Latinitate si dacism

Studiu de caz realizat de :

Cucu Lucian
Manolache Marian
Latinitatea si dacismul sunt
concepte care desemeaza doua
curente de ideei ce strabat cultura
si literature romana.
Originea limbii române este
legată de procesul de formare a
poporului român. Mulţi specialişti
consideră că limba română
provine din limba latină a
romanităţii, latina vorbită în
părţile de est ale Imperiului
Roman. Face parte, deci, din
familia limbilor romanice, dintre
care unele au devenit limbi
naţionale (italiana, franceza,
spaniola, portugheza, româna).
Limba română a menţinut
structura limbii latine, în
structura gramaticală română
s-au conservat din latină
clasele de declinare ale
substantivului, pronumele
personal, tipurile de adjective,
numeralele de la 1 la 10,
clasele de conjugare ale
verbelor, cele mai multe
moduri şi timpuri, principalele
conjuncţii şi prepoziţii. În
vocabular sunt de origine
latină cuvinte care denumesc
noţiuni, obiecte, acţiuni,
însuşiri fundamentale .
În cultura românească, meritul
intâietăţii în afirmarea ideii de
latinitate a limbii materne ii revine
lui Grigore Ureche . El a fost
primul cronicar moldovean de
seamă, care a demonstrat
latinitatea limbii române, într-un
capitol din lucrarea sa,
„Letopiseţul Ţării Moldovei” .
Dacia este, în poezia lui Eminescu,
imaginea ideală a statului arhaic,
generator de sacralitate. Mai toată
poezia eminesciană de inspiraţie
istorică se află în genere în amplul
poem . Tema dacica se regaseste atat
in marile poeme „Memento Mori”,
„Rugaciunea unui dac” si „Sarmis”
Dacismul este un curent
ideologic autohton, afirmat la
începutul secolului al XX – lea, şi
caracterizat prin exagerarea
contribuţiei dacilor în etnogeneza
românească.
Vasile Parvan s-a preocupat îndeosebi
de arheologie, preistorie şi istoria
civilizaţiei greco-romane. În scopul
rezolvării problemelor legate de istoria
Daciei, a organizat o serie de săpături
sistematice, iar pe baza rezultatelor
parţiale ale săpăturilor ascris Getica
(1926), cea mai importantă lucrare a sa,o
vastă sinteză istorico-arheologică, prin
care a readus în prim-planul cercetării
istorice rolul politic şi cultural al daco-
geţilor.