendiculare pe direcţia conductorului şi având centrul pe axul
conductorului, figura 2.

Fig. 2. Spectrul liniilor de câmp creat de un conductor rectiliniu, filiform

şi foarte lung

42)Desenati spectrul liniilor de camp magnetic pentru o spira circulara

parcursa de un current electric

Fig. 3. Spectrul liniilor de câmp magnetic pentru o spiră circulară

43)Legea magnetizarii temporare;

Legea magnetizaţiei temporare arată că în orice punct al materialului, magnetizaţia
temporară M t este proporţională cu intensitatea câmpului magnetic în acel punct:
M t = m H ,

44)Legea legaturii dintre B , H si M

În orice punct dintr-un corp inducţia magnetică este proporţională cu
suma vectorială dintre intensitatea câmpului magnetic şi magnetizaţie:
B = 0 ( H + M ) .

45)Clasificarea materialelor dupa permeabilitatea magnetica relativa

+ exxemple
În funcţie de valorile permeabilităţii magnetice relative, materialele se clasifică în:

- 1. materiale diamagnetice, la care momentul magnetic atomic sau molecular este

nul (materiale cu molecule nepolare). Din această categorie fac parte:
hidrogenul, gazele inerte, carbonul, cupru, argintul, zincul, aurul etc;

- 2. materiale paramagnetice, la care momentele magnetice orbitale şi de spin nu

sunt nule (materiale cu molecule polare). Din această categorie fac parte:
aluminiu, platina, cromul, azotul etc.

- 3. materiale feromagnetice
- Din această clasă fac parte fierul, nichelul, cobaltul şi unele aliaje ale acestora

46) Ciclul de histerezis magnetic cu marimile ei caracteristice;

47)Definitia fluxului magnetic.Legea fluxului magnetic si unitatea sa de

masura;
Se numeşte flux magnetic printr-o suprafaţă SΓ, integrala de suprafaţă a vectorului inducţie
magnetică pe suprafaţă SΓ:

 S =  B d S ,
S
Unitatea de măsură a fluxului magnetic este Weberul [Wb].
Fig. 6. Explicativă la legea fluxului magnetic
Enunţul legii: Fluxul magnetic prin orice suprafaţă închisă Σ este
întotdeauna nul, oricare ar fi natura şi starea de mişcare a mediilor prin
care trece suprafaţa Σ şi oricare ar fi variaţia în timp a inducţiei
magnetice:

 =  B d S = 0 .


48)Legea circuitului magnetic pentru tensiunea magnetica, tensiunea

electro-motoare, solenatia si unitatile lor de masura;
Se consideră patru circuite filiforme închise, parcurse de curenţii de
conducţie i1, i2, i3, i4 şi o curbă închisă Γ care înlănţuie două din cele patru
circuite, ca în figura 1.
Se definesc:
- Tensiunea magnetică între două puncte A şi B ale curbei Γ ca
integrala de linie a vectorului intensitate a câmpului magnetic în lungul
curbei Γ:
B
u mA B =  H d l .
A()
- Tensiunea magnetomotoare (t.m.m.) a curbei Γ, circulaţia vectorului
intensitate a câmpului
magnetic în lungul curbei Γ:
u m m  =  H d l .
T.m.m. şi tensiunea magnetică depind de conturul Γ.
 - - Solenaţia printr-o suprafaţă deschisă, mărginită de
conturul Γ ca suma algebrică a curenţilor din conductoarele care
trec prin suprafaţa respectivă:
S =  w k i k ,
: în orice moment, t.m.m. ummΓ, de-a lungul oricărei curbe închise Γ este
egală cu suma dintre solenaţia θSΓ prin conturul Γ şi derivata în raport
cu timpul a fluxului electric ΨSΓ care străbate o suprafaţă deschisă
oarecare SΓ, mărginită de acest contur:

49)Legea inductiei electro-magnetice(definitie+formula);

Se numeşte inducţie electromagnetică producerea unei t. e. m. într-un circuit sau, în
general, în lungul unei curbe închise, datorită variaţiei în timp a fluxului magnetic care
străbate orice suprafaţă ce se sprijină pe acea curbă.

d S d
ue =  E d l = - =-  BdS .
dt d t S
50)Regula lui Lenz(definitie+ o schema/Aplicatie)

S-a stabilit experimental că puterea electromagnetică p cedată unităţii de

volum a conductorului în procesul de conducţie de către câmpul
electromagnetic este egală cu produsul scalar dintre intensitatea
câmpului electric E şi densitatea curentului electric de conducţie J :
p = EJ .
Relaţia reprezintă forma locală a legii transformării energiei în
conductoare, lege general valabilă, sub această formă, pentru conductoare
omogene, neomogene, izotrope, anizotrope, liniare sau neliniare.
Integrând relaţia pe volumul V al unei porţiuni de conductor filiform,
de secţiune S, în care E , J şi d l sunt paraleli, se obţine puterea totală P
cedată de câmpul electromagnetic conductorului în procesul de conducţie
al curentului electric
 2 2
P =  p d V =  J E ( S d l ) =  J S E d l = i  E d l = i uf .
V V 1 1
Intrebari examen (partea a II-a)
1. Ce este un circuit magnetic?
Circuitul magnetic este un sistem de corpuri feromagnetice
despărţite prin întrefieruri(aer), care permite închiderea liniilor de câmp
magnetic
(1p)
2. Definiti inductanta si dati unitatea de masura.
Mărimea L definită ca raportul dintre fluxul magnetic care străbate
orice suprafaţă limitată de conturul unui circuit şi intensitatea curentului
care-l produce, se numeşte inductanţă sau inductivitatea circuitului.
. Unitatea de măsură pentru inductanţă este Henry [H].
(1p)
3. Expresia matematica a unei marimi alternative sinusoidala(expresia
matematica si desen explicative).
- Am reprezint_ modulul valorii maxime a mărimii sinusoidale;
- a - valoarea instantanee a mărimii;
- ωt + α - faza mărimii, se exprimă în radiani;
- α - faza iniţială, la momentul t = 0, cu valori cuprinse între - π şi π ;

- ω = 2π f = 2 π /T - pulsaţia;
- f - frecvenţa, se exprimă în hertzi [Hz];
- T - perioada, se exprimă în secunde [s].
O mărime sinusoidală se mai poate scrie sub forma:
a = A m sin (t + ) = 2A sin (t + ).
(2p)
4. Desenati 2 marimi alternativ sinusoidale in faza.

(1p)
5. Desenati 1 marimi alternativ sinusoidale in antifaza.

(1p)
6. Circuit cu rezistor ideal(circuit electric, marimi caracteristice,
reprezentarea tensiunii si a curentului).
Se consideră un circuit simplu format dintr-un rezistor ideal (fig. 2a ),
alimentat cu o tensiune la borne sinusoidală. Se consideră curba închisă Г
cu sensul de parcurgere astfel ales încât să fie în sensul curentului prin
latură şi invers sensului tensiunii la borne. Aplicând legea inducţiei
electromagnetice curbei Г, rezultă:
u U
i= = 2 sin (t + ),
u b = u f = Ri = u R , R R
S-a presupus iniţial intensitatea curentului de forma sinusoidală:
i = 2I sin (t + ), şi rezultă:
- intensitatea curentului este în fază cu tensiunea ( fig. 2b):
φ= 0;
- valoarea impedanţei este egală cu valoarea rezistenţei rezistorului:
Z = R,
- valoarea efectivă a intensităţii curentului nu depinde de frecvenţa
tensiunii la borne:
U
I ,
R
- căderea de tensiune pe un rezistor este în fază cu intensitatea
curentului şi se numeşte cădere de tensiune rezistivă .

Fig. 2. a. Circuit simplu cu rezistor; b. Dependenţa curentului şi tensiunii

faţă de timp

(3p)
7. Circuit cu bobina ideala(circuit electric, marimi caracteristice,
reprezentarea tensiunii si a curentului).
Se consideră o bobină ideală (fig. 3a ), având inductanţa L, alimentată
cu tensiunea sinusoidală. Se consideră conturul închis Г şi se aplică legea
inducţiei electromagnetice:
di
u = uL = L ,
dt
unde conturul este ales în lungul circuitului.
Se poate demonstra că în cazul acestui circuit, defazajul dintre
tensiune şi curent este:
 = /2; iar curentul este defazată în urma tensiunii cu π /2 , ca în figura
3b.
Fig. 3. a. Circuit cu bobina ideală în c.a.; b. Defazajul dintre tensiunea la
borne şi curentul prin circuit.
- valoarea impedanţei circuitului este: Z = L = X L ; XL şi se numeşte
reactanţa bobinei.
U
I= ;
- valoarea efectivă a intensităţii curentului este: XL
- căderea de tensiune pe o bobină ideală va fi întodeauna defazată cu
π/2 înaintea curentului şi se numeşte cădere de tensiune inductivă.

(3p)
8. Circuit cu condensator ideal(circuit electric, marimi caracteristice,
reprezentarea tensiunii si a curentului).
Se consideră condensatorul ideal de capacitate C alimentat cu o
tensiune sinusoidală, ca în figura 4a.
Dacă circuitul ar fi alimentat cu o tensiune continuă, intensitatea
curentului din circuit ar fi
zero, deoarece între plăcile condensatorului se află un dielectric, care are
rezistenţa infinită.
Aplicând o tensiune sinusoidală condensatorului, acesta se va încărca
şi descărca periodic cu
frecvenţa egală cu frecvenţa tensiunii aplicate şi deci, prin circuit va trece
un curent electric alternativ. Acest lucru lasă impresia că în regim
sinusoidal, curentul electric trece prin condensator.
Aplicând legea inducţiei electromagnetice conturului închis Г, rezultă:
q
uC = u = ,
C
unde q reprezintă sarcina electrică a unei armături a condensatorului.
Fig. 4.a. Circuit cu condensator ideal; b. Defazajul tensiune curent la
acest circuit

Conform legii conservării sarcinii electrice, aplicate suprafeţei închise

Г , rezultă:
dq 1
i= , q =  idt, uC =  idt.
dt C
Se poate deduce expresia intensităţii curentului electric şi rezultă de
asemenea că:
- curentul este defazat înaintea tensiunii cu α/2:
 = -/2,
1
Z= = XC ;
- valoarea impedanţei este: C Xc se numeşte reactanţă
capacitivă:
U
I= = CU;
- valoarea efectivă a intensităţii curentului este egală cu: XC
- căderea de tensiune pe condensator va fi defazată cu π/2 în urma
intensităţii curentului (fig. 4b) şi se numeşte cădere de tensiune
capacitivă.

(3p)
9. Definiti puterea activa, puterea reactiva si puterea aparenta. Dati
unitatile de masura.
Puterea activă P se defineşte ca valoarea medie pe un număr întreg de
perioade a puterii instantanee. Unitatea de măsură pentru puterile activă
este Wattul [W].
Puterea aparentă S se defineşte ca produsul dintre valorile efective ale
tensiunii şi curentului:
S = UI = Z I2 = Y U 2 .
 Unitatea de măsură pentru puterea aparentă este Voltamperul [VA].
Puterea reactivă se defineşte ca produsul dintre valorile efective ale
tensiunii şi curentului amplificat cu sinusul unghiului de defazaj dintre
tensiune şi curent:
Q = UI sin  = Z I2 sin  care poate fi  sau  0.
Unitatea de măsură pentru puterea reactivă este Voltamperul reactiv
[var].
(3p)
10.Triunghiul puterilor (desen, relatii).
Între puterile P, Q şi S există următoarele relaţii:
S = P + Q , P = S cos , Q = S sin , Q = Ptg.
2 2 2

Relaţiile rezultă simplu din triunghiului puterilor, figura 5.

Fig.5. Triunghiul puterilor

Puterea activă, respectiv energia activă, absorbite de circuite mai
complexe (conţinând şi motoare electrice) se transformă parţial în lucru
mecanic şi parţial în căldură.
Puterea reactivă are o semnificaţie fizică, reprezentând o măsură a
schimburilor interioare de energie între câmpul electric şi cel magnetic.
(2p)
11.Definiti factorul de putere. Consecintele unui factor de putere scazut.
Factorul de putere kp al unui circuit este raportul pozitiv subunitar
dintre puterea activă şi puterea aparentă:
P
kp = > 0.
S
O valoare scăzută a factorului de putere din instalaţiile industriale şi din
transportul energiei electrice are următoarele consecinţe:
1.- creşterea pierderilor de putere în rezistenţa conductoarelor
instalaţiilor de producere, transport şi distribuţie a energiei electrice.
Pentru o valoare dată a puterii active P, în instalaţiile electrice
funcţionând sub tensiune constantă, pierderile de putere cresc invers
proporţional cu pătratul factorului de putere
2.- mărirea secţiunii conductoarelor liniilor de transport şi de distribuţie
a energiei electrice. Micşorarea factorului de putere duce la transmiterea
aceleiaşi puteri active la o mărire a valorii intensitţăţii curentului şi deci
la o mărire a secţiunii cablurilor şi a cantităţii de cupru utilizat;
3.- mărirea puterii aparente a generatoarelor electrice din centrale şi a
transformatoarelor din staţiile de transformare pentru transmiterea
aceleiaşi puteri active:
S = P / cos  .
4.- creşterea căderilor de tensiune pe liniile de transport, prin creşterea
intensităţii curentului din linii.
(2p)
12.Cum se imbunatateste factorul de putere?
Pentru a înlătura aceste neajunsuri, în practică se caută să se
îmbunătăţească factorul de putere prin legarea în paralel cu receptorul
inductiv a unor condensatoare. În figura 6 se indică schema de montaj a
condensatorului C în paralel cu consumatorul inductiv de impedanţă Z.

(1p)
13.Reprezentarea unei surse trifazate In conexiune stea.
(1p)
14.Reprezentarea tensiunilor de faza si de linie ale unui sistem trifazat.
Aceste tensiuni dintre conductoarele de fază, u12(t), u23(t) şi u31(t)v , se
numesc tensiuni de linie, pe când tensiunile dintre conductoarele de fază
şi conductorul de nul, u1(t), u2(t) şi u3(t), se numesc tensiuni de fază.
Înlocuind expresiile tensiunilor u1(t), u2(t), u3(t) rezultă:

(1p)
15.Relatia dintre tensiunea de linie si tensiunea de faza pentru un sistem
de alimentare in conexiune stea.
(1p)
16.Schema bloc a unei surse de curent continuu cu precizarea rolului
blocurilor component.
 Transformatorul are un rol multiplu. În primul rând, el modifică,
atunci când este necesar, valoarea tensiunii sursei, pentru această
aplicaţie. Tensiunea este de obicei fixă, ca în cazul reţelei monofazate de
220V. Transformatorul poate mări sau poate micşora tensiunea sursei,
forma tensiunii rămânând aceeaşi. Transformatorul are în plus un rol de
separare galvanică între sursă şi consumator, prin utilizarea lui neexistând
o legătură directă între ele, eventualul utilizator fiind astfel protejat de un
contact direct cu reţeaua.
Redresorul, uneori bloc redresor, este compus din elemente
redresoare necomandate (diode), semicomandate (tiristoare) sau
comandate (tiristoare cu stingere pe poartă GTO, tranzistoare), are
scheme diverse şi realizează transformarea tensiunii alternative într-o
tensiune pulsatorie, ur cu o componentă continuă, diferită de zero.
Filtrul realizează o netezire a formei pulsatorii a tensiunii redresate,
pe care o aduce la o formă apropiată de aceea a tensiunii continue, uf.
Întotdeauna însă, tensiunea pe sarcină va avea o variaţie, care însă poate
fi micşorată utilizând filtre mai performante.
(2p)
17.Transformatorul electric( simbol, functionare, relatia dintre tensiune si
numarul de spire).

Acest aparat are la baza funcţionării fenomenul de inducţie

electromagnetică, caracteristic regimurilor variabile. Prin urmare
transformatorul este un aparat de curent alternativ. Se aplică la bornele
înfăşurării primare o tensiune alternativă şi prin inducţie
electromagnetică se induce în bobina secundară o tensiune proporţională
cu cea aplicată în primar. Între cele două tensiuni există relaţia:
u2 n2

u1 n1
unde: u2 - tensiunea din înfăşurarea secundară,
 u1 - tensiunea din înfăşurarea primară,
n1 - nr. de spire din înfăşurarea primară,
n2 - nr. de spire din înfăşurarea secundară.
(3p)
18.Dati o clasificare a redresoarelor.
Redresoarele se clasifică după numeroase criterii, cele mai importante
fiind numărul de faze, tipul schemei, posibilitatea reglării tensiunii de
ieşire, dar şi altele aşa cum se va vedea în continuare.
- după numărul de faze al sursei, care este de obicei reţeaua electrică:
- redresoare monofazate,
- redresoare polifazate.
- după posibilitatea reglării tensiunii:
- redresoare necomandate ( cu diode),
- redresoare semicomandate,
- redresoare comandate.
- după tipul schemei:
- redresoare monoalternanţă,
- redresoare dublă alternanţă (bialternanţă): - cu punct median
- în punte.
- după tipul consumatorului ( sarcinii):
- redresoare cu sarcină rezistivă,
- redresoare cu sarcină inductivă,
- redresoare cu sarcină capacitivă
(1p)
19.Redresor monoalternanta( schema, forme de unda, functionare).

Un redresor particular corespunde fiecărui criteriu de clasificare, astfel

că denumire sa completă are obişnuit mai mulţi termeni, câte unul din
fiecare clasă de criterii. De exemplu: redresor monofazat, necomandat,
monoalternanţă, cu sarcină rezistivă (3p)
20.Redresor dubla alternanta cu punct median( schema, forme de unda,
functionare). (3p)
21.Redresor dubla alternanta in punte( schema, forme de unda,
functionare). (3p)
22.Redresor cu filtru capacitive( schema, forme de unda, functionare).
(3p)
23.Ce este o instalatie electrica si ce este un echipament electric?
Instalaţia electrică este ansamblul de echipamente electrice conectate
pentru un scop funcţional bine determinat.
Prin echipament electric se înţelege orice dispozitiv întrebuinţat
pentru producerea, transformarea, distribuţia, transportul sau utilizarea
energiei electrice. Această ultimă destinaţie, reprezentând scopul final al
întregului proces de producere, transport şi distribuţie, defineşte o
categorie distinctă de echipamente, denumite receptoare.
(2p)
24.Schema simplificata a unui sistem electroenergetic cu explicarea
notatiilor.

GS ST1 LEA ST2 LES R1

 PT
R2
6 kV 110 kV 6 kV 0,4 kV
10 220 kV 10 kV
kV 400 kV 20 kV

Fig. 1. Schema simplificată a unui sistem electroenergetic

În figura 1 semnificaţia notaţiilor sunt: GS - generator sincron; ST1 -
staţie de transformare ridicătoare de tensiune; LEA - linie electrică
aeriană; ST2 - staţie de transformare coborâtoare de tensiune; LES - linie
electrică subterană; R1 - receptoare de medie tensiune; PT - post de
transformare; R2 - receptoare de joasă tensiune.
(2p)
25.Ce sunt receptoarele electrice? Clasificare cu exemple.
Receptoarele electrice sunt dispozitive care transformă energia electrică
în altă formă de energie utilă.
Receptoarele electrice se împart în:
- receptoare de iluminat, cuprinzând corpurile de iluminat
prevăzute cu surse electrice de lumină;
- receptoare de forţă, care pot fi electromecanice (motoare
electrice, electromagneţi, electroventile), electrotermice (cuptoare
electrice, agregate de sudură) sau electrochimice (băi de electroliză).
(2p)
26.Dati o clasificare a instalatiilor electrice.
 Instalaţiile elctrice se clasifică după diferite criterii, astfel:
a. După rolul funcţional, instalaţiile electrice pot fi:
- de producere a energiei electrice, aferente diferitelor tipuri de centrale
electrice sau unor grupuri electrogene;
- de transport a energiei electrice, incluzând linii electrice (racord,
distribuitor, coloană şi circuit);
- de distribuţie a energiei electrice - staţii electrice, posturi de
transformare şi tablouri de distribuţie;
- de utilizare a energiei electrice, care la rândul lor se diferenţiază în
raport cu tipul receptoarelor, în instalaţii de forţă şi instalaţii de iluminat;
- auxiliare, din care fac parte instalaţiile cu funcţie de menţinere a
calităţii energiei electrice, de asigurare a unei distribuţii economice a
acesteia, pentru protecţia personalului împotriva electrocutărilor (legarea
la pământ, legarea la nul etc.), pentru protecţia clădirilor şi a bunurilor
(instalaţiile de paratrăsnet, de avertizare de incendiu), precum şi
instalaţiile de telecomunicaţii.
b. După poziţia ocupată în raport cu procesul energetic la care concură
se deosebesc:
- instalaţii de curenţi tari,
- instalaţii de curenţi slabi.
c. În raport cu locul de amplasare, se deosebesc următoarele categorii
de instalaţii:
- pe utilaj, un caz deosebit reprezentându-l amplasarea pe vehicule;
- în interiorul clădirilor, în diferite categorii de încăperi;
- în exterior, în diferite condiţii de mediu.
d. După nivelul tensiunii, instalaţiile se clasifică în:
- instalaţii de joasă tensiune (JT), a căror tensiune de lucru este sub 1 kV;
- instalaţii de medie tensiune (MT), cu tensiuni de lucru în intervalul
1...20 kV;
- instalaţii de înaltă tensiune (IT), cu tensiuni de lucru între 35...110 kV;
- instalaţii de foarte înaltă tensiune, funcţionând la tensiuni mai mari sau
egale cu 220 kV.
În practică, domeniile de valori corespunzătoare acestor divizări
diferă, în raport cu apartenenţa instalaţiei la o categorie funcţională sau
alta. Referindu-se la nivelul tensiunii, normativele în vigoare,
diferenţiază instalaţiile în instalaţii sub 1000 V (joasă tensiune) şi peste
1000 V (înaltă tensiune).
e. După frecvenţa tensiunii, se deosebesc instalaţii:
- de curent continuu;
- de curent alternativ. La rândul lor, acestea pot fi, în raport cu valoarea
frecvenţei: de frecvenţă joasă (0,1...50 Hz), industrială (50 Hz), medie
(100...10000 Hz), sau de înaltă frecvenţă (peste 10000 Hz).
f. Din punct de vedere al modului de protecţie, instalaţiile pot fi:
- de tip deschis, faţă de care persoanele sunt protejate numai împotriva
atingerilor accidentale a părţilor aflate sub tensiune;
- de tip închis, la care elementele componente sunt protejate contra
atingerilor, pătrunderii corpurilor străine peste 1 mm, a picăturilor de apă
şi a deteriorărilor mecanice;
- de tip capsulat, la care elementele componente sunt protejate contra
atingerilor, pătrunderii corpurilor străine de orice dimensiuni, a stropilor
de apă din toate direcţiile şi contra deteriorărilor mecanice.
(1p)
27.Schema bloc de transformare a energiei primare in energie electrica.
Energie Motor Energie Generator Energie
primară primar mecanică electric electrică
Turbină

Fig. 2. Reprezentarea schematică a transformării energiei primare

în energie electrică
(1p)
28.Clasificarea energiei primare si dati exemple.
Energiile primare folosite în centralele electrice se clasifică în:
- energii primare existente direct în natură, care pot fi transformate
uşor în energie mecanică sau direct în energie electrică cum sunt: energia
vântului, energia apelor, energia solară;
- energie chimică conţinută în combustibilii solizi (cărbune, huilă,
lemn), lichizi (ţiţei) şi gazoşi (gaze naturale, gaz de cocs, gaz de furnal):
- energia atomică care este eliberată prin reacţia de fisiune nucleară
care are loc la bombardarea cu neutroni a izotopilor radioactivi U235, U233
şi Cu239 (2p)
29.Componentele instalatiilor electrice la consumatori.
Instalaţiile electrice la consumator se compun din:
- receptoare electrice;
- reţele electrice şi puncte de alimentare (distribuţie);
- echipamente de conectare, protecţie, AMC(aparate de măsură
şi control), etc., adică restul echipamentelor electrice, în afară de
receptoare.
 (1p)
30.Ce sunt curbele de sarcina? Tipuri de curbe de sarcina. Modul preferat
de organizare din punct de vedere al curbelor de sarcina.
Curbele de sarcină prezintă variaţia în timp a sarcinilor electrice, pe o
perioadă determinată.
După durata tc a ciclului, pentru care redau variaţiile sarcinii, curbele de
sarcină pot fi:
- zilnice, la care durata ciclului este de 24 h şi dintre care două sunt
mai importante, cea caracteristică pentru vară (în intervalul 18 ... 25
iunie) şi cea pentru iarnă (18 ... 25 decembrie);
- anuale, la care durata ciclului este de 8 760 h (12 luni sau 365 zile).
După provenienţă se deosebesc următoarele curbe de sarcină:
- experimentale, obţinute prin citirea aparatelor indicatoare la
intervale egale de timp (din 10 în 10 minute sau din 30 în 30 minute) sau
trasate de către aparatele înregistratoare;
- tip, care sunt obţinute prin generalizarea curbelor experimentale,
specifice unor ramuri sau subramuri industriale. Aceste curbe prezintă o
importanţă deosebită pentru proiectare.

(3p)
31.Ce este masina electrica?
O maşină electrică este un convertor electromecanic ce transformă
energia electrică în energie mecanică când funcţionează în regim de
motor, sau invers energia mecanică în energie electrică când funcţionează
în regim de generator.
(1p)
32.Care sunt avantajele si dezavantajele motoarelor asincrone?
Motoarele electrice asincronce sunt cele mai răspândite datorită
avantajelor pe care acestea le prezintă:
• simplitate constructivă;
• cost redus;
• fiabilitate ridicată şi întreţinere uşoară;
• robusteţe;
• alimentare direct de reţeaua trifazată;
• caracteristică mecanică semirigidă

Dezavantaje:
• posibilitate redusă de reglare a turaţiei;
cuplu de pornire redus. (1p)
33.Constructia motoarelor electrice trifazate.
- tip colivie – cu două inele de capăt şi o serie de bare fixate între ele,
astfel încât se creează spire în scurtcircuit. Rezistenţa circuitului rotoric
este de valoare foarte mică (scurtcircuit) şi constantă, fără a putea fi
modificată din exterior (este determinată constructiv);
- bobinat - realizat din tole şi prevăzut cu un sistem de înfăşurări
trifazate cu acelaşi număr de perechi de poli p, capetele înfăşurărilor fiind
legate la un colector format din trei inele montate pe axul motorului. Prin
intermediul unor perii, înfăşurările pot fi legate direct - rezultând
caracteristica naturală, sau indirect, prin rezistenţe suplimentare -
obţinându-se caracteristicile artificiale.
(2p)
34.Functionarea motorului asincron( cu definitia alunecarii relative).
La conectarea inductorului la reţeaua trifazată ( cu succesiunea directă
de faze R,T,S), apare câmpul magnetic învârtitor cu turaţia n. Iniţial
rotorul fiind în repaus, prin inducţie electromagnetică în înfăşurările
rotorului apare un sistem de curenţi trifazaţi simetrici de acelaşi sens,
care prin interacţiune cu câmpul electromagnetic care i-a creat determină
apariţia unor forţe electromagnetice care pun în mişcare rotorul. Turaţia
rotorului va creşte fără să poată atinge vreodată turaţia de sincronism n0 ,
deci n<n0, acest fenomen purtând denumirea de alunecare.
Alunecarea relativă s se poate defini cu ajutorul relaţiei:
n0  n
s  100%
n0

Turaţia notată n2 =n0 - n reprezintă tocmai turaţia relativă între câmpul

magnetic învârtitor şi rotor.
În regim motor n2>0, deci alunecarea s>0. De obicei s =( 1,5 –6) %.
Dacă s<0, adică rotorul este antrenat cu turaţie suprasincronă sau statorul
este deconectat, motorul trece în regim de generator.
Funcţionarea în regim motor este posibilă pentru: 0<s<1
(2p)
35.Enumerati caracteristicile de functionare ale motorului asincron
trifazat.
a. Caracteristica turaţiei
Din relaţia alunecării s, rezultă
n  n 0 1  s 
b. Caracteristica factorului de putere cosφ
c. Caracteristica mecanică
M 2
 ,
M cr s s cr

s cr s
din care rezultă :
2
M  M cr  , în care :
s s cr

s cr s

M - momentul curent de lucru;

Mcr - momentul critic, corespunzător turaţiei critice scr.
(2p)
36.Desenati caracteristica mecanica.
Fig. 1. Caracteristica mecanică a motorului asincron trifazat cu
precizarea regimurilor de funcţionare
(1p)
37.Enumerati metodele de reglare ale turatiei motoarelor asincrone.
Ea se poate face prin următoarele metode:
- schimbarea numărului perechilor de poli, p;
- variaţia alunecării s;
- alimentarea cu frecvenţă variabilă f;
- reglarea tensiunii de alimentare.
(1p)
38.Modalitati de oprire si franare ale motoarelor asincrone trifazate.
Oprirea se poate face în două moduri:
-inerţial, prin consumarea energiei cinetice reziduale, prin frecările
proprii din sistem, rezultând un timp de oprire mare;
-cu frânare forţată, obţinându-se un timp de oprire redus şi o creştere a
preciziei de oprire la cotă;
Frânarea forţată poate fi:
-exterioară - cu frână mecanică;
-interioară - electrică prin motor.
Frânarea prin motor se poate face în trei moduri:
-prin contraconectare;
-prin metoda de frânare dinamică;
-prin metoda de frânare recuperativă.
(2p)