Vee OTILIR HEDESAN LECTII DESPRE CALENDAR CUS DE FOLCLOR BOU Cluj-Napoca aSARBATORILE CICLULUI PASCAL Vorbind despre Pagte mé refer, practic, la cca mai impor- tanti sirbitoare a lumii crestine, Din punctul de vedere al calen- darului popular, sirbitoarea mobilizeazi o ampli serie de prac- ticirituale in cadral cfrora componenta crestina coplesegte orice alte clemente, Reflectind, deci, asupra Pastelor, voi glosa, impli- cit, pe marginea manierei comunitare de celebrare a unui com- plex sacru de dimensiunile gi profunzimea mori si reinvieri ‘Timpul pascal Pentru crestini Pastele este 0 perioada de opt zile care comemoreaz patimile lui Tisus din Nazareth, intrarea sa in Terusalim, Euhatistia de joi, cina lui Tisus cu invagiceit sti, moartea sa vineri dupi amiaza si Invierea confirmati de vede- rea morméntului gol, in urmitoarea duminic’, Este cca mai important dintre sarbatorile crestine* (1) 13Astizi, in spagiul traditional romanesc, din aceasta perioa- da se considera, practic, Paste, doar ziua fnvierii Domnului si uurmitoarcle dou’ imediat subsecvente, Este necesar, insi, s& precizez ci Pagtele este momentul crucial, central, al unei perioade de doud siptiméni, care ar putea alcitui, impreun’, tun ciclu duodecimal, exact ca in cazul sirbitorilor de iarnd. Atunci, limitele cate ar trebui Iuate in discusje ar fi duminica imediat anterioari Pastelor, cea a Hloriilor (precedati de un alt moment cu semnificagit tradisionale, Sambita lui Lazar), res- pectiv prima duminic’ imediat urmatoare Pagtelor, Duminica Tomii, sau Pastele Mici (urmati, la rindu-i, de o altA zi extrem de bogati in semnificatii de provenienti populari, Pastele Blajinior, serbat ca atare mai ales in Basarabia). Astfel decupat, timpul pascal se situeazd la cumpina dintre Siptimana Patimilor, sau Siptimina Mare si Sépeimana Luminata. El marcheaz’, in aceste condigii, triumful definitiv al binelui si purititii asupra tururor aspectelor malefice. Sau, in litera unuia dintre cei mai avizati comentatori ai calendarului popular roménesc: ,Pastele este un scenariu ritual de fnnoire anuala a Lumii deschis de duminica Floriilor, inchis de Duminica Tomi gi intersectat de noaptea Invierii Mantuitorului Tisus. Pastele se incadreazi in modelul preistoric de renastere simbolica a tim- pului si spagiului prin jertfa divinieiqii adorate substimiti de o cfigie (statuie, steag, masci, totem), un om (conducitor, otean, fecioard, prizonier), un animal (berbec, ‘ap, miel, cal, taur), pasire sau oud de pasire, arbore, plante alimentare. Moartea gi renasterea, celebrate de precrestini la acceagi dati, an fost disociate de cregtini, care au fixat Nagterea Domnului la solstigiul de iarn& (Créciunul), iar moartea la echinoctjul de pri- ‘mavard si fn raport cu faza lunar, Deosebirea fundamental fntre crestinism si alte dogme religioase consti in fapeal ci jert- nsfa prin substitugie a zeului precrestin a fost inlocuits cu jertfa Domnului Iisus sivarsiti o singuri dati pe Golgota, in nume- Je euturor oamenilor §i reactualizatA ritual, la aceeasi dati gi in fiecare an, de credinciogi. Dar adepsii noii religii au receptat ‘moartea urmata numai la trei zile de fnvierea lui Tisus cu moar- tea gi renasterea zeului detronat (Mithra, Criciun), motiv pen- tru care au fnsofjt-o cu un scenariu ritual de innoire a timpului aseminitor, in multe privinge, cu cel de la solstigiul de iar, impul ritual de 14 zile, parte componenté a ciclului pascal, se degradeazi neincetat in Saptimana Patimilor, cind se deschid mormintele si se intore spiritele morgilor, la Joimari, iar Tisus este tridat, chinuit, umilit si omorat prin ristignire. Dupa tee zile de haos gi intuneric fn care omenirea a rimas fii protectie divin’, urmeazi miracolul fnvierii Domnului din noaptea Pastelor si actele de purificare din Siptimana Luminaté care readuc echilibrul si armonia* (2). Spre deosebire de sirbatorile ciclului hibernal, Pastele nu are, potrivitrigorilor biscrici cregtine, o dati fixi. Anual, bise~ rica otodoxi, pe de o parte, respectiv cea catolicd si protestan- 1, pe de alta, stabilesc, in urma unor calcile extrem de compli- cate si dense din punct de vedere teologic, data Pastelor, care trebuie si fic in mod obligatoriu intr-o duminica, dupa echi- nocyiul de primavari, si dup& o lund plind. La ortodocgi exist © prescriptie suplimentara: mu o dati cu Pagtele evreiesti* (3). Acest mod diferit de calcul face ca Pagtele catolice sa se inscrie, consecvent, in perioada 22 martic-25 aprilie, c&t vreme, pen- tru ortodocyi cle pot si fie celebrate, ¢ drept ci mai rar, chiar fn tuna mai. 2sDiscutie aprofundat’ CCaracterul exceptional al unei asemenca situa a generat chiar olserie de credinge potrivitcisora ,Pagti in mai inseamni c& ,scapa Tada din lang’. Legenda care nareaza reconstiirea armonici cosmice este urmitoarea: \Anunci, duminica noaptea, numa ce au larmi mare in biseri- c&, Taca iege Tuda din lang! Vine, il ia pi popa si-l bagi-n sac. Mere mai diparte, la preuteasa. Cand il vede preuteasa, cei pick aminte? Zice: = No, ce vrei? Pagtele-or trecut, ou rogu s-0 mancag, w n-ai dicit sf te duci ndpoi! — ci ea simbita, cum 0 ficut oui, le-o dat cave unu la fccare copil s8 mince gi chiar avea cojile acolo, Hangé ea. Si-atunci Tuda o erento gi s-o dus indpoi, in lang*(4). Excelent mixajintre clemente sacre gi profane, micul text de mai sus scoate la iveald exact acest mod popular de celebrare a sirbitorit crestine, despre care vorbeam mai sus. Intr-o logic frasc ar fi te- bit ca reactia sacerdosului la imixtiunea spirtului malefic fn ordinea universal fic mai efcienté decit cea a unui profan, Dar Iucrurile nw stau deloc aa. Ingelepciunea popular a selectat un model narativ care conduce aproape automat Ja victoria asupra Necurstului, acela al femeii ma iscusite dectt dracul (6). Evident aceastk opyiune narativé are si un efect secundar, un eféct care, dint-o perspectiva riguros crejtind, ar putea fi catalogat drept neavenit. Cum altel s-ar putea interpreta faptal cf in local vorbei drepte,afirmate social, a preocului, ‘este mai cficienta vorba in doi peri, numind un comportament prohi- bit (mincarea de dulce inainte de incheierea Postuli), a femeii? “Totuyi povestea alege aceastd soluge, iar in substratul siu cred ci se ascunde atagamentul absolut, fird si forgez nota, aproape participativ, al omolui simplu la miracolul Relavieti. Reiterand nu doar printr-un scenati ritual exterior siesi nvierea Domnului, ci si spiritual, oame- nit au convingerca ci orice comportament, incusiv unl mai pusin cortodox', chiar supus unci marginaliziri comunitare, este binevenit act astfél ei pot ajuta la reinstaurarea cosmica a binelui 26TID. Cea inceput cu cdtiva ani in urma se implinegte acum gro- tesc. Cea inigiat gigiugi de Agathon cu concertele de Paste Jn malul mitii se dovedeste a fi devenit, astizi, o tristi dimensiune a romineasci a fnvierii Domnului, Ce-am iabutit in aceyti ani?’ facem si din fnvierea Domnnlui un moment propagandist? Crestinismul politic! Crestinis- mul electoral! Crestinismul social-democrat, echivalent eu 6 nesfirgitd maimugirealé a bunului sim, a canoanelor tra- dligionale, a rugiciunii, Dac& de Paste am ajuns si servim dliscursul preficut al unui prelat care en greu poate fl ingt- uit fnere servitorii Domnului (e vorba de Teodosic!), {nseamni ci preficitoriarelgioasi a romAnilor a atins cote grcu de egalat -Acest Teodosie al Tomisului, socotit de catre localnici ca unl dintre cei mai abili aranjori,¢ pre- zentat rominilor de eftre televiziunea de servicin a tui Adrian Nastase drept un mare campion al credingei tra Hristos! Cine? Un ierarh viant de credinciogi ca un vicios| ne indreaptl pe toy pe calea credingei Ce este aceasta dact ‘nu grasolani confuzie de valori? Substtuire necinstitd 2 acestora! . La Craiova, un cirear al focbaluluicheami televiziu- nile pentra a filma pacherele de Paste si ba aruncati ca ‘aeuii peste mulyimea siracd, Ce este asta? Trufie de pros- ‘nae! Dar ziarigi care aratl asta ce fac? Nu devin parte la o vulgarizare a credingei? La primiria fui Vanghelic (sinistra personaj al man- datului 2000-2004), bucurestenii sau adunat pentru pomeni politics. Chinuial ta gramatici si ortografie Vanghelie, insogie de bodyguarzi a Imbrobodit siricimea cx promisiuni a7Concerte de Paste. Paranghelii de fnviere. Panouri publicitare de sirbatori. Pomeni pentra a mima altruismul fn fata camerclor de Iuat vederi. Bani aruncagi peste multi ‘me, Discursuri patetice, finure cu neruginare de oameni banuiti de picate mari, Acestea para fi noile tradigiiadau- gate de guvernarea de acum. Sunt gesturi care o definesc in mare misued gi care, fn loc si contribuic la reagezarca cre- lngei in matca ci striveche, 0 terflesc, 0 ridiculizeaza, 0 ‘imping intro citcotect din care poporul roman iese sifonat si viduvit de identtat. Biserica Ortodoxi Romand nu s-a opus inovagilor comice apirute dupa ciderea Ini Ceausescu. Acum ce mai poate face? Pastele, sirbitoare fundamentalé pentru tnmea cresting, a devenit doar un pretext politic gi un prilej de subculturd urbana. (Oi sfintia fost convertit in priej de relansare pen- ‘tru mitocani! (Cornel Nistoreseu, Concert, propaganda, antocinic, in ,Evesimenal li, 13 aprile 2004, p.1) Valoarea de omen a Pastelor Importanta de netigiduit a celebrarii anuale a {nvierii Domnului rezuled si din faptul cf exact ,ca gi la sirbitorile de iarna, activitatile din prima zi de Paste aveau valoare de omen‘ (6). Consultind © crestomatie de mitologie romincasci se poate constata cf, potrivit traditiei: ,Cine doarme fn ziua de Pasti tot anul va fi somnoros gi lenes si fi va ploua finul. fn ziua de Pasti sc mananca intai peste proaspat, carne de iepure sau de vabie si numai dupi aceea alte bucate, ca si fie tot anul vioi ca pestele gi sprinten ca iepurele si ca vrabia gi si mu-i fie greu la 28lucru, Se imbrack 0 cimagi now’, fesuti gi cusuta in timpul Paresimilor. fn ziua de Pagti'u bine a calitori. Cu cel care ciocnesti mai inti oud in ziua de Pagti te intilnesti pe lumea cealalta.[...] Se pune fn pragul casci o brazdi de iarba verde gi un fier peste care se calcé, pentru ca tot anul sa fie bun gi imbelgugat. fn ziua de Pagti, cum te scoli, sd te uiti in cofa cu api, cd vezi tot bine peste an. [...] fn ziua de Pasti fl Ja biserica toata ziua, ca sa se facd multi cinep&* (7). In aceeasi ordine de idei se inscrie gi caracterul de timp meteorologic inaugural al Pastelui, dupa cum semnaleazd Simeon Florea Marian: Daca ploud in ziua de Paste, tot impul pana la Rusale va fi ploios, iar dact bate grindina, atunci va fi minos* (8). ii toacd O privite oricét de rapid asupra acestor credinge surprin- de rectundanga cu care imaginarul popular construicste imaginea unui viitor ideal, manifestat deopotriva la nivel cosmic $i pe plan individual. Exact ca si in petioada celor dowisprezece zile din preajima Anului Nou (gf supra), timpul meteorologic, pe de o parte, respectiv felul de afi al omului, pe de alta, par a fi princi- palele clemente de ,citit* din felul in care decurge anual ziua de Paste. Dincolo de aspectul quasi-udic al tuturor acestor credin- ‘6, Se poate configura destul de clar sistemul de valori propriu comunitigiitradisionale. Astfel, referingele la ploaie, grindind, cldwr, fn, cdmepa evoc’, toate, potrivit principiului sinecdotic — pars pro toto — viata unei comunitiy| agrare, preocupate, in momentele de grate ale existentei sale, in primul rind de eficien- ‘a culturii plantelor. fn acelagi sens pot fi interpretate gi practi- cile care vizeaz’, analogic, comportamentul omului in ciclul anual care incepe. Faptul ci el trebuie si fie basic, si poati Jmscrm cu spor fird si simt’ oboseala, trimite, de asemenea, la sfera ‘muncilor intense din sezonul agrar care tocmai urmeazi. 219Desi in amplul citat de mai sus este doar ocurenté credin- tf potrivit céteia in ziua de Paste omul nu trebuie si cilitoreasci, aceasta poate funetiona ca o adevarati cheie de bolta in ansamblul imaginar pe care il am in vedere. Implicit, ‘ea enunté faptul ci la Paste — ca la orice alt mare sirbitoare, dealtminteri — oamenii trebuie s& riménd acasi, cAci numai aga timpul primordial se poate suprapune peste un spapise sacralizat, configurand, astfel, un cronotop originar vali sicficient IL ton place carirul meu primivara, Casele vechi de mahala — cite au mai rlmas — se deschid, dup o lungd hiberna- re, spre curtile in care da firal ierbii, iar oamenii scot scau- rele fn figa porgi sau gritarul de ceaals parte a eis Incep si vorbeased unii eu ali. Numele strailor (,Gandacilor’, pe care stay, ,Duzilor’, dup’ col, iar puyin mai incolo .Mitisar) mai evoct inet vechial cartier de mici meserag din care au mai rimas doar citeva case vechi gi bitrin lor locuitori. Pe misurt ce se doe sie, eAsusele vechi cu curte dispar peste noape i in edteva hun, apar vile mari gi fous. De faviere, anul acest, a fost mai cald deett de obi- xi, Dup& slujba blazatd, cu oameni care igi aprindeau lumaniile de la brichet8 ca si economiseasek timp, am pornit-o, aadar, spre casi print-un lung ocol, pe strzile mahalalei noaste, fn ekutarea inconstienth a siebftorescu- tui pascal de care ma simfcam frustat parci de data aceas- ta. Urmiream gruparile de oameni eate se prelingeau pe steizi, ou huminivle aprinse, pentru a dispirea rind pe rind in spatcle unor poryi dincolo de care se aprindeau bruse luminile gi se auzeau 2gomotele sirbitori, Aruncam, prvie prin ferestrele laminate gi vedeam geupuri mai mic sau1 mai mati ayezindu-se in faa unor mese mai bogate saumai siricicioase. Sirbitorescul se recompunea astfel din bbucigjle unor imagini de convivialitate domestics ‘Am ajuns astfel pe o stad ce-mi era string, linigtit a si ncluminatd, eu cAsuge vechi si modeste, Mea surprins, Imai inci, lipsa cfinilor, care tnsoteau pretutindeni, cu litrdturile lor grupurile de oameni ce se intorceau de la bisericd, Aici era linigte, [ar tn aceasta liigt, privitile mi- au cizut pe o fereastri huminati de flacira tremuritoare a tune lune. Lang a, la mas, sttea o bitrnicd cu mfi- nile impreunate in faja une farfrit cu dow ov rosii. Era singuri gi se vita in gol la cele dowa oni rosit din faa sa ‘Lumina luméndrii tremura pe fas sa neclintitd. Nu stin ct ‘timp am rimas aga, si mi it Ia bitrnica ce privea, tient, cele dows ous. Apoi, la un moment dat, sa sculat ince, a suflat in luménare gi a plecat, probabil, si se cuke, listnd cele dowd oud in fntunericul din farfurie. fincors intr-un tireiu acasi m-am aruncat eu fatie in ceremonialul nopgi de fnviere, incercind si scap de adierea rece a singuritiii care imi sufla tn spate. $tiam, instinetiv, cf orice ritual este 0 exorcizare a singuritiyi. Am ciocnit, ayadar, cite un ou cu ficcare comesean, am pas in seen cu {rij ficcare aiment gi fiecare moment al ritualului cu care ima obignuisem cu familia mea de cind m-am néscut, am celebrat frenetic aceastd impirtiganic primari a impartisici hhranei cu alti oameni din jurul iu, accasté mistick fonda- toare a comensualitigi care face din om un animal socal Preferatul meu, Georg Simmel, a spus-o acum aproa- pe tun secol, in faimoasa sa Sovilagie a pri: acesta este elemental surprinzitor al prinzului, care aduna Inolales indivizii pentru a mina, transformind astfel fiziologia ta sociologie, Mancarea, acest element primar fiziologic gi 2a.m2 propriu ficcirui individ, devine conginutul unei acyiuni colective, Nevoia biologica si individualé de hrand trece fnte-o obignuingt de a i fmpreund. De aici deduce Simmel chiar gi forma ronundi a farfurilor, concepute tocmai pen- tna a permite (inigial) consumarea coleciva a hranci. Omul este astel un animal care igi impartigeste cea mai animali- & si egoista pop cu cella, transfigurind-o in poftd bund. De aici se naste gi politicul, ne spune istoricul Schmitt Panel: ,Cetifenii mu se constituie ca grup in jurul teri animalului sacrifca.(..) Acest luer se petrece mai degra- ‘ba in jurul comunitagii de masi care se adunt i jurul bbucitjlor de-carne. (...) Cetatea apare deoarece mininci impreuni cares", Se constituie, astfel, o legituri intra ‘total expliciti intre comunitatea de mast gi intemeierea ‘comunitii politce. Mai mult decit ati, regula strict a {impirtiit bucigilor de carne in mod egal tuturor membri- Jor cetiii este legati de conceptia si practica democratjei _grecesti. ,Symposion-ul a fost astel cea mai fnalté expresie 4 ceca ce ne place si numim astizi «societate civibio® — conchide Panel. ,O astfel de comunitate de mast — rezu- ma economistul Albert Hirschman — fixeaza in ca pricte- nil si familia gi, dimporriva, elimind din ea dusmanii neim- pécati. Comensualitatea evoci o anumiti douceur, dulcele sentiment al apartenengei, ca gi pe cel teribil al excluderii* Dumnezeule, cum pogi atunci si trliegti gi si mu te simgi exclus din omenire daci nu ai cu cine si ciocnesti un ‘ou de Paste. Imaginea bitrinicit continua si ma urmireas- &. Catre zi na am mai ptut rezista gi am pornit si 0 ‘cut, Ajuns pe strada pierdutd pe care locnia am baat a ug si kam spus Christos a inviat! Mi-a rispuns gi m-a invitat fd nici un cuvint la masa. Cele dows ovi erau la locul lor.‘Am luat unul gi am cioene cu bitrinica. Apoi ne-am mn cat fiecare oun linge, fn ochiifemei phutea un zimbet Mam tezit ex 0 rugiciune obsesva in minte: Fogee- ey Doane, de singurisae, ck resul le-om duce i snguri mai Aeparse (Vili Mibilesco, Viol vei opp de primavera a -»Dilema veche*, Anul I, nr. 14, 16-22 aprilie 2004, p. 3.) 9 Anul nou textil. Joimari si Joimariga Caracterizarea generala a obiceiului pare a fi sintetizata de un dicton popular ci aparenti tenti ironica, potrivic ciruia »Criciunul, situlul, Pastele, fudulul!* Oricae de superficial ar prea, aceasta perspectiva exprima sintetic o serie de practici care disting Pastele din seria celorlalte mari ceremonii tradigio- nale, Practica folcloricd impune inci oamenilor (iar femeilor gi fetelor cu necesitate) si-gi pregiteascd gi, in misura posibilitati- Jor, si-gi ctaleze haine noi in fiecare an, cu ocazia Pastelui. In ‘mod traditional, ,haine noi echivala, de fapt, cu haine confec- ‘ionate in cas’. Sunt, atunci, in siruatia de a constata cé, de fapt, sirbatoarea pe care 0 analizez cumuleaza si semnificatia de fnceput festiv al unui ciclu al industriei textile casnice. Dealtfel in joia dinainte, la Joimari, fusese finalul cichului vechi de munci casnice textile. Acest Iucru reiese pe de o parte din credinga c& pani la aceasti dati trebuie incheiat corsul cura- tor firelor existente intr-o gospoditic, dar se stie mai cu seam dintr-o serie de reprezentiri convergente din imaginarul popu- lar, Dintre acestea cea mai importanti este Joimaripa, ,o femeie trimis de Dumnezeu ca supraveghetoare a torsului cinepii, si pedepseasca pe ferele sau femeile lenege care nu tore si, mai ales, n-au tors sau n-au tors bine“ (9). Imaginea sa apare 223foarte clara. Practic, intre sirbétoarea cu valente chtoniene a Sénntoaderului $1 valorile eminamente wraniene ale joilor dintre Paste si Rusale, se interpune Joimériga, nici chtoniand intra totul nici uraniand in intregime, dar, gratie statutului siu de ocuitoare a muntelui, cite pupin din fiecare Sincoader Joimari {7/9 jo dup Pas Chtonian + + 7 Uranian 5 + + Astfel decupat, contextul hainelor noi de Paste nu mai mane o simpli manifestare a cochetériei, ci chiar unul din pragurile culturale ale feminitati. Alimente rituale a. Oul de Paste Pagtele este asociat cu o serie de alimente rituale dintre care, de departe, pe locul intai se afld owile de Paste. Numite regional ond rosii, oud incondeinze, oud cu miingele, oud impiceri- te, owt impistrice, out muncite, oud necijite, oud pictate, oud sipa- te sau oud scrise (20) acestea depagesc cu mult statutul umill de aliment specific, dezvoltind o simbolistica foarte densi. Este impede ci oul simbolizeaza renasterea gi repetitia — sublinia- 28 Jean Chevalicr si Alain Gheerbrant comentind o afirmagie a ui Mircea Bliade —, dar este la fel de limpede ci, potrivit tex- telor celor mai vec! , oul este a origine un germene sau o rea- litate primordial (21). 26MT — La noi nue ca la voi — ne explica zilcle acestea 0 micuti franguaoaici de doisprezcce ari, ajunsi in Rominia prin _schimburile de elev organizate de uncle scoli, Mama ascun de ouile tn grin sno le cutim gi, pe urmd, asta tot — $i mu mica mel? — a fnreba,insigat, ial meu el mic. —Nu, mu facem nimic deosebit de mincare — Siraci de ei! — imi gopti bsiarul mew la ureche, ca un ou fn mina sting, 0 pulp& de miel in dreapta gi cu cchii pe cozonaculabia scos din euptor aed niciodatd nu am realizat mai profund ca de data aceasta irasionaltateatriumfalé a meselor noastre festive, citith fn ochii prea sinceti ai acestor opi strlini de ar si de spiritul ei. Vid gi acum privitea speriatt a unc copile blonde gi firave, care incepea si plingi automat, in ticere, de cum intra in bucitiia grzdelor sale. $i mi gandesc lao omnigorict,vioae i sigur pe sine, ere, dup o siptima- 1 de tratament culnar miortic, de cum a inteat in east gi a vigut toate cele pregitte pentra Paste, a gignit in baie gi a vitsat indelung, fir si se poatl controla gi irks ingelea- a prea bine ce ise fneimplt. fnainte de marile sirbatori, intreaga nagje intr in alert Siraci gi bogay se striduiese sisi depigeascd mijloa cele, pentru a avea pe mask ,toate cele cuvenite®. Cu mic cu mare facem fot ce ne stl fn putingk pentru a ne cuceri repel sfint la indigestic, macar una mich gi erst. Reacpie camer sivas, flim decenis de-a rind de comsnion! —aruncl,firk sf se gindeasck prea mult, eite un ingelept de servic. Mai bine si-msi fe ru dec s-mi pars rity — obignuia s4 spund bunicul meu care tise bund wreme § f8r4 comunism. aq28 De unde ni se trage, atunc, acest deamaculinar? Sa fe ‘oare vorba doar de o omencasc si trecitoare hulpavitate? Pe coasta de nord-vest a Pacificului, o serie de popu- lagi practict o formé agonisticd de dar, numitd polagch. La ‘ccazile importante din viata unui individ si, mai ales, in camul gefilor, acestia organizeaza ceremonii fastuoase, in cursul eirora distribuie daruri de pres si mai ales alimente, {in canttig|uriage, mergind pind laa le arunca in ocean in ‘mod ostentativ, pentru ai marca rangul si 2-i obliga pe cei de fats fac la fl, fn virtutea leg nescrise a contra-darv- Ini. fn forme gi grade diferite, aceasti practicd a darului agonistic exist, practi, in toatd lumea. Micar de Paste (sau de alte mari sirbatori) si sime ch am ce imi trebuie— sper, la noi, pind gi ultimul sirac. Tar aceasta se traduce prin ,macar acum si-mi_prisoscasci ‘Acest prisos este si el un fel de dar, care fyi reclami conta: darul; aceast risipt culinard este un fel de porta, prin care cel care il organizeazd intrd in competigie cu propritl si destin. La marile mese festive nu se mindnck nici de foame nici din rafinament. Ceca ce le distinge este acest consum simbolic, excesul pe masurafiecdruia, prin care ,ne sinem rangul* si provocim soarta si ne ofere mai mule: ind neo fi mai ris, aya si ne fe! ‘Aceasti rationalitate atit de profand are ceva sacru in ca, Rationalitatea © poy citi in privirile disperate ale ricutilorfrancezi, primi regeste de gazdele romaine, prin- se in febra pascal. Substratl ,sacra il posi intrevedea in ‘inctpaanarea cn care ca s-a pastrat, chiar fa ciuda comunis- suka! — 5, era el doug — a coonomie! de play. fn orice «az, in ceea ce mi priveste, imi pistrez. convingerea (pro- fund icagionala, recunosc, dar ,sfinti") cf, ack mi se vaintimpla vreodata ca la Paste sau la Criciun sii nu am in’ casi toate cele cuvenite', imi va merge rit tot anu. (Vintiti Mibailescu, Sfinta indigestie, in Socio bai ~ hui, O alti sociologie a tranzitiei, Bucuresti, Paideia, 2000, p.36-37) 9 Degi aceste semnificatii pot fi reconstitute gi dincolo de oul royu de pe mesele de Paste ale rominilor, contextul festiv coneret, acela al unei mari sirbtori crestine, a ficut ca o serie de legende, aflate la interferenta fecundi dintre inventia tra- digionald si apocrifa crestina, si propuna practicit noi semnifi- cag. Astfel: a. Maica Domnului cu Fiul in brate este urmirita de ji- dovi. Ca si scape de ei, face oud rosii pe care le aruncé inapoi. Jidovii se mir de frumusetea ouslor si, intre timp, Maica Domnului scapi (22). 'b. Mintuitorul era prigonit de jidovi, care aruncay asu- prici pictre. Atunci, ,in loc si fuga de dang, Tisus Cristos rosti nigte cavinte tainice, in urma cfrora toate pietrele cari le avar- eau jidovii se preficeau in oud rosit* (23). ¢. Dupa Rastignirea Mantuitorulut, in vreme ce invitagi jidovilor stéteau la masi, negind invierca prin fraza ,Cand va fnvia cocogul ce-1 mancim noi acuma si cind se vor preface aceste ow fierte gi curigite din albe, cum sunt, in rosii, atunci vva invia Tisus! (...] prin puterea lui Dumnezeu, toate ovile se ficura indaté rosii, iard cocogul din blidul cu zeama invie* (24). . Maica Domnului ageazi sub crucea ristignirii un cog de ou’ peste care curge singele Mantuitorului gi le coloreaza in rou (25). . Chiar in timpul fnvierii Domnului Maria Magdalena, care vrea si cumpere ou de la 0 evreici, 0 salut pe aceasta cu ng»Cristos a tnviae! Evreica refiza si creads, spunind c& ,atanci va finvia Cristos cind se vor face ouile din cosercile mele roi! [...] ‘N-a apucat insa bine ea a rosti cuvintele acestea gi iat cd ouale cele albe se ficur, prin minunea lui Tisus Hristos, rogi (26). De dincolo de carnatia ca atare a acestor naragiuni meni- 1G, fn ansamblul siu, si reconstituic, ca pe un moment primor- dial, universul Patimilor gi tnvierii lui Iisus, pot fi retinute trei semnificagii profunde, definitori, cu toate, sirbatorilor pascale in primal rand, (v. supra, exemplele a sib) ouile rosii au valoa- ve apotropaicd, simpla lor aparigie fi gine la distanta pe riuvoi- tori. fn al doilea rand, printr-o legenda etiologica, (supra, exemplul d) vopsirea lor in rosu reitereazé un moment inigial, exemplar, cum este acela al ristignirii, Culoarea nu mai este, in aceste condigii, o simpli conventie culturala, ci chiar marca uunei contagiuni inipiale si sacralizante a oului cu escata divin’. {in sfargic (potrivit exemplelor c sie) oul royu, manifestat brusc, este chiar semnul incontestabil al fnvierii Domnului. Totusi, semnificagile oului rogu la Paste meriti a fi privi- te dintr-o perspectivi culturali mai larg’. ,lovoare istorice gi atheologice sigure atesti, cu multe secole ie.n., obiceiul de a se face cadou oui colorate la uncle sarbatori sezonicre, in primul rind la Anul Nou: in China, cu ocazia sirbatorii tsing-ming, care cidea in aprilie, se obignuia si se ofere in dar ou’ colora- te; la vechii persi era obicciul ca, la sirbitoarea primaverii, oamenii si-gi diruiasca unul altuia ous de diferite culori; la romani tinerii vopseau ouale in rogu si, pe lings alte cadout, si le trimiteau reciproc la sirbitoarea hui Tanus; fa vechii slavi exis- ta datina ca Ia sirbatoarea primiverii si se ofere in dar ova rogii. Rispunsu! la intrebarea de ce apare atat de frecvent oul in ‘ceremoniile religioase ale popoarelor antichitatji, ILA. Candrea {il cauta in conceptiile lor cosmogonice (27). Deyi acelagi fon 230Ghinoiu citeaz o asemenea credingi inclusiv in spagiul roma- nese (28) — ,,pimaneul ¢ in chipul unui ou; fundul oului este pimantul, iar virful ¢ cerul; cl sti pe ape — aceastt semnifi- catic cosmogonic’ a oului de Paste trebuie afirmati cu praden- ‘4 gi In primul rand pe baza reconstruirii unui context ritual {in acest sens, este utila amintirea fapralui cA, cel pusin de dona ori pe an, ovale fac obiectul unei colecte comunitare: in zilele din Saptimana Nebunilor (6f supra) mascatii tree de la casi la casi, intr-un gen de colindat invers, iar darul predilect care li se ofer% este oul sau onile (29); acolo unde / si cind se face Caloian, copii trec, de asemenea, de la gospodirie la gos- podétie si, in schimbul fapeului c& au efectuat practica tmpotri- va secetei, gospodinele le dau oud pe care vor fi obligati, mai apoi, si le consume impreuni, la o mas quasi-ritualizat’ (30). ‘in acecagi ordine de idci, inainte de inceputul Postului Mare, in sambata Saptimanii Albe, ultimul aliment, de asemenea quasi- ritual, consumat, este o plicinté care contine oud in exces, ‘umiti si plicinta lui Lazar. Este vorba despre un amestee de piine muiaté in lapte, cu brénza, ona, Féin gi mala, despre care se crede ci aminteste despre un Lazir ymort de doru’ pli- cingi* (31). Cum fiecare dintre aceste practici poate fi mulati cu usuringi pe modelul regeneratii periodice a armoniei cosmi- ce, iar, in cadrul lor, recurenta oului este un lucru de domeniul evidentei, valoarca primordiala, genczica, a oului, estompaté mult de vecinitigile sale cristice, incepe si se dezvaluie ca o dominanti. Pregitirea oudlor pentru Paste implica si o serie de cunogtinge practice gi de ornamenticé extrem de complexe gi diferentiate de la o regiune la alta. Potrivit traditiei, fiecare culoare este obsinutd intr-un anume fel (32), dupa cum fiecare regiune isi are ornamentele sale preferate (33) 1. 2122 TL .owite acestea se numesc muncte, pentru ck la preparatea Jor s-afntrebuingae multi munc8, dupa cum a fost muncit si Domnul Hristos. De aceca nici mui bine si faci astfel de oui, se crede prin unele piri din Bucovina, cick ar & un picat de moarte, Daci nevoia se simte de a se face ou muncite, se lucreazi tn SAmbita Mare, nu, isd, fn Vinerea Mate, cand a fost astignit Hristos. O alti credingd este cl, daci pe la mijlocul Postului Mare se incepe a fnchistr un (ou muncit, icind tn flecare ou numal o trisiturt pe cl pnd la Pati, i dacd tn noaptea fnvieri pai pe gunci, legat cu ofunie, int-o vreme de noapte vine un fine sau o alt aritare fi vrea s4-l ieie, Cel care a pus oul webuie si-L loess gi, clad vines icie, nu o Iasi. Aritarea insist mereu si ieie oul 51 figiduieste pizitorului bani sau orice doreste si, daci pizitorul se fnvoieste, aricarea fi aduce aceea ce au convenit, luindu-gi oul [--] La inceput oui de Pagti au fost numai de culoa- re rosie; cu trecerea vremii i, probabil, sub influenta patu- ‘i mai cute, -au ficut oud de Past i in alte culori: galbe- ne, verzi, albastre, negre, Termeni tehnici pentru fiecare dintre aceste cinci culori sau vopsele sunt: galbineali, al binare, glbineags, cu pluralul gallina, gilbinele,glbine- 1 iar termenul cel mai intrebuintat © pluralul galbincle; rapa $i rogap, plural roel, rae gi rgefe, cx teemenul cel mai uzitar, rele albisreala, plural, alberele, verdeap, plural, venefe si vendele; negreapa, negreald, plural, neprele nesreze, negrepuri ...] Calloarea galbeni se scoate din alior ‘cles fn luna lui mais din frunze de aud si de zarsir,fie- care dind o nuangi de galben. Variasia nuangelor depinde side timpul cind se recolteaz8 plantele. Afiora! cules pe la ‘SE. Ile di un galben ruginin, Galben deschis san opicitiesedin floti de bréndusé, Galben cirimiziu se scoate fierbind coajt de avin, Galbenil se mai scoate din bobite de brobin- Jar, flori de bumbigor, co de ceapa, lori de drab, din coajt de lemnul efinelui, de padurey gi de milin, fia Ia un loc; coaja de pidurep, frunzele de mesteacin, pipidia, coaja de blir, vicfari de rtchiba, lori de rapt silbaticd, de sipunel, de sundtoare, de siminoc, de s0c, de soniry, coajA de sala ‘monte etc. dan nuanye variate de galben. Caloarca albaste’ se objine din flori de viorde. Pentru verde se intrebuingeae 24 nilchipcw, alirul, drbiga, franae de nue, coajk de arin, coajé de muir dulce, coaja gi mmugur de mar padre, flaarea soarelni raja te. in diferite combinagi, pentru a se obsine rnuange variate. Culoarea rosie, pretentioasi, cere molké cibauial la intrebuingarea materalelor din care se prepa- 18, Rosu se scoate din frunze gi lori de mar acru, frunze de ‘mir due, flor de svt, feane de corn, cimbrgor, coajs de ‘per, de mice, arin negru; coada cocosuli, roiba, boabcle de cin etc. se combind intre cle pentru a da euloarea rosie in rnuanga doriti. Pentru culoarea neagr’ se intrebuingeaz’ coaja de arin, fructele arinului si coaja verde a nucilor (coaja fructelor), fn combinatje cw ridicina de sevie, vie~ fari de somiry, sau fructe coapte de boe, de 0, coaji de cor- soilus si altele citeva in diferite combinagjis« (Artur Gorovei, Ouale de Pati, Seadin de folclor, Edie ingeijics sicuvane inainte de Antoaneta Olteanu, Bucuresti, Paidea, 2001, p. 66-67) I Accasté vatiabilitate absoluti a preparirii oudlor este com- pensati de unitatea la fel impresionanti a consumului lor. ‘Ouile de Paste nu se minanci in mod obigmuit, ca la orice masa frugala, ci ele se ciocnesc in nigte conditii anume. Mai inti cei 233doi care ciocnesc rostesc Hristos a inviat!* / ,Adevirat a fnviat!*, marcind astfel statutul sacral al consumului, Schimbul de replici, cu trimitere imediati la epoca primordiala a recu- noasterii sau negirii fnvierii Domnului, marcheazi comunita- tea spirituala a celor doi. Ciocnitul propriu-2is este, la randul sau, un gest care-si are regulile, cAci ouale nu se ating oricum gi sai ales mu se ating oriunde, ci ,cap cu cap si dos cu dos* (34). Exceptjonalitatea ciocnirii oudlor de Paste este marcati de o pleiad’ de credinge care evocd intens deschiderea transcenden- th a actului, Astfel: ,toti cei care ciocnese unul cu altul se vor vedea pe lumea cealaltt; se zice c& al cri ou se strica sau se sparge mai inti, aceli € mai slab, prin urmare are si si moar mai degrabi* (35). VEE str copilci a fost oda la Pala, si chutim oud, la Paste fn toaté gridina erau ova, Ne deat nige copulee de ln Palat si mergeam tn griding, unde am ciueatehteva. Dar ceau copii ate era lacomi, au plecat cu coyul pin, Ne-a sewvit 0 gustare la 0 masi mare, int-o sufagerie mare. O ocola cu lap si cozonac. Atit. O flic de cozonae cu socolata.“ (Din amintirile Mariei Mandrea, descendent a familici Bilcescu; in Zoltin Rostés, Chipurile orapult, soi de viagt in Bucurepi, Sccolsl XX, Prefagh de Andre Pippidi, Iasi, Polirom, 2002, p. 21) Hf b. Pasca Ca gi in cazul celorlalte sirbitori ale anului, gi Pastele are propriile sale feluri din péine. Colacul de Paste, impletit din trei si, apoi, inconjurat ca cunund, ca gi pasca, predilecti in 234Moldova si Bucovina, decorati cu ornamente din aluat, sustin ideca ci hrana preparati pe baz de griu, considerat, potrivit credingei populare, ,cinstea casei*, trebuic si fie nelipsita de sarbatori, atét datorita prestigiului siu strict culinar cat si mul- tiplelor sale posibilitigi simbolice si magice. »Pasca specificd satului tradigional romanese este prepara- {8 din «fain curati de griu ales, cermuti prin siti deasi», la care se adaugi produse lactate, cumulind, astfel, bogata simbolic& beneficd a griului si a laptelui. Gesturile anterioare preparitii pot fi traduse dupa codul purificirii necesare implinieii unui act ritual: ...femeile, pentra a face pasca, se grijesc, se spal pe cap, se piaptind, imbrac& cimege gi straie curate, bat metanii spuind rugiciuni si apoi se apuci de plimidit. [..] Tehnica de prepa- rare este, de asemenea, marcati de prescripyi rituale. Cojile ‘oudlor folosite nu se arunca oriunde, se arunca pe o api curgi toare, s& ajunga in tara Blajinilor, iar fina de papusoi de pe lopata cu care se bagi pasca in cuptor se aduna gi se presari pe stratul de cutechi. Chiar gi faza coacerii este ritualizat’, «Cand pun in cuptor, fac cruce cu lopata sus, pe tuspatrn peretii si apoi la gura cuptorului, zicind: Cruce-n casiy Cruce-n masi/ Cruce-n tuspatru/ Comuri de casi» (36) Stiue fiind ci de Ia leagin fa mormant si de-a Iungul {ntregului calendar, care marcheazi si reperele ciclului de viagd vogetali, riturile utilizeazi painea ca metaford a fiingei umane gi a fertilitigi* (37) gi, totodata, ci ,biologia ne indica, dimpotzi va, ci aceasti preponderenta acordata cerealelor capabile si producé piinca cea mai alba tine, in mod esential, de domeniul ideologiei* (38), se poate vedea in pfinea speciala de Paste un simbol al regenera find contexeul crestin al producerii alimentului, ca $i ornamen- sosmice si umane. fn acelagi timp, dat tica sa, care aminteste de colacii finerari (39) ,pasca sugereaza 235moartea lui Iisus dar gi retnvierea ce va urma, dominanti fiind ideea biraingei viegii asupra mortii. Ea se coreleaza cu simbolul renasterii si regeneritii inclus in temporalitatca sirbitorii i vizeazi revitalizarea, revigorarea forgelor celor ce minanca din pascd, cu efecte asupra sinatati lor (40), cc. Purcelul cu hrean in volumul siu despre momentele festive ale ciclului calendaristic, Simion Florea Marian amintegte despre ,sacrifi- ciul purcelului, ciruia i se pune o bucitica de hrean in ‘gurk (41), Bibliografia vede aici ,aproape cu siguranta intru- chiparea unei vechi zeitati a graului gi a vegetatici, iar jertfa lui pare mai logic si fie efectuati primavara, nu iarna (42), 4. Mietul gi drobul Din ce in ce mai adescori, cuvintul drob, polisemantic in limba romani — inseamni: a) bucati mai mare de sare, aga ccum se giseste, de exemplu, fn micul cantecc! al caprci en trei iezi din textul fui Creang’: ,Mama v-aduce vous / Drob de sare fn spinare...“; b) maruntaie de miel; c) arbust din familia legu- ‘minoaselor (43). — are, pentra vorbitonul de astizi, semnifi- catia de ,mancare preparati din maruntaicle de miel invelite in prapor si prajite in tavi (44), Aceasta indubitabila realitate lingvistica este, cred, expresia cea mai limpede a faptului ci drobul a devenit, prin excelent, alimencul care se identificd, in actualitate, aproape complet — la fel ca pasca si ouale rosii —, cu sirbatorile Pastelui. Se poate vorbi, asadar, pe scama unei experiente culturale generalizate astizi, despre drab ca despre un aliment ritual integrat cichului pascal. rapid incursiune prin principalele dictionare etimolo- gice roménesti ofer’ sugestii convergente privitoare la prove- 236nienta termenului si, implicit, la zona originilor obiectului/ali- mentului denumit. Astfel, A. de Cihac (45) ca gi Alejandro Cioranescu (46) opteaz’ pentru o etimologie slavi, oferind, spre comparatje semantic, echivalentele in bulgara /,ficat“/, in sirba, croata si cehi /,intestine*/. Mai selectiv, CADE (47) propune o dubli ctimologie, bulgard si sirba. Urmatit in com- plicata sa geografie, cuvantul trimite la spagiul cultural slav, cu predilectie la zona balcanic& a acestuia. Nu se poate insé igno- ra cd, in coming, drob ate un dublet etimologic, in corpul fone tic al lui drab, provenit din maghiarul darab (48). Astfel semantica termenului se defineste, iar vorbitorii de limba si practicanyii de culeurd romincascd stiu ci drobul este alcituit din mici bucitele de maruntaie de mie, tiiate trudnic eu cugi- tul (5i mu trecute prin masina de tocat carne), in maniera vechii bucititii balcanice, turco-grecesti (49). (O glosa se impune din capul locului: spre deosebire de alte alimente bazate pe tocitu- 1, cum sunt sarmalele, chiftelele, musacaua cu carne, toate de provenienti turceasci in spatiul rominesc, unde carnea este astizi tocata prin masind, ingredientele necesare preparirii dro- bului sunt, chiar si azi, tate cu cutital, mostenitorul vechiului satir. Acesta poate fi inci unul dintre elementele care pledeaza pentru faptul c’, in contemporaneitate, drobul fanctioneaza ca aliment ritual, fiind preparat dup wzante traditionale, chiar act innoirea tehnicilor culinare ar impune alte maniere.) Jocul semantic: buclglefincestine/irand ritualt alctwita din buctigele de intestine de miel are, inst, o la fel de fascinanta evolutie fn diacronie, Incluzind in dictionarul sfu, dupa cum obignuieste, prima atestare tn roméneste a termenului, H. ‘Tiktin trimite la inceputul secolului al optsprezecelea, prin cita- rea textului lui Dimitrie Cantemir din Itoria Teroglifi: sCapitanul corabiei, din nesigioase droburile marii, multe 237suflete la limanul linistii scp’. (50), unde, evident, semnifi- catia cuvantului este aceea de ,maruntaie“. A doua atestare, reluata apoi de toate dictionarele roménesti, este la Petre Ispirescu: ,,...s4 cer de la tine si tai mielul ala al nostru gi sé-i mancim drobul* (51). Iata-ma, deci, in cdutarea semnificatului drob sia referentului siu, in plin secol al nouisprezecelea! Mi se pare verosimil ca aceasta si fi fost perioada in care cuvancul s-a incetigenit in limba cu semnificagia lui actual, cici tot de acum provin, pe de alt parte, texte in care, un echivalent obiectual al drobului-hrani ritualizat’, magele fripte, incep si numeasci derizoriul®, ,,siricia, marginalitatea, aga cum se petrec lucrurile in memorabilul text caragialesc: ,Apucim pe fa ‘Sfintul Ionic’ ca s4 iesim pe Podul-de Pamant — papugiul, cat colea dup’ noi; iesim in dosul Agici — coate-goale, dup noi; ajungem la Sfantul Tlie, in Gorgani — moftangiul, dup’ noi; mergem pe la Mihai-Voda ca si apucim spre Stabiliment — mate-fripte, dupa noi...“ (52). Perspectiva etnologici intireste aceasti supozitie, cici chiar astizi, cind foarte arareori din méruntaiele miclului se mai prepara mate fripte gi nu drob, rare sunt, totusi, satele in care nu-i putem identifica pe cei dintai (cel mai adeseori preogi, functionari, invagétori sau mécar gi rani mai tineri) care au introdus drobul, la inceput, ca pe modi, {n timpul acestei tranzigii circia, pe baza sensurilor ates- tate in literatura secolului trecut, pe de o parte, si in informagii- le de teren actuale, pe de alta fi putem determina durata de un secol, restrictja semantic semnalatii mai sus s-a inticit gi a devenit dominanté in limba, ca expresie a unei lente transfor- mii de civilizayie. Este, fira doar si poate, si 0 chestiune de mentalitate, cici a alege drob si nu mage fripte, este echivalent, in cod alimentar, cu a valoriza pozitiv claboratal de prove- 238niengg stein’, complicatul si gren accesibiful in detrimental autohtonnlui facil gi frust. Astfel, inti in humea urban roméneasca, apoi, prin imi- tafje, si tn cea rural, sa impus un nou aliment, cu gust special, neobignuit chiar in sfera bucitariei gicinesti, gi, datorita excep- Sionalitagi sale, acesta a inceput si aiba un consum specializat, id est ritual. Pregitirea drobului presupune utilizarea unui {intreg arsenal de mirodenii, imposibil de procurat alefel decit printr-un sistem specializat al comercializatii colonialelor. Gustul roménesc a selectat, astizi, dintre acestea: sare, piper, enibahar, tarhon (53), Daca alimentul in sine este, la noi, destul de nou, impor- tanga festiva pe care a dobindit-o azi, nu poate fi, torusi, exp cati atit de simplu, ca rezultatul exclusiv al optiunii pentru un anumit tip de rafinament culinar, cu evident tent’ balcanica. Drobul a ficut o excepyionala carieri risualé datoritd unor valenge mitice potensiale pe care le posed dou’ dintre semele sale: de miel nti, de miel! ,Taierea mielului la Paste nu este altceva decat jertfa anuala a zeului din religiile precrestine.“ (54), spune Ton Ghinoiu. Dar miclul este, mai cu seam’, semnul méiruntaie, bléndegi, al simplitagi, inocengei i puriciyi, E unul din sim- bolurile fundamentale ale lui Hristos* (55). Istoria sa simboli- c& se impleteste cu inceputurile crestinismului, intrucat inca de Ja inceputurile crestinismului, miclul a fost unul din simboluri- le cele mai folosite si ginute in mare cinste. Profeti il desem- neaza sub aceasté denumire pe Dumnezeu intrupat in om, iar Toan Botezatorul care de-aci fnainte avea si sind in méini un ‘miel (a fost numit Agniferus), spusese aritind pe Tisus poporu- luis Eece Agnus Dei. Hristos, trimis la moarte pentru méntuirea fami a fost victima, mielul fri de prihand care se lasé sacrifi- 239cat, fir a rosti o vorba gi a fost vizut in ceruri sub forma unui miel injunghiat inc& de la inceputurile lumii. Neputind rispan- di imaginea crucifixului, primii crestini i-au substituit-o pe accea a mietului* (56). Preferinta pentru acest aliment, cu res- trictie de consum, doar pentru ziua de Paste, inseamni, intr-o lume controlaté de miturile athaice, cum este cea romaneasc’, © optiune pentru o triire a sirbatorii in spisitul simbolicii ctestine. Acum, muruntaie! Intestine, spun dicyionarele citate mai sus. Mage, s-at spune intt-o limbi populard romaneasca ceva mai putin protocolara, dar nelicentioas4, tonugi. Voi utiliza ‘mage, cici in humea yirineasca, din miclul taiat in alte zile decét la Paste, se fac inc’ rusticele mape fripte, care nu au in ee (ca ali- ‘ment sau ca denumire) nimic peiorativ. De altminteri, 0 rapi- 4 trecere in revisté a ocurengelor cuvantului in literatura roma- nn releva ci in epoca veche el este des folosit, cu semnificatii variate, mergind de la ,pantece ,Cum au fost Iona in matele chitului trei zile...*, in Nou! Testament de la Balgrad (57), sau Tu exti, Doamne, ce m-ai tras din mage / $1 maici-mea viu m- ai dat in brage..*(58), la Dosoftel, in Psaltive, la ,adanc, stra- fund: Din matele Tadului strigarea mea auzit-ai€ (59), la Coresi, pint la ,interiorul, adncul fiingei omenesti, inima, suflet‘, ca fn: Cine va ctede intra mine, cum zice scriptura, rauti vor cura din magele lui ape vii." (60), la acelagi. Cu acest ultim sens, cuvancal a supravieyuit inte-un anumit limbaj fami- liar care, cum ar zice Bahtin, ,devine rezervorul care inmagazi- nazi diversele fenomene verbale interzise gi climinate din con- tactul verbal oficial (61). Este vorba despre expresia: fi / iff cuog magele, rostit pentru a exprima mirarea lipsita de teama Pe care 0 provoaci o mici zgérieturd din care curge pusin singe. Cu alte cuvinte, casi sngele, matele par a fi expresia cea 0‘mai clara a interioritSgii noastre. ,,Viscerele erau incdrcate cu putere magici“, consemneazd Dictionarul de simboluri (62). »Trasitura dominanti in toate aceste imagini material-corpora- le este fertlitatea, sporul, belyugul fird margini* (63), spune si Mihail Bahtin, in folclorul romanese existi putine contexte unde cuvin- tul si reprezentarea mage supraviequiesc, dar ele sunt suficiente pentru a configura, alaturi de aspectele lingvistice si cele ritua- Je semnalate mai sus, 0 manifestare local a arhetipului mortii si reinvieri. Astfel, in balada Toma Alims, unul din cliseele pertinente ale textului este: ,Magele ci le-aduna / Cam cu paie, cu gunoa- ie, / Cam cu paie gi cu fin / Le ficea grimadi-n sin... (64). Lupta ciudaté pe care cei doi eroi, Manea $i Toma, 0 poarti, sfageste, pe de o parte, prin impristierea pe cimpic a matelor ‘unuia (ale Ini Toma) gi thierea in mici bucifele, la randul lor {mpristiate pe cimpie, a celuialt. Imaginea fiingei antropomor- fe jertfite prin m&runtire este, dupa cum comenteaza recurent Eliade (65), una dintre cele mai comune manifestari ale mortii violente necesare cosmogoniei. Dar, in plan simbolic, cele dou’ transformari ale personajelor, mage si buciele, au o eficiens’ similar, accea de stimulare a fetilitigii spagiului campestru in care este plasaté actjunea. Dacl interpretarea ca mare mit vege- tagional a baladei Toma Alimas este, inci, de domeniul supo- zigei, un alt argument, la rindul siu evident, poate fi invocat {in acelagi sens.. Am in vedere ansamblul de texte cu valoare mitici referitoare la sirbatorile de primavard ale Santoaderului (f supra), sirbitori a ciror principalé functjune este aceea de stimulare periodici a regeneritii naturii. Culese in secolul tre- cut sau cu doar cAsiva ani inainte, aceste texte insereaz pasaje de gemul: ,Care femeie toarce in timpul acesta, aceleia i se ml‘ngird matele dupa cum se insird firul din farca dup’ fs. (66), sau, intr-o variant mai bine marcata imagistic: ,Tar fata cealal- {8 Sintoaderii au omorit-o noaptea si méruntaicle ei le-au arancat pe acoperigul mori“ (67); ,ar ferele celelalte cari mai Himaseseri in noaptea aceea la sezitoare, au fost gisite a doua i omorite si cu magele Ingirate pe garduri.“ (68); ,Si aia fat-o scipat si pri cle le-o omorit. $i le-o-nsirat magele pra fasu morii. Miercuri dup’ Margea-Neuneata* (69) (v. Supra) Pani acum, insd, ceca ce s-a obginut este in primul rind 0 imagine: aceea a maelor risipite pe cdimpie, o imagine, torus, destul de bine conturaté fa 0 privire mai atent. Semnificayile simbolice sunt inci de reconstituit si de presupus! In acest sens, de un extraordinar ajutor este un mic basm cules de Petre Ispirescu si numit, la el, fnpir-te margiritari. Basmul nareazi o succesiune de metamorfoze a doi copii nézdrivani, substituiti Ja nastere de rivala mamei lor. Copiii devin, rand pe rind, meri, scinduri in patul imparacului, scantei, doud fire de busuioc, doi mici cu lana de aur care vor fi, in cele din urmi, ucigi, Tati tex- tul, in continuare: ,Trimise matele la paru, cu o credincioasi de-ale ei, ca si le spele, dupa ce numiri gi cel mai mic matigor, sisi spuse cf va pliti cu capul ci de va pierde vrenn crmpei din cle. Credincioasa bahnitei, spilindu-se fa piriu, nu stiu cum ficu si rupse un cipitdi. De fricd, il dete pe garla. (...] El se copri pe un prund gi noi iesirim de acolo (70). Este de retinut ima, nu ereierul, nu ficatul sau orice alt& parte trebuie pizive cu mare griji, ci mitigoarele. Este de Ja sine ingeles, cinu povestea limureste mai departe, cici odata scApate, chiar sepa- rate de trup, matigoarele sunt purtétoarele principiului vital, apte de regenerare magica: din ele, cei doi copii se reintrupeazi. Drobul, alcituit din bucigele de mae gi invelit in prapo- re, ca un mic foetus, suporti o interpretare simbolic’ de tipul m2celei de mai sus. In fond, toate cele semnalate nu sunt decét © alt maniera discursiva de construire a marii semnificatii pasca- le a regenera ...cu viata pre moarte cilednd.* Discutie aprofundati Faptal ci ,Pastele este cca mai importanti dintre sirbatorile creytine (71) este un adevar unanim recunoscut, Cuprinzind, in mod traditional, ,0 perioad de opt zile care comemoreazi patimile tui Tisus din Nazareth, intrarea sa in Terusalim, euharistia de joi, cina fai Tisus cu tnvagiceli sli, moartea sa vineri dup amiaai gi fnvierea con- firmaté de vederea mormantului gol, in urmétoarea duminici dupi- amiazt* (72 — of supra), sirbitoarea se deavolti in mod consecvent pe seama arbetigula’ searte — retnvior. tn consccing’ ea fanctionca- 78 ca ,an nou (73) si, implicit, ca perioada cosmogonicd. Aceasti semnificafe, ca gi caracterul sit periodic permit — dup cum obser- ‘vi Mircea Eliade — reintoarcerca morgilor la viaté gi intretin speranta credinciosilor in fnvierea trupului* (74). Comentind structura de adincime a acestor ample ritualuri, eminentul istoric al religilor mai nota: Si observim inci de pe acum ca, aproape universal rispandite, credingele dupa care morgitrevin in famille lor (si revin, adesea, ca nigte ,mory-vi") in preajma Anulti Nou [...] denota speranta ci abolirea timpului este posibilt in acel moment mitic fn care lumea este ancantizati i recreata, Atunci mortii vor putea reveni, cici toate bariecle inte vi gi mor sunt sfirimate (haosul primordial este reactua- liza) i vor reveni pentra ci in acest moment paradoxal timpul va fi sus- pendat gi, deci, ei vor putea fi, din now, contemporaniicelor vi (75). Bazindu-mé pe aceste consideragii de ordin teoretic dar si pe © ampli serie de cercetiri personae in teren, efectuate in spatiul roma nese sudl-vestic (in Banat: Mehadica, Macoviste, Ciclova-Romini gi fn Timoc: Geanova si Osnicea — Serbia; Gomotary gi Pocraina — Bulgaria) voi observa cum se configureaza aici, in mod efectiv, com- ponenta de cult al strimosilor din ciclul pascal. Urmarind cele dow siiptimani care incadreaza Pastele, considerate, in spiritul mengjonat ‘mai sus, ,reductia simbolicd a anului mare, de 12 luni, prefajati de duminica Florilor si postfazati de Duminica Tomei (76), constat ci 13la inceput — Florile; la mijfoc — Pagtele/sau a doua 2i de Paste/; la sfirgit — Pastele Mici, numite chiar Pagtele Morgjlr. th mod supli- mentar, ziva de Joimari este prin excelengd una a strimosilor. Deqi in aproape toate coniunitigjle por fi identifiate rituri mai ccoerente sau doar reziduale fn fecare din aceste momente, totusi rea- Firatea de teren impune un model potrivit ciruia una sau alta dintre practici functioneazi ca sirbitoare dedicati prioritar moriilor, cit ‘vreme in celelalte moment festive componenta de cult al strimogilor este, tn ierathia semnificagitor (77), doar una marginals. fn acest sens, in cele gape localitagi pe care le am in vedere, situatia este urmi- toarea: Joimarifunctjoneazi ca moment central al perioadei in prime- le gase puncte investigate, iar Pagtle are aceasté valoare doat in punc- tul al saptelea, la Pocraina, fntr-o situate aparte se afl cele tre loca- litig din Banat, unde Ge serbeaz& intens atét Joimari cit gi Pagtle ‘Mic, fccare dintre ele corespunz4nd, fnsS, unui ale paler al sacral, ici, dupi cum observ una dintre interlocutoare: Asta, Duminica “Tomi, ar fi un fel de sirbitoarereligioasi, da’ de Joimari ti obicei* (78) Joimari fn calendarul popular romanese Joimari este, deopotrivi, ziua ind ,iorgi vin, in fiecare an, la vechile lor locuinge, unde asteape’ pind la Mosi sau Sirbitoarea Mosilor, adica pin simbita fnainte de Rusali, sax Duminica Mare, clnd se fac fmpleyeli de plecarea suflete- loc (79) dar si ,0 data importants pentru industria casnics* (80), stermeinl cel de pe urma cind au femeile si cu deosebire fetele si-si toarcé laneyele $i mai ales cénepa'* (81). Altfel spus, momentul fn cfioneazé redundant ca limité temporal, fiind termenul ab quo al revenirii sufletelor morglor in humea albé gi punctul ad quem pentru cictul industrie textile casnice (ef supra). fn contextul discuyiei de fagi mi intereseazi doar prima semni- ficayie,accea de 2i a morgjlor. Pregnanga sa pentru loclitigile investi- gate este una indubitabils, fapt exprimat protocolar in mai multe cazuti, ,Cat fi anu de mare nu se face niciodaté aga pomenire, numai 1a Joimari. fi cea mai importanti sirbatoare pentru morgi* (82). Erte, aja am pomenit, mama, gi aja facem! Astizi mori adasta cu uM