You are on page 1of 2

Rusine/apreciere

Pierdere/castig

Moarte/Viata

Conflict/Cooperare

Grup/Individ

Imaginatie/Realitate

Dominare/Iubire

Inferioritate/Superioritate

Ce este? Cum este? De ce este?

Incerc sa sintetizez cat mai bine experientele, deciziile luate si concluziile ce au precedat, acumulate
pana in momentul de fata in urma contactului perpetuu cu mediul inconjurator. Mediul la care fac
referire este sistemul complex format din numeroase elemente reale palpabile, insa toate trecute prin
ciurul propriei realitati, in concluzie un mediu subiectiv imaginar. Cu alte cuvinte incerc sa portretizez cat
mai bine relatia cu propriul sine (suisurile si coborasurile prin care trecem, deciziile luate indifferent de
retro-reactie(feed-back), motivul din spatele fiecarui sentiment de vina, iubire, responsabilitate etc.
precum numeroasele stari ce caracterizeaza o fiinta umana, care intr-un final nu este asa departata de
cea mai nesemnificativa gâza, sau cel mai masiv patruped ce cutreiera pamantul in ceea ce priveste
modul in care isi duce veacul.

Acestea fiind spuse, mi se pare logic sa incep cu inceputul, iar la fel ca orice copil aflat in prima sa
calatorie in haosul ce urmeaza a fi organizat al lumii inconjuratoare, intrebare rezonabila ar fi Ce
este(aia)? Ce este acel ceva care face posibila interactiunea cu mediul prin miriada de solutii la
infinitatea de probleme ce apar in mod constant, prin a carui decizii ne conduce viata, a carui erori de
judecata sunt asa greu de descalcit si uneori asa de bine calculate si de perfecte in imperfectiunea lor ca
nici nu le sesizezi. Unii ar spune ca este Constiinta sau Sufletul, sau un spirit ce poseda corpul cand ne
nastem urmand a-l parasi cand murim, un alt Eu din alta viata ce mai are o sansa in a indrepta ce a
gresit. In era informatiei se numeste Creier. El este partea din corp care este responsabila de
manegementul propriei persoane. In trecut in functie de locul unde te nasteai acest rol ii era atribuit
Inimii, sangelui, samanului satului sau Zeilor, bine, inca este, doar sub alta forma.Asadar, ce este
creierul.

Ca sa raspund la intrebare o sa fac trimitere la biologului Bruce Lipton, care a studiat celula intreaga sa
cariera, a facut o observatie majora in ceea ce priveste creierul si anume: ce echivalent are acesta. In
stiinta, deoarece creierul a avut mereu o functie privilegiata I s-a gasit ca reprezentativ in lumea
microscopica Nucleul Celulei.
Putina Biologie.

Celula este unitatea de viata indivizibila cu dimensiunea cea mai mica, formata din diferite organe cu
roluri asemanatoare organelor noastre, numite organite. Asadar pentru fiecare organ pe care il posedam
exista un echivalent in lumea microscopica, orice sistem respirator, endocrin, digestiv etc, are un
echivalent in aceasta lume a celulei. De aici se trage si marea descoperire a doctorului Bruce Lipton si
anume corespondentul real al creierului care, cred ca ati ghicit, nu este Nucleul, ci surprinzator,
membrana celulara .Nucleul avand ca echivalent de fapt organele reproducatoare fiind partea celulei
responsabila de pastrarea informatiei ADN si replicarea acesteai sau decodarea in vederea creeri de
elemente necesare celulei. Mai exact, Ribozomul este o imprimanta 3D iar Nucleul este programul 3D
care da informatia ce trebuie printata ribozomului.

Dar cum si-a dat seama? Simplu , a renuntat la preconceptii si a incercat sa vada exact ce anume face ca
celula sa interactioneze cu mediul, care parte a ei este responsabila de „deciziile care ii conduc viata”.
Intrebarea reala fiind Cum faci asta? Ei bine a facut o analogie simpla, si anume atunci cand scoti
creierul din orice fiinta vie, consecinta ulterioara imediata este moartea ducand astfel la ideea de a
scoate parti din celula si a observa ce se va intampla cu aceasta. Prima parte pe care a scos-o a fost
nucleul, fiind inca jucatorul principal pentru pozitia de creier, si spre surprinderea lui, celula a mai
supravietuit doua trei luni fara a-si modifica comportamentul. Asadar a fost nevoie sa se uite dupa un alt
candidat pentru pozitia de creier. Insa apare o noua problema, ce inseamna exact moarte si ce insemna
viata?

Studiul asupra celulei a dus la concluzia ca aceasta este formata din lanturi de proteine asadar in loc sa
fie din metal sau lemn sau alt material este din proteine, insa ce o face vie? Uitandu-ne la o piatra o
declaram fara viata din simplu fapt ca nu este moblia, nu se poate misca. La fel am putea spune si
despre celula care este doar o masa de proteine. Orice desen animat, film, poveste da viata obiectelor
neinsufletite trecandu-le dintr-o stare amorfa intr-o stare vie doar dandu-le posibilitatea de a se misca
asadar, celula este vie atunci cand se misca si interactioneaza cu mediul.

Viata este proprietatea unor organisme de a interactiona cu mediul in mod activ iar creierul este cel care
face posibil acest lucru. Observand celula, partea care interactiona cu mediul era evident membrana
fiind in contact direct. Facand apoi experimentul de mai sus, scoate interiorul celului din membrana
aceasta devenind inerta, aparent moarta pierzandu-si orice comportament. Insa in momentul in care
interiorul este reintrodus, la scurt timp celula revine la viata. De aici concluzia ca membrana celulara si
nu nucleul reprezinta creierul celulei. De altfel in stiinta se stia ca orice copil este initial un membrion
format din trei teci, din una anume dezvoltandu-se creierul, pielea si sistemul nervos din corp.

Dar ce importanta are aceasta descoperire?

Ne ajuta sa intelegem scopul fundamental al creierului si anume el este creat, perfectionat pentru a
interactiona cu mediul. Raspunzand astfel la prima intrebare majora Ce este?

You might also like