Teoria circuitelor electrice – Elemente

Unitatea de învăţare nr. 1

TEORIA CIRCUITELOR ELECTRICE - Elemente

Cuprins Pagina

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 1 2

1.1 Preliminarii 3
1.2 Model matematic 3
1.2.1 Notații folosite 3
1.2.2 Criterii de consistență 4
1.3 Model electronic 5
1.4 Regimuri de funcționare 11
De reținut 13
Concluzii 14
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 1 14

1
Electronica – curs și aplicații
 Teoria circuitelor electrice – Elemente

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 1

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 1 sunt:

• Înţelegerea noţiunilor de model matematic și model
electronic
• Familiarizarea cu modalitățile de descriere pentru cele
nouă componente principale studiate in cadrul teoriei
circuitelor electrice

Teoria circuitelor electronice privită ca parte a teoriei circuitelor electrice preia în mod firesc
formalismul matematic dezvoltat de aceasta din urmă. De altfel rezolvarea problemelor din
domeniul circuitelor electronice parcurge – în principiu - trei etape:
1. Modelarea dispozitivelor electronice. În această etapă dispozitivul electronic este
înlocuit de modelul său. Circuitul electronic devine circuit electric. Noul circuit este
numit circuit modelat. Se spune că problema de electronică a fost redusă la o
problemă de electricitate.
2. Circuitul modelat este analizat funcţie de regimul de funcţionare utilizând tehnici
preluate din formalismul matematic al teoriei circuitelor (Kirchhoff, Laplace, etc…). Se
obţine un sistem de ecuaţii. Se spune că problema de electricitate a fost redusă la o
problema de matematică.
3. Se rezolvă problema de matematică.
Totuşi, două observaţii trebuie făcute:

Modelul dispozitivul electronic trebuie ales funcţie de condiţiile de lucru;

Complexitatea modelul electronic trebuie aleasă funcţie de nivelul de aproximare
cerut.
Observaţiile anterioare pun în evidenţă faptul că fiecărui dispozitiv electronic îi sunt asociate
diferite modele funcţie de regimul de operare al dispozitivului, iar pentru fiecare regim în
parte există mai multe modele funcţie de nivelul de aproximare dorit. Este sarcina analistului
de circuit de a decide între aceste opţiuni.
Prezentul capitol îşi propune să definească conceptul de model electronic şi să identifice
regimurile de operare ale diverselor dispozitive. Structura lui este:

Primul subcapitol intitulat „Preliminarii” defineşte conceptele de componentă electronic

precum şi cel de dispozitiv electronic.

Subcapitolul doi dedicat prezentării conceptului de model matematic. Subcapitolul este
structurat pe două secţiuni. În prima secţiune sunt prezentate notaţiile standard, iar în
cea de a doua, condiţiile necesare şi suficiente pentru asigurarea consistenţei
modelului, în cazul dispozitivelor / componentelor cu două sau trei terminale

Subcapitolul trei prezintă modul în care se construieşte modelul electronic (schema
echivalentă) a unui dispozitiv. Sunt prezentate de asemenea cele nouă elemente
liniare de circuit care sunt utilizate în construirea schemelor echivalente.

2
Electronica – curs și aplicații
 Teoria circuitelor electrice – Elemente

Subcapitolul patru analizează regimurile de funcţionare ale dispozitivelor electronice.

1.1. Preliminarii

Literatura de specialitate desemnează prin termenul de dispozitiv electronic acel element

de circuit care prezintă proprietatea de a fi comandabil. Implicaţia imediată este că
dispozitivul electronic trebuie să prezinte în mod necesar cel puţin două porţi: una de
comandă - poarta de intrare - şi cealaltă comandată - poarta de ieşire. În funcţionare
normală, valorile paramentrilor electrici ai porţii de ieşire sunt dictaţi de valorile parametrilor
electrici ai portii de intrare.
Spre deosebire de dispozitivul electronic, componenta electronică nu prezintă această
facilitate a comandabilităţii.
Prezenta lucrare va exemplifica cu tranzistoarele bipolare, tranzistoarele cu efect de câmp
precum şi a tiristoarelor clasa largă a dispozitivelor electronice, iar cu diodele
semiconductoare cu joncţiuni clasa componentelor electronice. Studiul acestor elemente de
circuit se va axa în principal pe următoarele direcţii:
• modalităţile de descriere
• modalităţile de modelare
A descrie un dispozitiv (componentă) electronică înseamnă a dezvolta modelul matematic
care exprimă formal performanţele acestui dispozitiv.
A modela un dispozitiv (componentă) electronică înseamnă a ataşa un model electric
(schema echivalentă) acestui dispozitiv (componentă).
După cum a fost amintit, funcţie de nivelul de aproximatie acceptat în analiza dispozitivelor şi
componentelor electronice, fiecărui asemenea element de circuit i se pot ataşa diverse
modele, singura condiţie care se pune fiind cea legată de consistenţa modelului. Din punct
de vedere practic această consistenţă se reduce la a stabili numărul de ecuaţii necesar şi
suficient pentru un anumit tip de model precum şi structura acestor ecuaţii.

1.2 Model matematic.

În prima parte a subcapitolului se vor prezenta notaţiile folosite iar în cea de a doua numărul
de ecuaţii pe care modelul matematic trebuie să-l conţină pentru a satisface condiţia de
consistenţă.

1.2.1. Notaţii folosite

Figura 1.1 prezintă principalele notaţii folosite.

3
Electronica – curs și aplicații
 Teoria circuitelor electrice – Elemente

Figura 1.1

Se constată că:
AT literă mare, indice mare; reprezintă componenta continuă;
aT litera mică, indice mare; reprezintă valoare instantanee totală a semnalului;
Vt literă mare, indice mic; reprezintă amplitudinea componentei alternative a semnalului;
at literă mică, indice mic; reprezintă valoare instantanee a componentei alternativă.

1.2.2. Criterii de consistenţă

Prezenta secţiune prezintă ecuaţia dintre numărul de terminale ale unui element de circuit şi
numărul de ecuaţii necesare şi suficiente pentru ca descrierea sa matematică să satisfacă
condiţia de consistentă. Se vor analiza numai componentele cu două şi trei terminale.
I.) Elemente de circuit cu două terminale
a.) simbolul este prezentat în figura 1.2.

vT
iT
D

Figura 1.2
unde:
iT valoarea instantanee totală a curentului prin componentă
vT valoarea instantanee totală a căderii de tensiune pe componentă
D element de circuit dipolar (componenta electronică)
b.) descriere; pentru descrierea integrală a funcţionării unui element de circuit bipolar este
necesară şi suficientă stabilirea unei singure ecuaţii de forma:
 di dn i dv d mv 
E  iT , T ,K, nT , vT , T , K, mT , θ1 ,K, θ p  = 0 (1.1)
 dt dt dt dt 

Ecuaţia (1.1) poartă numele de ecuaţia caracteristică unde θ1,...,θk sunt variabile parametrice
care pot fi de natură electrică sau neelectrică (ex. temperatura).

4
Electronica – curs și aplicații
 Teoria circuitelor electrice – Elemente

II.) Elemente de cicuit cu trei terminale

a.) simbolul este prezentat în figura 1.3 (tranzistor generalizat)
iP iM
P M

T
iT
T

Figura 1.3

unde:
T borna prin care trec toţi purtătorii (fluxul integral de purtători);
M borna prin care trec mulţi (aproape toţi) purtătorii;
P borna prin care trec puţini purtători.
b.) descriere;
Este interesant de observat este faptul că prin terminalele F şi M circulă curentul principal din
dispozitiv iar prin terminalele P şi F, curentul de comandă. Astfel se pot pune în evidenţă cele
două porţi amintite ale dispozitivului electronic. Prezenţa celor două porţi indică posibilitatea
ca dispozitivul electronic să fie reprezentat ca un diport. Pentru aceasta este necesar ca unul
din terminale să fie comun atât intrării cât şi ieşirii. Din teoria cuadripolilor se stie că pentru
descrierea integrală a unui cuadripol (diport) sunt necesare şi suficiente două şi numai două
ecuaţii de tipul (1.1). Revenind la dispozitivele cu trei terminale rezultă că descrierea
integrală a unui asemenea dispozitiv se face cu ajutorul a două ecuaţii de tipul (1.1).
Funcţie de modul în care sunt constituite, modelele matematice se împart în două categorii:
• modele care se obţin prin integrarea sistemului de ecuaţii de bază ale teoriei
semiconductoarelor pentru dispozitivul în discuţie (tehnici locale).
• modele care se obţin prin analiza comportării în circuit a dispozitivului studiat
(tehnici integrale); pentru regimuri în care comportare în frecvenţă nu este
esenţială sunt utilizate caracteristicile curent tensiune (caracteristici i-v), în timp ce
pentru regimurile în care această comportare este definitorie se apelează la alte
tipuri de caracteristici cum ar fi carateristica sarcină tensiune (caracteristici q-v).
Modele din prima categorie au avantajul de a fi mai aproape de fenomenul fizic, în timp ce
modelele din cea de a doua categorie sunt mai uşor de elaborat.

1.3 Model electronic

Indiferent de modul de abordare, practic orice tip de model matematic, conţine ecuaţii
profund neliniare. Pe de altă parte, aşa numitele tehnici de analiză manuale (by hand
analysis) - utilizate în procesul de depanare - necesită ecuaţii liniarizate, cât mai simple.
Pornind de la această observaţie trebuie spus că există două abordări posibile pentru
eliminarea neliniarităţilor.

Figurile 1.4 şi 1.5 prezintă aceste abordări. Se constată ca algoritmul prezentat în figura 1.4
necesită utilizarea metodelor matematice pentru liniarizarea sistemului de ecuaţii rezultat.
5
Electronica – curs și aplicații
 Teoria circuitelor electrice – Elemente

Metoda este greoaie şi laborioasă. Algoritmul prezentat în figura 1.5 necesită liniarizarea
prealabilă a ecuaţiilor de dispozitiv. Acest lucru se poate realiza mult mai comod şi înseamnă
practic determinarea unui model electronic (unei scheme echivalente) a dispozitivului.
Această schemă echivalentă conţine – în marea majoritate a cazurilor – numai elemente de
circuit studiate în teoria clasică a circuitelor:

rezistori;

condensatori;

bobine;

surse ideale comandate sau necomandate.

Ecuaţii de
circuit Modele
Circuit
Circuit electronice
electronic + electronic
(liniarizate)
Ecuaţii de
dispozitiv
(neliniare)
Ecuaţii de
circuit
Sistem de
Sistem de
ecuaţii
Tehnici de ecuaţii +
liniarizare liniarizat Ecuaţii de
neliniar
dispozitiv
(liniare)

Soluţie Soluţie

Figura 1.4 Figura 1.5

Identificarea acestor elemente de circuit se face pornind de la observaţii de tipul:

Rezistorul este elementul de circuit care modeleză ecuaţia dintre tensiune şi curent. În
cazul rezistorului ecuaţia 1.1 devine:
E (iT , vT , θ1 , K,θ p ) = 0 (1.2)

Condensatorul este elementul de circuit care modeleză ecuaţia dintre derivata

tensiunii şi curent. În cazul condensatorului ecuaţia 1.1 devine:
 dv  (1.3)
E  iT , T , θ1 , K,θ p  = 0
 dt 

Bobina este elementul de circuit care modeleză ecuaţia dintre tensiune şi derivata
curentului. În cazul bobinei ecuaţia 1.1 devine:
 di  (1.4)
E  T , vT , θ1 ,K,θ p  = 0
 dt 

În concluzie, construirea unor modele liniare apelează la cele nouă componente liniare de
circuit studiate în teoria circuitelor electrice. Amintim că acestea sunt:

6
Electronica – curs și aplicații
 Teoria circuitelor electrice – Elemente

1. Rezistor liniar
-Simbolul este prezentat în figura 1.6
Symbol ANSI Symbol DIN

Figura 1.6

-Ecuaţia caracteristică

v R (t ) = RiR (t ) (1.5)

2. Bobina liniară
-Simbolul este prezentat în figura 1.7

Symbol ANSI Symbol DIN

Figura 1.7

-Ecuaţia caracteristică

di L
vL = L (1.6)
dt
3. Capacitate liniară
-Simbolul este prezentat în figura 1.8

Symbol ANSI Symbol DIN

Figura 1.8

-Ecuaţia caracteristică

dvC
iC = C (1.7)
dt
4. Sursa ideală de tensiune
-Simbolul este prezentat în figura 1.9

7
Electronica – curs și aplicații
 Teoria circuitelor electrice – Elemente

Symbol ANSI Symbol DIN

Figura 1.9

-Ecuaţia caracteristică
v=E (1.8)
Observaţie: Rezistenţa internă a sursei are valoarea:
Ro = 0 (1.9)

5. Sursa ideală de curent

-Simbolul este prezentat în figura 1.10

Symbol ANSI Symbol DIN

Figura 1.10

-Ecuaţia caracteristică
i=I (1.10)
Observaţie: Rezistenţa internă a sursei are valoarea:
Ro → ∞ (1.11)

6. Sursa de curent comandată în tensiune

- Simbolul este prezentat în figura 1.10

Symbol ANSI Symbol DIN

Figura 1.10
- Model matematic
i IN ( t ) = 0
(1.12)
v O ( t ) = k v IN ( t )

unde:
i0 curent ieşire;
8
Electronica – curs și aplicații
 Teoria circuitelor electrice – Elemente

v IN tensiune de intrare;
k constanta.
Observaţii:

Rezistenţa de ieşire a sursei are valoarea:
Ro → ∞ (1.13)

Rezistenţa de intrare a sursei are valoarea:
Ri → ∞ (1.14)

7. Sursa de curent comandată în curent

- Simbolul este prezentat în figura 1.11

Symbol ANSI Symbol DIN

Figura 1.11
- Model matematic

v IN ( t ) = 0
i O ( t ) = k i IN ( t ) (1.15)

unde:
iIN curent de ieşire;
v IN tensiune de intrare;
k constantă.
Observaţii:

Rezistenţa de ieşire a sursei are valoarea:
Ro → ∞ (1.16)

Rezistenţa de intrare a sursei are valoarea:
Ri = 0 (1.17)

8. Sursa de tensiune comandată în tensiune

- Simbolul este prezentat în figura 1.12

Symbol ANSI Symbol DIN

Figura 1.12

9
Electronica – curs și aplicații
 Teoria circuitelor electrice – Elemente

- Model matematic

i IN ( t ) = 0
(1.18)
v O ( t ) = k v IN ( t )

unde:
v0 tensiune de ieşire;
vIN tensiune de intrare;
k consatantă.
Observaţii:

Rezistenţa de ieşire a sursei are valoarea:
Ro = 0 (1.19)

Rezistenţa de intrare a sursei are valoarea:
Ri → ∞ (1.20)

9. Sursa de tensiune comandată în curent

- Simbolul este prezentat în figura 1.13

Symbol ANSI Symbol DIN

Figura 1.13
- Model matematic

v IN ( t ) = 0
(1.21)
v O ( t ) = k i IN ( t )

unde:
iIN curent de ieşire;
vIN tensiune de intrare;
k constantă.
Observaţii:

Rezistenţa de ieşire a sursei are valoarea:
Ro = 0 (1.22)

Rezistenţa de intrare a sursei are valoarea:
Ri = 0 (1.23)

10
Electronica – curs și aplicații
 Teoria circuitelor electrice – Elemente

1.4 Regimuri de funcţionare

După cum a fost menţionat, ecuaţia (1.1) este foarte generală. Liniarizarea ei, sau în anumite
cazuri simplificarea, se poate realiza funcţie de două criterii:
1. viteza de variaţie în timp a semnalelor de pe dispozitiv (frecvenţa de lucru);
2. mărimea acestor variaţii.
După primul criteriu se disting umătoarele regimuri:
1. Regim static; semnalele sunt constante în timp (ex. - curent continuu); Derivatele din
ecuaţia (1.1) sunt zero. Îa aceste condiţii (1.1) devine:
E ( I ,V ,θ1 ,K,θ p ) = 0 (1.24)

2. Regim cvasistatic; semnalele sunt lent variabile (domeniul frecvenţelor joase);

derivatele temporare pot fi neglijate; din punctul de vedere al analistului de dispozitiv
nu se iau in considerare efectele de ordin doi (capacitive sau inductive). Acest regim
este de asemenea descris de ecuaţia (1.19)
E (iT , vT , θ1 , K ,θ p ) = 0 (1.25)

Este interesant de observat că întrucât ecuaţiile carateristice ale rezistorilor precum şi

ale diferitelor surse de tensiune sau curent se reduc practic la ecuaţia 1.19. Modele
electronice ale dispozitivelor electronice pentru acest regim vor conţine numai aceste
componente. Schemele echivalente nu vor conţine bobine sau condensatori.
3. Regim dinamic; semnalele au variaţii rapide; cel puţin una din derivatele temporare
nu poate fi neglijată. Nu va fi analizat în prezenta lucrare.
După cel de-al doilea criteriu se disting urmatoarele tipuri de regimuri:
1. Regim de semnal mic; variaţiile semnalelor respectă asa numita condiţie de semnal
mic. (variaţiile trebuie să fie suficient de mici pentru ca o dublare sau o înjumătăţire a
lor să modifice neglijabil rapoartele dintre variaţii).
2. Regim de semnal mare; cele care nu sunt de semnal mic - (variaţiile semnalelor sunt
de acelaşi ordin de mărime cu intervalele de valori permise).
Rezultă în mod firesc şase domenii specifice de funcţionare obţinute prin combinarea
regimurilor de mai sus. Dar se poate constata că din punct de vedere formal regimurile
cvasistatice şi statice sunt practic identice (anularea derivatelor temporale). Rămân astfel
numai patru domenii de interes. Acestea sunt:
1. Regim cvasistatic de semnal mare
a.) Elemente de circuit cu două terminale:
I.) Modelul matematic este constituit dintr-o singură ecuaţie de tipul celei din
(1.25). Renunţând la parametrii neectrici aceasta devine:
E (iT , vT ) = 0 (1.26).
Această ecuaţie poartă numele de ecuaţie caracteristică stratică sau mai simplu
„caracteristică statică”.

11
Electronica – curs și aplicații
 Teoria circuitelor electrice – Elemente

II.) Model electronic: conţine rezistori, surse de tensiune sau curent

comandate sau necomandate; elementele pot fi liniare sau neliniare
b.) Elemente de circuit cu trei terminale: Există mai multe abordări posibile. Figura

iP P M iM

vPT vMT
T iT

Figura 1.14

1.14 prezintă o asemenea posibilitate.

I.) Modelul matematic este constituit de această din două caracteristici statice
de tipul (1.26). Evident, pot exista mai multe (şase) posibilitaţi de descriere.
Sistemul (1.27) şi (1.28) prezintă una dintre ele.
iP = iP (vPT , vMT ) (1.27)
iM = iM (v PT , vMT ) (1.28)
II.) Model electronic: conţine rezistori, surse de tensiune sau curent
comandate sau necomandate; elementele pot fi liniare sau neliniare

2. Regim cvasistatic de semnal mic

a.) Elemente de circuit cu două terminale:
I.) Modelul matematic este constituit dintr-o singură ecuaţie, ecuaţie ce
liniarizează ecuaţia 1.26:
ia = g a va (1.29).
unde ga este conductanţa de semnal mic. Amintim că:
1
ga = (1.30).
ra
ra fiind rezistentă de semnal mic.
II.) Model electronic: este prezentat în figura 1.15.
ra

Figura 1.15

b.) Elemente de circuit cu trei terminale: .

I.) Modelul matematic este constituit de această din două ecuaţii care
liniarizează ecuaţiile (1.27) şi (1.28).
Evident, pot exista mai multe (şase) posibilitaţi de descriere. O variantă este:
i p = g11v pt + g12vmt (1.31)
im = g 21v pt + g 22vmt (1.32)
unde g11, g12, g21, g22 sunt conductanţe de semnal mic.

12
Electronica – curs și aplicații
 Teoria circuitelor electrice – Elemente

II.) Model electronic: se obţine prin implementarea modelului matematic

anterior şi este prezentat în figura 1.16
ip im M
P
vpt vmt

1/g11 g12vmt T g21vpt 1/g22

Figura 1.16
Observaţie: în anumite situaţii, se va apela si alte tipuri de modele.

3. Regim dinamic de semnal mare

4. Regim dinamic de semnal mic
Prezenta lucrare analizează numai primele două regimuri.

De reţinut!

Rezolvarea problemelor din domeniul circuitelor

electronice parcurge – în principiu - trei etape:
1. Modelarea dispozitivelor electronice. În această
etapă dispozitivul electronic este înlocuit de
modelul său. Circuitul electronic devine circuit
electric. Noul circuit este numit circuit modelat.
Se spune că problema de electronică a fost
redusă la o problemă de electricitate.
2. Circuitul modelat este analizat funcţie de regimul
de funcţionare utilizând tehnici preluate din
formalismul matematic al teoriei circuitelor
(Kirchhoff, Laplace, etc…). Se obţine un sistem
de ecuaţii. Se spune că problema de electricitate
a fost redusă la o problema de matematică.
3. Se rezolvă problema de matematică.

13
Electronica – curs și aplicații
 Teoria circuitelor electrice – Elemente

Recapitulare

14
Electronica – curs și aplicații
 Teoria circuitelor electrice – Elemente

15
Electronica – curs și aplicații
 Teoria circuitelor electrice – Elemente

Concluzii

Characteristic
Element Symbol ANSI Symbol DIN
equation

Resistor v R ( t ) = Ri R ( t )

di L ( t )
Bobină vL (t) = L
dt

dv C ( t )
Condensator i C (t ) = C
dt

Sursa de tensiune v( t ) = E ( t )

Sursă de curent i(t ) = I( t)

Sursa de tensiune
i IN ( t ) = 0
comandată în
v O ( t ) = k v IN ( t )
tensiune
Sursa de tensiune
v IN (t ) = 0
comandată în
v O ( t ) = k i IN (t )
curent

Sursă de curent
v IN ( t ) = 0
comandată în
i O ( t ) = k i IN ( t )
curent
Sursă de curent
i IN (t ) = 0
comandată în
i O ( t ) = k v IN ( t)
tensiune

Elementele principale de circuit

16
Electronica – curs și aplicații
 Teoria circuitelor electrice – Elemente

Bibliografie
Aaron, et. al Circuits and Fields: A First Course London. Prentice Hall 1995
Băluţ L. Componente si dispozitive electronice (Electronic Components and
Devices) Ed. Leda Constanta 1997 ISBN 973–97712–1-1
Băluţ L. Circuite electronice Ed.Metafora; Constanta 1999; ISBN 973-93-40-
25-3
Băluţ L. Device Modeling for Circuit Analysis; Ed. Muntenia & Leda ISBN
973-8304-50-4 973-8082- 84-6 Constanta 2002;
Barker R.W.J. Electronica aplicată. Întrebări şi răspunsuri _ Ed. Tehnică Buc.
Cartianu Gh. Analiza şi sinteza circuitelor electrice _ Ed. Didactică şi pedagogică
Buc. 1972
Cartianu. şi al Semnale, circuite şi sisteme _ Ed. Didactică şi pedagogică Buc. 1980

Cogdell Foundations of Electric Circuits London. Prentice Hall 1999

Cojoc D. Amplificatoare de frecvenţă foarte înaltă _ Ed. Militară Buc. 1980
Condrea S. Reţele şi sisteme de telecominicaţii. O introducere în teoria modernă a
circuitelor _ Ed. tehnică Buc. 1972
Dascălu D Circuite electronice _ Ed. Didactică şi pedagogică Buc. 1981
DeCarlo et. al. Linear Circuit Analysis Volume I London. Prentice Hall 1995
G. Zeveko Analysis of Electric Circuits _ Min Publiser Moscow 1969
Huelsman Basic Circuit Theory London. Prentice Hall 1991

Irwin, et. al Basic Engineering Circuit Analysis London. Prentice Hall 1999
Johnson, et. al Basic Electric Circuit Analysis, London. Prentice Hall 1995

Johnson, et. al Electric Circuit Analysis London. Prentice Hall 1997

Mateescu şi al Semnale şi circuite de telecomunicaţii _ Ed. Didactică şi pedagogică
Buc. 1980
Mocanu C. I Teoria circuitelor electrice _ Ed. Didactică şi pedagogică Buc. 1979
Nicolau Ed Manualul inginerului. Măsurări electronice _ Ed. Tehnică Buc. 1979
Nicolau Ed. Manualul inginerului electronist. Radiotehnica vol. 3 _ Ed. Tehnică
buc. 1989
Reed, et. al Applied Introductory Circuit Analysis London. Prentice Hall 1999

17
Electronica – curs și aplicații